ICCJ. Decizia nr. 338/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 338/2011

Dosar nr. 117/36/2010

Şedinţa publică din 1 februarie 2011

Asupra recursurilor de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 454 din 09 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia penală, în Dosarul nr. 678/118/2008, s-au dispus următoarele:

1) În baza art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) si art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 75 lit. c) C. pen., cu art. 74 lit. c) si art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.M. - fiul lui V. si N., pentru comiterea infracţiunii de inselaciune, la pedeapsa de 5 ani inchisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen.pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea disp.art. 65 alin. (1), (3) C. pen. în referire la art. 76 alin. (3) C. pen.privind pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. în baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 04 mai 2006 până la data de 31 august 2006.

S-a constatat că inculpatul este arestat in alta cauza.

2) În baza art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) si art. 37 lit. a) C. pen., cu art. 75 lit. c) C. pen., cu art. 74 lit. c) si art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.C. zis S. - fiul lui S. si A., pentru comiterea infracţiunii de inselaciune, la o pedeapsa de 5 ani inchisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen.pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen.în referire la art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea disp.art. 65 alin. (1), (3) C. pen. în referire la art. 76 alin. (3) C. pen.privind pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. în baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 26 iulie 2006 până la data de 31 iulie 2006.

3) În baza art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) si art. 37 lit. a) C. pen., cu art. 75 lit. c) C. pen., cu art. 74 lit. c) si art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.D., fiul lui R. si I., pentru comiterea infracţiunii de inselaciune, la pedeapsa de 5 ani inchisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen. s-a făcut aplicarea inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea disp. art. 65 alin. (1), (3) C. pen.în referire la art. 76 alin. (3) C. pen.privind pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 27 iulie 2006 până la data de 31 iulie 2007.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b), C. proc. pen. în referire la art. 346 C. proc. pen. şi art. 998-999 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii în solidar, si inculpatul in solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.E.R. SRL Galaţi si SC A.E.R. SRL Galaţi punct de lucru Constanţa, la plata către părţile civile a următoarelor sume, cu titlu de despăgubiri civile:

- către partea civilă SC T. SRL Timişoara la plata sumei de 73902,33 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloare marfa livrata si neachitata, potrivit celor 2 facturi ataşate la dosar.

- către partea civilă SC T.C. SRL Targu Mureş la plata sumei de 617566 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloare marfa livrata si neachitata potrivit celor 17 facturi ataşate la dosar.

- către partea civilă SC C.C. SRL Oneşti la plata sumei de 183431,04 lei cu titlu de despăgubiri civile ;

- către partea civilă SC A.E. SRL Bucureşti la plata sumei de 6.885,20 lei cu titlu de despăgubiri civile, prejudiciu rămas nerecuperat după restituirea a 82 de scaune si plata unei parti din fila CEC respective suma de 56,38 RON.

- către partea civilă SC A.T. SRL Bucureşti la plata sumei de 21 661,44 RON.

Instanţa de fond a apreciat că nu se poate institui măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor intrucat nu rezulta date potrivit cu care aceştia sa detina bunuri imobile si mobile.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de 1270 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului (din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocaţi din oficiu în favoarea Baroului Constanţa - av. M.S. si R.N. se avansează din fondurile M.J.).

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că activitatea infracţională desfăşurata de cei trei inculpaţi A.M., B.C. si V.D. a constat, în sinteză, in achiziţionarea de mărfuri, prin inducere in eroare a furnizorilor SC T. SRL Sighişoara, SC T.C. SRL Targu Mureş, SC C.C. SRL Oneşti, SC C.E. SRL Bucureşti si SC A.T. SRL Bucureşti, asupra intenţiei reale de achitare a preţului.

1. Astfel, la datele de 11 ianuarie 2006, 12 ianuarie 2006 si, respectiv, 18 ianuarie 2006, la sediul SC T. SRL Sighişoara au fost primite prin fax, trei comenzi pentru achiziţionare de mobila. Administratorul SC T. SRL Sighişoara, numitul M.F. a discutat telefonic cu inculpatul V.D., acesta recomandandu-i-se cu identitatea falsa de B.D. În contextul discuţiilor purtate cu inculpatul, partea vătămata a fost informata ca SC A.E.R. SRL are contractate lucrări pentru dotare si amenajare hoteliera in staţiunile S. si N. din judeţul Constanta. Inculpatul a reuşit, prin invocarea acestui fapt mincinos, sa convingă asupra „sincerităţii" intenţiei de stabilire a unei relaţii de afaceri.

În consecinţa, intre cele doua societăţi a fost incheiat, la data de 31 ianuarie 2006, prin fax, contractul de furnizare produse, având ca obiect furnizare de obiecte de mobilier in valoare de 29.560 euro cu plata in avans a sumei de 30% sj restul prin emitere de file CEC.

Au fost livrate cu un mijloc de transport închiriat de SC A.E.R. SRL, obiecte de mobilier in valoare de 62478,8 RON, la data de 03 februarie 2006, pe baza facturii iar la data de 17 februarie 2006, in valoare de 43096,02 RON, pe baza facturii.

Pentru plata avansului de 30% au fost emise ordine de plata prin B.R.D. Constanta pentru sumele de 25 000 RON sj, respectiv, 6 672,44 RON, pentru diferenţa fiind emise filele CEC pentru suma de 37 478,80 RON si pentru suma de 36 423,58 RON. La datele de 24 si 28 martie 2006 cele doua file CEC au fost refuzate la plata de instituţia bancara (B.C. Sighişoara) din lipsa totala de disponibil. Ambele instrumente de plata făceau parte dintr-un set de documente de plata care fuseseră retrase din circulate.

Anterior comunicării acestor refuzuri de plata, societatea vătămata a mai primit de la inculpaţi o comanda, la data de 09 martie 2006, pe care insa SC T. SRL Sighişoara nu a mai onorat-o.

Partea vătămata SC T. SRL Sighişoara s-a constituit parte civild cu suma de 73.902,32 RON întrucât prejudiciul nu a putu fi recuperat. Raportul de constatare grafoscopica din 26 februarie 2007, efectuat sj asupra filelor CEC menţionate, a stabilit ca acestea au fost semnate de inculpatul A.M. Contractul a fost semnat de acelaşi inculpat.

2. Cu SC T.C. SRL Targu Mureş, relaţia de afaceri a fost iniţiata in lunile decembrie 2005, ianuarie 2006 când, propunandu-i se a livra materiale de construcţii, administratorul societăţii vătămate, P.A.I., s-a deplasat personal la punctul de lucru al SC A.E.R. SRL, din Constanta.

Reprezentantul pârtii vătămate Ie-a prezentat oferta de materiale, de selectarea acestora ocupandu-se numita I., persoana neidentificata, iar de negocierea condiţiilor de livrare, inculpatul V.D., in calitate de director in cadrul SC A.E.R. SRL. Cu ocazia discuţiilor telefonice prealabile, inculpatul V.D. ii descrisese pârtii vătămate, ca motivaţie pentru interesul de a achiziţiona materiale de construcţii, acelaşi proiect imaginar privind construirea (nu amenajarea, ca prima data când au achiziţionat mobila) a unui cartier de vile in staţiunea N. Se constata ca „profilul activităţii" societăţii a fost adaptat in funcţie de tipul de marfa care putea fi procurat.

S-a încheiat astfel, prin inducerea in eroare a partenerului, contractul de vanzare-cumparare din 20 octombrie 2006, semnat din partea SC A.E.R. SRL de către inculpatul A.M., contract având ca obiect livrarea de otel beton, faianţa, parchet, ghips carton, ipsos, vata minerala, etc) pentru care trebuia achitat 25% in avans, la recepţia mărfurilor, iar pentru diferenţa emise file CEC sau bilet la ordin. Au fost livrate in baza acestui contract mărfuri in baza facturilor in 17 februarie 2006, din 20 februarie 2006, din 21 februarie 2006, din 22 februarie 2006, din 02 martie 2006, din 03 martie 2006, din 16 martie 2006, din 17 martie 2006, din 07 februarie 2006, din 17 martie 2006, din 30 ianuarie 2006, din 15 februarie 2006, din 16 februarie 2006, din 20 februarie 2006, din 23 februarie 2006, din 23 februarie 2006, din 24 februarie 2006, din 23 februarie 2006, din 24 februarie 2006 si din 13 martie 2006.

Marfa, in valoare de 933.619,69 RON, a fost livrata cu mijloace de transport contractate de furnizor cu excepţia otelului beton care a fost ridicat de cumpărător din Portul-Sud Agigea Constanta de la importatorul SC A.M.T. SRL Bucureşti. Partea vătămata a livrat către SC A.E.R. SRL si otel beton pe care ii achiziţionase la rândul sau de la SC A. SRL Cluj.

Din valoarea mărfii achiziţionate, SC A.E.R. SRL a achitat in total doar 255.000 RON cu ordine de plata.

Pentru diferenţa de plata au fost emise şapte file CEC (B.R.D.) pentru suma de 39.593,97 RON, pentru 21.362,96 RON, pentru 54.876,60 RON, pentru 49.409,03 RON, pentru 275.939,84 RON, pentru 176.384 RON si pentru 28.834,04 RON.

Fila CEC a fost refuzata la plata la data de 22 martie 2006 si pentru „lipsa total a de disponibil" si „pentru ca a fost emisa de un trăgător aflat in interdicţie bancara".

Potrivit declaraţiei administratorului societăţii vătămate, P.A.I. si depoziţiei martorelor B.M. si C.M., după data de 22 martie 2006, la punctul de lucru al societăţii nu a mai fost găsita nici o persoana.

Otelul beton a fost vândut in parte la SC P. SRL Tecuci, SC M. SRL Tecuci, SC A.T. Piteşti, valorificarea find intermediata de martorul D.L.M., la solicitarea si insistenta inculpaţilor A.M. si B.C. De la acesta din urma, martorul a aflat ca otelul beton ii aparţine pentru ca reprezentanţii SC A.E.R. SRL ii sunt datori cu banii pe care li i-a imprumutat.

Otelul beton vândut acestor societăţi a fost facturat dar vânzarea s-a făcut la un preţ inferior celui de achiziţie si anume: 1,30 RON fata de 1,3568 RON, diferenţa considerabila pentru cantităţile vândute. Aceasta modalitate este vădit ilicita,ceea ce demonstrează intenţia inculpaţilor de valorificare imediata a mărfurilor achiziţionate prin doi si fara a avea vreo intenţie sa mai fie achitate. Preţul de vânzare al otelului beton a fost discutat de martor cu inculpatul B.C.

De altfel, inculpatul A.M. i-a si propus martorului D.L.M. sa-l ajute sa valorifice otelul beton „mai repede si mai ieftin". Martorul nu a cunoscut insa provenienţa ilicita a mărfurilor pentru care a găsit cumpărători.

Un alt produs achiziţionat de SC A.E.R. SRL de la SC T.C. SRL a fost vopsea lavabila B. si vata minerala I. 254 galeţi a cate 25 kg fiecare cu vopsea lavabila si 160 suluri vata minerala I. au fost identificate la data de 04 aprilie 2006 de organul de politie la un depozit inchiriat de SC C.L. Constanta de la SC E. SRL Constanta.

