ICCJ. Decizia nr. 3432/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3432/2011
Dosar nr. 5639/1/2011
Şedinţa publică din 05 octombrie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 2436 din 21 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 710/46/2008, s-a decis: "Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti şi de inculpaţii G.M.G., T.S.G., R.F., P.V., I.M.D. şi I.M. împotriva sentinţei penale nr. 129 F din 7 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în parte hotărârea atacată şi rejudecând:
Înlătură din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului G.M.G. sporul de 1 an, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 22 septembrie 2008 la 26 septembrie 2008 şi de la 10 octombrie 2008 la 21 iunie 2010.
Înlătură din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului T.S.G. sporul de 6 luni închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului R.F. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., iar inculpatului P.V. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Înlătură aplicarea art. 861 şi art. 864 C. pen. pentru inculpata I.M.
În baza art. 81 C. pen. suspendă condiţionat executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei I.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 pe durata unui termen de încercare de 5 ani conform art. 82 C. pen.
Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a , b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate inculpatei I.M. se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru inculpaţii B.M., T.S., T.G.A., S.I.P. şi O.C.V.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepselor şi respectiv pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicată inculpatului O.C.V. se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. achită pe inculpata I.M.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000.
Conform art. 91 lit. c) C. pen. cu referire la art. 181 alin. (3) C. pen. aplică inculpatei I.M.D. amenda administrativă în cuantum de 1000 lei.
Înlătură măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului P.V.
Reduce cuantumul cheltuielilor judiciare către stat la care a fost obligată inculpata I.M. de la 10000 lei la 6000 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I.P. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Obligă pe inculpatul S.I.P. la 350 cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 200 lei pentru inculpaţii B.M. şi T.G.A., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata I.M., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii, la data de 30 iunie 2011, contestatorii R.F. şi P.V. au formulat contestaţie în anulare, fără însă a arătata motivele pentru care au formulat această contestaţie.
Examinând contestaţia în anulare în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa constatând că cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute în art. 386 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii,
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin.1 lit.f-i1 ,cu privire la care existau probe la dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1)1 ori art. 38516 alin. (1)1.
Examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa constată pe de-o parte că, cererea de contestaţie nu este făcută în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 388 C. proc. pen., respectiv 10 de zile de la data pronunţării deciziei contestate, Decizia fiind pronunţată la data de 21 iunie 2010 iar contestaţia a fost înregistrată la această instanţă la data de 30 iunie 2011, iar pe de altă parte, contestaţia nu a fost motivată iar instanţa nu a identificat motive dintre cele prevăzute în art. 386 lit. a) – e), C. proc. pen., astfel încât contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
Ca atare, văzând dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii R.F. şi P.V. împotriva deciziei penale nr. 2436 din 21 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 710/46/2008 şi îi va obliga pe contestatari la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorii R.F. şi P.V. împotriva deciziei penale nr. 2436 din 21 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 710/46/2008.
Obligă contestatorii la plata sumelor de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3431/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3440/2011. Penal. Excepţie de... → |
|---|
