ICCJ. Decizia nr. 333/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.333/2011
Dosar nr.746/1/2011
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2011
Asupra recursului penal de faţă:
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de la 19 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 16384/63/2008, Curtea de Apel Craiova, în baza art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului B.I.
Pentru a dispune această măsură, instanţa de fond a reţinut că prin încheierea din 5 septembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 15486/63/2008, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B.I., apreciindu-se că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 148 lit. a), b) şi f) C. proc. pen., fiind indicii temeinice că inculpatul împreună cu B.S. şi alte persoane s-au constituit în grup infracţional organizat, în scopul de a obţine în mod direct sau indirect sume de bani de la bănci prin manopere frauduloase şi prin folosirea de adeverinţe de venituri şi copii ale unor carnete de muncă fictive.
Reţine instanţa de fond că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, existând în continuare indicii temeinice în sensul săvârşirii de către inculpaţi a faptelor pentru care este cercetat şi pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Având în vedere natura şi gravitatea faptelor comise, amploarea activităţii infracţionale, apreciază instanţă că dacă inculpatul s-ar afla în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul Bălaşea Ion, solicitând judecarea sa în stare de libertate arătând că este singurul aflat în stare de arest în cauză şi nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate în raport de motivele de recurs invocate, cât şi în conformitate cu disp. art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte, apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Soluţia dispusă de instanţa de fond, de menţinere a stării de arest este legală şi temeinică, în mod corect apreciind că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, în cauză sunt îndeplinite disp. art. 143 C. proc. pen., existând la dosar probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele reţinute în sarcina sa.
Şi condiţiile prev. de art. 148 lit. a), b) şi f) C. proc. pen., sunt îndeplinite în cauză şi impun în continuare menţinerea acestei măsuri preventive.
Natura faptelor comise, gravitatea deosebită a acestora, concretizată prin numărul mare de persoane implicate în activitatea infracţională, perioada relativ mare de timp în care s-a desfăşurat, activitatea infracţională ca şi cuantumul mare al prejudiciului justifică măsura dispusă de instanţa de fond, nefiind posibil, în acest moment procesual, a fi dispusă o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Nu în ultimul rând, reţine Înalta Curte că prin sentinţa penală nr. 292 din 16 iulie 2010, Tribunalul Dolj a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curţii de Apel Craiova pentru soluţionarea recursurilor declarate de inculpaţi, însă deşi nu este definitivă impune în continuare privarea de libertate a inculpatului fără ca în acest mod să fie încălcată prezumţia de nevinovăţie şi nici termenul rezonabil prev. de art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O., inculpatul fiind arestat la data de 29 decembrie 2009.
De altfel, durata termenului rezonabil este necesar a fi analizată în raport de complexitatea deosebită a cauzei, toate considerentele invocate justificând soluţia adoptată de Curtea de Apel Craiova.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva încheierii din 19 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, sectia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 16384/63/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 331/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 338/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