Administrator al SC C.L. Constanta este numitul B.I., fratele inculpatului B.C., acesta a declarat ca deţinea bunurile respective drept garanţie pentru un imprumut acordat inculpatului A.M. insa a precizat ca nu a achiziţionat de la SC A.E.R. SRL nici un tip de marfa.

Probele administrate in cauza nu au evidenţiat aspecte care sa infirme aceasta susţinere iar legătura de rudenie dintre B.C. si B.I. La data de 10 ianuarie 2007, la sediul SC C.C. SRL Constanta au fost identificate (prin simpla vizualizare) de către inculpatul A.M., mai multe usi metalice si alte mărfuri despre care a afirmat ca fuseseră achiziţionate de SC A.E.R. SRL de la societăţile vătămate.

Constatarea a fost efectuata de lucratori din cadrul Secţiei 3 Politie Constanta.

Prin verificarea ulterioara a documentelor deţinute de SC C.C. SRL, s-a constatat ca pentru 125 usi metalice a fost prezentata o factura fiscala de achiziţia a lor de la SC D.R.C. SRL Constanta. Despre identificarea acestor bunuri si documentele aferente, inclusiv cele privind plata, s-a comunicat B.C.CO. GALAŢI, referitor la Dosarul nr. 101/D/P/2006 in care inculpatul A.M. este cercetat pentru inşelaciune şi in dauna SC S. SA Bucureşti de unde au fost achiziţionate uşile.

În afara de usi au mai fost identificate la SC C.C. SRL si profile pentru rigips, var lavabil, profile de tabla galvanizata, bare din fier, calorifere din aluminiu. Întrucât insa pentru acestea au fost prezentate de reprezentanţii societăţii la care au fost găsite documente de achiziţie de la SC I.T. SRL, SC H.A. SA Bucureşti, SC C. SA Constanta, bunurile menţionate in procesul-verbal din 10 ianuarie 2007 au fost lăsate in custodia SC C.C. SRL. Prin factura emisa de I.T. SRL au fost facturate bunurile care figurează vândute de SC T.C. SRL Targu Mureş către SC A.E.R. SRL prin factura fiscala din 20 februarie 2006.

Prin rezoluţia din 20 aprilie 2007, a fost respinsa de către procuror cererea formulata de inculpatul A.M. de a i se restitui marfa găsita la sediul SC C.C., ca neintemeiata.

Înscrisurile intocmite de SC A.E.R. SRL in relaţia comerciala cu SC T.C. SRL au fost semnate de inculpatul A.M. iar prin raportul de constatare grafoscopica din 26 februarie 2007, s-a stabilit ca filele CEC au fost semnate de inculpatul A.M.

Prin aceasta modalitate de operare ilicit, societăţii comerciale T.C. SRL Targu Mureş i s-a cauzat un prejudiciu nerecuperat de 645.000 RON.

3. Prin intermediul reprezentantului SC I. SRL Targu Mureş, in cursul lunii ianuarie 2006, SC C.C. SRL Oneşti aflat ca SC A.E.R. SRL Galaţi este interesata de achiziţionarea de aparate de aer condiţionat. C.I., administratorul acestei societăţi care este unic importator in zona M. de aparate de aer condiţionat marca S., a sunat la sediul SC A.E.R. SRL si a fost incunostintat de către inculpatul V.D., care i s-a recomandat ca B.D., ca de sectorul de achiziţie a acestor produse se ocupa „d-na I.". Cu aceasta persoana neidentificata au fost stabilite detaliile pentru incheierea contractului, preţul de achiziţie si modalitatea de plata.

În virtutea acestor discuţii, a fost expediata de către SC A.E.R. SRL GALAŢI, prin fax, comanda pentru 86 bucati aparate marca S. si 36 bucati marca S. Pentru „plata" acestora au fost emise trei file CEC scadente la 17 martie 2006, 24 martie 2006, 29 martie 2006 ori, după cum am arătat mai sus, din data de 21 martie 2006, punctul de lucru al SC A.E.R. SRL a fost abandonat de către inculpaţi, in aceasta perioada intrând la plata filele CEC emise pana la momentul respectiv.

La data de 26 ianuarie 2006, SC O.C. SRL Oneşti a primit prin fax contractul de vanzare-cumparare din 26 ianuarie 2006 pentru cantităţile si tipul de marfa comandat.

SC O.C. SRL Oneşti a expediat marfa in valoare de 117.383,22 RON pentru care societatea inculpatului A.M. expediat postai trei file CEC.

Urmare a unei noi comenzi emise de SC A.E.R. SRL pentru inca 63 buc. aparate, a fost completat contractul cu anexa nr. 2.

Acestea au fost livrate in baza facturii, emitandu-se pentru plata de către SC A.E.R. SRL fila CEC pentru suma de 66.047,82 RON.

La data de 15 martie 2006, C.I. a fost contactat telefonic de inculpatul A.M. si rugat de acesta sa amâne introducerea la plata a filei CEC, asigurandu-l ca va face plata printr-un ordin de plata la data de 22 martie 2006.

Întrucât la data menţionata inculpatul A.M. nu se mai afla in România, si nu s-a găsit nicio posibilitate de fi contactat se poate trage concluzia ca promisiunea făcuta către reprezentantul SC C.C. SRL Oneşti nu a fost onorata datorita nesinceritatii inculpatului.

O dovada in plus a nesinceritatii inculpatului este faptul ca filele CEC emise pentru plata mărfii au fost refuzate de trasul bancar pentru lipsa totala disponibil. Mai mult filele CECau fost emise si pentru ca au fost emise de un trăgător aflat in interdicţie bancara.

Întrucât faptuitoarea necunoscuta I. ii comunicase anterior pârtii vătămate ca aparatele sunt achiziţionate pentru un hotelul V. din staţiunea M., s-a procedat la efectuarea de verificări in acest sens si a fost identificat la hotelul cu acest nume un aparat de aer condiţionat marca S. Numitul B.G.I., asociat la SC C.T. SRL Constanta a declarat ca l-a achiziţionat din Piaţa V. din Bucureşti, intrucat nu a putut fi prezentat un document justificativ pentru acest aparat, s-a procedat la lăsarea lui in custodie.

Actele intocmite de SC A.E.R. SRL au fost semnate de inculpatul A.M., iar semnătura executata pe filele CEC a fost examinata pe cale ştiinţifica (raport de constatare grafoscopica din 26 februarie 2007) si s-a constatat ca ii aparţine.

Pârtii vătămate SC C.C. SRL Oneşti i s-a cauzat un prejudiciu in valoare de 183.431,04 RON, suma cu care s-a constituitparte civild in procesul penal.

4. SC A.E. SRL Bucureşti a fost prejudicial, prin aceeaşi modalitate de operare, de către inculpaţi, cu suma de 6.885,20 RON reprezentând marfa (scaun) livrata si pentru a cărei plata au fost emise file CEC fara a exista acoperirea necesara la tras.

Astfel, in cursul lunii februarie, administratorul SC A.E. SRL Bucureşti, I.S.I. a fost contactat telefonic de inculpatul A.M. care, in calitate de administrator al SC A.E.R. SRL, si-a manifestat interesul de a achiziţiona scaune „pentru mobilarea unui spaţiu comercial din Constanta". S-a emis o comanda pentru 35 scaune F., 45 scaune M. sj 45 scaune P. Au fost livrate pe baza facturii doar 108 scaune din toate mărcile menţionate, in valoare de 25.948,48 RON.

Fila CEC emisa de SC A.E.R. SRL a fost transmisa furnizorului prin intermediul martorului A.I. care a asigurat livrarea scaunelor la depozitul din Constanta al societăţii.

La data de 19 martie 2006, aşa cum a procedat si in cazul relaţiei cu SC C.C. SRL Oneşti, inculpatul A.M. l-a contactat pe I.S.I. si i-a propus sa nu introducă la plata fila CEC. Administratorul societăţii furnizoare i-a comunicat ca va proceda astfel doar daca i se va remite o alta fila CEC pentru aceeaşi suma, ceea ce nu s-a intamplat.

În consecinţa, la data de 20 martie 2006, SC A.E. SRL Bucureşti a introdus la plata fila CEC care a fost achitata parţial, doar pentru suma de 56,38 RON, refuzandu-se plata diferenţei de 25 892,10 RON din lipsa de disponibil.

Printre bunurile găsite de organul de politie la depozitul societăţii administrate de fratele inculpatului B.C. s-au regăsit si 82 scaune apart. inand SC A.E. SRL Bucureşti si s-a procedat la restitirea acestora.

Desfăşurătorul apelurilor efectuate de la numărul de telefon fix de la sediul SC A.E.R. SRL Galaţi, punctul de lucru din Constanta a confirmat efectuarea de convorbiri cu SC A.E. SRL Bucureşti, la numărul de telefon fix de la sediul acesteia.

SC A.E. SRL Bucureşti nu a putut pune la dispoziţia organului de urmărire penala fila CEC pentru a fi examinata din punct de vedere grafoscopic, iar inculpatul A.M. a negat semnarea ei insa, se poate sesiza ca motivul refuzului la plata a fost „lipsa parţiala disponibil" iar fila CEC nu ar fi fost parţial achitata daca banca nu ar fi recunoscut semnătura emitentului. Susţinerea inculpatului se dovedeşte a fi mincinoasa si s-a profitat de context pentru invocarea acestui fapt nereal.

SC A.E. SRL Bucureşti s-a constituit parte civila cu suma de 6.885,20 RON.

5. Reprezentanţii SC A.T. SRL Bucureşti au fost contactaţi de SC A.E.R. SRL la sfârşitul lunii octombrie 2005 in vederea achiziţionării de produse de papetarie. Cel care s-a prezentat la punctul de lucru din Constanta al SC A.E.R. SRL, a fost martorul V.M.G., agent de vânzări in cadrul SC A.T. SRL Bucureşti.

A fost incheiat astfel contractul din 21 decembrie 2005, semnat din partea SC A.E.R. SRL de către inculpatul A.M.

Produsele de papetarie livrate la datele de 27 octombrie 2005, 25 noiembrie 2005, 08 decembrie 2005, 13 decembrie 2005, 22 decembrie 2005, 20 ianuarie 2006, 17 februarie 2006, 22 februarie 2006 au fost recepţionate de către inculpatul A.M. si de martora B.D. Pentru plata acestora, partea vătămata, prin intermediul agentului sau de vânzări, a primit trei file CEC.

La data de 17 martie 2006, imputernicitul SC A.T. SRL Bucureşti, numitul M.O.E. s-a deplasat la Constanta unde a discutat cu inculpaţii A.M. şi V.D., acesta recomandandu-se B.D., despre modalitatea de efectuare a plaţilor. Aceştia l-au asigurat ca plata se va face dar nu conform datei stabilite pentru introducere la plata a primei file CEC intrucat contul nu fusese alimentat.

La data de 20 martie 2006 si 21 martie 2006, M.O.E. a incercat sa ii contacteze telefonic pe inculpatul A.M., dar fara succes insa.

