ICCJ. Decizia nr. 3034/2011. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3034/2011

Dosar nr. 39987/3/2009

Şedinţa publică din 12 septembrie 2011

Asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 687 din 7 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia II-a penală, în Dosarul nr. 39987/3/2009 s-au dispus următoarele:

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei penale din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 170 C. pen., formulată de inculpatul C.T.

I. În temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia de la data de 17 septembrie 2009 la zi.

II. În temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.M.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia de la data de 17 septembrie 2009 la zi.

III. În temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.I.T. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fără drept.

S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele sus-menţionate, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia de la data de 17 septembrie 2009 la zi.

IV. În temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.T. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, în stare de recidivă după condamnare.

S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 971 din 30 mai 2008 a Judecătoriei sectorului 4, Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 52/4/2008, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 506/A din 30 iulie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, aceasta fiind cumulată cu pedeapsa aplicată inculpatului în cauza pendinte, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 13 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la data de 17 septembrie 2009 la zi.

V. În temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.F. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia de la data de 17 septembrie 2009 la zi.

Totodată, în temeiul art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a luat măsura de siguranţă a confiscării speciale, în vederea distrugerii, a următoarelor cantităţi de droguri: 0,97 grame de cocaină, în amestec cu Levamisol, de la inculpaţii N.G. şi R.M.C.; 0,85 grame de cocaină, în amestec cu Levamisol, de la inculpaţii N.G. şi R.M.C.; 0,41 grame de cocaină, în amestec cu Levamisol, de la inculpaţii N.G. şi R.M.C.; 0,43 grame de cocaină, în amestec cu Levamisol, de la inculpaţii N.G. şi R.M.C.; 0,48 grame de cocaină, în amestec cu Lidocaină, de la inculpaţii N.G. şi R.M.C.; 0,32 grame de cocaină de la inculpaţii N.G. şi R.M.C.; 0,28 grame de cocaină, în amestec cu Pfenacetin, Lidocaină, Aminopyrin şi Dipyrone de la inculpaţii N.G. şi R.M.C.; 1,56 grame de cocaină, în amestec cu Aspirină, de la inculpaţii N.C. şi N.I.T.; 0,98 grame de cocaină şi 0,40 grame cocaină de la inculpatul N.I.T.; 32,36 grame cocaină, în amestec cu Fenacetină, de la inculpaţii N.I.T. şi C.T. şi 10 comprimate de Metadonă şi 10 comprimate de Tramadol de la inculpatul N.I.T.;

Deopotrivă, în temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a luat măsura de siguranţă a confiscării speciale a următoarelor sume de bani: 1.350 RON de la inculpatul N.G.; 1.350 RON de la inculpatul R.M.C.; 1.800 RON de la inculpatul N.I.T.; echivalentul în lei a sumei de 2.000 euro de la inculpatul C.T. şi 300 RON de la inculpatul G.F.;

În temeiul art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 25.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Instanţa de fond nu a reţinut, în mod propriu, situaţia de fapt, ci a copiat-o, ad litteram, din rechizitoriu.

Ca şi argumentare, prima instanţă a reţinut că există probe clare de vinovăţie cu privire la inculpaţii cercetaţi în cauză, respectiv:

- pentru inculpatul N.I.T., zis „B.": procesul-verbal de supraveghere informativ-operativă din data de 5 noiembrie 2008 potrivit căruia inculpatul a urcat, pe bancheta din spate, a autoturismului în care veniseră colaboratorul sub acoperire P.S. şi N.C., iar, după ce au stat de vorbă aproximativ 10 minute, inculpatul i-a remis un pacheţel de mici dimensiuni colaboratorului sub acoperire, care, la rândul său, i-a înmânat inculpatului o sumă de bani; procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire S.H., din care rezultă modalitatea în care inculpatul a vândut cocaina colaboratorului sub acoperire P.S.; declaraţiile de la urmărirea penală şi de la cercetarea judecătorească ale investigatorului sub acoperire P.S. prin care a arătat modalitatea în care a luat legătura cu inculpatul, în vederea cumpărării, la data de 17 decembrie 2008, cu suma de 2.000 euro, a cantităţii de 35 grame de cocaină, tranzacţie la care au mai luat parte inculpatul C.T. şi N.C.; declaraţiile de la urmărirea penală şi de la cercetarea judecătorească ale colaboratorului sub acoperire P.S., prin care a arătat modalitatea în care, la datele de 5 noiembrie 2008, 7 noiembrie 2008 şi 17 decembrie 2008 a cumpărat diferite cantităţi de cocaină de la inculpat, cu care s-a întâlnit în zona Parcului Carol, sectorul IV, Bucureşti; rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică întocmite de Inspectoratul General al Poliţiei Române - Laboratorul Central de Analiză şi Profil ale Drogurilor; procesele-verbale de redare a interceptărilor audio-video din mediul ambiental; procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice dintre inculpat şi colaboratorul sub acoperire care foloseau un limbaj incifrat pentru a numi drogurile şi pentru a determina preţul cantităţii de droguri; declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului;

