ICCJ. Decizia nr. 329/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 329/2011
Dosar nr. 989/59/2010
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 247/PI din 4 noiembrie 2010, Curtea de Apel Timişoara, a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta F.G. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 280/P/2010 din 05 august 2010, menţinută prin rezoluţia procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nr. 937/II/2/2010 din 19 august 2010.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petenta la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la data de 6 iulie 2010, petenta F.G. a formulat plângere penală, înregistrată sub nr. 280/P/2010 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, împotriva executorilor judecătoreşti B.N.T. şi D.K.N.V., avocatului I.C.M. şi expertului evaluator M.R.P., sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 288 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen.
În conţinutul plângerii s-a arătat că persoanele susmenţionate şi-au încălcat atribuţiile de serviciu şi au falsificat înscrisuri în cadrul dosarului execuţional nr. 38/2010 înregistrat la BEJ D.K.N.V., ce are ca obiect executarea silită a sentinţei civile nr. 143 din 22 ianuarie 2007 a Judecătoriei Lugoj, investită cu formulă executorie, creditor fiind I.C.M., debitor fiind sora titularei plângerii penale, R.F.L.S.
S-a mai arătat că, creanţa supusă executării este de 222.091,64 lei, iar bunul urmărit silit este un imobil situat în municipiul Lugoj, jud. Timiş.
Prin rezoluţia nr. 280/P/2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara la data de 05 august 2010, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., art. 209 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorii judecătoreşti D.K.N.V. şi B.N.T. din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, avocat I.C.M. din cadrul Baroului Timiş, M.R.P., expert evaluator, sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 288 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi art. 10 lit. f) C. proc. pen.
Pentru a da această soluţie, în urma cercetărilor efectuate, s-a constatat că aspectele învederate în conţinutul plângerii penale au mai făcut obiectul dosarelor nr. 385/P/2009, 116/P/2009, 169/P/2010, 93/P/2010, 181/P/2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 169/P/2010 fiind administrate acte premergătoare cu privire la actele de executare silită îndeplinite până în luna mai 2010, dispunându-se neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., faţă de D.K.N.V. şi I.C.
S-a constatat de asemenea, că prin plângere, alături de aspectele care au fost deja tratate în dosarele anterioare, petenta contestă actele de executare efectuate în luna iunie 2010 în dosarul execuţional nr. 38/2010, respectiv somaţia de plată emisă de executor pentru debitul de 222.091,64 lei, procesul-verbal de situaţie încheiat la locul imobilului urmărit silit şi procesul-verbal de constatare.
S-a reţinut că la data de 11 iunie 2010 executorul judecătoresc a încheiat un proces-verbal de constatare cu privire la valoarea totală a creanţei şi cu privire la faptul că sediul său profesional s-a mutat în Timişoara, conform Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 1340/C/2010, urmând ca toate actele de executare silită să fie continuate în cadrul Societăţii Civile Profesionale de executori judecătoreşti M. & Asociaţii. De asemenea, s-a constatat că procesul-verbal de situaţie din data de 14 iunie 2010, ora 18,05, a fost întocmit în mod legal, conform art. 496 C. proc. civ.; executorul judecătoresc s-a deplasat la locul imobilului urmărit, situat în municipiul Lugoj, jud. Timiş, iar procesul-verbal conţine menţiunile prevăzute de art. 504 alin. (1) C. proc. civ. S-a reţinut că la faţa locului s-a deplasat şi expertul evaluator autorizat, M.R.P., împrejurare care s-a constatat că nu contravine procedurii în materie de executare silită, având în vedere art. 500 alin. (2) raportat la art. 411 alin. (3) C. proc. civ. Prin urmare, s-a apreciat că actele de executare silită întocmite în luna iunie 2010 în dosarul execuţional nr. 38/ex/2010 şi contestate de petente, sunt conforme cu prevederile legale.
Cu privire la aspectele care au primit deja o soluţionare în dosarele nr. 385/P/2009, 116/P/2009, 169/P/2010, 93/P/2010, 181/P/2010, 245/P/2004, 262/P/2004, 449/P/2007, 28/P/2007, 171/P/2007, 41/P/2008, 366/P/2008, s-a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. f) C. proc. pen., întrucât lipseşte o condiţie prevăzută de lege pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.
Împotriva acestei soluţii, a formulat plângere petenta F.G. la data de 16 august 2010, solicitând infirmarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale emisă în dosarul nr. 280/P/2010 privind pe D.K.N.V. şi B.N.T., executori judecătoreşti, I.C.M., avocat în cadrul Baroului Timiş şi M.R.P., expert evaluator, faţă de care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 288 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen., considerând că rezoluţia procurorului este netemeinică şi nelegală.
Prin rezoluţia dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara la data de 19 august 2010 în dosarul nr. 937/II/2/2010, a fost respinsă plângerea formulată de petenta F.G., ca neîntemeiată.
Astfel, s-a considerat că soluţia procurorului este legală şi temeinică, din actele premergătoare efectuate în cauză reieşind că actele de executare silită efectuate în cursul lunii iunie 2010 de către executorul judecătoresc D.K.N.V. au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale, fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. faţă de D.K.N.V., I.C.M. şi M.P.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. a formulat plângere petiţionara F.G. ce a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa penală recurată.
Reţine instanţa de fond că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică, neexistând la dosar elemente care să justifice tragerea la răspundere penală a intimaţilor.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionara F.G. pe care nu l-a motivat în scris şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei de recurs pentru a-l menţine oral.
În cererea de recurs adresată Curţii de Apel Timişoara petiţionara a solicitat trimiterea cauzei la parchet şi daune morale şi materiale în cuantum de 10.000 Euro.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de petiţionară nu este întemeiat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Soluţia dispusă de parchet de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţi sub aspectul infracţiunilor reclamate, menţinută de instanţa de fond, corespunde actelor premergătoare efectuate în cauză.
În plângerea adresată parchetului ca şi instanţelor de judecată petiţionara invocă aspecte din dosarele civile fără a aduce probe în sensul dovedirii unei presupuse activităţi infracţionale a intimaţilor.
Petiţionara F.G. a formulat mai multe plângeri împotriva aceloraşi rezoluţii, toate dosarele încheindu-se cu soluţii de neîncepere a urmăririi penale.
De altfel, petiţionara, în mod perseverent, se adresează instanţelor cu o serie de plângeri, fără a aduce probe în sprijinul celor susţinute în aceste plângeri, abuzând în acest mod de dreptul său la petiţie.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara F.G. împotriva sentinţei penale nr. 247/PI din 4 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3279/2011. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3316/2011. Penal → |
|---|
