ICCJ. Decizia nr. 3315/2011. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3315/2011
Dosar nr. 7459/121/2009
Şedinţa publică din 28 septembrie 2011
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 461 din 18 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi, s-a respins, ca nefondată, cererea de rejudecare formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen., de condamnatul T.C.N., cerere ce a format obiectul Dosarului penal nr. 2649/P/2002 al Tribunalului Galaţi în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 512 din 16 octombrie 2003.
Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, instanţa de fond a reţinut că inculpatul T.C.N. a formulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen., cerere de rejudecare a cauzei ce a format obiectul Dosarului penal nr. 2649/P/2002 al Tribunalului Galaţi în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 512/F din 16 octombrie 2003 prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat că fiind judecat şi condamnat în lipsă, nu a fost audiat, nu a beneficiat de dreptul de a propune probe în apărare şi de a participa la audierea martorilor. Apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 5221 C. proc. pen., inculpatul a solicitat rejudecarea cauzei în totalitate, atât în privinţa laturii penale, cât şi în privinţa laturii civile.
În drept, inculpatul a invocat, pe lângă prevederile art. 5221 C. proc. pen. şi ale art. 405 - 408 C. proc. pen., art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, art. 21 şi art. 24 din Constituţia României.
Întrucât inculpatul a formulat aceeaşi cerere, întemeiată pe dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen. - înregistrată sub nr. 7655/121/2009 la Tribunalul Galaţi - la termenul de judecată din 19 ianuarie 2010, instanţa de fond a procedat la conexarea celor două cereri.
Din examinarea Dosarului penal nr. 2649/P/2002 al Tribunalului Galaţi în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 512/F din 16 octombrie 2003 - a cărei rejudecare a solicitat-o inculpatul T.C.N. -, a Dosarului nr. 6949/121/2008 al Tribunalului Galaţi şi a Dosarului nr. 6312/121/2008 al Tribunalului Galaţi (ultimele două dosare având ca obiect cererea de extrădare a sus-numitului inculpat, respectiv mandatul european de arestare emis pe numele acestuia) a rezultat că Sentinţa penală nr. 512 din 16 octombrie 2003 a rămas definitivă prin neapelare la data de 4 noiembrie 2003, emiţându-se pe numele sus-numitului inculpat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 649/2003 din 12 noiembrie 2003.
Întrucât inculpatul s-a sustras executării pedepsei, fiind depistat pe teritoriul Italiei, prin Încheierea de şedinţă din 31 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 6949/121/2008 s-a cerut extrădarea acestuia din Italia şi transferarea lui în România în vederea punerii în executare a Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 649/2003 emis la data de 12 noiembrie 2003 de Tribunalul Galaţi.
Autorităţile judiciare italiene au dispus arestarea persoanei extrădabile T.C.N. la data de 24 octombrie 2008, şi urmare admiterii cererii de extrădare formulate de autorităţile judiciare române, acesta a fost preluat din Roma - Italia la data de 4 mai 2009, fiind încarcerat în arestul D.G.P.M.B.
Constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 5221 C. proc. pen. (inculpatul a fost judecat şi condamnat în lipsă fiind extrădat în România în vederea executării pedepsei), prin Încheierea de şedinţă din 23 martie 2010, instanţa de fond a admis în principiu cererea de rejudecare, inculpatul solicitând rejudecarea atât a laturii penale, cât şi a laturii civile a cauzei.
Întrebat fiind dacă dă declaraţie în cauză, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, solicitând însă reaudierea martorilor audiaţi în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, precum şi a martorilor B.I. şi C.G. în privinţa cărora în cursul judecăţii la instanţa de fond s-a făcut aplicarea art. 327 C. proc. pen. Deşi în cadrul susţinerilor cu privire la admiterea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare inculpatul a precizat că solicită şi proba cu expertiza contabilă, ulterior a revenit asupra acestei probe cu motivarea că actele societăţii nu au fost niciodată în posesia lui.
Instanţa de fond a procedat la reaudierea martorilor A.P.S., P.I., S.I., B.A. şi C.L.V. - martori audiaţi atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, - precum şi la audierea martorilor B.I. şi C.G. - care au fost audiaţi doar în faza de urmărire penală - toţi martorii sus-menţionaţi afirmând că îşi menţin declaraţiile date anterior în cauză.
În susţinerea cererii de rejudecare, inculpatul a solicitat anularea Sentinţei penale nr. 512/F din 16 octombrie 2003, şi în rejudecare, în principal, pronunţarea unei hotărâri de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. - faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive şi anume intenţia, - iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu executare în condiţiile art. 81 sau ale art. 861 C. pen., deoarece este la primul contact cu legea penală, nu a săvârşit acţiunea concretă de inducere în eroare a părţii vătămate, nu a beneficiat de produsul infracţiunii şi a executat deja 2 ani din pedeapsa de 12 ani închisoare la care a fost condamnat.
Analizând cererea de rejudecare formulată de inculpat, funcţie de motivele invocate de acesta şi de dispoziţiile legale aplicabile, instanţa de fond a constatat că este nefondată.
Pentru a concluziona astfel, prima instanţă a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 512/F din 16 octombrie 2003 a Tribunalului Galaţi, inculpatul T.C.N. a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S. SRL Galaţi la plata către partea civilă SC ST. SA Sighişoara a sumei de 11.859.262.967 lei (respectiv 4.111.518.648 lei preţ şi 7.748.134.999 lei penalităţi contractuale de întârziere) reprezentând despăgubiri civile.
Conform dispoziţiilor art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu aceeaşi parte responsabilă civilmente, la plata către stat a sumei de 8.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 596/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului T.C.N. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen.
Prin actul de sesizare al instanţei, s-a reţinut ca situaţie de fapt, că inculpatul T.C.N., administrator la SC S. SRL Galaţi, cu acceptul martorilor C.G. (administrator la SC STI. SRL Galaţi) şi B.I. (administrator la SDC T. SRL Galaţi) care-şi desfăşurau activitatea într-un apartament din Ţiglina, a folosit telefonul şi faxul din acest birou şi la data de 12 martie 2002, a trimis prin fax către partea vătămată SC ST. SA Sighişoara o comandă privind achiziţionarea de butelii (sticle) goale pentru vin.
Pentru că iniţial, comanda nu a fost ştampilată, la cererea martorului S.I. (director la partea vătămată SC ST. SA Sighişoara), inculpatul T.C.N. a retransmis comanda, de data aceasta ştampilată. În aceste condiţii, între SC ST. SA Sighişoara, prin reprezentantul său şi SC S. SRL Galaţi, prin reprezentant T.C.N. s-a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare nr. I – 16 din 13 aprilie 2001 având ca obiect cumpărarea de butelii ambalaj sticlă. Plata urma să se facă cu bilet la ordin sau CEC în termen de 30 de zile de la livrare. Contractul a fost trimis de partea vătămată SC ST. SA Sighişoara, prin fax, pentru a fi semnat şi ştampilat de SC S. SRL Galaţi.
După semnarea şi ştampilarea contractului de către inculpatul T.C.N., martorul C.L.V. (delegat la SC S. SRL Galaţi) a dus contractul la SC ST. SA Sighişoara. De asemenea, martorul C.L.V. a fost împuternicit de inculpatul T.C.N. să-l reprezinte în relaţiile cu partea vătămată SC ST. SA Sighişoara. În baza împuternicirii, martorul C.L.V. avea dreptul să semneze contracte, facturi şi să ridice marfa în numele societăţii, dar nu avea drepturi şi specimen de semnătură în relaţiile cu băncile.
Cu Factura 1 din 20 aprilie 2001, SC ST. SA Sighişoara a livrat către SC S. SRL Galaţi, marfă în valoare de 112.626.360 lei, cu Factura 2 din 20 aprilie 2001, s-a livrat marfa în valoare de 112.626.360 lei, iar cu Factura 3 din 20 aprilie 2001, s-a livrat marfă în valoare de 126.278.040 lei. De asemenea, cu Factura 4 din 20 aprilie 2001 s-a livrat marfă în valoare de 97.710.900 lei, cu Factura 5 din 20 aprilie 2001 s-a livrat marfă în valoare de 112.626.360 lei, cu Factura 6 din 20 aprilie 2001 s-a livrat marfă în valoare de 112.626.360 lei, cu factura 7 din 20 aprilie 2001 s-a livrat marfă în valoare de 112.626.360 lei, cu Factura 8 din 20 aprilie 2001 s-a livrat marfă în valoare de 114.597.000 lei, iar cu Factura 9 din 20 aprilie 2001, s-a livrat marfă în valoare de 122.865.120 lei.
Astfel, primul lot de marfă livrată către SC S. SRL Galaţi, administrată de T.C.N., avea valoarea totală de 1.024.582.860 lei. Pentru plata acestei mărfi, inculpatul T.C.N. a emis fila CEC semnată şi ştampilată de el. Fila CEC a fost lăsată reprezentanţilor legali ai părţii vătămate de către martorul C.L.V. şi completată cu valoarea mărfii de către furnizor. Termenul scadent era la data de 21 mai 2001.
În perioada 23 aprilie - 15 mai 2001, partea vătămată SC ST. SA Sighişoara a continuat livrarea de marfă către SC S. SRL Galaţi, marfă în valoare totală de 3.086.935.788 lei (facturi fiscale 1 din 23 aprilie 2001, 2 din 23 aprilie 2001, 3 din 23 aprilie 2001, 4 din 23 aprilie 2001, 1 din 24 aprilie 2001, 2 din 24 aprilie 2001, 3 din 24 aprilie 2001, 1 din 26 aprilie 2001, 2 din 26 aprilie 2001, 3 din 26 aprilie 2001, 4 din 26 aprilie 2001, 1 din 27 aprilie 2001, 2 din 27 aprilie 2001, 1 din 04 mai 2001, 2 din 04 mai 2001, 3 din 04 mai 2001, 4 din 04 mai 2001, 5 din 04 mai 2001, 1 din 11 mai 2001, 2 din 11 mai 2001, 3 din 11 mai 2001, 4 din 11 mai 2001, 1 din 14 mai 2001, 2 din 14 mai 2001, 3 din 14 mai 2001, 1 din 15 mai 2001, 2 din 15 mai 2001). Pentru această marfă, inculpatul T.C.N. a emis alte patru file CEC semnate şi ştampilate de el.
Martorul S.I., director la partea vătămată SC ST. SA Sighişoara a girat fila CEC în valoare de 1.024.582.860 lei în favoarea SC S.I. SRL Căpâlna. Fila CEC a fost refuzată parţial la plată, fiind acceptată pentru plată, doar suma de 39.951 lei.
La data de 22 mai 2001, partea vătămată SC ST. SA Sighişoara a primit prin fax o comunicare de la SC I. SRL Galaţi, administrată de învinuitul B.S. prin care acesta din urmă a făcut cunoscut reprezentanţilor legali ai părţii vătămate că preia datoria SC S. SRL Galaţi către SC ST. SA Sighişoara în valoare totală de 4.111.518.448 lei, deoarece această sumă o datora către SC S. SRL Galaţi.
În acelaşi timp, inculpatul T.C.N. l-a trimis pe martorul C.L.V. la partea vătămată SC ST. SA Sighişoara pentru a înlocui filele CEC emise de SC S. SRL Galaţi cu filele CEC emise de SC I. SRL Galaţi. În declaraţia dată, martorul a arătat că din discuţia purtată cu T.C.N., firma administrată de învinuitul B.S. avea datorii la firma administrată de inculpatul T.C.N.
Astfel, martorul C.L.V. a preluat de la martorul S.I. filele CEC emise de SC S. SRL Galaţi, dar nu a preluat şi fila CEC emisă pentru primul lot de marfă, deoarece fusese girată de partea vătămată. În schimb, partea vătămată a primit fila CEC emisă de SC I. SRL Galaţi în favoarea SC S. SRL Galaţi, în valoare de 3.086.935.788 lei, scadentă la data de 10 iunie 2001.
La data de 13 iunie 2001, BRD a refuzat fila CEC introdusă pentru plată de reprezentanţii legali ai părţii vătămate SC ST. SA Sighişoara cu motivarea: semnătura nu corespunde specimenului de semnătură; client aflat în interdicţie bancară; CEC-ul aparţine unui set retras din circulaţie.
La datele de 15 mai 2001 şi 24 mai 2001, SC I. SRL Galaţi avea disponibil „0” în cont. Societatea a intrat în interdicţie bancară la data de 29 decembrie 2000 şi respectiv, la data de 18 ianuarie 2001.
Din Adresa din 08 aprilie 2002 a BRD Sucursala Galaţi, rezultă că SC S. SRL Galaţi avea la data de 20 aprilie 2001, disponibil în cont, - 407.282 lei, la data de 04 iunie 2001 – 2.416 lei, iar la data de 14 iunie 2001 – 2.416 lei. Societatea a intrat în interdicţie bancară la data de 24 mai 2001 când a emis o filă CEC în favoarea SC ST. SA Sighişoara în valoare de 1.024.582.860 lei.
Ulterior, martorul S.I. a încercat în repetate rânduri să îl contacteze pe inculpatul T.C.N., dar acesta nu a fost de găsit. Chiar şi pe parcursul derulării contractului, inculpatul T.C.N. a evitat să se întâlnească personal cu reprezentanţii legali ai părţii vătămate.
O parte din marfă a fost depozitată la SC C. SRL Galaţi, iar altă parte la SC V.T. SRL Galaţi. Înainte de depozitarea mărfii, între inculpatul T.C.N. şi martorul C.L.V. s-a încheiat un proces-verbal de predare-primire a mărfii.
Cu facturile 1, 2 din 27 aprilie 2001, 1 din 05 mai 2001, 1 din 15 mai 2001 şi 2, inculpatul T.C.N. a vândut marfă către SDC T. SRL Galaţi, societate administrată de martorul B.I. Solicitarea expresă a inculpatului T.C.N. a fost ca plata să se facă în cea mai mare parte în numerar, iar restul prin compensare cu altă marfă.
Cu 118 chitanţe, martorul B.I. a achitat cea mai mare parte din valoarea mărfii. De asemenea, la datele de 21 aprilie 2001, 26 aprilie 2001, 16 mai 2001, martorul B.I. a dat în compensare inculpatului T.C.N. marfă în valoare de 282.759.234 lei.
SDC T. SRL Galaţi a vândut marfa către SC V.T. SRL Galaţi, societate administrată de martorul B.A. Plata s-a făcut în numerar şi cu ordin de plată. Ulterior marfa a fost vândută la SC V.B. SA Galaţi.
Din adresele Primăriei Municipiului Galaţi – Direcţia fiscalitate, rezultă că SC S. SRL Galaţi nu figurează în evidenţe şi de asemenea, nici inculpatul T.C.N. şi nici învinuitul B.S.
Fiindu-i prezentate actele care fac obiectul prezentei cauze, martora A.P.S. a recunoscut ştampila SC S. SRL Galaţi şi semnătura inculpatului T.C.N.
Partea vătămată SC ST. SA Sighişoara a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 4.111.518.649 lei.
Pentru învinuitul B.S. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală apreciindu-se că fapta a fost săvârşită de inculpatul T.C.N.
S-a apreciat de către Parchet că faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, că situaţia de fapt este dovedită cu probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv: declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor, procesul-verbal de constatare, înscrisurile emise de inculpat şi de instituţiile bancare.
În urma analizării materialului probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut că prin inducerea în eroare a părţii vătămate cu ocazia încheierii şi executării unui contract comercial, prin folosirea unor cecuri fără acoperire şi în perioada de interdicţie bancară sau prin cecul unui terţ retras din circulaţie şi în afara voinţei titularului, producând partenerului contractual o pagubă directă în sumă de 4.111.518.648 lei, inculpatul a obţinut în valoarea corespunzătoare, o cantitate de butelii de sticlă pe care le-a valorificat imediat în interes personal.
Intenţia inculpatului de a înşela rezultă din faptul vânzării imediate a mărfii obţinute la un preţ mai mic decât cel de achiziţie şi cu plata în numerar - operaţiune absurdă dacă procurarea imediată a mărfurilor a avut un scop comercial ilicit - la care se adaugă manopera de retragere a cecurilor proprii în schimbul unui cec la fel de (ne)solvabil, care a avut doar scopul de a întârzia cunoaşterea de către partea vătămată a insolvabilităţii totale a debitorului său, timpul obţinut fiind folosit pentru valorificarea integrală a mărfii.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei, prima instanţă a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în norma specială, gradul de pericol social al faptei comise, circumstanţele reale ale faptei şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Astfel s-a reţinut că activitatea infracţională desfăşurată de inculpat prezintă un pericol deosebit atât în sine, cât şi prin repercusiunile economice pe care le-a avut asupra părţii vătămate, precum şi din punctul de vedere al siguranţei circuitului comercial, al climatului economic în ansamblu.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a admis integral acţiunea civilă formulată de partea civilă SC ST. SA Sighişoara atât pentru prejudiciul efectiv, cât şi pentru beneficiul nerealizat, acesta din urmă fiind stabilit chiar prin contractul comercial.
În susţinerea cererii de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., - în cadrul procedurii prevăzută de art. 5221 C. proc. pen. - inculpatul a arătat că din probele administrate cu ocazia rejudecării cauzei rezultă cu claritate că a fost victimă a unei conspiraţii în care este greu să fie desemnat autorul principal, respectiv numiţii C.G., B.I. şi C.L.V. - trei persoane importante - toţi acuzaţi de înşelăciune comisă sub aceeaşi formă, modalitatea concretă fiind aceea de a identifica „o săgeată” pe care să o desemneze ca administrator şi deţinător al părţilor sociale ale unei societăţi comerciale pe numele căreia urmau să se desfăşoare tranzacţii de anvergură şi pentru ca, mai apoi, să evite răspunderea penală. Inculpatul a solicitat să fie avute în vedere declaraţiile reprezentantului părţii vătămate şi ale martorilor B.I., C.L.V. şi C.G., - aceasta din urmă declarând că inculpatul a fost „o săgeată” - precum şi faptul că la dosar nu există chitanţe, aşa cum a susţinut martorul B.I.
Instanţa de fond a apreciat că cererea de achitare formulată de inculpat nu poate fi primită.
Martorii reaudiaţi la cererea inculpatului nu au revenit asupra declaraţiilor iniţiale – chiar dacă unii dintre aceştia au susţinut că nu îşi mai amintesc cu exactitate anumite aspecte (situaţie firească având în vedere data săvârşirii faptei – anul 2001) – arătând că declaraţiile date anterior în cauză corespund adevărului.
Susţinerile martorei C.G. în sensul că inculpatul a fost „o săgeată” a unei terţe persoane (un anume asociat la o firmă care se ocupa cu comercializarea vinurilor) nu se coroborează cu nici o probă administrată în cauză şi nici cu cererea inculpatului de a se constata că el ar fi fost „o săgeată” a martorei C.G. şi a martorilor B.I. şi C.L.V.
Faptul că inculpatul a preluat SC S. SRL de la martora A.P.S., aceasta din urmă retrăgându-se din societate începând cu 01 mai 2001, rezultă din actele aflate în dosarul de urmărire penală, actul constitutiv şi actul adiţional fiind autentificate la notar, inculpatul fiind identificat şi semnând personal, semnătura acestuia fiind identică cu semnăturile de pe contractul încheiat cu partea vătămată şi de pe fila CEC, singura rămasă în posesia părţii vătămate - întrucât între timp o girase unei alte societăţi comerciale –, celelalte file CEC fiind schimbate de inculpat cu cele emise de SC I. SRL, administrată de B.I.
Inculpatul a preluat şi carnetele CEC barat BRD, depunând specimen de semnătură la BRD, martora A.P.S. neavând drept de semnătură în relaţiile comerciale (proces-verbal de predare-primire).
Împrejurarea că inculpatul a semnat, completat şi ştampilat filele CEC emise pentru plata mărfii achiziţionate de la partea vătămată SC ST. SA Sighişoara rezultă din coroborarea declaraţiilor date de martorul S.I. (reprezentantul părţii vătămate) şi ale martorului C.L.V., coroborate cu fila CEC emisă de inculpat pentru primul lot de marfă, (celelalte fiind schimbate) – în valoare de 1.024.582.560 lei - girată de partea vătămată în favoarea SC S.I. SRL Căpâlna şi care a fost refuzată parţial la plată (acceptată doar pentru 39.951 lei) pentru lipsă disponibil şi nu pentru că semnătura nu corespunde specimenului de semnătură din bancă.
Intenţia inculpatului de a induce în eroare pe partea vătămată rezultă din faptul că la momentul emiterii filelor CEC nu avea disponibilă în bancă suma necesară pentru plata mărfii, societatea administrată de inculpat intrând în interdicţie bancară dată la 24 mai 2001 – prin emiterea filei CEC în valoare de 1.024.582.860 lei emisă în favoarea SC ST. SA Sighişoara.
Totodată, inculpatul a trimis pe martorul C.L.V. pentru a schimba filele CEC emise iniţial cu altele, acesta reuşind să schimbe trei din cele patru file CEC cu o filă CEC emisă de SC I. SRL Galaţi şi care a fost refuzată la plată pentru că semnătura nu corespundea specimenului de semnătură, client aflat în interdicţie bancară, cecul aparţinea unui set de cecuri retras din circulaţie. Inculpatul a vândut marfa achiziţionată sub preţul de achiziţie, plata fiind făcută în cea mai mare parte în numerar, iar restul prin compensare cu altă marfă, astfel cum rezultă din declaraţiile martorului B.I., din chitanţele şi facturile aflate la dosar urmărire penală.
Instanţa de fond a concluzionat că susţinerile inculpatului referitoare la faptul că martorul B.I. nu a făcut dovada plăţii, neexistând chitanţe în acest dosar sunt nefondate. Nici cererea de reducere a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege şi de aplicare a dispoziţiilor art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen. nu a fost primită de instanţa de fond, având în vedere modalitatea şi împrejurările în care se reţine că s-a comis fapta, cuantumul prejudiciului cauzat – în valoare de 4.111.518.648 lei la nivelul anului 2001 – acesta nefiind recuperat nici până în prezent, dar şi atitudinea procesuală a inculpatului care s-a sustras de la judecarea cauzei şi ulterior, de la executarea pedepsei.
Raportat la circumstanţele expuse, s-a constatat că în cauză, probatoriul administrat cu ocazia rejudecării cauzei confirmă situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, astfel cum acestea au fost reţinute prin Sentinţa penală nr. 52/F din 16 octombrie 2003 a Tribunalului Galaţi a cărei rejudecare se solicită.
Rejudecarea în caz de extrădare, spre deosebire de revizuire, nu se limitează la înlăturarea unor erori esenţiale asupra faptelor, ci poate avea efecte şi asupra individualizării pedepsei dacă probele administrate în circumstanţiere conduc instanţa de rejudecare la o altă concluzie decât cea stabilită în primul ciclu procesual.
Din această perspectivă, faţă de argumentele mai sus expuse, instanţa de fond a apreciat că nu se impune reindividualizarea pedepsei, nejustificându-se reţinerea în favoarea inculpatului de circumstanţe atenuante judiciare. Circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen. sunt împrejurări de fapt care, numai raportate la fapta concretă şi la ansamblul împrejurărilor în care aceasta a fost comisă, pot dobândi, prin apreciere, valenţe atenuante.
S-a mai reţinut de către instanţa de fond că recunoaşterea anumitor împrejurări drept circumstanţele atenuante nu este posibilă decât dacă împrejurările constatate reduc într-o mare măsură gravitatea faptelor şi nu se aduce atingere imperativului justei individualizări a pedepsei. Sub acest aspect, instanţa de fond a concluzionat că raportat la: împrejurările comiterii faptei, natura şi importanţa valorilor sociale lezate, urmarea produsă (prejudiciu considerabil nerecuperat până în prezent), reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare, în contextul în care inculpatul nu a dat nici o declaraţie în cauză, s-a sustras urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, nu se impune, şi a dispus executarea de către acesta a unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere lipsa antecedentelor penale.
Împotriva Sentinţei penale nr. 461 din 18 octombrie 2010 a declarat apel inculpatul T.C.N. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că vinovăţia sa nu a fost dovedită, iar rolul său în activitatea infracţională desfăşurată a fost unul secundar.
În principal, inculpatul a solicitat achitarea în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv, latura subiectivă.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia sub minimul prevăzut de lege prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. a) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 131/A din 18 mai 2011 pronunţată în Dosarul nr. 7459/12/12009 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că pe parcursul rejudecării cauzei şi al readministrării probelor, nu au intervenit modificări cu privire la situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptelor sau vinovăţia inculpatului.
Contrar susţinerilor inculpatului, instanţa de apel a considerat că activitatea infracţională desfăşurată de acestea îmbracă forma infracţiunii de înşelăciune.
Martorii audiaţi cu ocazia rejudecării cauzei nu au revenit asupra declaraţiilor date iniţial şi nu au adus modificări substanţiale de fapt, iar afirmaţiile conform cărora inculpatul ar fi fost doar „o săgeată” a unei alte persoane şi că a rămas în ţară doar 12 zile de la momentul la care s-a trimis contractul de vânzare-cumpărare, s-a apreciat că nu pot înlătura răspunderea penală a acestuia.
Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine împrejurarea că inculpatul T.C.N., în calitate de administrator al SC S. SRL a semnat, completat şi ştampilat filele CEC emise pentru plata mărfii achiziţionate de la partea civilă SC ST. SA Sighişoara şi că la momentul emiterii respectivelor file CEC nu exista în bancă disponibilul necesar acoperirii acestora, situaţie ce a condus la intrarea societăţii pe care o administra în interdicţie bancară la data de 24 mai 2011, urmare emiterii unei file CEC în valoare de 1.024.582.860 lei.
A mai reţinut instanţa de apel din declaraţia martorului B.I., că inculpatul a vândut marfa achiziţionată de la partea civilă sub preţul de achiziţie, plata fiind făcută în cea mai mare parte în numerar, iar restul prin compensare cu altă marfă.
Prin urmare, cererea inculpatului de a se dispune achitarea pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. a fost respinsă, reţinându-se că vinovăţia acestuia este pe deplin dovedită.
În ce priveşte cea de-a doua critică adusă sentinţei şi care vizează individualizarea pedepsei, instanţa de apel a constatat că şi aceasta este neîntemeiată.
Aspectele considerate drept favorabile de către inculpat, respectiv lipsa antecedentelor penale, activitatea infracţională redusă, lipsa unui beneficiu personal financiar, s-a apreciat că intră în contradicţie cu celelalte criterii de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 din C. pen. şi anume: gradul ridicat de pericol social al faptei comise, modalităţile şi împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, urmarea produsă şi valoarea mare a prejudiciului cauzat.
A concluzionat instanţa de apel, văzând şi dispoziţiile art. 52 C. pen., că îndreptarea şi reeducarea inculpatului se pot realiza în bune condiţii doar prin executarea efectivă a pedepsei de 12 ani închisoare stabilită de instanţa de fond.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul T.C.N. care prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat, în principal, achitarea, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, lipsind intenţia ca formă a vinovăţiei, iar în subsidiar, reţinerea de circumstanţe atenuante şi reducerea pedepsei pe care o consideră exagerată.
În ultimul cuvânt, inculpatul a cerut reducerea cuantumului pedepsei.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de inculpat, care în drept se încadrează în cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. ultim din acelaşi cod, se constată că recursul nu este fondat.
Înalta Curte reţine, în acord cu concluzia la care au ajuns instanţa de fond şi instanţa de apel că în urma reaudierii martorilor A.P.S., P.I., S.I., B.A., C.L.V. (audiaţi anterior în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti finalizată cu pronunţarea Sentinţei penale nr. 512/F din 16 octombrie 2003 de către Tribunalul Galaţi) şi a audierii martorilor B.I. şi C.G. (audiaţi iniţial doar în faza de urmărire penală), martori pe baza declaraţiilor cărora recurentul inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare cu executare efectivă, nu au intervenit elemente noi cu privire la situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptei dedusă judecăţii sau vinovăţia inculpatului.
Intenţia recurentului inculpat de a induce şi menţine în eroare pe martorul S.I., reprezentantul intimatei părţi civile SC ST. SA Sighişoara rezultă fără dubiu din faptul că, în calitatea sa de administrator al SC S. SRL, la momentul emiterii filelor CEC nu avea disponibil în cont suma necesară pentru plata mărfii achiziţionate de la cea din urmă societate, deoarece se afla în interdicţie bancară încă din data de 24 mai 2001 când a emis fila CEC în valoare de 1.024.582.560 lei în favoarea intimatei părţi civile.
De asemenea, recurentul inculpat a trimis pe martorul C.L.V. să schimbe filele CEC emise iniţial cu altele, martorul reuşind să schimbe trei din cele patru file CEC, cu o filă CEC emisă de SC I. SRL SA Galaţi şi care a fost refuzată la plată pentru că semnătura nu corespundea specimenului de semnătură, clientul se afla în interdicţie bancară, iar CEC-ul aparţinea unui set retras din circulaţie.
Nu în ultimul rând, este de reţinut faptul, - confirmat de declaraţia martorului B.I. şi de chitanţele şi facturile existente în dosarul de urmărire penală - că recurentul inculpat a vândut marfa achiziţionată de la partea civilă sub preţul de achiziţie, plata fiind făcută în cea mai mare parte în numerar, iar restul prin compensare cu altă marfă.
Concluzionând în sensul că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. reţinută în sarcina recurentului inculpat prin actul de trimitere în judecată, Înalta Curte constată că cererea acestuia de a se dispune achitarea pentru neîntrunirea elementelor constitutive ale faptei penale menţionate şi care constituie primul motiv de recurs adus deciziei pronunţate în cauză este nefondată.
Nefondată este şi cererea recurentului inculpat de a se reţine în favoarea sa circumstanţe atenuante judiciare - motivat de lipsa antecedentelor penale - cu consecinţa coborârii pedepsei sub limitele prevăzute de art. 76 lit. a) C. pen.
Înalta Curte constată că reindividualizarea pedepsei aplicate recurentului inculpat s-a făcut cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute în art. 72 din C. pen. şi anume, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social concret al faptei, circumstanţele reale ale faptei şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen. a căror reţinere a solicitat-o recurentul inculpat sunt împrejurări de fapt care, numai raportate la fapta concretă, la ansamblul împrejurărilor în care aceasta a fost comisă, pot dobândi, prin apreciere, valenţe atenuante.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, recunoaşterea anumitor împrejurări drept circumstanţe atenuante (în cauză doar lipsa antecedentelor penale) nu este posibilă decât dacă împrejurările constatate reduc într-o mare măsură gravitatea faptelor şi nu se aduce atingere imperativului justei individualizări a pedepselor.
Or, raportat la: modul şi împrejurările comiterii faptei, natura şi importanţa valorilor sociale lezate, urmarea produsă (prejudiciul cauzat părţii civile în sumă de 11.859.262.967 lei, din care 4.111.518.648 şi 7.748.134.999 lei reprezentând penalităţi contractuale de întârziere, la nivelul anului 2002, nu a fost recuperat), atitudinea inculpatului după săvârşirea faptei, de a părăsi ţara şi de a se sustrage de la judecată şi de la executarea pedepsei, Înalta Curte constată că nu se justifică reţinerea în favoarea acestuia de circumstanţe atenuante şi că executarea în regim de detenţie a pedepsei de 12 ani închisoare stabilită de instanţa de fond este de natură a-şi atinge scopul preventiv şi educativ cerut de art. 52 C. pen. şi de a contribui la reeducarea inculpatului.
În consecinţă, reţinând că nu sunt întemeiate criticile aduse deciziei de către inculpatul T.C.N. şi neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii atacate recursul declarat de acesta se priveşte ca nefondat şi se va respinge ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 500 RON din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul condamnat T.C.N. împotriva Deciziei penale nr. 131/A din 18 mai 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3349/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3233/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
