ICCJ. Decizia nr. 335/2011. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 335/2011
Dosar nr. 10269/1/2010
Şedinţa publică din 25 februarie 2011
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 14 decembrie 2010, petiţionarii D.F., D.C. şi D.A.G. au solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 5189/281/2010 al Tribunalului Prahova, apreciind că imparţialitatea judecătorilor Secţiei penale a Tribunalului Prahova este în mod inalienabil ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, a lipsei de obiectivitate şi imparţialitate manifestată faţă de aceştia de magistraţi, petiţionarii exprimându-şi temerea că nu vor beneficia de un proces echitabil.
Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informaţii de la Curtea de Apel Ploieşti.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Tribunalului Prahova se află în curs de judecată dosarul nr. 5189/281/2010, având ca obiect soluţionarea recursului declarat de petiţionari împotriva sentinţei penale nr. 2028 din 7 decembrie 2010 a Judecătoriei Ploieşti, prin care au fost condamnaţi: inculpata D.F. la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 192 şi art. 193 alin. (1) C. pen., inculpata D.A.G. la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 328 şi art. 180 alin. (2) C. pen. şi inculpatul D.C., la pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., art. 86 alin. (1) şi art. 87 alin. (1) O.U.G. nr. 195/2002, art. 293 C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. , art. 329 şi art. 197 C. pen.
În informaţiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. şi comunicate de către Curtea de Apel Ploieşti, se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precum şi motivele cererii, precizându-se, totodată că nu s-a dovedit că imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, că ar exista pericolul de tulburare a ordinii publice, ori că una dintre părţi are o rudă sau un afin până la gradul IV, inclusiv, printre judecători sau procurori, asistenţi judiciari sau grefierii instanţei, motiv pentru care s-a apreciat că la nivelul Tribunalului Prahova sunt îndeplinite toate condiţiile pentru ca această cauză să fie soluţionată cu respectarea dispoziţiilor incidente în materie şi a principiilor privind dreptul la apărare şi judecarea cauzei într-un termen rezonabil.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cauză, nici una dintre cerinţele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
Simpla susţinere că instanţa nu ar putea da dovadă de obiectivitate şi imparţialitate nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare, confirmându-se că la nivelul Tribunalului Prahova sunt asigurate toate condiţiile pentru înfăptuirea actului de justiţie în spiritul aflării adevărului şi respectării drepturilor petiţionarilor.
În cazul de faţă, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. şi de datele expuse, apreciază că temerile petiţionarilor nu sunt justificate, magistraţii investiţi cu soluţionarea cauzei fiind obiectivi în soluţionarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petiţionarii D.F., D.C.M. şi D.A.G. prin care solicită strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 5189/281/2010 al Tribunalului Prahova.
Obligă petiţionarele D.F. şi D.A.G., la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă petiţionarul D.C.M. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 34/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 333/2011. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