- pentru inculpatul N.G., zis „T.": procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire A.V. şi declaraţia acestuia dată în faţa instanţei de fond, coroborate cu declaraţiile de la urmărirea penală şi de la cercetarea judecătorească ale colaboratorului sub acoperire R.C., potrivit cărora colaboratorul sub acoperire R.C. păstra legătura, prin telefonul mobil, cu inculpatul, care-l trimitea pe coinculpatul R.M.C., zis „R.", să-i remită drogurile şi să primească banii, iar pe data de 12 mai 2009 inculpatul N.G. l-a însoţit pe coinculpatul R.M.C., care i-a înmânat drogurile colaboratorului sub acoperire R.C., pentru ca pe data de 19 mai 2009, fiind însoţit de acelaşi coinculpat, să le predea, personal, aceluiaşi colaborator sub acoperire; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, în care se folosea, de exemplu, cuvântul „mâncare" pentru a desemna drogurile, declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului;

- pentru inculpatul R.M.C.: procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire A.V. şi declaraţia acestuia dată în faţa instanţei de fond, declaraţiile de la urmărirea penală şi din faza cercetării judecătoreşti ale colaboratorului sub acoperire R.C., precum şi declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului, conform cărora, la datele de 6 mai 2009, 7 mai 2009, 11 mai 2009, 12 mai 2009, 13 mai 2009, 19 mai 2009 şi 20 mai 2009, a vândut colaboratorului sub acoperire diferite cantităţi de cocaină, primind în schimb diverse sume de bani; rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, întocmite de Inspectoratul General al Poliţiei Române - Laboratorul Central de Analiză şi Profil ale Drogurilor;

- pentru inculpatul G.F. zis „C.": procesul-verbal de supraveghere informativ-operativă din 12 mai 2009; procesul-verbal încheiat de investigatorul sub acoperire A.V.; declaraţiile colaboratorului sub acoperire R.C., procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, din care rezultă că i-a furnizat inculpatului N.G. cantitatea de 0,50 grame de cocaină, în amestec cu Lidocaină;

- pentru inculpatul C.T. zis „D.": procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire S.H. şi declaraţia acestuia dată în faţa primei instanţe de judecată; declaraţiile din fazele de urmărire penală şi cercetare judecătorească ale colaboratorului sub acoperire P.S. prin care arată că inculpatul, şoferul autoturismului, care s-a recomandat „D.", a intervenit în discuţiile pe care colaboratorul sub acoperire le purta cu inculpatul N.I.T., zis „B.", în prezenţa lui N.C., spunând că este „marfa" sa şi că îi poate da cantitatea de 35 grame de cocaină, pentru suma de 2.000 euro, după care, în cursul aceleiaşi zile, a cumpărat drogurile, inculpatul C.T. garantându-i calitatea; procesul-verbal de redare a interceptării din mediul ambiental, din care reiese, în mod clar, implicarea, în mod real, în tranzacţie a inculpatului C.T., astfel că apărarea acestuia, conform căreia doar l-a condus la locul de întâlnire pe coinculpatul N.I.T. şi a intervenit în discuţii pentru că se grăbea şi dorea să plece cât mai repede, este contrazisă de materialul probator.

În ceea ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei penale formulată de inculpatul C.T., prima instanţă a menţionat că infracţiunea de nedenunţare prevăzută de art. 170 C. pen. nu se referă la omisiunea de a denunţa infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu atât mai mult cu cât, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că inculpatul a vândut, efectiv, colaboratorului sub acoperire P.S. cantitatea de 32,57 grame de cocaină, în amestec cu Fenacetină, în schimbul sumei de 2.000 euro.

La individualizarea judiciară a pedepselor cu închisoarea prima instanţă a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, determinată prin numărul de acte materiale, precum şi persoana inculpaţilor, în privinţa inculpatului N.G. reţinându-se că, potrivit actelor medicale de la dosar, are o stare de sănătate precară, faptul că acesta lucra ca taximetrist, cu un venit lunar în sumă de aproximativ 1.500 - 2.000 RON, nu are antecedente penale şi a recunoscut comiterea infracţiunii, astfel încât în favoarea inculpatului au fost reţinute circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., în privinţa inculpatului R.M.C. - faptul că este căsătorit, are în întreţinere un minor, lucra ca body-guard la o discotecă, cu un venit lunar de 750 RON, nu este cunoscut cu antecedente penale şi a avut o atitudine procesuală sinceră, reţinându-se astfel în favoarea acestuia circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., în persoana inculpatului N.I.T. - faptul că era în vârstă de 22 de ani, lucra ca muncitor necalificat, infractor primar, poziţia procesuală sinceră, aşa încât şi în favoarea acestuia s-au reţinut circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., inculpatul C.T. - recidivist postcondamnatoriu în raport cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prin Sentinţa penală nr. 971 din 30 mai 2008 a Judecătoriei sectorului IV, Bucureşti, secţia penală, în Dosarul nr. 52/4/2008, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 506/A din 30 iulie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, nu a recunoscut comiterea infracţiunii, încercând să minimalizeze participarea sa, iar în privinţa inculpatului G.F. - faptul că desfăşura o activitate legală din care-şi obţinea veniturile materiale, nu are antecedente penale şi a avut o conduită procesuală sinceră, reţinând, ca urmare, şi în favoarea acestuia, circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.

