ICCJ. Decizia nr. 2994/2011. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2994/2011
Dosar nr.2308/100/2010
Şedinţa publică din 9 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 427 din 11 noiembrie 2010 Tribunalul Maramureş a condamnat pe inculpatul B.I.-C. fiul lui I. şi V., agent şef principal de poliţie în cadrul I.P.J. Maramureş Poliţia oraşului Baia Sprie, căsătorit, cu un copil minor, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, republicată cu aplicarea art. 74, 76 lit. d) C. pen. la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În temeiul art. 81, 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 5 luni şi s-a atras atenţia inculpatului asupra art. 83 C. pen.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului 600 RON, cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul B.I.-C.
În motivarea apelului s-a criticat sentinţa atacată susţinându-se că se impune achitarea inculpatului şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, deoarece acesta este cadru activ în M.I., este căsătorit şi are doi copii.
Prin Decizia penală nr. 8/A din 20 ianuarie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat. Totodată a obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 250 RON, cheltuieli judiciare.
În motivarea hotărârii, instanţa de apel a constatat că instanţa de fond, în mod temeinic a reţinut situaţia de fapt, aceasta fiind necontestată de către apelant. De asemenea, s-a reţinut că fapta săvârşită de inculpat a fost corect încadrată juridic de instanţa de fond, pedeapsa aplicată inculpatului fiind, de asemenea, corect individualizată de această instanţă.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs inculpatul, reiterând motivele formulate în faţa instanţei de apel.
Astfel, în temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului, apreciind că în cauză sunt incidente disp. art. 181 C. pen.
În susţinerea recursului s-a arătat că inculpatul nu are antecedente penale, are un loc de muncă stabil, fiind agent şef principal de poliţie în carul I.P.J. Maramureş, oraşul Baia Mare, iar din caracterizarea depusă la dosar rezultă că îşi îndeplineşte corect sarcinile de serviciu, dând dovadă de integritate morală. S-a mai arătat că nu a fost niciodată sancţionat disciplinar, fiind recompensat de mai multe ori. De asemenea, s-a mai susţinut că inculpatul are în întreţinere un copil minor, că are o vechime neîntreruptă de peste 20 de ani în cadrul I.P.J. Maramureş, iar o eventuală condamnare chiar cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei ar avea repercursiuni negative importante atât din punct de vedere profesional cât şi social.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul declarat în cauză nu este fondat, urmând a fi respins, ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei corespunde situaţiei de fapt reţinute, în mod corect stabilind instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, republicată cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. d) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, în data de 18 noiembrie 2009, în jurul orelor 11,00, inculpatul B.I.C. conducea autoturismul proprietate personală marca pe strada H. din municipiul Baia Mare. Datorită neatenţiei, a intrat în coliziune cu autoturismul marca "V.", condus de martorul M.D., care circula în aceeaşi direcţie de mers, în faţa autoturismului condus de inculpat. În urma coliziunii ambele autoturisme au avut avarii, iar două persoane, ocupante a autoturismului condus de martorul Magdău Dumitru, au acuzat unele tulburări privind starea de sănătate, fiind transportate la S.J.U. "Dr. C.O." cu ambulanţa, dar nu au necesitat spitalizare şi nici vătămări care să fie atestate prin acte medico-legale.
Cu ocazia cercetării evenimentului rutier, ambii conducători auto au fost testaţi cu alcooltestul marca D., stabilindu-se că martorul M.D. nu a consumat băuturi alcoolice, testul de respiraţie a fost 0,00 mg/l, iar inculpatului i s-a stabilit la acest test constanta de 1,21 mg/l, fapt ce a determinat ca acesta să fie condus la S.J.U. "Dr. C.O." Baia Mare unde i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a încadrat juridic fapta săvârşită de inculpatul B.I.C., care a condus pe drumul public un autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, în infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 republicată.
Solicitarea inculpatului în sensul achitării acestuia în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen. şi aplicarea uneia din sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute de art. 91 C. pen., nu poate fi primită favorabil de instanţă pentru următoarele considerente:
Fapta prezentând pericolul social al unei infracţiuni, pedeapsa aplicată inculpatului de 5 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei a fost corect individualizată de instanţa de fond atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare. Instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuate, respectiv lipsa antecedentelor penale dar şi poziţia deosebit de sinceră de care a dat dovadă acesta pe tot parcursul derulării procesului penal.
Neexistând alte împrejurări care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat în cauză, ca nefondat.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 8/A din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2993/2011. Penal. Dare de mită (art. 255... | ICCJ. Decizia nr. 2995/2011. Penal → |
|---|
