ICCJ. Decizia nr. 2960/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2960/2011
Dosar nr. 1073/64/2010
Şedinţa publică din 07 septembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 33/F din 21 martie 2011 Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis în parte plângerea formulată de petentul A.M. împotriva ordonanţei nr. 1751/P/2009 din data de 02 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov pe care a desfiinţat-o în parte şi a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţii-părţi interesate T.V., C.L.S. şi C.I. sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
S-au menţinut dispoziţiile ordonanţei atacate în ceea ce o priveşte pe partea-interesată M.M.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov sub nr. 1751/P din 14 august 2009, petentul A.M. a solicitat tragerea la răspundere penală a mai multor persoane, printre care notarii publici T.V., C.L.S. şi C.D.I., judecătorul M.M., C.I., C.C., G.C., O.I. şi O.A., şi a unor funcţionari din Primăria Braşov şi OCPI, care au făcut posibilă eliberarea unor înscrisuri oficiale ce au produs consecinţe juridice şi au condus la încălcarea dreptului de proprietate privată a petentului, producându-i daune patrimoniale. Petentul a solicitat astfel efectuarea de cercetări şi trimiterea în judecată a acestor persoane pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 248, art. 249, art. 288 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În motivarea plângerii penale, petentul a arătat că pe baza unor înscrisuri care nu corespundeau realităţii, obţinute de la diverse autorităţi de către numitele G.C., O.I. şi O.A., acestea au efectuat lucrări de mansardare în podul imobilului în care proprietar al unui apartament este şi petentul, intabulând în C.F. extinderile realizate, fapt ce a avut drept consecinţă diminuarea dreptului de proprietate al petentului asupra părţilor de uz comun, fără consimţământul acestuia. Prin ordonanţa nr. 1751/P/2009 din data de 02 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarii publici T.V., C.L.S. şi C.D.I. şi magistratul judecător M.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) Disjungerea şi declinarea cauzei faţă de AN angajat al Primăriei municipiului Braşov - Serviciul de Arhitectură şi Urbanism, AN angajat al Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară - Biroul de C.F. Braşov, inginerul C.C., C.I. - Preşedintele Asociaţiei de proprietari Braşov, G.C., O.I. şi O.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 249, art. 288 C. pen., art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov sens în care un exemplar din prezenta ordonanţă a fost înaintată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov. Cheltuielile judiciare în sumă de 50 lei au rămas în sarcina statului. În motivarea ordonanţei s-a arătat că cele reclamate împotriva notarilor publici T.V., C.L.S. şi C.D.I. nu au corespondent în realitate deoarece aceştia nu şi-au încălcat atribuţiile pe care le au şi au încheiat actele respectând legile statului şi ordinea publică conform voinţei exprimate de părţile solicitante, nefiind săvârşite fapte penale, respectiv infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) Judecătoarea M.M. şi-a exercitat atribuţiile de serviciu cu respectarea normelor procedurale şi procesuale. întrucât notarilor publici li s-a solicitat autentificarea unei declaraţii pe proprie răspundere, aceştia nu aveau obligaţia desluşirii raporturilor reale dintre părţi, nestabilindu-se raporturi juridice. Cele declarate nu contraveneau legii şi bunelor moravuri pentru că legea nu interzice extinderea unui apartament şi nici mansardarea unui imobil. Notarii publici nu putea refuza instrumentarea actului. Persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicţie nu răspund