Totodată, prima instanţă a reţinut forma continuată a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în sarcina inculpaţilor N.G., R.M.C. şi N.I.T. şi, respectiv, un singur act material în sarcina inculpatului G.F.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti şi inculpaţi N.G., R.M.C., N.I.T., C.T. şi G.F.

În calea sa de atac, Parchetul a susţinut că pedepsele cu închisoarea aplicate inculpaţilor nu au fost temeinic individualizate întrucât: inculpatul N.G. a comis un număr de 7 acte materiale de trafic de droguri de mare risc şi are antecedente penale, fiind condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea unei infracţiuni de aceeaşi natură, prin Sentinţa penală nr. 496 din 30 aprilie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a I-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 2752/3/2007, aflată, în recurs, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; inculpatul R.M.C. a săvârşit tot 7 acte materiale de trafic de droguri de mare risc, însă, având în vedere faptul că nu are antecedente penale şi a recunoscut comiterea infracţiunii, este nejustificată egalitatea de tratament sancţionator cu cel aplicat inculpatului N.G.; inculpatul N.I.T. a săvârşit 4 acte materiale de trafic de droguri de mare risc şi un act material de deţinere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fără drept, fiind, de asemenea, condamnat, prin sentinţa penală anterior menţionată, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată; inculpatul C.T. este recidivist postcondamnatoriu, astfel că pedeapsa anterioară de 3 ani închisoare a fost corect cumulată cu pedeapsa închisorii aplicată în această cauză şi a avut o atitudine procesuală nesinceră, iar inculpatul G.F. i-a furnizat inculpatului N.G. cantitatea de 0,50 grame de cocaină, în amestec cu Lidocaină, şi, cu toate că nu are antecedente penale, a manifestat o conduită procesuală nesinceră.

Ca urmare, acuzarea a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, să se menţină circumstanţele atenuante judiciare reţinute în favoarea inculpaţilor N.G., R.M.C., N.I.T. şi G.F., dar să se majoreze cuantumul pedepsei închisorii faţă de toţi inculpaţii.

În dovedirea aspectelor menţionate în motivele de apel, Parchetul a depus la dosarul cauzei fişele din sistemul informatic „Ecris" ale Dosarului nr. 2752/372007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a I-a penală, ale soluţiei din apel, precum şi ale Dosarului nr. 8351/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În motivarea orală a apelurilor, apelanţii-intimaţi-inculpaţi N.G. şi N.I.T. au arătat că inculpatul N.G. are o stare gravă de sănătate, fiind suferind de cancer, iar inculpatul N.I.T. muncea pe un şantier, ambii nefiind cunoscuţi cu antecedente penale şi având o atitudine procesuală sinceră, motiv pentru care au solicitat admiterea apelurilor, desfiinţarea, în parte, a sentinţei penale atacate, iar în rejudecare, aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi reindividualizarea pedepselor cu închisoarea.

În motivarea orală a apelului, apelantul-intimat-inculpat R.M.C. a învederat buna sa conduită anterioară, împrejurarea că la momentul săvârşirii faptei lucra, asigurând veniturile familiei sale, inclusiv pentru minorul în vârstă de 6 ani, că a suferit o decepţie în urma desfacerii căsătoriei şi astfel a început să consume stupefiante, dar şi că nu este cunoscut cu antecedente penale şi a avut o atitudine procesuală sinceră, precizând, totodată, că este inechitabil să i se aplice un tratament sancţionator egal cu cel al inculpatului N.G. care este recidivist şi nu a recunoscut fapta penală.

Pentru motivele invocate, apelantul-intimat-inculpat R.M.C. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea, în parte, a sentinţei penale, iar în rejudecare, aplicarea în favoarea sa a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., evident, cu menţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi reducerea corespunzătoare a pedepsei într-un cuantum care să permită suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii.

În apelul său, apelantul-intimat-inculpat C.T. a susţinut că a avut o participare redusă, este tânăr, provine dintr-o familie organizată, că la momentul săvârşirii faptei muncea pe un şantier, ca şef de echipă, precum şi faptul că, de la condamnarea sa de către Judecătoria Sectorului IV Bucureşti a încercat să se reintegreze social, astfel încât a lucrat anumite perioade de timp.

A mai arătat că, deşi a urmat sfaturile apărătorului său anterior de a nu recunoaşte fapta penală, în faţa instanţei de apel a făcut o declaraţie sinceră şi completă.

Ca urmare, apelantul-intimat-inculpat C.T. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea, în parte, a sentinţei penale atacate, iar în rejudecare, reţinerea în favoarea sa a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., precum şi a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecinţele de rigoare în plan sancţionator.

Şi în apelul inculpatului G.F. s-a învederat buna conduită anterioară în societate a inculpatului, împrejurarea că are în întreţinere 2 minori, faptul că a avut o atitudine procesuală sinceră, solicitându-se admiterea apelului, desfiinţarea, în parte, a sentinţei penale atacate, iar în rejudecare, să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., evident, cu menţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi să se reducă corespunzător pedeapsa aplicată inculpatului, într-un cuantum care să permită suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei, potrivit art. 86¹ C. proc. pen.

