ICCJ. Decizia nr. 3428/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3428/2011
Dosar nr. 151/57/2011
Şedinţa publică din 05 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 51 din 05 aprilie 2011 Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia penală, a respins ca nefondată plângere formulată de petentul R.V. împotriva rezoluţiei din 18 ianuarie 2011 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, în dosar nr. 697/P/2010 şi a rezoluţiei din 28 ianuarie 2011 pronunţată în dosar nr. 103/ll/2/2010.
A obligat petentul să achite statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Petentul a formulat plângere penală împotriva magistratului C.L. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în considerarea faptului că la soluţionarea dosarului nr. 6317/176/2009 nu a studiat suficient materialul probator depus de petent in apărare si a menţinut punctul de vedere exprimat de judecătorul fondului, aspecte care l-au prejudiciat pe petent. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, a dispus prin rezoluţia din 18 ianuarie 2011 în dosarul nr. 697/P/2011 neînceperea urmăririi penale faţă de C.L. cu privire la infracţiunea pentru care s-a formulat plângere penală motivat de faptul că faptele sesizate de petent nu sunt prevăzute de legea penală, eventualele greşeli de judecată neconstituind prin sine infracţiuni şi putând fi remediate prin intermediul cailor de atac prevăzute de lege. Parchetul a relevat în motivarea soluţiei împrejurarea că magistratul împotriva căruia s-a formulat plângere penală s-a pronunţat în calea de atac exercitata în dosarul nr. 6317/176/2009 al Tribunalului Alba menţinând sentinţa penală nr. 85 din 02 februarie 2010 a Judecătoriei Alba, cu obiect de judecată pe fondul cauzei - plângere formulată împotriva rezoluţiilor procurorului.
Împotriva rezoluţiei anterior menţionate petentul a formulat plângere, care a fost soluţionată de procurorul general al PCA Alba-Iulia în sensul respingerii pentru considerentul că în cauză nu există şi nu se pot procura dovezi care să demonstreze că magistrul la care se referă petentul a manifestat rea - credinţă in derularea procedurilor judiciare, acestea neputându-se pune la dispoziţia organelor de urmărire penală nici de către petent. Procurorul ierarhic superior celui care s-a pronunţat pe plângerea iniţială a constatat că rezoluţia atacată este legală şi temeinică. Soluţia a fost atacată la Curtea de Apel Alba-Iulia şi s-au invocat următoarele: în principiu aceleaşi împrejurări arătate în plângerea iniţială.
Pentru primul termen de judecată, petentul a solicitat Curţii să i se asigure dreptul de a-şi angaja un apărător , cerere soluţionata de Curte conform dispoziţiilor art. 6 C. proc. pen. in sens favorabil. Ulterior petentul nu s-a prezentat nici personal si nici prin reprezentant ales. Cauza nu impune prin obiectul sau obligativitatea asigurării unui apărător din oficiu.
Verificând rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a înscrisurilor prezentate de petent în susţinerea demersului său, conform exigenţelor art. 278/1 alin. (7) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele: 1. Prin rezoluţia adoptată la 18 ianuarie 2011 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.L. cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), motivat de faptul că faptele sesizate de petent nu sunt prevăzute de legea penală. Parchetul a relevat în motivarea soluţiei împrejurarea că magistratul împotriva căruia s-a formulat plângere penala s-a pronunţat în calea de atac exercitată în dosarul nr. 6317/176/2009 al Tribunalului Alba menţinând sentinţa penală nr. 85 din 02 februarie 2010 a Judecătoriei Alba, cu obiect de judecată pe fondul cauzei - plângere formulată împotriva rezoluţiilor procurorului. Pentru a dispune astfel, Parchetul a reţinut în considerentele rezoluţiei aspectele menţionate anterior în considerentele acestei hotărâri. Ulterior, petentul a contestat soluţia adoptată de către procuror, uzând de prevederile art. 278 C. proc. pen. Soluţionând plângerea în raport de dispoziţiile art. 278 alin. (1) teza II C. proc. pen., s-a procedat la respingerea acesteia justificat de inexistenţa datelor şi indiciilor care să conducă la presupunerea rezonabilă că magistratul reclamat ar fi comis vreo faptă prevăzută de legea penală. Desfiinţarea soluţiilor pronunţate de magistraţi poate avea loc prin exercitarea căilor de atac prevăzute de normele procesuale şi nu prin sesizări penale. 2. Curtea a apreciat plângerea petentului ca nefondată raportat la actele şi lucrările efectuate în cauză. Magistratura reprezintă "activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor." Constituţia precizează în mod explicit în conţinutul art. 129 faptul că - împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii, prevedere care se regăseşte transpusă şi în normele procesuale aplicabile fiecărei materii. în acest context nemulţumirea justiţiabilului s-a apreciat a fi nefondată raportat la existenţa cadrului juridic necesar realizării drepturilor sale iar din analiza actelor şi lucrărilor efectuate în faza urmării penale rezultă că acuzele aduse acestui magistrat sunt vădit nefondate. Parchetul a depus diligentele necesare analizării şi pronunţării unei soluţii temeinice. La dosarul de urmărire penală s-au depus soluţii pronunţate în legătură cu cauza dedusă judecăţii.
Împotriva acestei sentinţe, petentul R.V. a declarat recurs.
Înalta Curte, în baza art. 302 alin. (1) raportat la art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a combinat cu art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., a pus în discuţia părţilor admisibilitatea recursului declarat de petent.
Examinând recursul declarat de petentul R.V., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) al aceluiaşi articol este definitivă.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, hotărârea a fost pronunţată la data de 5 aprilie 2011, după intrarea în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 202/2010, astfel încât Înalta Curte constată că aceasta este definitivă, potrivit textelor legale sus menţionate.
Potrivit art. 385 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Aşadar, s-a limitat calea de atac menţionată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege.
Petentul R.V. şi-a exercitat dreptul la recurs, recurs declarat împotriva unei hotărâri definitive, cu care Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată, cale de atac care nu întruneşte cerinţele textelor menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Aşa fiind, excepţia inadmisibilităţii recursului pusă în discuţia părţilor din oficiu de către instanţă, este întemeiată.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul R.V.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar R.V. va fi obligată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul R.V. împotriva sentinţei penale nr. 51 din 05 aprilie 2011 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3427/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3429/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