penal pentru soluţiile pe care le pronunţă. Prin rezoluţia nr. 161 din 11 februarie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, a fost respinsă plângerea formulată de petentul A.M. împotriva rezoluţiei de mai sus, care a fost menţinută ca fiind legală şi temeinică. în motivarea acestei rezoluţii s-a arată că speţa în cauză nu intră sub incidenţa legii penale, rezolvarea sa fiind exclusiv de competenţa instanţelor civile. Notarii nu au autentificat o operaţiune juridică, ci o declaraţie pe proprie răspundere. Faptele reclamate privitoare la semnarea tabelului cu acordul proprietarilor au făcut obiectul cercetărilor în dosarul 7143/P/2008 care s-a finalizat în sensul sesizării Judecătoriei Braşov în vederea anulării actului care conţine manifestarea de voinţă al proprietarilor, litigiul urmând să fie soluţionat de judecătoria Braşov. S-a mai arată că notarul public C.D.I. nu a întocmit nicio documentaţie, că notarul public C.L. a autentificat o declaraţie pe propria răspundere, instanţa fiind cea care trebuia să verifice îndeplinirea condiţiilor legale atunci când a dispus intabularea extinderii construite deasupra apartamentului nr. 6 , iar notarul public T.V. nu avea obligaţia să insereze în actul întocmit menţiunea că tabelul la care face trimitere nu este un act autentic. Instanţa a constatat că petentul A.M. este proprietarul apartamentului situat în Braşov, format din o cameră, bucătărie, baie, vestibul şi debara, precum şi asupra suprafeţei de 21 mp şi a părţilor de uz comun, din anul 1991, astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare nr. 96 din 23 decembrie 1991, extrasul de carte funciară nr. 21774 din 23 iunie 2004 şi a copiei după cartea funciară în care este înscris imobilul (f. 148-152). În acest apartament a locuit însă tatăl petentului, numitul A.D. La data de 20 februarie 2002, proprietara apartamentului nr. 7 din Braşov, deci din acelaşi imobil în care se afla apartamentul petentului, obţine certificatul de urbanism nr. 927/2002, eliberat de Primăria Braşov pentru extindere apartament cu o cameră, baie şi scara de acces în podul existent fără modificarea formei actuale a acoperişului, conform schiţei anexate (f. 77 dosar parchet). Printre condiţiile impuse de certificatul de urbanism, se număra şi acordul notarial al coproprietarilor. La data de 26 februarie 2002, la cererea numitei G.C., notarul public T.V. autentifică declaraţia pe proprie răspundere a acesteia în sensul că „proprietarii apartamentelor de pe scara A, a blocului de locuinţe situat în Braşov, jud. Braşov, au fost de acord cu extinderea apartamentului subsemnatei, compus din una cameră şi baie şi scara de acces, în podul existent, fără modificarea formei actuale a acoperişului, conform certificatului de urbanism nr. 927 din 20 februarie 2002, eliberată de Primăria Braşov şi au semnat în acest sens tabelul ce face parte integrantă din act." Tabelul nominal cu semnăturile locatarilor a fost întocmit într-un singur exemplar original care a fost eliberat părţii. La data de 14 iunie 2002 Primăria Braşov a emis autorizaţia de construire nr. 475/2002 pentru „realizare mansardă în spaţiul situat peste ap. 7 al blocului fără modificarea acoperişului". La data de 17 februarie 2004 se înregistrează în C.F. nr. 32154 Braşov extinderea asupra ap. nr. 7, sc. A, compusă din 1 cameră, baie, hol, casa scării. La data de 04 noiembrie 2003, notarul public C.L.S. autentifică actul nr. 2889/2003 prin care O.I., în calitate de proprietară a apartamentului nr. 6 din imobilul situat în Braşov, înscris în C.F. nr. 32154 Braşov, declară pe propria răspundere că „semnăturile din tabelul nominal anexat prezentei declaraţii aparţin proprietarilor de apartamente din sc. A, şi reprezintă acordul lor privind mansardarea parţială a apartamentului nr. 6".
