ICCJ. Decizia nr. 325/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 325/2011
Dosar nr.2235/2/2010
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 171/F din 8 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins excepţia inadmisibilităţii plângerii invocată de intimatul L.S.N.
A respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.G.
A obligat petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 10 martie 2010, petentul M.G. a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 79/II/2/2010 din data de 5 februarie 2010 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pronunţată în dosarul nr. 1471/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În motivarea plângerii s-a arătat, cu privire la activitatea infracţională, că prin Decizia nr. 2 din 22 mai 2002 petentului M.G. i s-a desfăcut contractul de muncă, hotărâre atacată în instanţă, iar prin Decizia nr. 757/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a anulat Decizia nr. 2/2002, reintegrarea subsemnatului în postul avut anterior desfacerii contractului de muncă şi obligarea CS B.T. SA la plata drepturilor salariale cuvenite de la data desfacerii contractului de muncă până la reintegrarea efectivă.
În Ordonanţa din 15 septembrie 2008, dată în dosarul nr. 2293/P/2004, s-au reţinut următoarele:
La data de 1 august 2003, persoana vătămată M.G. a formulat plângere penală împotriva mai multor persoane din cadrul CS B.T. SA sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu şi nerespectarea hotărârilor judecătoreşti.
Prin Ordonanţa nr. 2293/P/2004 din data de 17 februarie 2005, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 83 din Legea nr. 168/1999, precum şi neînceperea urmăririi penale faţă de aceeaşi persoană pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 84 din Legea nr. 168/1999.
Prin ordonanţa nr. 1255/II-1/2005 din data de 25 mai 2005, a fost admisă plângerea formulată de persoana vătămată şi a fost infirmată ordonanţa nr. 2293/P/2004 din data de 17 februarie 2005.
Ulterior, prin rezoluţia nr. 2293/P/2004 din 30 noiembrie 2005 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 83 din Legea nr. 168/1999, neînceperea urmăririi penale faţă de aceeaşi persoană pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 84 din Legea nr. 168/1999, art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 290 C. pen., precum şi neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii R.L., P.C. şi D.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 83, art. 84 din Legea nr. 168/1999, art. 246 şi art. 290 C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 2039 din 3 octombrie 2006, Judecătoria Sectorului 1 a desfiinţat rezoluţia menţionată şi a trimis cauza la Parchet pentru a se adopta o soluţie şi cu privire la L.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 83 din Legea nr. 168/1999, art. 246 şi art. 290 C. pen.
Prin rezoluţia nr. 2293/P/2004 din data de 11 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul L.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor menţionate, soluţia infirmată prin rezoluţia nr. 2898/II-1/2008 din data de 9 septembrie 2008 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, dată fiind nerespectarea normelor privind competenţa după calitatea persoanei, făptuitorul L.S. fiind avocat, în cadrul Baroului Bucureşti, încă din anul 1999.
S-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei care a făcut obiectul dosarului nr. 2293/P/2004 în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Prin rezoluţia nr. 79/II-2/2010 din 5 februarie 2010, pronunţată în dosarul nr. 2701, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petent împotriva ordonanţei din 29 septembrie 2008 adoptată în dosarul nr. 1471/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
S-a constatat că prin ordonanţa din 29 septembrie 2008, adoptată în dosarul nr. 1471/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus, în baza art. 10 lit. c) şi d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de L.S.N., avocat în cadrul baroului Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 290, art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 83, art. 84 din Legea nr. 68/1999, s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe B.I. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 83 şi art. 84 din Legea nr. 68/1999 şi art. 246 şi art. 290 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut că prin sentinţa nr. 2039/2006 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1, a fost admisă plângerea formulată de numitul M.G. şi desfiinţarea rezoluţiei emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, faţă de numitul L. nu a fost adoptată o soluţie.
Dosarul a fost înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, dată fiind calitatea de avocat, spre competentă soluţionare.
Din actele premergătoare, s-a constatat că L.S. şi-a îndeplinit obligaţiile în limitele mandatului încredinţat de către SC B. SA, aşa încât în sarcina acestuia nu au putut fi reţinute infracţiunile prev. de art. 83 şi art. 84 din Legea nr. 168/1999.
Împotriva rezoluţiei nr. 1471/P/2008 în baza dispoziţiilor art. 278/1 C. proc. pen. a formulat plângere petiţionarul M.G. fiind nemulţumit de faptul că procurorul nu a dat dovadă de rol activ.
Reţine instanţa de fond că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică cât timp actele premergătoare efectuate în cauză nu au evidenţiat aspecte de natură penală în activitatea desfăşurată de intimatul L.S.N.
De asemenea, instanţa de fond a considerat că excepţia inadmisibilităţii plângerii formulată de intimat nu este întemeiată, din plângerea formulată de petiţionar reieşind că atacă rezoluţia nr. 1471/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi nu rezoluţia de respingere a plângerii dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs petiţionarul M.G., solicitând casarea sentinţei penale şi trimiterea cauzei la parchet pentru reluarea urmăririi penale considerând că intimatul se face vinovat de comiterea infracţiunilor invocate.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate, sub aspectul motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte, reţine Înalta Curte că recursul declarat de petiţionar nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale dată de intimat sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 83 şi art. 84 din Legea 168/1999, dispusă prin rezoluţia nr. 1471/P/208 din 29 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi menţinută de instanţa de fond prin sentinţa atacată, este legală şi temeinică.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că prin Decizia nr. 757 din 15 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti s-a dispus anularea deciziei nr. 2 din 22 mai 2002 emisă de CS B.T. SA, reintegrarea petiţionarului în postul avut anterior desfacerii contractului de muncă şi obligarea CS B.T. SA la plata drepturilor salariale cuvenite de la data desfacerii contractului de muncă până la reintegrarea efectivă.
Reţine Înalta Curte că împrejurarea că intimatul a fost desemnat de CS B.T. SA să aducă la îndeplinire respectiva decizie de reîncadrare în muncă nu poate atrage răspunderea penală a acestuia întrucât dispoziţiile art. 85 din Legea 168/1999 califică subiectul activ al infracţiunilor prevăzute de art. 83 şi art. 84, respectiv „ să fie persoanele care aveau obligaţia de a dispune plata salariilor sau după caz, reintegrarea salariatului respectiv".
Or, faptul că intimatul, în calitate de avocat, a participat la discuţii şi a fost însărcinat cu aducerea la îndeplinire a deciziei de reintegrare în muncă nu poate fi subiect activ al acestor infracţiuni.
Nici infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) nu poate fi reţinută în sarcina intimatului, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond cât timp avocatul nu este funcţionar public, calitate pe care trebuie să o aibă subiectul activ al acestei infracţiuni.
Cu privire la infracţiunea prev. de art. 290 C. pen., s-a constatat că această infracţiune nu este imputată intimatului, fapt pentru care instanţa de fond nu a supus-o analizei.
Reţinând că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de petiţionar.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.G. împotriva sentinţei penale nr. 171/F din 8 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3218/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 327/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