În apel, la termenul de judecată din data de 14 ianuarie 2011, instanţa a procedat la ascultarea apelanţilor-intimaţi-inculpaţi care au consimţit să declare - R.M.C., C.T. şi G.F., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.

Prin Decizia penală nr. 18 din 19 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti şi de inculpaţii N.G., R.M.C., N.I.T., C.T. şi G.F. împotriva Sentinţei penale nr. 687 din 7 octombrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată, iar în rejudecare:

I. În temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.G. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

II. A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare stabilită pentru inculpatul N.I.T., repunând, în individualitatea lor, pedepsele de 5 ani închisoare şi de 1 an şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 80 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.I.T. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 7 ani închisoare şi de 1 an şi 6 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii.

III. În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., pentru inculpatul C.T., a dedus inclusiv reţinerea din data de 3 decembrie 2006, în Dosarul nr. 52/4/2008 al Judecătoriei sectorului IV, Bucureşti, secţia penală.

IV. În temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În temeiul art. 71 alin. ultim C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale a închisorii, precum şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86² alin. (1) şi (2) C. pen.

În temeiul art. 86³ alin. (1) C. pen., a obligat pe inculpat ca, pe durata termenului de încercare, să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86¹ alin. (1) lit. a) - d) C. pen., iar în temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului G.F. de sub puterea M.A.P. nr. 193/U.P. din 17 septembrie 2009, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 36594/3/2009, dacă nu este arestat în altă cauză, constatând că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la data de 17 septembrie 2009 la zi.

Totodată, în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială, în vederea distrugerii, de la inculpaţii N.G. şi R.M.C. a cantităţii de 0,36 grame cocaină, rămasă în urma efectuării analizelor de laborator (act material din data de 19 mai 2009), iar de la inculpatul N.I.T. doar a unui număr de 5 comprimate de metadonă, găsite la percheziţia domiciliară.

În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială de la fiecare dintre inculpaţii N.G. şi R.M.C. a sumei de câte 1.300 RON, iar de la inculpatul G.F. a sumei de 100 RON.

În rest, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Prin aceeaşi hotărâre, în temeiul art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen., raportat la art. 300² C. proc. pen., cu aplicarea art. 160^b alin. (1) şi alin. (3) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a apelanţilor-intimaţi-inculpaţi N.G., R.M.C., N.I.T. şi C.T.

Totodată, în temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus, pentru fiecare dintre apelanţii-intimaţi-inculpaţi N.G., R.M.C. şi N.I.T., reţinerea şi arestarea preventivă începând cu data de 17 septembrie 2009 la zi, iar pentru apelantul-intimat-inculpat C.T. reţinerea din data de 3 decembrie 2006, din Dosarul nr. 52/4/2008 al Judecătoriei sectorului IV, Bucureşti, secţia penală, precum şi reţinerea şi arestarea preventivă în această cauză începând cu data de 17 septembrie 2009 la zi.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a constatat că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru judecarea tuturor apelurilor.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că sentinţa primei instanţe este deficitară prin faptul că, deşi a analizat, în linii mari, probatoriul administrat faţă de fiecare inculpat în parte, instanţa de fond a copiat situaţia de fapt din rechizitoriu, fără nici un fel de contribuţie proprie, astfel încât în redarea situaţiei de fapt există unele erori.

Ca urmare, având în vedere caracterul devolutiv nelimitat al apelului, substituindu-se instanţei de fond, pe baza probatoriului administrat în cauză, instanţa de apel a reţinut în sarcina inculpatului N.I.T. următoarele acte materiale de vânzare de droguri către colaboratorul sub acoperire P.S.: la data de 5 noiembrie 2008, cu suma de 720 RON, cantitatea de 1,84 grame de cocaină, în amestec cu Aspirină, din care, în urma efectuării analizelor de laborator, a mai rămas cantitatea de 1,56 grame; la data de 7 noiembrie 2008, prin două acte materiale, cu suma totală de 1.080 RON, cantitatea totală de 1,86 grame de cocaină, din care, în urma efectuării analizelor de laborator, a mai rămas cantitatea totală de 1,38 grame, iar la data de 17 decembrie 2008, împreună cu inculpatul C.T., vărul său, cantitatea de 32,57 grame de cocaină, în amestec cu Fenacetină, pentru care au primit suma de 2.000 euro, iar, în urma efectuării analizelor de laborator, a mai rămas cantitatea de 32,36 grame de cocaină, în amestec cu Fenacetină.