La data de 5 ianuarie 2004, O.I. obţine certificatul de urbanism nr. 15/2004, eliberat de Primăria Braşov pentru obţinerea autorizaţiei de construire apartament proprietate particulară conform C.F. nr. 32154, în care printre condiţii era menţionată şi cea referitoare la „acordul notarial al proprietarilor prin asociaţia de proprietari pentru renunţarea la părţile de uz comun (pod)". În data de 06 octombrie 2004, la BNP C.D.I. şi C.L.S. se prezintă numitul C.I., care, în calitate de preşedinte al Asociaţiei de proprietari, sunt de acord cu scoaterea din părţile de uz comun a părţii din podul situat deasupra apartamentului nr. 6, proprietatea numitelor O.I. şi O.A., renunţarea la acestea, mansardarea deasupra acestui apartament conform schiţelor anexate şi înscrierea în C.F. a extinderii, acordul lor fiind exprimat conform semnăturilor din tabelul anexat la declaraţie. Notarul public C.L.S. autentifică declaraţia preşedintelui asociaţiei de proprietari sub nr. 2758 din 06 octombrie 2004. La data de 4 noiembrie 2004, Primăria Braşov a emis autorizaţia de construire nr. 926/2004, pentru mansardarea apartamentului în podul blocului, pe imobilul (apartamentul) situat în Braşov, înscris în C.F. 32154, nr. top 6300/1//1/1/1/1/1/2/6. În vederea intabulării în C.F. a extinderii realizate, s-a întocmit un memoriu tehnic justificativ, de către ing. C.C., în care este descrisă construcţia nou rezultată în urma extinderii apartamentului nr. 6 în podul blocului şi se arată că suprafaţa utilă a podului (aferent apartamentului nr. 6) este de 77,52 mp. Dezmembrarea propusă, la solicitarea proprietarilor ap. 6, sc. A, O.I. şi O.A., se realizează prin atribuirea de nr. top, continuarea ultimului nr. topografic înscris în C.F. şi diminuarea cotelor de proprietate la părţile de uz comun, aşa cum rezultă din tabelul de dezmembrare. Astfel, părţile de uz comun vor fi diminuate cu podul aferent apartamentului din scara A, iar acesta va primi nr. top 6300/1/1/1/1/1/1//2/15, cu cota de 32/470 din părţile de uz comun. În urma contopirii ap. 6 cu cota de 31,53/470 din părţile de uz comun cu podul aferent ap. 6, cu cota de 32/470 din părţile de uz comun, rezultă un nr. top nou, 6300/1/1/1/1/1/1/2/6, ap. nr. 6 din sc. A şi pod cu cota de 63,53/470 din părţile de uz comun. Revenind la situaţia de carte funciară a petentului A.M., înainte de dezmembrare, cota sa din părţile de uz comun era de 21/470, iar după dezmembrare, a fost diminuată la 18,14/470. (f. 109-110). În luna februarie 2006, notarul public C.D.I. a introdus la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov cererea privind intabularea extinderii construcţiei prin mansardare apartament nr. 6, sc. A în podul blocului înscris în C.F. nr. 32154, Braşov. În data de 28 februarie 2006, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov, a pronunţat încheierea nr. 7010/2006, prin care respinge cererea de intabulare formulată de NP C.D.I. În motivarea încheierii se arată că podul face parte din părţile de uz comun ale blocului şi asupra căruia toţi proprietarii apartamentelor de la sc. A şi B au o cotă ideală din acestea.Din studiul documentaţiei se constată lipsa unui înscris din care să rezulte consimţământul tuturor proprietarilor tabulari ai apartamentelor de la sc. A şi B cu privire la dezmembrarea podului din părţile de uz comun şi cedarea acestuia în favoarea proprietarilor tabulari O.I. şi O.A., ai ap. nr. 6, precum şi lipsa certificatului de urbanism pentru contopire (f. 74). Împotriva acestei încheieri a formulat plângere O.I., O.A. şi Biroul Notarilor Publici C.L.S. şi C.D.I., plângere semnată de cele două proprietare, O.I. şi O.A. şi de notarul public C.L.S. (f. 73). Ulterior, în dosarul înregistrat pe rolul Judecătoriei Braşov cu privire la plângerea formulată, pentru termenul din data de 12 iunie 2006., Biroul Notarilor Publici C.D.I. şi C.L.S., au formulat o precizare, în sensul că plângerea este formulată doar de petentele O.I. şi O.A., Biroul Notarilor Publici neavând calitate procesuală. Prin sentinţa civilă nr. 5313 din 19 iunie 2006, a fost admisă plângerea formulată de petentele O.I. şi O.A. împotriva încheierii de respingere nr. 7010/2006 emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov, care a fost anulată.
