ICCJ. Decizia nr. 327/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 327/2011
Dosar nr.4410/2/2010
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2011
Asupra recursului penal de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La data de 5 martie 2008 SC I.F.N.T.L. SA, prin reprezentantul legal, a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu plângere penală prin care solicită efectuarea de cercetări faţă de N.I., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 şi art. 291 C. pen.
În motivarea plângerii petenta arată că intimata a întocmit în fals împuternicirea avocaţială cu nr. 66156, fără a exista vreun contract de asistenţă juridică prin care să fi fost împuternicită de SC S.I. SRL să îi reprezinte interesele. Folosind această împuternicire avocaţială, avocata N.I. a depus la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti o cerere de chemare în judecată a I.F.N. T.L. SA, iar ulterior a refuzat să depună la dosarul cauzei contractul de asistenţă juridică în baza căruia a fost emisă delegaţia avocaţială.
De asemenea, în plângere se mai arată că intimata a făcut afirmaţii contradictorii în cuprinsul actelor depuse la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarele nr. 5868/4/2007 şi 6798/3/2006, iar la data de 16 octombrie 2008 petenta a precizat că N.I. nu a avut mandat de reprezentare din partea SC S.I. SRL.
Pe baza actelor premergătoare efectuate, prin rezoluţia nr. 391/P/2008 din 27 ianuarie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numita N.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 288, art. 290 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Împotriva acestei rezoluţii petenta a formulat plângere, iar procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin rezoluţia nr. 601/II/2/2010 din 28 aprilie 2010 a respins-o ca neîntemeiată.
Împotriva rezoluţiei procurorului petenta a făcut plângere în faţa judecătorului, iar prin sentinţa penală nr. 285 din 28 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de I.F.N. T.L. SA.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care petenta a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, întrucât intimata nu a acţionat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, petenta a declarat recurs fără a-l motiva, deşi i s-a acordat un termen pentru pregătirea apărării, iar la termenul de soluţionare a recursului nu s-a prezentat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, verificând rezoluţia atacată atât în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi în lipsa unor înscrisuri nou prezentate, cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Într-adevăr, împuternicirea avocaţială în discuţie nu face parte dintre înscrisurile oficiale enumerate în alin. (3) al art. 288 C. pen. şi nici nu emană de la una dintre organizaţiile enumerate la art. 145 C. pen.
Pe de altă parte, în speţă, referitor la art. 291 C. pen., lipsesc elementele constitutive ale acestei infracţiuni întrucât uzul de fals nu poartă asupra unor înscrisuri falsificate în sensul legii penale.
Din actele premergătoare efectuate în cauză cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., rezultă că intimata avocat N.I. nu a acţionat cu intenţie directă sau indirectă, consemnarea în cererea de chemare în judecată a SC S.I. SRL, în calitate de reclamant, alături de G.V., fiind urmarea unei erori de redactare efectuate după un model de acţiune, de acelaşi tip, din calculator.
Din alt punct de vedere, aşa cum bine a reţinut şi instanţa de fond, nu există date că, prin acţiunile întreprinse, intimata a determinat instanţa să pronunţe o hotărâre judecătorească prin care să se fi cauzat o vătămare intereselor legale ale I.F.N. T.L. SA.
În raport de considerentele arătate, recursul declarat de petentă nu este fondat şi va fi respins în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod recurenta va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara I.F.N. T.L. SA împotriva sentinţei penale nr. 285 din 28 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 325/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3273/2011. Penal → |
|---|