Deopotrivă, în sarcina inculpatului N.G., tatăl inculpatului N.I.T., s-a reţinut că i-a vândut colaboratorului sub acoperire R.C.: la data de 6 mai 2009, prin intermediul inculpatului R.M.C., cu suma de 600 RON, cantitatea de 1,03 grame de cocaină, în amestec cu Levamisol, din care, după efectuarea analizelor de laborator, a mai rămas cantitatea de 0,97 grame; la data de 7 mai 2009, prin intermediul inculpatului R.M.C., cu aceeaşi sumă de 600 RON, cantitatea de 0,99 grame de cocaină, în amestec cu Levamisol, din care, în urma efectuării analizelor de laborator, a mai rămas cantitatea de 0,85 grame; la data de 11 mai 2009, prin intermediul inculpatului R.M.C., cu suma de 300 RON, cantitatea de 0,50 grame de cocaină, în amestec cu Levamisol, din care, după efectuarea analizelor de laborator, a mai rămas cantitatea de 0,41 grame; la data de 12 mai 2009, prin intermediul inculpatului R.M.C., cu suma de 300 RON, cantitatea de 0,50 grame de cocaină, amestecată cu Lidocaină, furnizată de inculpatul G.F., iar, în urma efectuării analizelor de laborator, a mai rămas cantitatea de 0,43 grame din amestec; la data de 13 mai 2009, prin intermediul inculpatului R.M.C., cu suma de 300 RON, cantitatea de 0,58 grame de cocaină, în amestec cu Lidocaină, din care a mai rămas cantitatea de 0,48 grame, în urma efectuării analizelor de laborator; la data de 19 mai 2009, împreună cu inculpatul R.M.C., cu suma de 300 RON, cantitatea de 0,42 grame de cocaină, pe care a înmânat-o, personal, iar, în urma testelor de laborator, a mai rămas cantitatea de 0,36 grame de cocaină, iar la data de 20 mai 2009, prin intermediul inculpatului R.M.C., cu aceeaşi sumă de 300 RON, cantitatea de 0,40 grame de cocaină, în amestec cu Phenacetin, Lidocaine, Aminopyrin şi Dipyrone (Algocalmin), din care a mai rămas cantitatea de 0,28 grame, în urma efectuării analizelor de laborator.

Raportat la contextul factual anterior prezentat, instanţa de apel a apreciat că încadrarea juridică dată faptelor deduse judecăţi este corectă şi că reţinerea formei continuate a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în sarcina inculpatului C.T. care a comis un singur act material, la data de 17 decembrie 2008, constituie o simplă eroare materială.

În ceea ce priveşte beneficiul dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., instanţa de apel a apreciat că această cauza de reducere a limitelor de pedeapsă a intervenit ulterior pronunţării sentinţei penale de condamnare, pe durata cercetării judecătoreşti a apelului, astfel că, avându-se în vedere faptul că legea procesual penală este de imediată aplicare, neretroactivând, apelanţii-intimaţi-inculpaţi nu mai puteau invoca noua instituţie din procedura penală, care presupune, pe lângă atitudinea procesuală sinceră, renunţarea la readministrarea probatoriului, care se constituie într-un privilegiu procesual.

Cât priveşte operaţiunea de individualizare judiciară a pedepselor cu închisoarea, contestată atât de Ministerul Public, cât şi de inculpaţi, instanţa de apel a apreciat că între inculpaţi s-au creat disproporţii în raport de contribuţia infracţională a fiecărui inculpat.

Ca urmare, instanţa de apel a procedat la o nouă individualizare judiciară a pedepselor, raportându-se următoarelor criterii: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de legea penală specială, pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor, gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor, determinat prin modalitatea concretă de comitere, mai precis inculpaţii, unii înrudiţi, constituiţi într-o adevărată comunitate infracţională, se sprijineau reciproc, erau precauţi faţă de cumpărători, întâlnindu-se în locuri publice, unde aduceau doar cantitatea comandată, natura drogului de mare risc, respectiv cocaina, care are un preţ ridicat, astfel că sumele de bani obţinute din vânzarea acestui drog sunt importante, numărul mare de 4 acte materiale comise de inculpatul N.I.T. şi de 7 acte materiale săvârşite de inculpatul N.G., tatăl acestuia, în timp ce inculpatul C.T. a vândut, o singură dată, o cantitate importantă de cocaină, în amestec cu Fenacetină, de 32,57 grame, pentru care a primit suma de 2.000 euro, în schimb inculpatul G.F., printr-un unic act material, a pus la dispoziţia inculpatului N.G. o cantitate redusă de cocaină, amestecată cu Lidocaină, de 0,50 grame.

Totodată, s-au avut în vedere datele personale ale inculpaţilor, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul N.G. reţinându-se vârsta de 42 de ani, diagnosticat cu astm bronşic şi hepatită, potrivit Scrisorii medicale din data de 21 ianuarie 2010, întocmită de Penitenciarul Spital Colibaşi, cu nivel scăzut de pregătire profesională, absolvind, potrivit propriilor afirmaţii, doar 7 clase primare, divorţat, fără ocupaţie şi fără antecedente penale, faţă de el derulându-se un alt proces penal pentru comiterea unei infracţiuni de aceeaşi natură, împrejurare care nu are nici un fel de relevanţă juridică, existând posibilitatea unei soluţii de achitare în calea de atac a recursului, aflată în curs de desfăşurare.

Totodată, deşi a apreciat ca nejustificată reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., în raport de atitudinea procesuală nesinceră a acestuia, instanţa de apel a reţinut că respectivele circumstanţe nu pot fi înlăturate întrucât acuzarea a solicitat, în mod expres, în apel, majorarea cuantumului pedepsei închisorii, însă cu menţinerea circumstanţelor atenuante judiciare reţinute de instanţa de fond.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul R.M.C. s-a reţinut vârsta acestuia - 30 de ani, absolvent a 10 clase, faptul că, potrivit susţinerilor sale, la momentul săvârşirii faptelor lucra ca agent de pază la SC „P.H." SA, unde a avut o bună conduită, împrejurarea că avea în întreţinere pe minorul R.M.A., născut pe data de 7 septembrie 2004, precum şi lipsa antecedentelor penale.