Totodată, s-a dispus intabularea extinderii construite deasupra apartamentului nr. 6 situat în Braşov, în C.F. nr. 32154 Braşov, nr. top 63000/1/1/1/1/1/1/2/6, conform documentaţiei anexate. Sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă prin neapelare, aceasta fiind comunicată părţilor din proces, respectiv numitelor O.I. şi O.A. În baza acestei sentinţe, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov a efectuat menţiunile necesare în C.F. Modificarea situaţiei de C.F. a fost cunoscută de către petentul A.M. în septembrie 2006, când i s-a eliberat un extras C.F. pentru bancă. în data de 12 octombrie 2006 a fost convocată Adunarea Generală a Asociaţiei de proprietari, în cadrul căreia s-au pus în discuţie, printre altele, şi „modificări ale spaţiului locativ între proprietari". În anul 2007, petentul A.M. a iniţiat un proces având ca obiect rectificare carte funciară şi restabilire situaţie anterioară, chemându-le în judecată pe O.I. şi O.A. Procesul se notează în cartea funciară (f. 154). La data de 25 iulie 2008, petentul A.M. a formulat plângere penală împotriva numitelor O.I. şi G.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen., art. 292 alin. (2) C. pen. şi art. 220 alin. (1) C. pen., reclamând faptul că, deşi este proprietar al unui apartament, el nu a semnat tabelul privind semnăturile persoanelor care au fost de acord cu extinderea apartamentelor celor două în podul imobilului.
Prin rezoluţia nr. 7143 din 10 iulie 2009, a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de G.C. şi O.I. (f. 63-64).S-a reţinut faptul că cele două făptuitoare nu au contrafăcut semnătura petentului, aspect confirmat prin concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 243260 din 19 decembrie 2008 şi al Raportului de expertiză criminalistică nr. 220/29 octombrie 2008 şi nici nu au determinat pe tatăl reclamantului A.D., să contrafacă semnătura, putându-se reţine în sarcina lor doar culpa în obţinerea semnăturilor adevăratului proprietar. Prin rezoluţia nr. 2161/11-2/2009 din data de 14 septembrie 2009, a fost admisă în parte plângerea formulată de petentul A.M. împotriva rezoluţiei din data de 10 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, a fost infirmată în parte rezoluţia sub aspectul neaplicării de către procuror a dispoziţiilor art. 228 alin. (7) C. proc. pen. referitoare la prevederile art. 245 alin. (1) lit. c)1 C. proc. pen., privind sesizarea instanţei civile competente cu desfiinţarea totală sau parţială a celor două înscrisuri şi au fost menţinute celelalte dispoziţii din rezoluţia atacată ca fiind legale şi temeinice. Se arată că, întrucât în mod ştiinţific s-a stabilit faptul că semnăturile din cele două tabele nu aparţin petentului, se impune a fi aplicate dispoziţiile art. 245 alin. (1) lit. c)1 C. proc. pen., privind sesizarea instanţei civile competente cu desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris. Referitor la pretinsele ilegalităţi comise de numitul C.I., preşedintele Asociaţiei de proprietari descrise de petent în plângerea contra soluţiei, o copie a plângerii va fi înregistrată în evidenţele parchetului sub număr de dosar şi va fi trimis Poliţiei Braşov în vederea efectuării de cercetări faţă de numitul C.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) Prin rezoluţia nr. 7134/P/2008 din data de 08 octombrie 2009, a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmării penale faţă de G.C. şi O.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), 220 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi sesizarea Judecătoriei Braşov în vederea anulării actului care conţine manifestarea de voinţă a proprietarilor din scara A a blocului situat în mun. Braşov, în favoarea numitelor O.I. şi O.A.. în esenţă, chestiunea pusă în discuţie de petentul A.M. s-a redus la modul în care acestuia i-a fost redusă cota de proprietare din părţile de uz comun din imobilul în care se află şi apartamentul al cărui proprietar este. Petentul a reclamat, pe de o parte, modalitatea în care persoanele interesate de extinderea proprietăţilor lor în podul imobilului prin mansardare, au obţinut acordul celorlalţi proprietari cu