ICCJ. Decizia nr. 345/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 345/2011
Dosar nr.6549/2/2010
Şedinţa publică din 01 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 19 martie 2010, recurentul petent T.I. a formulat plângere la parchet împotriva avocatei B.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3); 290 şi 291 C. pen.
A susţinut petentul că iniţial contractul nu conţinea datele de identificare avocaţiale şi datele sale de identitate, completate ulterior dar şi că la 19 ianuarie 2010, s-a prezentat la instanţă cu întârziere solicitând termen fără acordul său.
Ulterior, petentul a aflat că avocata este suspendată din funcţie şi deşi a luat cunoştinţă de această situaţie la 27 ianuarie 2010 a încheiat un nou contract de asistenţă juridică.
Din actele premergătoare a reieşit că, avocata este membră a Baroului Bucureşti în calitate de avocat definitiv şi suspendată pentru neplata taxelor/contribuţiilor profesionale.
Procurorul constatând neîntrunite elementele constitutive ale infracţiunilor, respectiv elementul material - acţiunea de inducere în eroare - persoana vătămată - cunoscând situaţia juridică a avocatei, în care sens s-a constatat şi pentru celelalte infracţiuni a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. d), art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a intimatei pentru infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen. (fapta din 12 ianuarie 2010) şi neînceperea urmăririi penale sub aspectul aceleiaşi infracţiuni (fapta din 27 ianuarie 2010), art. 290 şi 291 C. pen., soluţie rămasă definitivă prin Rezoluţia nr. 1225/II - 2/2010 din 12 iunie 2010.
Împotriva acestei soluţii petentul s-a adresat instanţei şi prin Sentinţa penală nr. 273/F din 23 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pentru a dispune respingerea plângerii, ca nefondată, instanţa motivând pe larg în acest sens.
Împotriva acestei sentinţe petentul a formulat recurs, reiterând în scris, potrivit concluziilor scrise depuse, aceleaşi apărări. În esenţă, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiilor şi trimiterea dosarului la procuror pentru începerea urmăririi penale şi rambursarea taxelor avocaţiale de 15 milioane lei + 10.000 lei cheltuieli de judecată şi 600 lei de la avocata S.A.M..
Recursul este nefondat.
Examinând hotărârea atacată în temeiul probelor administrate şi din oficiu, Înalta Curte constată recursul nefondat.
Din actele premergătoare rezultă că, critica în legătură cu modul de redactare a concluziilor scrise sub aspectul conţinutului şi a greşelilor de ortografie nu pot influenţa soluţia adoptată.
Pe de altă parte, completarea plângerii privind evaziunea fiscală, a apreciat procurorul că nu a adus niciun element nou care să modifice soluţia adoptată iniţial, iar referitor la lipsa calităţii de avocat a intimatei s-a precizat de asemenea că lipseşte elementul material al infracţiunii (inducerea în eroare) întrucât partea vătămată cunoştea faptul că aceasta era suspendată din exercitarea profesiei de avocat şi faptul că acesta totuşi a încheiat un contract de asistenţă judiciară ţine exclusiv de actul volitiv al persoanei.
Cât priveşte solicitarea petentului privind restituirea sumelor, corect s-a precizat că aceasta nu cade în competenţa organelor de urmărire penală, petentul putând să sesizeze baroul sau să formuleze acţiune civilă în instanţă.
Ca atare, verificând hotărârea atacată în limitele caracterului devolutiv al căii de atac de faţă prevăzut de art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că soluţia adoptată de instanţă în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. este legală şi temeinică - pentru considerentele detaliate avute în vedere de judecătorul cauzei - astfel încât se va dispune respingerea, ca nefondat, a recursului conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul T.I. împotriva Sentinţei penale nr. 273/F din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 01 februarie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3418/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3517/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
