ICCJ. Decizia nr. 331/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.331/2011
Dosar nr.710/1/2011
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea din data de 25 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 8988/42/2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a menţinut arestarea provizorie a persoanei extrădabile K.J.T.L. (fiul lui K.T.L. şi al lui J.D.J.) în vederea soluţionării cererii de extrădare.
Totodată, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de persoana extrădabilă privind înlocuirea măsurii arestării provizorii cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.
Prin aceeaşi hotărâre s-a fixat termen de judecată la data de 18 februarie 2011.
Pentru a pronunţa această încheiere, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Persoana extrădabilă K.J.T.L., arestat provizoriu în vederea extrădării către statul solicitant S.U.A., a solicitat azil în România, cerere soluţionată prin Hotărârea nr. 2406077/h/MV din 11 noiembrie 2010 a Oficiului Român pentru Imigrări - Centrul Regional de Cazare şi Proceduri de Azil Bucureşti. S-a mai reţinut că plângerea formulată de persoana extrădabilă împotriva acestei hotărâri, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, sub nr. 21903/4/2010, nu a fost încă soluţionată, având termen fixat pentru judecată la data de 16 februarie 2011. Instanţa de fond, făcând trimitere la considerentele Deciziei de casare din 08 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul menţinerii arestării provizorii a persoanei extrădabile până la soluţionarea definitivă a cererii ei de azil, a apreciat că nu se justifică admiterea cererii de înlocuire a arestării provizorii cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara, existând riscul ca persoana solicitată să se sustragă de la judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, persoana extrădabilă a declarat recurs, prin care a solicitat punerea în libertate ca urmare a nulităţii mandatului de arestare, întrucât acesta a fost emis pe numele de K.T.L. şi nu pe numele său K.J.T.L.
Recursul nu este fondat.
Aşa cum rezultă din actele aflate în dosar, prin sentinţa penală nr. 1 din 29 octombrie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis cererea formulată de autorităţile judiciare ale Statelor Unite ale Americii şi a dispus extrădarea persoanei extrădabile K.J.T.L., în vederea cercetării acesteia de către Autorităţile Judiciare ale Districtului de Nord din Mississippi în Dosarul penal nr. 106.CR051, iar în baza art. 54 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, instanţa a dispus menţinerea stării de arest provizoriu până la predarea persoanei extrădabile conform art. 59 din legea mai sus menţionată.
S-a constatat că, faţă de persoana extrădabilă s-a luat măsura reţinerii pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 02 septembrie 2010, orele 1700 şi până la data de 03 septembrie 2010, orele 1700, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi s-a dispus arestarea provizorie pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 03 septembrie 2010 şi până la data de 01 octombrie 2010, inclusiv, în vederea extrădării către statul solicitant S.U.A.
Această sentinţă penală a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cu motivarea că cererea iniţială a persoanei extrădabile privind azilul în România nu a fost soluţionată definitiv, iar până la rezolvarea irevocabilă a acestei cereri, Curtea de Apel Ploieşti va dispune verificarea periodică, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea menţinerii arestării provizorii a persoanei extrădabile instituită de dispoziţiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată.
Instanţa de fond s-a conformat deciziei de casare şi a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia nu s-au schimbat, iar cererea privind înlocuirea măsurii arestării provizorii cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara nu se justifică, întrucât există riscul ca persoana solicitată să se sustragă de la judecată.
Apărarea formulată de persoana extrădabilă, în sensul că cererea de extrădare se referă la o altă persoană, respectiv la K.T.L., iar numele său este K.J., a mai fost invocată anterior şi în Dosarele nr. 898/42/2010 şi nr. 10719/1/2010, ambele ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi în prezenta cauză, apărare infirmată de toate actele din dosar.
Într-adevăr, cererea de extrădare formulată de autorităţile americane şi documentele însoţitoare, certificatul emis de procurorul general E.H.H.J. la data de 22 octombrie 2010, declaraţia sub jurământ în susţinerea cererii de extrădare ale procurorului general al S.U.A. pentru Districtul de Nord al Statului Mississippi, P.D.R. şi agentului special din cadrul F.B.I., M.A.B., fotografiile cetăţeanului american K.T.L., aflate la exponatul E-T, confirmă că persoana arestată provizoriu, pe numele K.J.T.L. este cea solicitată prin cererea de extrădare.
Pe de altă parte, datele de stare civilă, respectiv numele părinţilor, data, locul naşterii sunt identice cu cele menţionate de autorităţile americane, împrejurări care exclud orice confuzie cu privire la identitatea persoanei extrădabile.
Referitor la acest aspect, instanţa de fond a reţinut că însăşi persoana extrădabilă a recunoscut că tatăl său avea numele K.T.L. şi că acesta este decedat, astfel că autorităţile americane nu puteau să solicite extrădarea unei persoane decedate pe teritoriul statului american, fiind evident că persoana solicitată este K.J.
Faţă de considerentele arătate, încheierea din data de 25 ianuarie 2011 este temeinică şi legală, motiv pentru care recursul formulat va fi respins, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, persoana extrădabilă va fi obligată la cheltuieli judiciare către statul român, iar onorariul cuvenit interpretului de limbă engleză se va plăti din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă K.J.T.L. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 8988/42/2010.
Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 280 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.
Onorariul cuvenit interpretului de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 274/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 333/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