privire la mansardare şi renunţarea la cotele părţi din părţile de uz comun, demonstrând că în locul său a semnat tatăl, care nu avea calitatea de proprietar al apartamentului, iar pe de altă parte, modul în care notarii publici (care au autentificat declaraţiile pe proprie răspundere ale persoanelor interesate de mansardare, dându-le acestora forţa juridică necesară pentru ca alte autorităţi să elibereze actele necesare construirii şi înscrierii în C.F. a extinderii realizate) şi judecătorul (care a dispus intabularea extinderii realizate de O.I. şi O.A.) şi-au exercitat atribuţiile de serviciu. Obiectul prezentului dosar îl constituie tocmai acest din urmă aspect. Proprietatea comună pe cote-părţi stabilă şi forţată sau perpetuă, cum este cea având ca obiect podul imobilului în care se află mai multe apartamente, este o modalitate a dreptului de proprietate şi se caracterizează în principal prin aceea că este perpetuă prin destinaţia bunului, putând înceta prin partaj. Se mai caracterizează prin aceea că întotdeauna bunurile obiect al proprietăţii comune stabile şi forţate sunt bunuri accesorii, pe lângă bunurile principale, care sunt în proprietate exclusivă. Fiecare coproprietar este titular exclusiv asupra cotei-părţi ideale şi abstracte din dreptul său, cotă ce nu se va putea înstrăina separat, ci numai odată cu înstrăinarea bunului principal. Cu alte cuvinte, dreptul de coproprietate forţată are un caracter accesoriu, neputându-se transmite, ipoteca sau valorifica într-un alt mod decât împreună şi nemijlocit cu dreptul de proprietate asupra bunului principal. În cauză, notarul public T.V. a autentificat declaraţia pe proprie răspundere a numitei G.C. că proprietarii apartamentelor sunt de acord cu extinderea apartamentului ei în podul existent. Or, notarul public avea cunoştinţă despre dispoziţiile legii cu privire la modul de transmitere a proprietăţii, indiferent că era vorba despre dreptul de proprietate pur şi simplu sau despre modalităţile acestuia, cum este proprietatea comună pe cote părţi, despre cea ce presupune în fapt o mansardare, respectiv o extindere a dreptului de proprietate. De altfel, în certificatul de urbanism la care declaranta face referire în declaraţia autentificată, s-a menţionat faptul că pentru obţinerea autorizaţiei de construire este necesar acordul notarial al tuturor proprietarilor. Atât certificatul de urbanism, cât şi tabelul nominal cu numele, prenumele, buletinul de identitate şi semnăturile vecinilor declarantei G.C. au fost examinate de către notar, astfel cum rezultă din declaraţia acestuia(f. 56). Notarul public s-a apărat susţinând că cele declarate nu contraveneau legii, ordinii publice sau bunelor moravuri şi nu putea refuza autentificarea, cu atât mai mult cu cât actul autentificat nu constituia autorizaţie de construire, nu putea produce alte efecte juridice decât cele ce rezultau din lecturarea sa. Instanţa a constatat însă că, în conformitate cu art. 6, din Legea nr. 36/1995, notarii publici au obligaţia să verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii şi bunelor moravuri, să ceară şi să dea lămuriri părţilor asupra conţinutului acestor acte spre a se convinge că le-au înţeles sensul şi le-au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor. In cazul în care actul solicitat este contrar legii şi bunelor moravuri, notarul public va refuza întocmirea lui. Dacă înscrisul prezentat are un conţinut îndoielnic, iar notarul public nu poate refuza instrumentarea actului, va atrage atenţia părţilor asupra consecinţelor juridice la care se expun şi va face menţiune expresă în act. Potrivit art. 8 din Legea nr. 36/1995, printre actele notariale îndeplinite de notarul public se numără şi autentificarea înscrisurilor redactate de notarul public, de parte personal sau de avocat, de asemenea, potrivit art. 43 din Legea nr. 361995, toate actele notariale se îndeplinesc la cerere. înscrisurile redactate de părţi sau, după caz, de reprezentanţii lor legali sau convenţionali vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condiţiilor de fond şi formă, notarul public putându-le aduce modificările şi completările corespunzătoare, cu