Ca şi în cazul inculpatului N.G., deşi a apreciat ca nejustificată reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în raport de atitudinea procesuală nesinceră a acestuia, instanţa de apel a reţinut că respectiva circumstanţă nu poate fi înlăturată întrucât acuzarea a solicitat, în mod expres, în apel, majorarea cuantumului pedepsei închisorii, însă cu menţinerea circumstanţei atenuante judiciare reţinută de instanţa de fond.

În privinţe inculpatului N.I.T., fiul inculpatului N.G., s-au reţinut vârsta acestuia - 21 de ani la data faptelor penale, faptul că era consumator de droguri, precum şi urmările viciului asupra sănătăţii sale, lipsa de şcolarizare şi a unui loc de muncă, în raport de atitudinea nesinceră manifestată de inculpat cu privire la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, instanţa de apel apreciind necesară înlăturarea circumstanţei atenuante prevăzute art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Şi în privinţa inculpatului C.T. s-a avut în vedere vârsta acestuia la data comiterii faptelor - 20 de ani, faptul că desfăşura o activitate remunerată, fiind şef de şantier la SC „M.B.I." SRL, nivelul scăzut de şcolarizare - 7 clase primare, reţinându-se că, în raport de starea de recidivă postcondamnatorie în care a săvârşit fapta, atrasă de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 971 din 30 mai 2008 a Judecătoriei sectorului IV, Bucureşti, secţia penală, din dosarul nr. 52/4/2008, rămasă definitivă pe data de 30 iulie 2008, este exclusă reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Deopotrivă, s-a apreciat că inculpatul nu poate beneficia nici de circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. care presupune o conduită procesuală constant sinceră, întrucât acesta a avut o atitudine procesuală nesinceră, asupra căreia a revenit doar în faţa instanţei de apel, reţinându-se că inculpatul nu poate beneficia nici de vreo împrejurare uşurătoare, în condiţiile art. 74 alin. (2) C. pen., atâta timp cât, deşi participaţia sa penală se reduce la un singur act material, acesta a vândut o cantitate importantă de cocaină, dovedind, astfel, o mai mare periculozitate.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul G.F. s-au reţinut vârsta acestuia - 31 de ani, nivelul scăzut de şcolarizare - 2 clase, faptul că nu avea ocupaţie şi nici loc de muncă, apreciindu-se că, deşi nu avea antecedente penale, în favoarea inculpatului nu putea fi reţinută circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., dar nici cea prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. întrucât nu a fost constant sincer, dar că, în raport de susţinerile acuzării, făcute în cadrul apelului Parchetului, respectivele circumstanţe atenuante nu pot fi înlăturate.

Totodată, avându-se în vedere şi stările de agravare a răspunderii penale incidente în cauză, respectiv forma continuată a infracţiunii de trafic de droguri reţinută în sarcina inculpaţilor N.G., R.M.C. şi N.I.T., concursul de infracţiuni reţinut în sarcina inculpatului N.I.T. şi starea de recidivă postcondamnatorie reţinută în sarcina inculpatului C.T., precum şi toate elementele de natură să caracterizeze atât faptele penale grave ale inculpaţilor N.G. şi N.I.T., prin numărul mare de acte materiale, precum şi fapta penală a inculpatului C.T., care a vândut o cantitate importantă de drog de mare risc, pentru o sumă importantă, cât şi persoana inculpaţilor, care nu au avut o atitudine procesuală sinceră, instanţa de apel a apreciat că pedeapsa închisorii de 7 ani aplicată fiecăruia dintre inculpaţii N.G. şi N.I.T., situată cu 3 ani sub limita minimă specială prevăzută de legea penală pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, pedeapsa de 5 ani închisoare pentru inculpatul R.M.C., interpusul inculpatului N.G., pedeapsa de 10 ani închisoare, care constituie minimul special prevăzut de legea penală, pentru inculpatul C.T., în favoarea căruia nu poate fi reţinută nicio circumstanţă atenuantă judiciară şi de 3 ani închisoare pentru inculpatul G.F., care a avut cea mai redusă participaţie penală, sunt în măsură să asigure scopurile educativ şi punitiv ale pedepsei închisorii, pentru conştientizarea consecinţelor conduitei infracţionale, cu toate că şansele de reintegrare socială ale inculpaţilor sunt extrem de reduse.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare, apreciind că scopul pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului G.F., care este infractor primar la vârsta de 31 de ani şi a traficat cantitatea de doar 0,50 grame de cocaină, poate fi atins fără executare în regim de detenţie, instanţa de apel a dispus suspendarea executării sub supraveghere a sus-menţionatei pedepse, în privinţa pedepselor aplicate celorlalţi inculpaţi constatând că este exclusă posibilitatea executării în regim neprivativ de libertate, în raport de cuantumul acestora.

Cu toate acestea, instanţa de prim control judiciar a apreciat apelul inculpatului C.T. ca întemeiat, constatând că instanţa de fond a omis să deducă reţinerea din data de 3 decembrie 2006, din Dosarul nr. 52/4/2008 al Judecătoriei sectorului IV, Bucureşti.

În acelaşi timp, apelurile declarate de inculpaţii N.G., R.M.C. şi N.I.T. au fost apreciate ca fondate doar sub aspectul măsurii de siguranţă a confiscării speciale, reţinându-se că, deşi la percheziţia domiciliară din data 17 septembrie 2009, în imobilul din Bucureşti, în care locuieşte inculpatul N.I.T., au fost găsite 10 comprimate de „Tramadol Retard" şi 5 comprimate de Sintalgon, iar, potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 25 septembrie 2009, întocmit de Inspectoratul General al Poliţiei Române - Laboratorul Central de Analiză şi Profil ale Drogurilor, cele 10 comprimate nu conţin substanţe interzise, în timp ce comprimatele în număr de 5 conţin Metadonă, instanţa de fond a confiscat un număr de 10 comprimate de Metadonă şi de 10 comprimate de Tramadol.

În aceeaşi sferă de analiză, instanţa de apel a constatat că, întrucât în cadrul actului material din data de 12 mai 2009 inculpatul G.F. a primit suma de 100 RON, de la fiecare dintre inculpaţii N.G. şi R.M.C. trebuia confiscată suma de câte 1.300 RON, iar de la inculpatul G.F. suma de 100 RON.

Deopotrivă, în apelul defavorabil al Ministerului Public, instanţa de apel a constatat că, în ceea ce priveşte actul material din data de 19 mai 2009, comis de inculpaţii N.G. şi R.M.C., potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 mai 2009, întocmit de Inspectoratul General al Poliţiei Române - Laboratorul Central de Analiză şi Profil ale Drogurilor, cantitatea de cocaină rămasă în urma analizelor de laborator este de 0,36 grame, şi nu de 0,32 grame, aşa cum a reţinut instanţa de fond.

În consecinţă, instanţa de prim control judiciar a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti şi de inculpaţii N.G., R.M.C., N.I.T., C.T. şi G.F. în limitele sus-menţionate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs inculpaţii N.G., N.I.T., R.M.C. şi C.T. criticând hotărârea atacată sub aspectul greşitei individualizări judiciare a pedepselor aplicate.

În recursurile lor, inculpaţii N.G. şi N.I.T. au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate şi menţinerea hotărârii primei instanţe, arătând că sancţiunile stabilite în fond, de câte 5 ani închisoare, corespund principiului proporţionalităţii pedepsei cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, în raport de datele lor personale favorabile.

În sfera aceluiaşi caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., recurentul inculpat R.M.C. a solicitat reducerea pedepsei, în raport de datele personale favorabile - lipsa antecedentelor penale, profilul socio-moral deosebit, împrejurarea că are în întreţinere un copil de 6 ani.

Şi inculpatul C.T. a solicitat în recursul său reducerea pedepsei, arătând că atitudinea sa responsabilă, rolul pe care l-a avut în desfăşurarea activităţii infracţionale - redus în raport de participaţia penală a celorlalţi, vârsta fragedă, împrejurarea că provine dintr-un mediu familial şi social organizat, faptul că era încadrat la data săvârşirii faptei, dar şi atitudinea procesuală sinceră adoptată în cursul procesului penal, constituie aspecte care pot fi circumscrise circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate, dar şi a motivelor de recurs a căror examinare se ia întotdeauna din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de inculpatul C.T. este fondat, în timp ce recursurile declarate de inculpaţii N.G., N.I.T. şi R.M.C. sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:

Instanţa de apel, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat şi argumente juridice pertinente, a reţinut o corectă situaţie de fapt, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt prezentate în actul de inculpare şi dispoziţiilor legale care reglementează faptele deduse judecăţii.

Astfel, Înalta Curte constată că situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, riguros prezentată în prezentele considerente, necontestată de recurenţi, corespunde unei corecte şi cuprinzătoare evaluări a probatoriului administrat în cauză şi se circumscrie unei juste încadrări juridice a faptelor deduse judecăţii, în timp ce circumstanţele personale favorabile ale inculpaţilor N.G., N.I.T. şi R.M.C., evaluate prin prisma conduitei pre şi postdelictuale, au fost corect circumstanţiate de prima instanţă şi menţinute de instanţa de prim control judiciar în virtutea principiului non reformatio in pejus, în raport de limitele apelului declarat de parchet.

În acest context se constată că unica critică formulată de apărarea inculpaţilor sus-menţionaţi în recurs, privind greşita individualizare judiciară a pedepselor ce le-au fost aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, este neîntemeiată pentru următoarele argumente:

Operaţiunea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor s-a făcut în considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele având în vedere natura şi importanţa valorii sociale ocrotite prin dispoziţiile penale încălcate şi gravitatea urmărilor, raportat la efectele consumului de droguri asupra sănătăţii populaţiei, gradul ridicat de pericol social ce rezultă din modalitatea concretă de săvârşire a faptei, cantitatea de droguri traficate, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor şi conduita avută înainte şi după săvârşirea faptelor. Raportul dintre participaţia efectivă a fiecărui inculpat la activitatea infracţională dedusă judecăţii, conduita procesuală a inculpaţilor şi datele personale ale acestora a fost adecvat valorificat prin hotărârea instanţei de apel care a majorat la 7 ani pedepsele aplicate inculpaţilor N.G. şi N.I.T. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, menţinând justificat, în acelaşi timp, pedeapsa aplicată în fond coinculpatului R.M.C. pentru aceiaşi infracţiune, la cuantumul de 5 ani închisoare.

Deopotrivă, la stabilirea cuantumului pedepselor, instanţele au dat eficienţă atât efectelor circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. reţinute în favoarea inculpaţilor N.G., N.I.T. şi R.M.C., dar şi celorlalte date privind persoana inculpaţilor - posibilitatea reală de reinserţie socio-profesională, vârsta acestora, profilul socio-moral, starea de sănătate, dar şi atitudinea procesuală adoptată de inculpaţi pe parcursul procesului penal, care au fost adecvat valorificate.

În raport de criteriile de individualizare anterior menţionate, făcând o corectă aplicare a principiului proporţionalităţii sancţiunii cu natura şi gradul de pericol al faptei săvârşite, instanţele au apreciat, în mod just, că aplicarea unor pedepse reduse mult sub limita minimă specială prevăzută de lege pentru infracţiunile săvârşite de inculpaţi (cu 5 ani în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri de mare risc reţinută în sarcina inculpatului R., respectiv cu 3 ani în ceea ce îi priveşte de inculpaţii N.G. şi N.I.T.) şi dispunerea executării pedepsei în regim penitenciar constituie expresia unei juste individualizări a pedepsei, apte să asigure realizarea scopului acesteia, aşa cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

Excepţie face situaţia inculpatului C.T. ale cărui circumstanţe personale favorabile - profilul socio-moral deosebit, vârsta fragedă, posibilitatea reală de reinserţie socială, mediul familial organizat, inculpatul beneficiind de o susţinere reală din partea familiei sale, împrejurarea că la momentul săvârşii faptei acesta desfăşura o activitate remunerată, dar şi împrejurarea că, potrivit actelor dosarului, contribuţia sa infracţională a fost limitată la un singur act material, iar starea de recidivă postcondamnatorie nu a fost atrasă de o faptă de aceeaşi natură cu cea dedusă judecăţii în cauza pendinte, se circumscriu unor împrejurări apte să atenueze gradul de pericol social al faptei săvârşite şi periculozitatea infractorului, în condiţiile dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen., elemente circumstanţiale care nu au fost însă reţinute ca atare de către instanţe.

Ca urmare, faţă de argumentele expuse, reţinând în favoarea inculpatului C.T. circumstanţele atenuate judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpat, va casa, în parte, decizia atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 687 din 7 octombrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la inculpatul C.T., iar în rejudecare, va descontopi pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată inculpatului C.T. în pedepsele componente de 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen. şi 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 971 din 30 mai 2008 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti, cu privire la care s-a dispus revocarea beneficiului suspendării, iar în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. va condamna inculpatul C.T. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru ca în temeiul art. 83 alin. (1) C. pen., să dispună executarea pedepsei de 3 ani închisoare alături de pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului C.T. în prezenta cauză, urmând ca acesta să execute, în final, pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Totodată, va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Deopotrivă, conform argumentelor prezentate anterior, reţinând că motivele de recurs invocate de inculpaţii N.G., N.I.T. şi R.M.C. sunt neîntemeiate şi cum nu se constată existenţa unor motive susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză de inculpaţii sus-menţionaţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor prevenţia la zi.

În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenţii inculpaţi N.G., N.I.T. şi R.M.C. la plata cheltuielilor judiciare statului, sumele reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., va dispune ca cheltuielile ocazionate de judecarea recursului declarat de inculpatul C.T. să rămână în sarcina statului, onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru acest inculpat urmând a fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul C.T. împotriva Deciziei penale nr. 18 din 19 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală.

Casează, în parte, decizia atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 687 din 7 octombrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la inculpatul C.T. şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată inculpatului C.T. în pedepsele componente de 10 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen. şi 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 971 din 30 mai 2008 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti, cu privire la care s-a dispus revocarea beneficiului suspendării.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă inculpatul C.T. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen., dispune executarea pedepsei de 3 ani închisoare alături de pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului C.T. în prezenta cauză, urmând ca acesta să execute, în final, pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.G., N.I.T. şi R.M.C. împotriva aceleiaşi decizii.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor N.G., N.I.T., R.M.C. durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 septembrie 2009 la 12 septembrie 2011.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.T. durata reţinerii de 24 ore din data de 3 decembrie 2006 şi a reţinerii şi arestării preventive de la 17 septembrie 2009 la 12 septembrie 2011.

Obligă recurenţii inculpaţi N.G. şi N.I.T. la plata sumelor de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat R.M.C. la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Suma de 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C.T., până la prezentarea apărătorului ales, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 2499/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4044/2011. Penal. Infracţiuni privind... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: