ICCJ. Decizia nr. 2952/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2952/2011
Dosar nr.5867/3/2010
Şedinţa publică din 07 septembrie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 384/F din 26 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, - s-a dispus, în baza art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului M.V. (fiul lui C. şi P., născut în oraş C., judeţul Ialomiţa, domiciliat în municipiul Bucureşti, str. I.P.) la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 şi art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.932,806 RON către S.C.U. "S.P." cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuţit cu lama de 15 cm.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Părţile au calitatea de soţi, iar în data de 23 septembrie 2009, în prima parte a zilei, partea vătămată a mers la piaţă, în timp ce inculpatul a rămas la domiciliu unde a consumat băuturi alcoolice.
La întoarcere, cei doi soţi s-au certat, inculpatul susţinând că partea vătămată l-a lovit cu palmele şi pumnul în zona feţei. În acest context, inculpatul a lovit partea vătămată o singură dată, cu cuţitul pe care-l folosise până atunci în activităţile gospodăreşti, în zona abdominală.
Din raportul medico-legal rezultă că victima a prezentat o plagă produsă prin înjunghiere flanc abdominal stâng, hemoperiton prin plăgi multiple de mezenter.
Leziunile traumatice s-au putut produce prin acţiunea unui corp tăietor-înţepător (posibil cuţit), pot data din 23 septembrie 2009 şi au necesitat pentru vindecare 14 - 16 zile îngrijiri medicale, fiindu-i pusă în primejdie viaţa.
În raport de starea de fapt reţinută şi cu probele administrate, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului M.V. realizează elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul M.V.
Prin Decizia penală nr. 29 din 26 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, - s-a dispus admiterea apelurilor declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul M.V. împotriva Sentinţei penale nr. 384 din data de 26 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
S-a desfiinţat, în parte, Sentinţa nr. 384 din data de 26 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală şi, în fond:
În baza art. 81 - art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa apelată, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 113 alin. (1) şi 3 C. pen., s-a luat faţă de inculpat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, sens în care l-a obligat pe acesta să se prezinte regulat la tratament medical până la însănătoşirea de intoxicaţie cu alcool.
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 şi la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul-apelant, către partea civilă S.C.U. "S.P." şi la plata dobânzilor legale aferente sumei de 2.32,806 RON reprezentând despăgubiri civile, până la data de achitării integrale a acestui debit.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
În baza art. 429 C. proc. pen., s-a dispus comunicarea către D.S. a Municipiului Bucureşti a unei copii a hotărârii în vederea luării măsurilor legale corespunzătoare.
În esenţă, instanţa de apel a reţinut că, în raport de actele medicale care confirmă dependenţa inculpatului de etanol, se impune luarea, faţă de inculpat, a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical prevăzută de art. 113 alin. (1) şi (3) C. pen. şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
De asemenea, sub aspectul laturii civile, se impune reformarea hotărârii în sensul acoperirii integrale a pagubei prin obligarea inculpatului şi la plata dobânzilor legale aferente sumei de 2.932,806 RON.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În susţinerea acestuia, procurorul a limitat motivele scrise de recurs, în sensul că solicită doar schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, cu păstrarea cuantumului stabilit de prima instanţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reţinută în cauză nu a fost contestată de părţi, din probele administrate rezultând că în data de 23 septembrie 2009 inculpatul M.V. a lovit partea vătămată M.M. - soţia sa - cu un cuţit în zona abdominală, cauzându-i leziuni vindecabile în 14 - 16 zile îngrijiri medicale. Leziunea traumatică i-a pus viaţa în primejdie.
De asemenea, nici încadrarea juridică nu a fost contestată, fapta inculpatului realizând elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei (sub aspectul modalităţii de executare), Înalta Curte constată că instanţa de apel a apreciat judicios atât cuantumul, cât şi modalitatea de executare a pedepsei.
Executarea unei pedepse în regim preventiv de libertate se dispune doar atunci când reeducarea şi reinserţia socială a inculpatului nu pot fi atinse prin modalităţi neprivative de libertate.
Datele ce rezultă din dosarul cauzei conduc la concluzia că regimul detenţiei este mult prea sever.
Astfel, părţile implicate în conflict au calitatea de soţi, convieţuind împreună şi după săvârşirea faptei de către inculpat. Conflictul a fost unul spontan, generat de atitudinea victimei care, la rândul său, l-a agresat pe inculpat. Inculpatul este dependent de consumul de etanol, impunându-se obligarea sa la tratament medical, măsura de siguranţă fiind dispusă, în mod corect, de instanţa de apel.
Nu poate rămâne fără consecinţe, atitudinea constantă a victimei, care a solicitat doar aplicarea unei măsuri de siguranţă, afirmând că este persoana care-l îngrijeşte pe inculpat, deoarece este bolnav.
În fine, se constată că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, acesta fiind un element suplimentar în sensul că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 29 din 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 - art. 192 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 29 din 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe intimatul inculpat M.V.
Onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat M.V. până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 100 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 07 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2950/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2993/2011. Penal. Dare de mită (art. 255... → |
|---|