acordul părţilor. înscrisurile referitoare la actele notariale se redactează potrivit voinţei părţilor şi în condiţiile prevăzute de lege. În conformitate cu dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 36/1995, notarul public are obligaţia să desluşească raporturile reale dintre părţi cu privire la actul pe care vor să-l încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea şi să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice. De asemenea, el trebuie să ceară părţilor, ori de câte ori este cazul, documentele justificative şi autorizaţiile necesare pentru încheierea actului sau, la cererea acestora, va putea obţine el însuşi documentaţia necesară. Actele din care rezultă drepturi ce urmează a fi supuse publicităţii mobiliare sau imobiliare se vor comunica de îndată, la locul unde se ţine această evidenţă, de notarul public, care va face şi demersurile necesare în numele titularilor pentru aducerea la îndeplinire a tuturor lucrărilor de publicitate. Se exceptează cazul în care părţile interesate vor cere în scris să îndeplinească ele însele formalităţile de mai sus. în vederea îndeplinirii obligaţiilor ce-i revin potrivit alin. (2) şi (3), notarul public va avea acces liber la birourile de publicitate mobiliară şi imobiliară. Notarul public nu poate refuza îndeplinirea actului notarial solicitat decât în condiţiile arătate în art. 6. Or, din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat dacă notarul public a cerut ori a dat lămuriri numitei G.C. cu privire la efectele juridice ale unei declaraţii autentificate în sensul că proprietarii unor apartamente sunt de acord ca drepturile lor de coproprietate forţată şi perpetuă asupra podului imobilului să fie diminuate cu o suprafaţă corespunzătoare apartamentului nr. 7, prin mansardarea acestuia. S-a mai reţinut că, cu toate că este evident că un asemenea act autentificat nu poate produce efecte juridice în sensul înstrăinării unui bun aflat în coproprietate forţată şi perpetuă, totuşi acesta a produs efecte juridice, de vreme ce a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire şi la înscrierea în C.F. a construcţiei nou realizate în podul imobilului, aflat în coproprietate forţată şi perpetuă. În mod asemănător, notarul public C.L.S. a autentificat declaraţiile pe proprie răspundere ale numitei O.I. şi a lui C.I., în calitate de preşedinte al asociaţiei, declaraţii prin care aceştia arată că proprietarii apartamentelor sunt de acord cu mansardarea şi cu scoaterea din părţile de uz comun a părţii din podul situat deasupra apartamentului nr. 6, cu înscrierea în C.F. a extinderii, acordul lor fiind exprimat conform semnăturilor din tabelul anexat la declaraţie. Nici notarul public C.L.S. nu a dat lămuriri numitei O.I. şi nici preşedintelui Asociaţiei de Proprietari, C.I., cu privire la efectele juridice ale unei asemenea declaraţii şi al unui tabel cu semnături ale proprietarilor, tabel ce poartă semnătura şi ştampila notarului public, de asemenea, deşi este evident că acestea nu puteau constitui un act prin care se realizează încetarea coproprietăţii forţate şi perpetue sau transmiterea acesteia în parte. Cu toate acestea, în luna februarie 2006, după ce O.I. a obţinut şi autorizaţia de construire, la baza căreia a stat tot declaraţia notarială pe proprie răspundere cu privire la acordul proprietarilor, notarul public C.D.I. introduce la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov cererea privind intabularea extinderii construcţiei prin mansardare apartament nr. 6, se. A în podul blocului înscris în C.F. nr. 32154, Braşov (f. 89 dosar parchet şi f. 23 dosar instanţă), iar în urma respingerii cererii, formulează plângere la judecătorie, alături de O.A. şi O.I. Aspectele de fapt şi de drept de mai susau demonstrate că notarii publici aveau cunoştinţă despre scopul în care urmau să fie folosite actele notariale întocmite (declaraţiile pe proprie răspundere ale persoanelor care realizau mansardarea în podul aflat în coproprietate forţată şi perpetuă, cu privire la acordul celorlalţi proprietari de apartamente), respectiv realizarea unei construcţii în podul imobilului şi înscrierea în C.F. a acestuia.