Contactandu-I pe inculpatul V.D., M.O.E. a aflat ca „acesta este plecat in jud. Tulcea si este posibil sa nu aibă semnal". întrucât la data de 22 martie 2006 intrucat niciunul dintre cei doi nu mai răspuns la telefon, SC A.T. SRL Bucureşti a introdus la plata filele CEC refuzate din „lipsa totala de disponibil" si „cec aflat in litigiu asupra dreptului de proprietate".

Atât reprezentantul M.O.E., cat si martorul V.M.G. i-au recunoscut din fotografii pe cei doi inculpaţi.

Examinandu-se semnaturile executate pe cele trei file cec, s-a stabilit, prin raportul de constatare grafoscopica din 26 februarie 2007, ca semnaturile de pe filele cec nu au fost executate de inculpatul A.M.

Semnătura executata pe fila CEC cu aceeaşi serie, a fost executata de inculpatul A.M.

Având in vedere constatările de natura tehnico-ştiintifica grafoscopica, s-a dispus disjungerea cauzei in vederea identificării autorului necunoscut al infracţiunii de fals in inscrisuri sub semnătura privata, prev de art. 290 C. pen. si pentru cercetarea făptuitoarei necunoscute I., in vederea identificării acesteia si a cercetării acesteia sub aspectul infracţiunii de complicitate la inselaciune, prev de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. raportat la activitatea desfăşurata in relaţia cu SC C.C. SRL Oneşti.

La data de 22 martie 2006, inculpatul A.M. a părăsit teritoriul României si a revenit in tara la data de 07 aprilie 2006 pe baza unui titlu de călătorie emis de Ambasada României la Madrid, Spania.

În ceea ce priveşte documentele SC A.E.R. SRL Galaţi, acestea au ars in imprejurari necunoscute, după plecarea din tara a inculpatului A.M., la punctul de lucru din Constanta. Martorul J.M.A. a declarat ca a găsit la sfârşitul lunii martie 2006, in curtea imobilului, urma de scrum si sine de dosare.

Deşi s-a formulat plângere fata de numitul G.N. din cercetările parchetului a rezultat ca acesta nu s-a implicat in activitatea infracţionala desfăşurata de cei trei inculpaţi, prezenta vremelnica a acestuia la punctul de lucru al societăţii A.E.R. SRL Galaţi fiind justificata de interesul pentru recuperarea sumei pe care i-a imprumutat-o persoanei fizice A.M.

Referitor la aspectele reclamate de către inculpatul A.M. despre acţiunile desfăşurate de cms. de politie S.P. din cadrul I.P.J. Constanta, acestea fac obiectul cercetărilor in cauza a Parchetului de pe lâna Curtea de Apel Constanta. Din declaraţia martorei B.M., care a desfăşurat activităţi de contabilitate in cadrul SC A.E.R. SRL, (fara a fi insa angajata),a rezultat ca aceasta a intocmit in perioada octombrie 2005 - ianuarie 2006 evidenta primara pentru societate, pe baza documentelor puse la dispoziţia sa de către inculpaţii A.M. si V.D., acesta din urma recomandandu-i-se B.D.

Din luna martie 2006, martora nu a mai putut tine o evidenta contabila, deşi a solicitat inculpatului A.M. sa-i predea documentele primare pentru evidenţierea. Martora a constatat ca intrările de marfa in gestiune nu le corespundeau si ieşiri in aceeaşi măsura, B.M. presupunând ca diferenţa de marfa se afla in stoc. Acest fapt nu a putut fi insa verificat intrucat nu s-a făcut inventarul mărfurilor aflate pe stoc.

Referitor la instrumentele de plata, martora a menţionat ca acestea erau completate fie de ea, fie de martora C.M., fie de către B.D., secretara, dar de fiecare data din dispoziţia inculpaţilor A.M. si V.D.

Martora a relatat un aspect extrem de important pentru dovedirea vinovăţiei cu care acţiona inculpatul A.M. si anume faptul ca s-a deplasat de câteva ori la banca „pentru a depune in numerar bani in contul societăţii A.R. pentru a fi transferaţi, pentru acoperirea filelor CEC emise" iar „banii erau tinuti intr-un diplomat". Inculpatul aproviziona contul in numerar pentru ca marfa achiziţionată prin inselaciune de la societăţile prejudiciate era vânduta fara intocmirea de documente primare (asa cum a observat aceeaşi martora) la persoane care o achiziţionau achitând numerar.

Acest mod de operare utilizat si de inculpaţii A.M., V.D. si B.C., demonstrează existenta unei intelegeri infracţionale intre aceştia, faptul ca urmăreau in comun un scop comun si anume obţinerea folosului injust prin înşelarea furnizorilor a căror marfa o vindeau apoi fara acte,insusindu-si sumele astfel rezultate.

Potrivit declaraţiei martorului G.N., el a fost cel care i l-a prezentat inculpatului A.M., la solicitarea acestuia („A.M. imi spusese ca au nevoie de ajutorul meu, intrucat trebuia sa intre la plata o fila CEC pe care o emisese si care nu avea acoperire bancara"), pe inculpatul B.C. Martorul a declarat ca inculpatul B.C. „a inceput sa aducă bani in numerar, in mai multe rânduri, pentru plata de marfa sau plata de avansuri marfa, banii aduşi de B.C. fiind de ordinul zecilor de mii de euro".

Aceşti bani erau daţi inculpatului A.M. martorul asistând personal la o imprejurare in care banii i-au fost daţi inculpatului A.M. pentru a fi duşi la banca.

Este evident ca, prin acţiunile sale, inculpatul B.C. zis S. nu doar a finanţat ilicit, fara realizarea unei creditări legale, SC A.R. SRL, dar acest fapt i-a conferit si dreptul de a dispune cu privire la marfa ce se achiziţiona si valorifica, ştiind ce sume se încasau din vânzarea mărfurilor si cunoscând ca instrumentele de plata ce se emiteau nu aveau acoperire la tras.

Acelaşi martor a declarat despre inculpatul B.C. ca „este o persoana periculoasa in condiţiile in care i se afectează situaţia si este pus in primejdie ca in cazul de fata". Martorul a solicitat a fi audiat personal de către procuror din cauza ameninţărilor pe care Ie-a primit, ca si martora C.M., de la inculpatul B.C., pentru a nu declara la politie nimic din ceea ce ştie. Martorul a refuzat confruntarea sa cu inculpaţii, motivând ca nici in aceasta situaţie nu ar putea face declaraţii intrucat este frica de consecinţele pe care le-ar putea avea o astfel de confruntare.

Obiectivitatea acestui martor a fost pusa la indoiala de inculpatul A.M. care a susţinut ca, intrucat inculpatul B.C. a fost adus in societate de către G.N., acesta din urma a fost implicat in acţiunile de inselaciune.

Susţinerile inculpatului A.M. sunt insa infirmate de martorele C.M. si B.M. care au declarat ca apariţia acestui martor la sediul societăţii a fost doar pasagera si nu a presupus implicarea acestuia in activităţile acesteia.

De altfel, martorul G.N. a declarat ca el i-a împrumutat inculpatului A.M., pentru ca ii cunoştea, suma de 170 milioane lei, pe acesta nu i-a mai restituit-o. suma menţionata ii fusese solicitata cu imprumut pentru acoperirea unor nevoi ale societăţii A.R.

În vânzarea unor produse achiziţionate in cursul lunii octombrie 2005 de societate, a fost antrenat si martorul H.P., actualmente deţinut in Penitenciarul Poarta-Alba pentru executarea unei pedepse privative de libertate pentru comiterea unei infracţiuni de inselaciune in modalitatea complicităţii. Acesta nu a fost implicat insa in întocmirea de comenzi sau semnarea ori completarea de documente.

Inculpatul in cursul cercetării judecătoreşti a susţinut ca pana in luna martie 2006,activitatea societăţii a fost fructuoasa, a avut rulaje de circa 4 miliarde lei, iar neplata facturilor către societăţile constituite parti civile se datorează ridicări mărfii din depozitul societăţii de către inculpatul V.D. fapt ce a determinat intrarea societăţii in incapacitate de plata.

A mai arătat ca incarcarea mărfurilor din depozit nu s-a realizat cu acordul sau sau din dispoziţia sa, ci sub supravegherea atenta a inculpatului V.D. Susţinerile sale sunt infirmate de materialul probator si de intreaga atidudine a inculpaţilor care de comun acord au urmărit inselarea societăţilor indicate si intenţionat nu lăsau niciodată bani in cont pentru a nu fi peluati. Inclusiv contractul incheiat cu firma de paza a fost realizat pentru perioade bine stabilite.

Inculpatul A.M. avut o atitudine pe care o apreciem ca parţial nesincera, intrucat a negat a cunoaşte faptul ca inculpatul V.D. a acţionat cu un nume mincinos (declarând procurorului ca abia in luna februarie 2006 ar fi aflat), ca nu a acţionat in baza unei rezoluţii comune decât de la un anumit moment si atunci pentru ca era deja implicat. A admis insa faptul ca a semnat contractele comerciale si s-a ocupat de stabilirea termenilor de achiziţionare a mărfurilor, ca a deţinut controlul asupra rulajului din contul societăţii, ca aproviziona contul cu diverse sume de bani primite de la inculpatul B.C. zis S.

Inculpatul V.D. a avut si el o atitudine nesincera, negând faptul ca a acţionat in mod conştient cu un nume mincinos, insinuând ca aceasta ii era porecla si incercand sa reducă astfel participarea sa doar la unele activităţi, cum ar fi de exemplu aducerea mărfii, găsirea furnizorilor depozitarea mărfii la depozitul societăţii. Inculpatul a menţionat si despre expedierea prioripost a unor file CEC (cele pentru SC A.T. SRL Bucureşti), precum si despre faptul ca s-a deplasat cu inculpatul A.M. la banca pentru luarea unor extrase de cont.

Inculpatul B.C. a negat implicarea sa in activitatea infracţionala si a incercat sa se justifice declarând ca in cursul lunii noiembrie 2995, inculpatul A.M. i-a fost prezentat de martorul G.N., si nu invers, asa cum susţine martorul si inculpatul A.M., astfel incat au negociat achiziţionarea de către SC A.R. SRL a unor materiale de irigaţii sj a unui autoturism marca T., pe care i Ie-a livrat, pe baza avizelor de insotire a mărfii din 10 si 11 octombrie 2005 (avize anulate ulterior iar bunurile facturate la 15 decembrie 2005), la depozitul din Constanta.

Plata pentru materialele de irigaţii s-a convenit a se face, potrivit susţinerilor inculpatului B.C., la vânzarea acestora de către societatea inculpatului A.M., iar drept garanţie acesta din urma i-a emis un bilet la ordin pentru suma de 50.000 RON către SC M. SRL Constanta

Cele declarate sunt nereale, întrucât atât materialele de construcţii şi autoturismul marca T. proveneau, conform avizelor de insotire si facturilor, de la SC M.C. SRL şi nu de la cealaltă societate la care inculpatul B.C. era acţionar, SC M. SRL.

