ICCJ. Decizia nr. 3279/2011. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3279/2011
Dosar nr. 4796/115/2010
Şedinţa publică din 27 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 23 din 3 martie 2011, Tribunalul Caraş-Severin, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor săvârşite de inculpaţii B.D. şi G.I.P. prin rechizitoriu din infracţiunile de omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 174, art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. şi tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea de tâlhărie ce a avut ca urmare moartea victimei, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 211 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), inculpatul B.D., a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, la pedeapsa de 13 (treisprezece) ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului B.D. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe toată durata executării pedepsei.
În baza art. 64 alin. (1) C. pen. i-a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani, conform art. 66 C. pen.
În baza art. 118 C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuţit.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului B.D.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu 17 iunie 2010 şi până la zi.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B.D. la plata sumei de 1300 lei cheltuieli judiciare faţă de stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorar avocat oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
În baza art. 38 şi art. 3201 C. proc. pen. s-a dispus disjungerea judecăţii faţă de inculpatul G.I.P. sub aspectul laturii penale şi laturii civile şi faţă de inculpatul D.B. sub aspectul laturii civile a cauzei şi continuarea judecăţii.
În baza art. 3002, art. 160b alin. (1), (3) C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului G.I.P., pe o perioadă de 30 de zile de la data de 3 martie 2011 până la data de 01 aprilie 2011, inclusiv.
S-a acordat termen cu această finalitate la 07 aprilie 2011, termen dat în cunoştinţă părţilor civile H.A. şi N.D. şi pentru când se citează inculpaţii B.D. şi G.I.P. la Penitenciarul Timişoara.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ziua de 14 iunie 2010, la numai câteva ore de la liberarea sa din penitenciar, inculpatul B.D. i-a propus lui G.I.P. să se deplaseze în localitatea Apadia, pentru a fura bani sau aur de la un anume N.
Întrucât nu au putut pătrunde în locuinţa potenţialei victime din cauza câinilor, iar inculpatul B.D. a pretins că T.A., din aceeaşi localitate, îi datorează bani, cei doi inculpaţi s-au dus la locuinţa acestuia cu intenţia de a-l bate şi a-i lua banii.
Inculpaţii au pătruns în locuinţa victimei care dormea şi au lovit şi au ameninţat-o, cerându-i să spună unde ţine banii.
Primul a părăsit locul faptei inculpatul G.I.P., după care a plecat şi inculpatul B.D., sustrăgând alimente şi suma de 10 lei şi folosind pentru a se deplasa tractorul victimei.
Din concluziile raportului de autopsie medico-legală nr. 140/A3 din 15 iunie 2010 rezultă că moartea numitului T.A. a fost violentă şi s-a datorat politraumatismului prin traumatism cranio-cerebral şi traumatism toraco-abdominal acut.
Fiind audiat în instanţă, inculpatul B.D. a arătat că se prevalează de dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în sensul recunoaşterii în totalitate a faptelor şi însuşirii probatoriului administrat în faza de urmărire penală.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin şi părţile civile H.A., N.D. înregistrate pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 06 aprilie 2011, sub nr. 4796/115/2010.
În motivarea apelului, procurorul a arătat că sentinţa penală apelată este netemeinică şi nelegală în sensul greşitei schimbări a încadrării juridice faţă de ambii inculpaţi, a modului greşit de aplicare a prevederilor Legii nr. 202/2010 faţă de inculpatul B.D. şi prin faptul că instanţa nu a delimitat perioada pentru care a fost menţinută starea de arest în dispozitivul hotărârii.
Părţile civile H.A., N.D. în motivarea apelului au arătat că sentinţa este netemeinică şi nelegală, deoarece în mod greşit a fost schimbată încadrarea juridică şi au fost aplicate prevederile art. 3201 C. proc. pen., solicitând continuarea judecării cauzei de către Tribunalul Caraş-Severin faţă de ambii inculpaţi atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.
Au mai arătat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică raportat la fapta săvârşită.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 83/A din 2 mai 2011, a admis apelurile declarate, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Caraş-Severin.
Starea de arest preventiv a inculpatului B.D. a fost menţinută, iar perioada prevenţiei a fost dedusă de la 3 martie 2011, la zi.
Curtea a constatat că inculpatul a recunoscut doar parţial faptele reţinute prin actul de sesizare, astfel că prima instanţă urmează să procedeze la rejudecarea cauzei şi să analizeze apărările invocate de apelanţi cu privire la schimbarea încadrării juridice.
În termen legal, împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul B.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul inculpat a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi menţinerea sentinţei.
Examinând recursul prin prisma cazului de casare invocat precum şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat din următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. – text de lege introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010 – „până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
La termenul de judecată, instanţa întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, procedează la audierea acestuia şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi.
Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.
Dacă pentru soluţionarea acţiunii civile se impune administrarea de probe în faţa instanţei, se va dispune disjungerea acesteia.
În caz de soluţionare a cauzei prin aplicarea alin. (1), dispoziţiile art. 334 şi art. 340 - 344 se aplică în mod corespunzător.
Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. (1) – (6) nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă.
În caz de respingere a cererii, instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun".
Procedura astfel instituită poate fi aplicată numai dacă sunt întrunite integral şi cumulativ condiţiile prevăzute de lege. Sub acest aspect, inculpatul trebuie să recunoască în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei.
Or, astfel cum rezultă din declaraţia luată inculpatului de către prima instanţă, filele 97-98, inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele reţinute prin actul de sesizare, deoarece a revenit asupra declaraţiei date iniţial în faza urmăririi penale, arătând că coinculpatul G. „nu a intrat în casă, nu a exercitat niciun act de violenţă asupra părţii vătămate şi nu a sustras niciun bun".
Prin actul de sesizare a instanţei, la stabilirea situaţiei de fapt s-a avut în vedere şi declaraţia dată iniţial de către inculpatul B.D. (fila 10 rechizitoriu), astfel încât recunoaşterea inculpatului cu privire la faptele săvârşite este numai parţială.
Aşa fiind, prima instanţă nu a rezolvat fondul cauzei, motiv pentru care, în mod corect, curtea de apel a dispus trimiterea ei spre rejudecare, instanţa de fond urmând să examineze şi cererile formulate de apelanţi cu privire la încadrarea juridică a faptei.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de inculpat.
Durata reţinerii şi arestării preventive se va deduce de la 17 iunie 2010, la zi.
Văzând dispoziţiile art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr. 83/A din 2 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 iunie 2010 la 27 septembrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3273/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 329/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