Oricum, tabelele cuprinzând numele şi prenumele celorlalţi proprietari, cu semnăturile acestora nu au fost verificate sub aspectul realităţii acestora, al conformităţii cu situaţia de fapt şi de drept, din moment ce s-a demonstrat faptul că pentru A.M., proprietarul apartamentului nr. 1, a semnat tatăl acestuia. Totodată, audiat fiind de procuror un alt proprietar din imobil, I.O., şi acesta declară că semnăturile din tabelul care se referă la acordul proprietarilor cu privire la scoaterea din părţile de uz comun a podului imobilului, nu aparţin acestuia şi soţiei sale, ei neavând cunoştinţă despre modificările ce urmau să fie operate în cartea funciară (f. 59). Tabelele însă erau anexă la actul autentificat, purtând ştampila notarului public. Faţă de starea de fapt, astfel cum a fost expusă, instanţa a apreciat că procurorul nu a lămurit cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept şi nu a evidenţiat modul în care notarii publici au înţeles să îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu, în raport de dispoziţiile legale menţionate mai sus. Procurorul a apreciat faptul că reglementările legale privitoare la autentificarea înscrisurilor au fost respectate de către notarii publici, că aceştia nu aveau obligaţia de a desluşi raporturile reale dintre părţi, că cele declarate nu contraveneau legii şi bunelor moravuri. Aceste aprecieri nu au fost făcute însă în raport de efectele juridice pe care le-au produs declaraţiile autentificate, efecte juridice care încalcă flagrant dispoziţiile Codului civil şi ale celorlalte legi în materia proprietăţii, în sensul că declaraţiile autentificate au stat la baza emiterii autorizaţiilor de construire în podul ce făcea obiectul coproprietăţii forţate şi perpetue şi la baza înscrierii dreptului de proprietate exclusivă a unor persoane asupra extinderilor efectuate în pod. Or, în raport de faptul că notarii publici au ştiut în ce scop vor fi utilizate declaraţiile autentificate, se impunea analiza obligaţiilor ce le reveneau conform dispoziţiilor art. 6 şi art. 45 din Legea nr. 36/1995, pentru a lămuri părţile cu privire la modul legal în care ceilalţi proprietari puteau renunţa la dreptul de proprietate asupra podului imobilului, aflat în coproprietate forţată şi perpetuă. în mod greşit procurorul a apreciat că sarcina notarului era limitată, întrucât nu s-au prezentat mai multe părţi şi nu se stabileau raporturi juridice. Potrivit dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 36/1995, notarii publici au obligaţia să ceară şi să dea lămuriri părţilor asupra conţinutului actelor pe care le instrumentează, printre care se află şi autentificarea înscrisului redactat de parte personal, cum este cazul declaraţiei pe proprie răspundere, asupra conţinutului acestor acte spre a se convinge că le-au înţeles sensul şi le-au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor. Împrejurarea că tabelul cuprinzând acordul proprietarilor face obiectul unui litigiu civil, în urma sesizării Judecătoriei Braşov prin rezoluţia procurorului din dosarul penal nr. 7143/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, nu exclude examinarea modului în care notarii publici şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu şi în care au autentificat declaraţiile privind acordul proprietarilor. Astfel, s-a apreciat că se impune a se lămuri dacă modalitatea în care notarii publici au acţionat se poate circumscrie infracţiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), sau de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), în funcţie de forma unei eventuale vinovăţii ce s-ar putea reţine în sarcina lor, ori a infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) În acest scop, procurorul va audia părţile care au solicitat autentificarea, notarul public C.D.I., pentru a se lămuri în ce măsură acesta a fost implicat în activitatea notarială de autentificare a declaraţiilor pe proprie răspundere şi în cea privitoare la intabularea construcţiei, se vor reaudia notarii publici T.V. şi C.L.S. cu privire la modul în care declaraţiile autentificate puteau produce efecte juridice şi la modul în care au cerut sau au dat lămuriri declarantelor cu privire la actul autentificat. în acelaşi timp, procurorul va examina, în măsura în care în urma actelor efectuate ajunge la concluzia că faptele notarilor publici se circumscriu vreuneia dintre infracţiunile de mai sus, dacă a intervenit prescripţia răspunderii penale. De asemenea, referitor la temeiul neînceperii urmăririi penale, instanţa a constatat că în mod greşit procurorul a făcut referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., „fapta nu există". Văzând că notarii publici au autentificat declaraţii ale unor părţi, declaraţii notariale care au stat la baza emiterii altor acte oficiale, prin care petentul A.M. a fost vătămat în interesele sale, respectiv cu privire la întinderea dreptului său de proprietate, nu se poate aprecia că fapta nu există. În ceea ce priveşte activitatea de judecată a judecătorului M.M., în mod întemeiat a apreciat procurorul că aceasta nu poate face obiectul unei infracţiuni, deoarece persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicţie nu răspund penal pentru soluţiile pe care le pronunţă. Hotărârile judecătoreşti pot fi criticate în căile de atac, o hotărâre judecătorească neputând fi considerată în sine o infracţiune. Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., Curtea va admite plângerea formulată de petentul A.M. împotriva ordonanţei nr. 1751/P/2009 din data de 02 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, pe care o va desfiinţa în parte şi va trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de notarii publici T.V., C.L.S. şi C.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi 249 C. pen., arătându-se actele procesuale ce urmează a fi efectuate în cauză.
Împotriva acestei sentinţe, intimaţii C.D.I. şi C.L.S. au declarat recurs.
Înalta Curte, în baza art. 302 alin. (1) raportat la art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a combinat cu art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., a pus în discuţia părţilor admisibilitatea recursurilor declarate de intimaţi.
Examinând recursurile declarate de intimaţi, Înalta Curte constată că acestea sunt inadmisibile.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) al aceluiaşi articol este definitivă.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, hotărârea a fost pronunţată la data de 21 martie 2011, după intrarea în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 202/2010, astfel încât Înalta Curte constată că aceasta este definitivă, potrivit textelor legale sus menţionate.
Potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Aşadar, s-a limitat calea de atac menţionată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege.
Intimaţii C.D.I. şi C.L.S. şi-au exercitat dreptul la recurs, recurs declarat împotriva unei hotărâri definitive, cu care Secţia Penală a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată, cale de atac care nu întruneşte cerinţele textelor menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Aşa fiind, excepţia inadmisibilităţii recursurilor pusă în discuţia părţilor din oficiu de către instanţă, este întemeiată.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de intimaţii C.D.I. şi C.L.S.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii intimaţi vor fi obligaţi la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de intimaţii C.D.I. şi C.L.S. împotriva sentinţei penale nr. 33/F din 21 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii intimaţi la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 07 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2949/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2967/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
