ICCJ. Decizia nr. 2995/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2995/2011
Dosar nr.8562/3/2011
Şedinţa publică din 9 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 129 din 29 aprilie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul revizuent D.N. împotriva Sentinţei penale nr. 244 din 25 februarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, din Dosarul nr. 8562/3/2011.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul-revizuent la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
În motivarea acestei hotărâri s-au reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 244 din 25 februarie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 1154/F din 24 decembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 100 din 10 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3037 din 7 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, formulată de revizuentul D.N., pe care în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de fond a reţinută că prin Sentinţa penală nr. 1154/F din 24 decembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 100 din 10 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3037 din 7 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, revizuentului i-a fost aplicată pedeapsa de 13 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În motivare, instanţa de fond a arătat în esenţă că nu sunt întrunite condiţiile cerute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În termen legal, revizuentul a declarat apel pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea orală a apelului, apelantul revizuent a arătat că cererea de revizuire este admisibilă şi întemeiată.
Analizând actele şi lucrările dosarului şi sentinţa penală apelată atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate şi de netemeinicie invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea a apreciat că apelul este nefondat.
Curtea a apreciat că, în mod corect, instanţa de fond a stabilit că cererea de revizuire, deşi a fost întemeiată pe cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este inadmisibilă în raport cu motivele de natură familială invocate, situate în afara infracţiunii şi care nu pot constitui o împrejurare nouă, necunoscută instanţelor de judecată ordinare la soluţionarea cauzei.
În consecinţă, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul revizuent.
Împotriva Deciziei penale nr. 129 din 29 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs revizuentul D.N., pentru motivele arătate în practicaua prezentei decizii. Astfel revizuentul inculpat a solicitat expertizarea timbrului vocal din convorbirile telefonice care sunt ataşate în Dosarul nr. 32682, arătând că a purtat doar două din aceste convorbiri telefonice. A mai solicitat să fie expertizată substanţa de care este acuzat. A mai arătat că înţelege să indice trei persoane care se aflau cu acesta în seara comiterii faptei.
A mai solicitat reanchetarea martorilor pe care i-a recuzat.
Recursul este nefondat.
Revizuirea este reglementată ca fiind o cale extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.
Totodată, revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt şi de a reabilita judecătoreşte pe cei condamnaţi pe nedrept.
Cazurile de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. şi sunt singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii, privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale pretins eronate, este exclusă în raport de dispoziţiile procesual penale ce reglementează revizuirea dar şi cu principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României potrivit căruia, părţile interesate care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.
Împrejurarea că în cererea de revizuire se solicită administrarea unor probe (efectuarea unei expertize asupra timbrului vocal sau efectuarea unei expertize cu privire la o substanţă, audierea unor noi martori) nu poate determina admiterea acesteia întrucât pe calea extraordinară a revizuirii nu se poate obţine o prelungire a probatoriului pentru fapte şi împrejurări cunoscute deja de instanţele care au soluţionat cauza.
Cum în cauză, motivele de revizuire invocate de recurentul revizuent nu se înscriu în cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. care sunt de strictă interpretare şi aplicare, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul revizuent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul D.N. împotriva Deciziei penale nr. 129 din 29 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2994/2011. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 2997/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
