ICCJ. Decizia nr. 3328/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3328/2011
Dosar nr. 7850/1/2011
Şedinţa publică din 28 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 405 din 22 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admisă sesizarea Tribunalului din Larnaca - Cipru.
S-a dispus punerea în executare a mandatului European de arestare emis la data de 19 august 2011 de judecătorul competent din cadrul Tribunalului Larnaca - Cipru, împotriva cetăţeanului român C.D. luându-se act că persoana solicitată nu a consimţit la predare.
S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile cipriote cu condiţia respectării regulii specialităţii, precum şi cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru continuarea executării pedepsei.
A fost menţinută starea de arest a persoanei solicitate C.D., în vederea predării către autorităţile cipriote, pe o durată de 30 de zile, cu începere de la 22 septembrie 2011 până la 21 octombrie 2011, inclusiv.
S-a constatat că persoana solicitată C.D. a fost reţinută şi arestată de la 06 septembrie 2011 la zi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, a fost înregistrată, la data 06 septembrie 2011, sub numărul 7850/2/2011, sesizarea 2084/11-5/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind punerea în executare a mandatului European de arestare emis la data de 30 august 2011 de către Tribunalul Larnaca - Cipru faţă de cetăţeanul român C.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat şi tâlhărie, în conformitate cu dispoziţiile art. 102 alin. (1) din Legea 302/2004 - republicată.
Împotriva persoanei solicitate s-a luat de către procuror măsura reţinerii pe o durată de 24 de ore, de la 06 septembrie 2011 ora 07.30 până la data de 07 septembrie 2011 ora 07,30 prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 67 din 06 septembrie 2011.
In conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (1) din Legea 302/2004 - republicată, s-a procedat la verificarea identităţii persoanei solicitate, care nu a contestat identitatea stabilită în cuprinsul solicitării INTERPOL, şi care a relatat, în esenţă, că nu are cunoştinţă despre faptele imputate de statul emitent al mandatului European de arestare întrucât a fost în Cipru în luna ianuarie 2011, iar nu în lunile iunie şi iulie.
Prin încheierea de şedinţă din 06 septembrie 2011, în baza art. 103 alin. (2) din Legea 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate C.D. pe o durată de 5 zile, de la data de 07 septembrie 2011 până la data de la 11 septembrie 2011, inclusiv şi s-a amânat judecarea cauzei pentru prezentarea mandatului European de arestare cu traducerea în limba română.
La data de 09 septembrie 2011 s-a depus mandatul European de arestare emis la data de 19 august 2011 de către magistratul competent din cadrul Tribunalului Larnaca Cipru împotriva cetăţeanului român C.D.
Fiind audiat la termenul din 11 septembrie 2011, persoana solicitată a menţionat, în esenţă, că nu consimte la predare.
Prin încheierea de şedinţă din 11 septembrie 2011, în temeiul art. 103 alin. (8) din Legea 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 24 zile, de la data de 12 septembrie 2011 până la data de la 05 octombrie 2011, inclusiv.
Curtea a constat că mandatul European de arestare răspunde cerinţelor prevăzute de art. 86 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 302/2004 republicată şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 96 din legea de mai sus.
Astfel, mandatul European de arestare a fost emis, la data de 19 august 2011 de judecătorul competent din cadrul Tribunalului Larnaca - Cipru, în temeiul mandatului de arestare din 19 august 2011 emis de Tribunalul L/CD şi a mandatului de arestare din 19 august 2011 emis de Tribunalul Paphos (fila 57).
Infracţiunile pentru care se solicită predarea persoanei solicitate sunt conspiraţie la comiterea unei infracţiuni, tâlhărie, intrare prin efracţie şi furt din magazine, intrare prin efracţie într-o locuinţă cu intenţia de a comite o infracţiune prev. de Cap. 154, art. 371; Cap. 154, art. 282, art. 283, art. 20; Cap. 154, art. 291, art. 294; Cap. 154, art. 293, art. 20 din Codul penal cipriot.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 09 iunie 2011, ora 12.30, în Larnaca, I.R.G., I.D.M. şi C.D. au atacat un cetăţean cipriot în timp ce acesta se pregătea să intre în maşină, şi i-au sustras o geantă în care se afla suma de 9.700 Euro, după care au părăsit locul faptei, fiind urmăriţi de poliţie fără rezultat. Prin intermediul sistemului închis de supraveghere video al unui chioşc situat lângă locul faptei, au fost înregistrate acţiunile celor trei suspecţi care mai mult timp au supravegheat victima şi, apoi, au atacat-o şi i-au sustras suma de bani.
Totodată, s-a reţinut că, la data de 28 iulie 2011, persoane necunoscute au sustras suma de 6.530,44 Euro din seiful unui supermarket din Paphos. Conform administratorului, pentru a ajunge în camera în care se afla seiful şi a-l deschide, aveau nevoie de nişte parole care erau cunoscute doar de câţiva angajaţi. S-au efectuat cercetări împotriva angajaţilor care cunoşteau parolele însă fără rezultat. S-a constatat că făptuitorii au amplasat în secret o cameră video în încăperea în care se afla seiful şi au înregistrat mişcările şi parolele şi au aflat astfel cum să deschidă seiful, iar posibilitatea de a avea complici, angajaţi ai supermarketului, nu este limitată, încă. Ofiţeri ai C.I.D.P. au călătorit în România şi au identificat suspecţii menţionaţi.
Curtea a constatat îndeplinită condiţia specială de executare a unui mandat European de arestare de către autorităţile judiciare de executare române prev. de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea 302/2004 republicată, care reprezintă o transpunere în legislaţia internă a garanţiei reglementată de art. 5 din Decizia - Cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul European de arestare şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI).
Cât priveşte respectarea drepturilor prev. de art. 104 din Legea 302/2004 republicată, persoanei solicitate i-a fost pusă la dispoziţie o copie a mandatului European de arestare şi cu traducere în limba română, aceasta fiind apărată de un avocat ales.
Referitor la cerinţele reglementate de art. 103 alin. (7) din Legea 302/2004, Curtea reţine că persoana solicitată nu a avut obiecţiuni în ceea ce priveşte identitatea.
Curtea apreciază că nu există nici un dubiu relativ la anul naşterii persoanei solicitate, acesta fiind 1984, aşa cum rezultă din mandatul European de arestare, depus în forma corectată, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (fila 56). De altfel, Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a învederat instanţei că, în evidenţele instituţiei, nu figurează înregistrată nici o persoană având numele şi prenumele C.D., născut la data de 05 noiembrie 1985, iar în urma extinderii verificărilor în aceleaşi evidenţe a fost identificată persoana C.D., născut la 05 noiembrie 1984.
Referitor la precizarea persoanei solicitate că nu este de acord cu predarea către autorităţile din Cipru pentru că, la datele calendaristice când se arată că s-au comis faptele, se afla în România (dovadă pe care ar putea să o facă cu înscrisuri de la Secţiile 19, 21 şi 24 Poliţie, martori şi înregistrări), Curtea menţionează că acest aspect vizează fondul cauzei, care nu poate fi analizat în cauza de faţă, cu ocazia punerii în executare a mandatului European de arestare, toate chestiunile privind apărările de fond ale persoanei solicitate urmând a fi examinate de către autorităţile judiciare ale statului emitent al mandatului de arestare.
Ca motiv de refuz al executării mandatului European de arestare, persoana solicitată C.D. a mai învederat împrejurarea că, la 9 septembrie 2011, Secţia 21 Poliţie a înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, cu propuneri legale, dosarul cu nr. 8221/P/2011, în care s-au efectuat faţă de el cercetări sub aspectul comiterii infracţiunii de port fără drept de cuţit, faptă prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea 61/1991, întrucât la data de 18 iunie 2011 a fost depistat în zona străzii Valea Cascadelor, având asupra sa, în buzunarul pantalonilor, un cuţit tip briceag, cu buton marca Stainless. în acest sens a depus adresa nr. 3120984 din 20 septembrie 2011 a Poliţiei Sector 6 - Secţia 21 Politie.
Mai întâi, Curtea constată că această împrejurare nu se circumscrie motivului de refuz de executare prev. de art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea 302/2004 republicată, aşa cum s-a susţinut în apărare, deoarece acest motiv facultativ de refuz de executare este condiţionat de existenta unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul European de arestare, situaţie care nu se regăseşte în speţă întrucât fapta pentru care s-au efectuat cercetări în dosarul 8221/P/2011, este diferită.
Analizând o eventuală incidenţă a dispoziţiilor art. 112 din legea specială, care reglementează amânarea predării, se constată că nici a aceste prevederi legale nu sunt aplicabile.
Astfel, prin adresa nr. 3120984 din 20 septembrie 2011 a Poliţiei Sector 6 - Secţia 21 Poliţie s-a menţionat că, în cauza penală 8221/P/2011, s-au efectuat cercetări penale şi, nicidecum că s-a început urmărirea penală, iar conform art. 112 din Legea 302/2004, pentru amânarea predării, este necesar a fi îndeplinită condiţia ca urmărirea penală să fi fost începută pentru fapta diferită de cea care constituie obiectul mandatului European de arestare.
Apoi, Curtea apreciază că, chiar dacă ar fi fost începută urmărirea penală împotriva persoanei solicitate pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea 61/1991, nu se justifică amânarea predării ţinând cont că amânarea predării constituie o facultate, iar nu o obligaţie a instanţei de judecată, iar gravitatea faptelor care motivează mandatul European de arestare este net superioară în raport cu gravitatea faptei din 18 iunie 2011 care formează obiectului cu nr. 8221/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, persoana solicitată a declarat recursul de faţă, solicitând prin apărător casarea sentinţei şi, pe fond, respingerea cererii de punere în executare a mandatului European de arestare emis pe numele său.
Analizând sesizarea pe baza documentelor şi informaţiilor comunicate de către statul cipriot precum şi sentinţa recurată, Înalta Curte constată că recursul declarat de persoana solicitată este nefondat.
Astfel, mandatul European de arestare a fost emis - la data de 19 august 2011- de judecătorul competent din cadrul Tribunalului Larnaca - Cipru, că faptele enunţate în mandatul European de arestare sunt din categoria „furt organizat sau armat", fiind sancţionate în statul membru emitent cu detenţiune pe viată. Această situaţia se circumscrie dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Legea 302/2004, republicată, ce reglementează faptele ce dau loc la predare fără a mai fi necesară îndeplinirea condiţiei dublei incriminări pentru executarea de către autorităţile române a unui mandat European de arestare.
Totodată se constată îndeplinită şi cerinţele reglementate de art. 103 alin. (7) din Legea 302/2004, în sensul că persoana solicitată nu a avut obiecţiuni în ceea ce priveşte identitatea.
Se constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat că apărarea persoanei solicitate, în sensul că la datele când s-ar fi comis faptele era în România, vizează fondul cauzei ceea ce nu poate fi analizat cu ocazia punerii în executare a mandatului European de executare.
Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte constată că în privinţa persoanei solicitate, sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute în art. 86 alin. (1) şi (2) şi art. 96 din Legea nr. 302/2004, sentinţa recurată fiind legală şi temeinică.
Aşa fiind, recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina satului, iar onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.D. împotriva sentinţei penale nr. 405 din 22 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3326/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 337/2011. Penal → |
|---|