În consecinţa, s-a apreciat prin raportare la intreg materialul de urmărire penala, ca cei trei inculpaţi au acţionat in baza unei înţelegeri prealabile, a unei rezoluţii infracţionale unice, pentru a obţine un folos injust prin prejudicierea partenerilor de afaceri. Reuşita acţiunilor a fost posibila tocmai prin concertarea acţiunilor, prin abordarea de comun acord a unui mod de operare, ştiind ce sume alimentau contul si ca nu exista disponibil pentru achitarea filelor CEC.

Depozitul pentru mărfuri a fost închiriat pentru o perioada scurta de timp, filele CEC puteau fi introduse la plata, conform înţelegerii cu părţile civile, in luna martie 2006, când toţi cei implicaţi şi-au pierdut urma, toţi au cunoscut faptul ca identitatea de B.D. este mincinoasa, toate acestea se constituie in probe irefutabile asupra intenţiei cu care cei trei inculpaţi au acţionat.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP): gradul de pericol social al faptei, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, persoana inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială şi cea generală ale C. pen. Astfel, faptele săvârşite de inculpaţi prezintă o periculozitate sporită atât datorită modului şi a împrejurărilor în care a fost comisă. Pericolul social crescut al faptelor comise de rezultă, în aprecierea instanţei de fond, şi din valoarea mare a prejudiciului creat părţilor civile.

Urmarea imediată, ca element al laturii obiective a infracţiunii reţinute în sarcina inculpaţilor, constă în prejudiciile produse de inculpaţi în patrimoniul părţilor vătămate, iar legătura de cauzalitate dintre activitatea inculpaţilor şi pagubele produse rezultă din ansamblul probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată.

Instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 998 C. civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpaţilor şi pentru obligarea acestora la plata despăgubirilor pentru daunele materiale suferite de părţile civile: fapta ilicită - constând în infracţiunea de inselaciune, prejudiciul - bunurile ridicate de inculpaţi din posesia părţilor civile, legătura de cauzalitate dintre faptele săvârşite de inculpat şi aceste prejudicii şi vinovăţia sub forma intenţiei directe cu care aceştia au comis infracţiunea ce Ie-a fost reţinută în sarcină.

Împotriva sentinţei penale nr. 454 din 09 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 678/118/2008 au declarat apel inculpaţii A.M., B.C. şi V.D.

Inculpatul A.M. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât nu a acţionat cu intenţia de induce în eroare părţile vătămate, deoarece cecurile au fost emise cu titlu de garanţie, iar reprezentanţii părţilor vătămate cunoşteau că nu are disponibil bănesc în conturile bancare pentru onorarea sumelor de bani înscrise în cecuri; a mai susţinut inculpatul că nu a putut onora debitele către părţile vătămate, deoarece coinculpaţii au sustras bunurile din depozitul societăţii

Inculpatul V.D. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în forma autoratului, întrucât nu a efectuat acte specifice elementului material al infracţiunii de înşelăciune; a arătat că activitatea sa în cadrul SC A.E.R. SRL Galaţi consta în găsirea furnizorilor, aducerea şi depozitarea mărfii, iar prin prezentarea sub numele B.T. nu a urmărit inducerea în eroare a reprezentanţilor părţilor vătămate, aceasta fiind porecla sa, mai ales că atribuţiile sale nu aveau relevanţă pentru perfectarea convenţiilor cu părţile vătămate; a mai susţinut că nu a emis cecuri şi nici nu era abilitat în acest sens; a mai solicitat, în măsura schimbării încadrării juridice în infracţiunea de complicitate la înşelăciune, achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece lipseşte intenţia ca element constitutiv al infracţiunii, întrucât nu acţionat cu intenţia de a înşela părţile vătămate.

Inculpatul B.C. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru lipsa unuia din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv lipsa intenţiei de a înşela societăţile comerciale părţi civile. Arată că nu avea nici o calitate în firma inculpatului A.M., dimpotrivă a fost atras în societate de către martorul G.N. pentru a efectua o activitate comercială, după care a încercat să-şi recupereze suma de bani plătită. De asemenea, arată că la fond nu s-a făcut o diferenţiere cu privire la participaţia fiecăruia la săvârşirea faptei, întrucât a participat doar la fapta de pct. 2 din rechizitoriu, dar a fost condamnat pentru toate faptele.

Curtea de apel a pus în discuţie, din oficiu, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice cu privire la apelanţii inculpaţi B.C. şi V.D. din infracţiunea de înşelăciune în forma coautoratului în infracţiunea de înşelăciune în forma complicităţii, respectiv din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., fiind acordat termen inculpaţilor pentru a-şi pregăti apărarea.

Examinând sentinţa penală apelată prin prisma criticilor formulate, precum şi din oficiu, conform art. 378 C. proc. pen., curtea de apel a reţinut următoarele:

Prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt şi implicarea inculpaţilor A.M., B.C. şi V.D. în activitatea de inducere în eroare a părţilor vătămate SC T. SRL Sighişoara, SC T.C. SRL Târgu Mureş, SC C.C. SRL Oneşti, SC A.E. SRL Bucureşti şi SC A.T. SRL Bucureşti, chiar dacă forma de participaţie a inculpaţilor este diferită, însă activitatea fiecăruia dintre inculpaţi a contribuit la finalizarea activităţii infracţionale prin care s-a urmărit obţinerea unor beneficii materia/e însemnate.

Inculpatul A.M. a devenit asociat unic şi administrator al SC A.R. SRL Galaţi în baza contractului de cesiune de părţi sociale din data de 30 august 2005 şi actului adiţional la actul constitutiv al SC A.R. SRL Galaţi din data de 30 septembrie 2005. La data de 20 septembrie 2005, în baza Hotărârii din data de 20 septembrie 2005 a SC A.R. SRL Galaţi, semnată de inculpatul A.M., s-a hotărât deschiderea unui punct de lucru în Constanţa, iar în mun. Constanţa, s-a organizat un depozit de materiale.

Inculpatul V.D. şi-a desfăşurat efectiv activitatea în cadrul SC A.E.R. SRL Galaţi, fiind implicat în mod direct în identificarea furnizorilor, stabilirea relaţiilor contractuale, aducerea şi depozitarea mărfii. Inculpatul s-a folosit în această perioadă de o altă identitate, prezentandu-se sub numele de B.T.

Inculpatul B.C. era persoana care nu se implica în mod direct în stabilirea relaţiilor contractuale cu părţile vătămate induse în eroare, însă a finanţat activitatea SC A.R. SRL Galaţi, prin punerea la dispoziţie a sumelor de bani necesare achitării unei părţi din preţul bunurilor cumpărate de la părţile vătămate, deoarece în acest fel se câştiga încrederea reprezentanţilor părţilor vătămate, urmare a achitării unei părţi din preţ, cărora li se crea reprezentarea că preţul total poate fi încasat prin cecurile emise de inculpatul A.M., în calitate de reprezentant al SC A.E.R. SRL Galaţi.

1. În luna ianuarie 2006 inculpatul V.D., prezentându-se sub identitatea falsă de B.D., l-a contactat telefonic pe numitul M.F., administratorul SC T. SRL Sighişoara, pe care l-a convins să livreze obiecte de mobilier pentru SC A.R. SRL Galaţi, sub motivaţia nereală că acestea sunt necesare pentru amenajarea unor hoteluri din staţiunile N. şi S. Între cele două societăţi a fost încheiat prin fax contractul din 31 ianuarie 2006, având ca obiect furnizare de obiecte de mobilier in valoare de 29.560 euro, cu plata in avans a sumei de 30% si restul prin emitere de cecuri.

Au fost livrate obiecte de mobilier in valoare de 62.478,8 RON, la data de 03 februarie 2006, pe baza facturii, iar la data de 17 februarie 2006, in valoare de 43096,02 RON, pe baza facturii.

Avansul de 30%, respectiv 31.672,44 lei, a fost plătit prin 2 ordine de plata prin BRD Constanţa, pentru diferenţa fiind emise cecurile pentru suma de 37.478,80 lei si pentru suma de 36.423,58 lei. La datele de 24 si 28 martie 2006 cele doua cecuri au fost refuzate la plata de instituţia bancara (B.C. Sighişoara) din lipsa totala de disponibil. Cecurile au fost semnate de inculpatul A.M., astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 februarie 2007 (filele 104 - 108 vol. V dosar U.P.)

Numitul M.F. a declarat că a fost contactat telefonic de inculpatul V.D., care însă s-a prezentat sub numele de B.D., acesta justificând comanda prin necesitatea amenajării unor hoteluri din staţiunile N. şi S. A mai precizat că după refuzarea la plată a cecurilor nu a mai reuşit să contacteze reprezentanţii SC A.E.R. SRL Galaţi cu care stabilise relaţia contractuală.

Din înscrisurile aflate la filele 33 - 40 vol. I, dosar de urmărire penală, rezultă că obiectele de mobilier au fost livrate de SC T. SRL Sighişoara către SC A.E.R. SRL Galaţi pe baza unor comenzi şi a contractului din 31 ianuarie 2006, înscrisuri semnate de inculpatul A.M., ceea ce demonstrează implicarea acestuia în cumpărarea de obiecte de mobilier, alături de inculpatul V.D., care prin folosirea unei identităţi nereale a avut un rol determinant în convingerea numitului M.F. în a încheia contractul, totodată inculpatul V.D. fiind cel care a predat cecurile pentru plata restului de preţ (conform declaraţiei numitului M.F.).

Din extrasul de cont emis de B.R.D. - Sucursala Constanţa pentru contul deţinut la această unitate bancară de SC A.E.R. SRL Galaţi ( filele 233 - 239 vol. III dos U.P. ) se constată că în zilele în care SC A.E.R. SRL Galaţi a achitat către SC T. SRL Sighişoara avansul de 30% din preţ prin două ordine de plată, inculpatul A.M. a depus sume în numerar aproape identice cu cel din ordinele de plată, pentru a exista disponibilul bancar necesar onorării ordinelor de plată, societatea neavând în contul bancar sumele necesare pentru plata sumelor din ordinele de plată. Astfel, în data de 03 februarie 2006 a depus suma de 25.600 lei pentru un ordin de plată în valoare de 25.000 lei, iar în data de 21 februarie 2006 a depus suma de 6.600 lei pentru un ordin de plată în valoare de 6.672,44 lei.

Această modalitatea de lucru, constată şi în cazul celorlalte părţi vătămate, demonstrează că SC A.E.R. SRL Galaţi nu deţinea în contul bancar sumele necesare onorării cecurilor, contul fiind alimentat strict cu sumele de bani necesare plăţii avansurilor, pentru ca în acest fel să fie câştigată încrederea partenerilor.

2. În data de 20 ianuarie 2006 a fost încheiat un contract de vânzare - cumpărare între SC T.C. SRL Constanţa, în calitate de vânzător, şi SC A.E.R. SRL Galaţi, în calitate de cumpărător, având ca obiect materiale de construcţii. Pentru SC A.E.R. SRL Galaţi contractul a fost semnat de inculpatul A.M.

Numitul P.A.I., administrator al SC T.C. SRL Constanţa a declarat că a stabilit relaţia contractuală în urma discuţiilor purtate cu numita I. (persoană neidentificată) şi cu inculpaţii V.D. şi A.M. Inculpatul V.D. s-a prezentat sub identitatea nereală de B.D. Numitul P.A.I. a fost convins să încheie contractul. întrucât inculpatul V.D. i-a comunicat că SC A.E.R. SRL Galaţi construieşte un cartier de vile în Staţiunea N.

Conform contractului încheiat, la recepţia mărfii trebuia achitat un avans de 25 %, iar diferenţa urma să fie achitată în numerar, prin cec sau bilet la ordin.

În baza contractul au fost livrate mai multe bunuri, conform facturilor din 17 februarie 2006, din 20 februarie 2006, din 21 februarie 2006, din 22 februarie 2006, din 02 martie 2006, din 03 martie 2006, din 16 martie 2006, din 17 martie 2006, din 07 februarie 2006, din 17 martie 2006, din 30 ianuarie 2006, din 15 februarie 2006, din 16 februarie 2006, din 20 februarie 2006, din 23 februarie 2006, din 23 februarie 2006, din 24 februarie 2006, din 23 februarie 2006, din 24 februarie 2006 si din 13 martie 2006.

Marfa livrată a avut o valoare totală de 933.619,69 lei, din care s-a plătit doar suma 255000 lei, cu titlu de avans, prin cu ordine de plata.

Pentru diferenţa de preţ au fost emise şapte cecuri pentru suma de 39.593,97 RON, pentru 21.362,96 RON, pentru 54.876,60 RON, pentru 49.409,03 RON, pentru 275.939,84 RON, pentru 176.384 RON si pentru 28.834,04 RON. Cecurile au fost semnate de inculpatul A.M., potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 februarie 2007.

La data de 22 martie 2006 primul cec a fost refuzat la plată pentru lipsa disponibilului şi nici nu s-a mai putut lua legătura cu reprezentanţii SC A.E.R. SRL Galaţi.

Astfel cum a arătat şi prima instanţă, parte din bunurile achiziţionate, respectiv oţel beton, au fost revandute de SC A.E.R. SRL Galaţi la un preţ inferior celui de achiziţie (1,30 lei faţă de preţul de achiziţie de 1,356 lei), ceea ce exprimă intenţia inculpaţilor de a obţine foloase materiale rapide prin revânzarea bunurilor şi fără a urmări să achite preţul către SC T.C. SRL Constanţa, fapt ce reiese din împrejurarea că revânzarea la un preţ inferior celui de achiziţie nu permitea obţinerea sumelor necesare achitării debitului către furnizor. De altfel, martorul D.L.M., prin intermediul căruia s-au vândut parte din bunuri, a declarat că inculpatul A.M. dorea ca revânzarea să se facă rapid şi ieftin. Acelaşi martor a declarat că a fost contactat şi de inculpatul B.C. pentru a intermedia vânzarea de oţel beton de la SC A.E.R. SRL Galaţi, de unde rezultă şi implicare şi interesul inculpatului B.C. în a vinde produsele, interes care nu s-ar justifica, dacă nu ar fi fost implicat în activitatea SC A.E.R. SRL Galaţi.

Implicarea inculpatului B.C. se deduce şi din identificarea unor bunuri cumpărate de la SC T.C. SRL Constanţa la depozitul închiriat de numitul B.I., fratele inculpatului B.C. La acest depozit a fost identificată vată minerală I. în legătură cu care martorul D.L.M. a declarat că i s-a solicitat de inculpatul B.C. să îl sprijine în a-i găsi un cumpărător.

Numitul P.A.I., i-a recunoscut pe inculpaţii A.M. şi V.D. ca fiind persoanele care s-au prezentat în calitate de reprezentanţi ai SC A.E.R. SRL Galaţi (proces verbal din data de 28 iunie 2006, filele 128 - 132, vol. I, dosar U.P.).

Inculpaţii A.M. şi B.C. au mai fost recunoscuţi ca persoane ce pretindeau a reprezenta SC A.E.R. SRL Galaţi şi de martorul P.E. (proces verbal din data de 22 iulie 2006, filele 222 - 223, vol. I, dosar U.P.), în legătură cu închirierea unor mijloace de transport pentru transportarea oţelului beton. în legătură cu implicarea inculpatului B.C. este şi declaraţia martorului M.M. şi procesul verbal de recunoaştere din data de 25 octombrie 2006 (filele 263-269, vol. I, dosar U.P.).

3. SC C.C. SRL Oneşti a încheiat la data de 26 ianuarie 2006 un contract cu SC A.E.R. SRL Galaţi pentru livrarea unor aparate de aer condiţionat,urmare unor negocieri purtate cu inculpaţii V.D., A.M. şi numita I. Contractul a fost semnat din part. ea SC A.E.R. SRL Galaţi de către inculpatul A.M. Astfel, au fost livrate 123 aparate de aer condiţionat, iar în data de 23 februarie 2006 au mai fost livrate încă 63 aparate de aer condiţionat. Primele aparte de aer condiţionat aveau o valoare de 117.383,22 lei, pentru plata cărora inculpatul A.M. a emis cecurile. Pentru plata ultimelor 63 aparate de aer condiţionat livrate a fost emis cecul pentru suma de 66.047,82 lei.

La data de 15 martie 2006, numitul C.I., administratorul SC C.C. SRL Oneşti a fost contactat telefonic de inculpatul A.M. si rugat de acesta sa amâne introducerea la plata a cecurilor, asigurandu-l ca va face plata printr-un ordin de plata la data de 22 martie 2006, însă la acesta dată inculpatul A.M. nu a mai putut fi contactat.

Numitului C.I. i s-a precizat de inculpatul A.M. că aparatele de aer condiţionat urmau a fi utilizate pentru dotarea unui hotel de pe litoral, pentru a-i câştiga încrederea asupra seriozităţii cererii, însă nu există nici o probă care să susţină afirmaţiile inculpatului A.M. privind implicarea SC A.E.R. SRL Galaţi în efectuarea unor lucrări de amploare în domeniul imobiliar.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 februarie 2007 cecurile emise în favoarea SC C.C. SRL Oneşti au fost semnate de inculpatul A.M.

4. În luna februarie 2006, numitul I.S.I., administratorul SC A.E. SRL Bucureşti, a fost contactat telefonic de inculpatul A.M. care, in calitate de administrator al SC A.E.R. SRL, a comandat 35 scaune F., 45 scaune M. si 45 scaune P., fiind livrate în baza facturii un număr de 108 scaune, in valoare de 25.948,48 RON.

Pentru plata scaunelor a fost emis cecul, transmis furnizorului prin intermediul martorului A.I. care a asigurat transportul scaunelor la depozitul din Constanta al SC A.E.R. SRL Galaţi. Martorul A.I. a declarat că a descărcat scaunele lângă "podul de butelii", locaţie ce corespunde depozitului SC A.E.R. SRL Galaţi din mun. Constanţa, fiind contrazise afirmaţiile inculpatului A.M. în sensul că scaunele au fost duse direct la locuinţa inculpatului B.C., în încercarea de a crea aparenţa că nu a fost implicat în achiziţionarea scaunelor, deşi cecul a fost refuzat pentru lipsa disponibilului, iar nu pentru că ar fi fost semnat de o persoană neautorizată. De altfel, pe comanda înaintată de SC A.E.R. SRL Galaţi către SC A.E. SRL Bucureşti este depusă o semnătură care prezintă asemănări cu semnătura obişnuită a inculpatului, ceea ce constituie un argument suplimentar în implicarea inculpatului A.M.

Parte din scaune (82 de bucăţi) au fost identificate la depozitul închiriat de numitul B.I., în calitate de reprezentant la SC C.L. SRL Constanţa, fiind restituite către SC A.E. SRL Bucureşti.

Cecul emis pentru plata scaunelor a fost refuzat la plată pentru lipsa disponibilului bănesc. Important de subliniat este că în data de 19 martie 2006 inculpatul A.M. a solicitat numitului I.S.I. amânarea introducerii la plată a cecului, însă a fost refuzat.

Se constată că în acest caz, şi în celelalte situaţii când scadenţa era anterioară datei de 20 martie 2006, inculpatul A.M. a urmărit să amâne introducerea la plată a cecurilor după data de 20 martie 2006. Coroborând aceste date cu faptul că inculpatul a părăsit ţara în data de 22 martie 2006, nu a mai răspuns la apelurile telefonice şi dispariţia bunurilor din depozitul societăţii, curtea reţine că părăsirea ţării de către inculpatul A.M. a urmărit imposibilitatea depistării sale de către creditori, motivaţiile oferite de inculpat în declaraţiile date în cauză privind motivul plecării fiind contradictorii şi puţin credibile.

5. SC A.T. SRL Bucureşti, în calitate de furnizor a încheiat cu SC A.E.R. SRL Galaţi, în calitate de beneficiar, contractul din 21 decembrie 2005, având ca obiect articole de papetărie.

În baza facturilor fiscale din 20 ianuarie 2006, din 17 februarie 2006, din 20 ianuarie 2006 şi din 22 februarie 2006 au fost livrate bunuri în valoare de 21.661,44 lei, pentru plata cărora au fost emise 2 cecuri. Astfel cum rezultă din declaraţia martorului M.E.O., director zonal în cadrul SC A.T. SRL Bucureşti, unul dintre cecuri era completat integral, iar cel de-al doilea doar semnat şi ştampilat. Martorul mai declară că inculpatul A.M. i-a cerut amânarea introducerii la plată a cecurilor, asigurându-l că SC A.E.R. SRL Galaţi are capital suficient pentru plata cecurilor, având lucrări importante în derulare în jud. Tulcea; la această discuţie a asistat şi inculpatul V.D., care se prezentase sub numele de B.D. Martorul a mai preciza că în data de 20 martie 20006 a discutat cu inculpatul V.D. despre introducerea la plată a cecurilor, primind asigurări că nu vor fi probleme cu achitarea cecurilor, însă în zilele următoare nu a reuşit să ia legătura cu vreunul dintre inculpaţi. Martorii M.E.O. şi V.M., angajaţi ai SC A.T. SRL Bucureşti, i-au recunoscut pe inculpaţii A.M. şi V.D. ca fiind persoanele cu care au purtat discuţiile din partea SC A.E.R. SRL Galaţi, conform proceselor verbale de la filele 384 - 394 vol. I, dosar U.P.

Un alt cec a fost remis SC A.T. SRL Bucureşti, dar fără a fi completat, cuprinzând doar semnătura inculpatului A.M. şi ştampila SC A.E.R. SRL Galaţi.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 februarie 2007, cecul emis în favoarea SC A.T. SRL Bucureşti a fost semnat de inculpatul A.M.

Din modul în care au fost stabilite relaţii contractuale cu societăţile părţi vătămate în prezenta cauza, modalitatea în care au fost convinşi reprezentanţii părţilor vătămate, au fost încheiate contractele, au fost preluate bunurile şi s-a încercat amânarea introducerii la plată a cecurilor după data de 20 martie 2006 rezultă implicarea activă, directă a inculpaţilor A.M. şi V.D. în inducerea în eroare a părţilor vătămate. Persoanele audiate în cauză şi care au avut cunoştinţă despre modul de lucru al inculpaţilor în cadrul SC A.E.R. SRL Galaţi relevă implicarea inculpaţilor şi acţiunea comună a acestora în acţiunea de a înşela părţile vătămate, în scopul obţinerii de foloase materiale.

Martora B.D., angajată în calitate de secretară la SC A.E.R. SRL Galaţi începând cu luna februarie 2006 declară că îl cunoştea pe inculpatul A.M. drept administratorul societăţii, iar inculpatul V.D., pe care îl cunoştea sub numele de B.T., era director economic, aceştia fiind cei care aveau cheile de la societate, alături de numita C.M.; arată martora că inculpatul A.M. deţinea cecurile societăţii, ordinele de plată şi facturile fiscale, implicându-se în relaţii cu unităţile bancare şi furnizorii, în timp de inculpatul V.D. identifica furnizori şi efectua comenzile.

Din declaraţia martorei C.M., angajată în calitate de secretară la SC A.E.R. SRL Galaţi, relevă activitatea comună a inculpaţilor A.M. şi V.D. în cadrul societăţii, declarând că primea de la ambii inculpaţi comenzi, contracte sau cecuri pentru a le transmite diferiţilor furnizori, aşa încât implicarea ambilor inculpaţilor şi relaţiile de colaborare dintre aceştia denotă că au acţionat împreună, cunoscând fiecare activitatea derulată în cadrul societăţii. Susţinerile inculpatului A.M. în sensul că nu a avut cunoştinţă de acţiunile inculpatului V.D. nu pot fi primite, în condiţiile în care rezultă cu certitudine relaţiile apropiate din aceştia, dar şi colaborarea dintre inculpaţi, inclusiv prin remiterea către inculpatul V.D. a unor cecuri pentru plata bunurilor, precum şi rolul important al inculpatului în activitatea de la punctul de lucru din mun. Constanţa. Martora C.M. declară că inculpaţii A.M. şi B.C. aveau control asupra bunurilor din depozitul societăţii, iar primul inculpat preda inculpatului V.D. banii necesari plăţii salariilor angajaţilor, de unde rezultă că inculpatul A.M. deţinea controlul asupra activităţii societăţii.

Martora B.M.G., contabil la SC A.E.R. SRL Galaţi, a declarat că ambii inculpaţii erau implicaţi activitatea societăţii; astfel, martora arată că inculpaţii A.M. şi V.D. i-a impus modalitatea în care trebuia să ţină contabilitatea, iar când a cerut explicaţii privind inventarierea bunurilor, în condiţiile în care existau intrări de bunuri, dar nu şi ieşiri din evidenţa contabilă ale bunurilor, inculpaţii i-au comunicat că bunurile sunt în depozitul societăţii. Martora declară că în mai multe rânduri l-a însoţit pe inculpatul A.M. la unităţi bancare pentru a depune sume de bani necesare onorării unor ordine de plată sau cecuri, bani care erau ţinuţi de inculpat într-un diplomat, aşa încât este evidentă implicarea inculpatului A.M. şi cunoaşterea îndeaproape a operaţiunilor comerciale ale societăţii.

Martorii M.C., A.L.M., I.D., T.N., angajaţi ca manipulanţi la depozitul societăţii, declară aspecte care vin să susţină implicarea inculpaţilor A.M. şi V.D., iar în legătură cu dispariţia bunurilor din depozit afirmă că în data de 19 martie 2006 bunurile au fost încărcate în mai multe autotrenuri, în prezenţa inculpatului A.M., ceea ce vine să infirma apărarea inculpatului A.M. privind dispariţia bunurilor din depozit. De altfel, inculpatul A.M. a părăsit ţara în data de 22 martie 2006, după luarea bunurilor din depozit, iar motivaţia părăsirii ţării, precizată în faţa instanţei de apel, este diferită de cea indicată în faza de urmărire penală, context în care apărările inculpatului nu pot fi primite.

În condiţiile în care intenţia inculpatului A.M. de a pleca o perioadă din ţară, făcută cunoscută şi unora dintre angajaţi, imposibilitatea contactării telefonice, declaraţia martorei B.D. în sensul că inculpatul V.D. i-a comunicat că începând din data de 20 martie 20006 va fi în concediu pentru câteva zile, corelat şi cu intenţia inculpatului A.M. de a amâna scadenţa debitelor după data de 20 martie 2006 justifică aprecierea că inculpaţii au acţionat de maniera în care după data de 20 martie 2006 să nu mai poată fi identificaţi, iar bunurile achiziţionate în timp şi nevalorificate să nu poate fi recuperate de creditori.

Trebuie ţinut seama şi de declaraţiile inculpaţilor A.M. şi V.D., date în faza de urmărire penală. Inculpatul A.M. susţine, în esenţă, că nu a cunoscut caracterul ilicit al activităţii desfăşurate de inculpatul V.D. prin intermediul SC A.E.R. SRL Galaţi; inculpatul A.M. susţine că V.D. coordona în realitatea activitatea societăţii, profitând de veniturile obţinute operaţiunile comerciale, însă relatările inculpatului A.M. demonstrează că acesta a acceptat să fie implicat într-un mecanism prin care să se înşele alte societăţi comerciale. Inculpatul A.M. declară că era pus de inculpatul V.D. să semneze cecuri, ordine de plată, documente contabile, să efectueze plăţi cu bani primiţi de la inculpatul V.D., fusese învăţat să declare partenerilor de afaceri că au nevoie de materiale pentru construirea unui hotel şi a unor vile; mai arată că marfa era revândută de inculpaţii V.D. şi B.C., iar o parte din marfă a ajuns la un lucrător de poliţie.

Din chiar declaraţiile inculpatului se constată că acesta a acceptat să deruleze operaţiuni comerciale care în mod evident aveau un caracter ilicit; în condiţiile în care inculpatul A.M. era administratorul SC A.E.R. SRL Galaţi, nu poate fi acceptat că acesta nu cunoştea natura activităţilor derulate, întrucât şi din declaraţiile sale rezulte caracterul îndoielnic al operaţiunilor comerciale derulate prin SC A.E.R. SRL Galaţi, dar adăugând elementele de fapt rezultate din declaraţiile martorilor menţionaţi anterior singura concluzie ce trebuie reţinută este aceea a vinovăţiei inculpatului A.M., care a avut pe deplin reprezentarea acţiunilor întreprinse.

Rulajul contului bancar deţinut la B.R.D. Sucursala Constanţa relevă date importante pentru conduita infracţională a inculpatului A.M., dat fiind că se constată numeroase depuneri în numerar a unor sume de bani chiar cu puţin timp înainte de a trebui să fie onorate la plată ordine de plată pentru plata parţială a unor produse. Prin acest mod de lucru se obţinea încrederea partenerilor de afaceri, care primeau un avans din preţul total, totodată observându-se că inculpaţii foloseau în mod uzual sume de bani în numerar, ceea ce susţine ipoteza că inculpatul A.M. primea bani de la inculpatul B.C. pentru a alimenta contul bancar.

Inculpatul V.D. a recunoscut că a purtat negocieri pentru încheierea contractelor cu părţile vătămate, dar a susţinut că nu s-a prezentat sub o identitate falsă, deoarece a precizat doar că se numeşte D., afirmaţia contrazisă de reprezentanţii părţilor vătămate. Prin declaraţiile din faza de urmărire penală inculpatul V.D. susţine doar implicarea inculpatului A.M., cu motivarea că nu avea cunoştinţă despre situaţia financiară a societăţii, atribuţiile sale fiind limitate la contactarea furnizorilor, neintenţionând să inducă în eroare părţile vătămate. Rolul inculpatului V.D., astfel cum rezultă din declaraţiile reprezentanţilor părţilor vătămate şi al angajaţilor SC A.E.R. SRL Galaţi, nu corespundea calităţii de simplu angajat, în condiţiile în care acesta era cunoscut ca reprezentant al SC A.E.R. SRL Galaţi şi persoană cu putere de decizie în societate, la care se adaugă legătura apropiată cu inculpatul A.M., context în care rezultă conivenţa sa în activitatea infracţională desfăşurată prin intermediul SC A.E.R. SRL Galaţi.

În opinia instanţei de apel, flecare dintre inculpaţi încearcă să arunce întreaga răspundere către celălalt coinculpat, dar relaţiile dintre inculpaţi, activitatea din cadrul SC A.E.R. SRL Galaţi, modul în care au fost stabilite contactele cu părţile vătămate dovedesc că aceştia au acţionat în comun, pe baza unei înţelegeri prealabile.

De altfel, după data de 20 martie 2006 niciunul dintre inculpaţi nu a mai putut fi contactat de părţile vătămate, conduită care nu ar fi firească în ipoteza bunei-credinţe invocată de aceştia. Dispariţia inculpaţilor de la punctul de lucru al societăţii din Constanţa şi imposibilitatea contactării lor telefonice denotă o înţelegere între inculpaţi pentru a nu mai fi depistaţi de reprezentanţii părţilor vătămate.

Prezentarea de către inculpatul V.D. sub identitatea de B.D. se explică, în acest context, prin dorinţa sa de a nu-i fi cunoscută identitatea reală de către furnizorii care în final urmau să fie păgubiţi prin neplata integrală a bunurilor achiziţionate de SC A.E.R. SRL Galaţi.

În consecinţă, curtea de apel a reţinut că în mod corect prima instanţă a apreciat asupra vinovăţiei inculpaţilor A.M. şi V.D.

Curtea de apel a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice pentru inculpaţii B.C. şi V.D. din infracţiunea de înşelăciune în forma coautoratului în infracţiunea de înşelăciune în forma complicităţii, respectiv din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.

Relativ la inculpatul V.D. nu se impune schimbarea încadrării juridice, întrucât actele îndeplinite de inculpatul V.D. se circumscriu elementului material al infracţiunii de înşelăciune prev. de 215 alin. (1) - (5) C. pen.

Activitatea desfăşurată de inculpaţii A.M. şi V.D. s-a derulat în mai multe etape, inculpaţii intervenind uneori doar în unele dintre aceste etape.

Astfel, inculpatul V.D. identifica posibili furnizori şi îi contacta, reuşind să-i convingă pe aceştia asupra seriozităţii cererii SC A.E.R. SRL Galaţi prin invocarea unor motive nereale (aşa cum au fost redate mai sus), ocazie cu care folosea identitatea nereală de B.D. Acelaşi inculpat era cel care a înmânat în unele cazuri cecurile către reprezentanţii părţilor vătămate.

Inculpatul A.M. stabilea alături de inculpatul V.D. relaţiile contractuale, semna contractele de furnizare a produselor, plătea avansurile pentru a câştiga încrederea part. enerilor, emitea cecurile pentru plata bunurilor, fără a aduse la cunoştinţa reprezentanţilor părţilor vătămate că nu are în cont disponibilul bănesc necesar onorării la plată a cecurilor. Toate aceste activităţii erau desfăşurate prin crearea unei aparenţe de seriozitate a cererilor şi prezentarea unor proiecte care să justifice cererea mare de produse.

Potrivit art. 215 alin. (3) C. pen. înşelăciunea în convenţii constă în inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate.

Prin contactarea părţilor vătămate şi convingerea acestor să livreze bunuri, în virtutea unor proiecte imobiliare nereale, prin remiterea unor instrumente de plată -cecuri, prin care să se creeze aparenţei plăţii bunurilor cumpărate de SC A.E.R. SRL Galaţi, elemente esenţiale a determina părţile vătămate să încheie contractele, inculpatul V.D. a realizat acte materiale specifice acţiunii de inducere în eroare, aşa încât activitatea sa a fost corect încadrată juridic în forma autoratului.

Faptul că nu avea atribuţii în emiterea cecurilor nu are relevanţă în încadrarea faptei în autorat, întrucât emiterea cecurilor constituia o altă etapă în activitatea infracţională.

Toate acţiunile întreprinse de inculpaţii A.M. şi V.D. s-au completat şi întrepătruns pentru a se atinge rezultatul final - inducerea în eroare a părţilor vătămate, în scopul obţinerii de foloase materiale, motiv pentru care se impune a se reţine că ambii inculpaţi au acţionat în calitate de coautori ai infracţiunii de înşelăciune.

Referitor la inculpatul B.C. curtea reţine că se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.

Contribuţia inculpatului în cadrul SC A.E.R. SRL Galaţi a constat în asigurarea sumelor de bani necesare achitării avansurilor pentru bunurile cumpărate de societate şi comercializarea acestor bunuri, fără a avea un contact direct cu părţile vătămate.

Implicarea sa în activitatea SC A.E.R. SRL Galaţi, deşi aparent nu avea nicio legătură cu societatea, este descrisă de ceilalţi coinculpaţi şi de angajaţii societăţii.

Martorele C.M. şi B.D. precizează că inculpatul B.C. venea la depozitul societăţii şi purta discuţii cu inculpaţii A.M. şi V.D.

Martora B.M.G. relevă aceleaşi aspecte, în plus precizând că a văzut cum în luna noiembrie sau decembrie 2005 acesta a dat o sumă de bani inculpatului A.M. prin intermediul martorului G.N., cu care a fost alimentat contul bancar pentru plata unor furnizori.

Finanţarea activităţii SC A.E.R. SRL Galaţi de către inculpatul B.C. rezultă şi din declaraţiile martorului G.N. (filele 284-285, vol. II, dosar U.P.)

Inculpaţii V.D. şi A.M. au recunoscut că inculpatul B.C. a finanţat cu sume considerabile activitatea SC A.E.R. SRL Galaţi pentru plata unor furnizori. Sumele avansate de inculpatul B.C. nu pot fi considerate operaţiuni licite de creditare a SC A.E.R. SRL Galaţi, în condiţiile în care finanţarea societăţii se făcea în mod subversiv, fără încheierea unor contracte de împrumut sau evidenţierea în contabilitatea societăţii a acestor împrumuturi.

Având în vedere toate aceste aspecte, dar implicarea inculpatului B.C. în valorificarea unor bunuri, cum ar fi materialele de construcţii livrate de SC T.C. SRL Targu Mureş, identificarea unora dintre bunurile livrate de părţile vătămate la persoane apropiate inculpatului, cum ar fi scaunele furnizate de SC A.E. SRL Bucureşti, curtea de apel a reţinut că inculpatul B.C. a sprijinit şi coordonat activitatea infracţională derulată prin intermediul SC A.E.R. SRL Galaţi. Sprijinul activităţii infracţionale a constat în principal în asigurarea finanţării necesare pentru plata avansurilor către furnizori, în această modalitatea fiind câştigată încrederea partenerilor contractuali, întrucât plata unui avans considerabil de 25-30% din valoarea totală a bunurilor crea aparenţa seriozităţii cererii.

În consecinţă, întrucât inculpatul B.C. nu a realizat acte materiale specifice elementului material al infracţiunii de înşelăciune, se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., acesta fiind un prim motiv pentru care apelul inculpatului B.C. apare ca întemeiat.

Reţinând vinovăţia inculpatului B.C. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicareaarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. şi art. 80 alin. (1), (2) C. pen., urmează a se dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă identică cu cea stabilită iniţial de prima instanţă, respectiv 5 ani închisoare.

Cu toate că în prezentul apel a fost reţinută pentru inculpatul B.C. s-a reţinut o formă de contribuţia mai uşoară, nu se justifică reducerea pedepsei, în condiţiile în care prima instanţă a dat dovadă de suficientă clemenţă prin reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., iar rolul inculpatului a fost esenţial în realizarea activităţii infracţionale.

Conduita procesuală a inculpatului B.C., care nu a dat dovadă de sinceritate, nu justifica reţinerea acestei circumstanţe atenuante şi coborârea pedepsei sub minimul special de 10 ani închisoare, însă fiind în apelul inculpatului, pentru a nu aducere principiul non reformatio in pejus consacrat de art. 372 C. proc. pen., trebuie menţinută circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. a cărei reţinere de altfel nici nu a fost motivată de prima instanţă.

În ceea ce priveşte pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prima instanţă a făcut aplicareaarea art. 76 alin. (3) C. pen., potrivit cu care atunci când există circumstanţe atenuante, pedeapsa complimentară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, poate fi înlăturată. În considerarea dispoziţiilor art. 372 C. proc. pen., curtea de apel a apreciat că nu poate aplica inculpatului B.C. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

Prima instanţă a aplicat inculpatului B.C. pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Dacă pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. este justificată şi temeinic motivată de prima instanţă, în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. se constată existenţa unei contradicţii între considerentele şi dispozitivul hotărârii primei instanţe, în sensul că în considerente prima instanţă arată că se vor interzice inculpatului B.C. doar drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, însă în dispozitiv se mai adaugă şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.

Pe lângă această neregularitate, se mai constată că aplicarea dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. privind interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii presupune în mod necesar individualizarea dreptului supus interdicţiei, întrucât dispoziţia C. pen. are un caracter general, ce asigura posibilitatea instanţei de a identifica în concret funcţia, profesia sau activitatea de care s-a folosit condamnatul la comiterea faptei. Pentru ca pedeapsa accesorie să fie susceptibilă a fi executată este necesar ca instanţa să precizeze în concret funcţia, profesia sau activitatea ce face obiectul pedepsei accesorie, întrucât simpla dispoziţie de aplicarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. nu va permite identificarea dreptului interzis.

Ca atare, neprecizarea funcţiei, profesiei sau activităţii lipseşte de finalitate pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., motiv pentru care curtea nu va mai aplicareaa inculpatului B.C. interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

Neregularităţile menţionate îi profită inculpatului B.C., deoarece principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac nu permite Curţii precizarea funcţiei, profesiei sau activităţii ce ar trebui să facă obiectul pedepsei accesorii.

De asemenea, nu se poate reţine circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. c) C. pen. pentru inculpatul B.C., deoarece circumstanţa agravantă menţionată implică săvârşirea infracţiunii de către un infractor major împreună cu un minor, ipoteza evident inaplicabilă în cauză.

Prin rechizitoriu s-a solicitat aplicarea circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen., constând în săvârşirea faptei de trei sau de mai multe persoane împreună, care ar fi trebuit reţinută de prima instanţă. Circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen. nu poate fi aplicată, ţinând seama de prevederile art. 372 C. proc. pen., aşa încât curtea de apel nu va putea decât să înlăture de la aplicarea pentru inculpatul B.C. a circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. c) C. pen.

S-a apreciat că prima instanţă a reţinut în mod corect că inculpatul B.C. a comis infracţiunea în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., întrucât faptele au fost comise înainte de împlinirea duratei pedepsei de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 838 din 20 aprilie 2001 a Judecătoriei Constanţa, din executarea căreia a fost liberat condiţionat la data de 26 iulie 2005 cu un rest neexecutat de 429 zile închisoare. Drept urmare, prima instanţă ar fi trebuit să facă aplicareaarea art. 39 alin. (1), (2) C. pen. privind stabilirea pedepsei în caz de recidivă postcondamnatorie pentru persoana fizică, ceea ce crea posibilitatea aplicării unui spor de pedeapsă. Nici această neregularitate nu poate fi remediată în apelul inculpatului, deoarece creează posibilitatea agravării situaţiei în propria cale de atac.

În ceea ce priveşte apelurile inculpaţilor A.M. şi V.D., aşa cum s-a arătat anterior, în mod corect prima instanţa a stabilit că faptele există, constituie infracţiune şi au fost săvârşite de inculpaţi, dispunând condamnarea acestora.

Fiecăruia dintre inculpaţii A.M. şi V.D. i s-a aplicat o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu mult sub minimul special de 10 ani închisoare, urmam a reţinerii circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. Ca şi în cazul inculpatului B.C., curtea de apel a apreciat că nu erau motive pentru reţinerea acestei circumstanţe atenuante, dat fiind că inculpaţii nu au avut o comportare sinceră, iar inculpatul V.D. s-a prezentat în faţa primei instanţe întrucât erau deţinut/iar în apel nu a putut fi identificat de instanţa, întrucât nu mai locuieşte la dresele cunoscute, în timp ce inculpatul A.M. s-a prezentat în primă instanţă după mai multe termene. Totodată, inculpaţii sunt cunoscuţi cu antecedente penale, astfel că prin conduita lor nu oferă elemente suficiente care să fie apreciate drept circumstanţe atenuante. Cu toate acestea, nu poate fi înlăturată aplicarea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru a nu aducere principiul non reformatio in pejus consacrat de art. 372 C. proc. pen.

În acest context, dar ţinând seama şi de gravitatea faptelor comise, modul de acţiune, numărul persoanelor implicate, prejudiciile însemnate produse, antecedentele penale ale inculpaţilor, nu se impune reducerea pedepselor aplicate de prima instanţă.

S-a apreciat de instanţa de prim control judiciar că apelurile inculpaţilor A.M. şi V.D. sunt întemeiate din alte considerente decât cele ce ţin de vinovăţie şi individualizarea pedepselor, după cum urmează :

Prima instanţă a aplicareaat inculpaţilor A.M. şi V.D. pedeapsa accesorie a interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. Din considerentele expuse în cazul inculpatului B.C. se impune înlăturarea interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale, pentru inculpaţii A.M. şi V.D.

De asemenea, se va înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 75 lit. c) C. pen. şi pentru inculpaţii A.M. şi V.D., întrucât nu este ipoteza săvârşirii unei infracţiunii de către un major împreună cu un minor. Astfel cum s-a arătat în cazul inculpatului B.C., se impunea aplicarea circumstanţei agravante prev. de art. art. 75 lit. a) C. pen., însă curtea a fost ţinută de respectarea principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac prev. de art. 372 C. proc. pen. şi nu aplicareaa în prezentele apeluri această circumstanţă agravantă.

Prima instanţă a aplicat inculpaţilor A.M. şi V.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale, dar, în acelaşi timp, a făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen. care prevede că atunci când există circumstanţe atenuante, pedeapsa complimentară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, poate fi înlăturată. Cele două dispoziţii sunt contradictorii, întrucât raţiunea prevederilor art. 76 alin. (3) C. pen. este aceea de a da posibilitatea instanţei de a aprecia necesitatea aplicării pedepsei complementare atunci când sunt reţinute circumstanţe atenuante, însă odată reţinute prevederile art. 76 alin. (3) C. pen., instanţa nu mai avea posibilitatea de a aplicareaa pedeapsa complementară, motiv pentru care se vor înlătura dispoziţiile art. 65 C. pen., art. 66 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., privind aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

Inculpatul V.D. a săvârşit fapta în stare de recidivă post condamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., dar prima instanţă nu a aplicat dispoziţiile art. 39 alin. (1), (2) C. pen., neregularitate ce nu poate fi remediată, în virtutea dispoziţiilor art. 372 C. proc. pen., aşa cum s-a argumentat în cazul inculpatului B.C.

O ultima neregularitate comună celor trei inculpaţi vizează obligarea la plata despăgubirilor civile a SC A.E.R. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa.

Prin faptele ilicite ale inculpaţilor A.M., V.D. şi B.C., comise cu vinovăţie, au fost cauzate prejudicii celor 5 părţi vătămate - SC T. SRL Sighişoara, SC T.C. SRL Târgu Mureş, SC C.C. SRL Oneşti, SC A.E. SRL Bucureşti şi SC A.T. SRL Bucureşti, constând în contravaloarea bunurilor vândute către SC A.E.R. SRL Galaţi, rămase nerecuperate şi al căror preţ nu a putut fi încasat de părţile vătămate prin introducerea la plată a cecurilor, din cauza lipsei disponibilului bănesc.

Constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, potrivit art. 998 şi urm C. Civ., este întemeiată obligarea în solidar a inculpaţilor la plata despăgubirilor civile în cuantumul stabilit de prima instanţă. În egală măsură, este întemeiată obligarea în solidar a SC A.E.R. SRL Galaţi, în calitate de parte responsabilă civilmente, dat fiind că prejudiciile au fost produse de inculpaţii A.M. şi V.D., care au acţionat în calitate de reprezentanţi ai acestei societăţi comerciale, în virtutea atribuţiilor avute în cadrul societăţii, dispoziţie care oricum profită inculpaţilor, întrucât poate fi urmărit şi patrimoniul societăţii comerciale. Singura discuţie referitoare la obligarea SC A.E.R. SRL Galaţi la plata despăgubirilor civile, în calitate de parte responsabilă civilmente, vizează împrejurarea că part. ea responsabilă civilmente SC A.E.R. SRL Galaţi a fost radiată la data de 05 iunie 2008, încetându-şi existenţa ca persoană juridică, în temeiul art. 237 din Legea nr. 31/1990. Dat fiind că SC A.E.R. SRL Galaţi a fost radiată anterior pronunţării hotărârii primei instanţe, nu ar mai fi trebuit obligată la plata despăgubirilor civile în solidar cu inculpaţii, dar această dispoziţie le profită inculpaţilor şi nu poate fi înlăturată în apelul acestora.

Se impune însă înlăturarea obligării la plata despăgubirilor civile a SC A.E.R. SRL Galaţi - punct de lucru Constanţa, în condiţiile în care punctele de lucru ale societăţilor comerciale sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale, potrivit art. 43 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, şi nu au o existenţa individuală faţă de societatea comercială. Punctele de lucru ale societăţilor comerciale fac parte integrantă din societatea comercială şi răspunderea pentru actele îndeplinite la punctul de lucru este angrenată prin intermediul societăţii comerciale.

Înlăturarea obligării la plata despăgubirilor civile a punctului de lucru din Constanţa al SC A.E.R. SRL Galaţi nu aduce atingere principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac prev. de art. 372 C. proc. pen., deoarece în concret punctul de lucru nu ar fi putut să răspundă individual în vreun moment, dat fiind că nu are un patrimoniu şi o existenţă proprii.

În final, faţă de cele reţinute, instanţa de prim control judiciar (Curtea de Apel Constanţa, secţia penală), prin Decizia penală nr. 77/ P din 25 iunie 2010, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. A admis apelurile declarate de inculpaţii A.M. - fiul lui V. şi N. - deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, B.C. şi V.D., împotriva sentinţei penale nr. 454 din 09 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 678/118/2008. în baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului B.C. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. şi art. 80 alin. (1), (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.C., fiul lui S. şi A., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune.

S-a făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen. în ceea ce priveşte pedeapsa complementare a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului B.C. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

A fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 75 lit. c) C. pen. pentru inculpaţii A.M., B.C. şi V.D.

Înlătură interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale, pentru inculpaţii A.M. şi V.D.

Au fost înlăturate dispoziţiile art. 65 C. pen., art. 66 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., privind pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pentru inculpaţii A.M., B.C. şi V.D.

S-a înlăturat obligarea la plata despăgubirilor civile a punctului de lucru Constanţa al SC A.E.R. SRL Galaţi

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva deciziei, inculpaţii B.C. şi V.D. au declarat prezentele recursuri, motivele fiind menţionate în partea introductivă a hotărârii.

Recursurile inculpaţilor vor fi respinse ca nefondate pentru motivele ce se vor arăta:

a) asupra cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Conform art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reţinute cu probele administrate.

Înalta Curte reţine că în apel şi în recurs nu au mai fost solicitate şi nici administrate probe noi de către cei doi inculpaţi.

Apărarea inculpatului B.C. nu a arătat în ce constă eroarea gravă de fapt şi ce probă este în contradicţie cu situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi, respectiv, confirmată de instanţa de apel. Motivarea apărării, în sensul că „inculpatul se recunoaşte vinovat numai pentru fapta prevăzută de pct. 2" nu este, prin ea însăşi, suficientă să justifice incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Potrivit art. 63 alin. (2) C.pr.pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanţă, precum şi cea de apel, au motivat convingător situaţia de fapt şi vinovăţia ambilor inculpaţi prin coroborarea tuturor probelor administrate în cursul procesului penal.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumţia de nevinovăţie", nefiind obligat să-şi dovedească nevinovăţia (art. 66 alin. (1) C. proc. pen.), revenind organelor judiciare (acuzării) obligaţia să administreze probe în vederea dovedirii vinovăţiei acestuia (art. 4, art. 62 şi art. 65 alin. (1) C. proc. pen.).

Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăţie, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

În înţelesul legii „a proba lipsa lor de temeinicie", este un drept, şi totodată o obligaţie procesuală, care nu se rezumă la simpla negare a vinovăţiei, la simpla negare a conţinutului informativ al unei probe ori la simpla negare a evaluării corecte a probelor de către instanţă.

În măsura în care inculpatul nu reuşeşte să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumţia de nevinovăţie a acuzatului este răsturnată, această prezumţie având caracter relativ, iar nu absolut.

În cauză, apărarea inculpatului s-a limitat doar la negarea săvârşirii unor fapte şi la negarea vinovăţiei, fără a proba lipsa de temeinicie a probelor în acuzare şi fără a arăta, chiar la minimă suficienţă, care probă este în contradicţie cu situaţia de fapt expusă în cele două hotărâri judecătoreşti.

În condiţiile, pe de o parte, a amplelor motivări ale celor 2 hotărâri judecătoreşti, astfel cum au fost anterior expuse, iar pe de altă parte, că în apel şi în recurs nu au fost administrate probe noi şi nici invocate aspecte suplimentare, Înalta Curte apreciază că nu se impune nici reluarea respectivelor argumente probatorii şi juridice, şi nici suplimentarea acestora.

b) asupra cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 21 C. proc. pen., caz invocat de apărarea inculpatului V.D.

Apărarea a susţinut că inculpatul nu a fost legal citat la termenele de judecată în cursul soluţionării apelului.

Înalta Curte verificând actele şi lucrările dosarului de apel constată următoarele:

- la dosar există un înscris olograf, înregistrat la 17 decembrie 2009, prin care inculpatul V.D. a declarat apel (fii. 5 d.a.);

- la dosar există un înscris (fii. 63, d.a.) prin care s-a solicitat amânarea cauzei pentru angajarea unui avocat;

- instanţa de apel a făcut demersuri pentru aflarea eventualei noi adrese a inculpatului V.D. (fii. 62, 71, 89 d.a.);

- conform adresei de la fii. 89 d.a., V.D. a fost liberat condiţionat la 15 decembrie 2008 din Penitenciarul Bacău, în acest înscris fiind menţionat şi domiciliul declarat la liberare;

- au fost obţinute, în apel, şi datele actuale existente în cazierul judiciar al inculpatului V.D. (fii. 96-97 d.a.);

- reprezentarea inculpatului V.D. a fost asigurată în apel, prin apărător desemnat de Baroul Constanţa, fiind depuse şi „concluzii scrise" de către avocat (fil. 171-173 d.a.);

- în cursul judecării apelului, inculpatul V.D. a fost citat la adresa comunicată organelor judiciare, dar şi prin afişare la sediul consiliului local, neprezentându-se la nici unul dintre termenele acordate.

În consecinţă, Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut demersurile necesare citării inculpatului şi că a fost desfăşurată o procedură contradictorie în condiţiile reprezentării acestuia de către avocatul desemnat de Baroul Constanţa, care a exercitat potrivit art. 172 alin. (7) C. proc. pen. - drepturile procesuale ale acestuia.

De asemenea, Înalta Curte constată că inculpatul nu s-a conformat dispoziţiilor art. 70 alin. (4) şi art. 177 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că nu a indicat instanţei un alt loc pentru a fi citat.

c) asupra cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., invocat de apărarea ambilor inculpaţi.

Potrivit art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 din C. pen., care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama: de dispoziţiile părţii generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârşite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală^

Înalta Curte este de acord cu opinia exprimată de instanţa de prim control judiciar (apreciindu-se că nu se justifica reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. deoarece nu au manifestat sinceritate în faţa organelor judiciare), în sensul că pedepsele aplicate celor 2 inculpaţi au fost deja reduse într-un mod substanţial, sub minimul prevăzut de textul incriminator al faptelor săvârşite (fiind practic reduse la jumătate), în condiţile în care prejudiciul cauzat este foarte ridicat, lipsind orice demers de reparare a acestuia de către inculpaţi, iar ambii au săvârşit infracţiunile în stare de recidivă (caziere inculpaţi - fii. 74, fii. 96-97 d.a., cu referire la mai multe condamnări anterioare).

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că inculpaţii nu au înţeles să se prevaleze de dispoziţiile legale mai favorabile ale art. 74¹ C. pen., introdus prin Legea nr. 202/2010 (acoperirea integrală a prejudiciului cauzat), situaţie care ar fi permis o reexaminare favorabilă a sancţiunii penale.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că nu se impune o nouă reducere a pedepselor.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte - în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondate recursurile inculpaţilor.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii-inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.C. şi V.D. împotriva Deciziei penale nr. 77/ P din 25 iunie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 1 februarie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 333/2011. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 344/2011. Penal. Iniţiere, constituire de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 331/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 333/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 344/2011. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs ICCJ. Decizia nr. 346/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 348/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 359/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs