ICCJ. Decizia nr. 3218/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3218/2011

Dosar nr. 7466/1/2011

Şedinţa publică din 22 septembrie 2011

Asupra recursului penal de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 septembrie 2011 pronunţată în dosarul nr. 7088/3/2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a menţinut, în temeiul dispoziţiilor art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., starea de arest preventiv a inculpaţilor I.I.J. şi C.D., reţinându-se, în esenţă, că în cauză există suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceştia au comis faptele pentru care sunt cercetaţi, totodată, fiind îndeplinite cumulativ şi cele două condiţii stabilite de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile de trafic de droguri de mare risc şi trafic internaţional de droguri de mare risc este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol pentru ordinea publică în raport de gravitatea şi natura faptelor şi modalitatea de săvârşire a acestora.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpaţii solicitând cercetarea lor în stare de libertate întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu impun în continuare privarea de libertate, în condiţiile în care au recunoscut faptele.

Analizând încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondat.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpaţii I.I.J. şi C.D. au fost trimişi în judecată pentru infracţiunile de trafic de droguri de mare risc şi trafic internaţional de droguri de mare risc, întrucât în cursul lunii octombrie 2010, respectiv septembrie 2010 au fost depistaţi după ce au introdus în ţară diferite cantităţi de heroină.

Inculpatul C.D. a fost arestat preventiv prin încheierea de şedinţă din 21 septembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, iar inculpatul I.I.J. prin încheierea de şedinţă din 10 octombrie 2010 a aceleaşi instanţe, constatându-se incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 143 raportat la art. 681 C. proc. pen. şi ale art. 148 lit. f ) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că aceste temeiuri se menţin şi în prezent şi impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.

Astfel, probatoriul administrat ulterior luării măsurii arestării preventive, precum şi pronunţarea unei hotărâri de condamnare în primă instanţă, chiar nedefinitivă, nu au fost de natură a înlătura concluzia iniţială, aceea a existenţei probelor cu caracter temeinic care justifică presupunerea rezonabilă că cei doi inculpaţi au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi.

La aprecierea pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezintă lăsarea în libertate a inculpaţilor I.I.J. şi C.D., Înalta Curte are în vedere natura şi gravitatea faptelor comise, circumstanţele personale ale acestora, dar şi rezonanţa socială a infracţiunilor de acest gen.

Astfel, se constată că inculpaţii, deşi se bucură de circumstanţe personale favorabile, sunt cercetaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni cu un grad de pericol social ridicat, rezultat nu numai din limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege, dar şi din natura şi modalitatea concretă de comitere a acestora (infracţiuni prin care se aduce atingere relaţiilor sociale care ocrotesc sănătatea persoanelor), precum şi din urmarea produsă şi recrudescenţa faptelor de acest gen.

In plus, chiar dacă a trecut aproape 1 an de la arestarea preventivă a inculpaţilor I.I.J. şi C.D., se justifică în continuare menţinerea acestora în arest, rară ca astfel să se aducă atingere prezumţiei de nevinovăţie de care beneficiază pe durata procesului penal până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi prevenţia provizorie să se transforme într-o executare anticipată a pedepsei, întrucât în raport de circumstanţele cauzei nu s-a depăşit la acest moment procesual caracterul rezonabil al detenţiei preventive.

Ca atare, Înalta Curte reţine că în cauză nu au intervenit elemente noi de la pronunţarea hotărâri de condamnare care să impună luarea unei măsuri alternative mai puţin restrictivă de libertate, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel care a menţinut sarea de arest a inculpaţilor I.I.J. şi C.D.

Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpaţii I.I.J. şi C.D.

În raport de soluţia ce se va pronunţa, instanţa îl va obliga pe inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii I.I.J. şi C.D. împotriva încheierii din 9 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 7088/3/2011.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 125 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 25 lei reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 22 septembrie 2011.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3218/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs