ICCJ. Decizia nr. 3369/2011. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 3369/2011
Dosar nr. 794/113/2011
Şedinţa publică din 3 octombrie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată:
Prin Sentinţa penală nr. 91 din 24 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Brăila, în temeiul dispoziţiilor art. 5221 C. proc. pen. rap. la art. 405 - 408 C. proc. pen. s-a admis cererea petentului-condamnat B.S. de rejudecare a cauzei penale, ce a constitut obiectul Dosarului nr. 266/2000 al Tribunalului Brăila.
În temeiul dispoziţiilor art. 406 C. proc. pen. s-a dispus anularea Sentinţei penale nr. 392 din 28 noiembrie 2000 a Tribunalului Brăila, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.S. şi soluţionarea laturii penale a cauzei şi în rejudecare.
În temeiul dispoziţiilor art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 99 alin. (3) C. pen., art. 109 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., art. 21 C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului B.S. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata prevenţiei din data de 25 august 2008 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut arestarea inculpatului B.S. S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 881/2000 din 7 octombrie 2003 emis de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 266/2000 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de 4 ani închisoare, stabilită prin hotărâre.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul B.S. o sabie - corp delict.
În baza art. 7 rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul B.S. în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale nr. 392 din 28 noiembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 266/2000.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-au reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 392 din 28 noiembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 266/2000, definitivă prin Decizia penală nr. 4043 din 26 septembrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, inculpatul B.S. a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi i) C. pen. cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen., art. 109 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. şi achitat pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (2) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei principale.
S-a luat act că părţile vătămate Ş.P.N. şi R.G. nu s-au constituit părţi civile în cauză. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea sabiei - corp delict.
Prin cererea formulată, petentul-condamnat B.S. a solicitat rejudecarea cauzei penale ce a constituit obiectul Dosarului nr. 266/2000 al Tribunalului Brăila în conformitate cu dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen., motivând că a fost judecat şi condamnat în lipsă, fiind emis mandat de executare a pedepsei închisorii iar în temeiul acestuia mandat european de arestare.
Prin Încheierea din data de 18 martie 2011, instanţa de fond a admis în principiu cererea de rejudecare, apreciindu-se că petentul condamnat B.S. nu a fost prezent la nici un termen de judecată, fiind judecat şi condamnat în lipsă.
În rejudecarea cauzei, inculpatul B.S. a declarat că recunoaşte săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. În aceste condiţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 alin. (3) C. proc. pen. instanţa de fond a procedat la audierea inculpatului B.S., acesta depunând la dosar şi acte în circumstanţiere.
În fapt, s-a reţinut că la data de 26 ianuarie 1999, în jurul orelor 17.00, împreună cu inculpatul B.E., inc. B.S., în loc public, pe stradă, au urmărit pe partea vătămată R.G., aplicându-i lovituri cu pumnii şi picioarele, iar după ce a căzut, B.S. a scos o sabie în lungime de 40 cm intenţionând să o lovească la nivelul pieptului. Partea vătămată a încercat să evite lovitura (prin răsucire), astfel că inculpatul a lovit-o în coapsa dreaptă a piciorului, pricinuindu-i leziuni traumatice pentru care, a căror vindecare a necesitat 8 - 10 zile îngrijiri medicale, potrivit raportului de constatare medico-legală. S-a apreciat că în raport de natura obiectului folosit în agresiune (obiect tăietor înţepător, apt de a ucide) zona corporală vizată, intensitatea loviturilor, fiindu-i pricinuită o leziune în adâncime de 2 - 4 cm cât şi urmările produse, inculpatul B.S. a acţionat cu intenţie directă, în sensul dispoziţiilor art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen., a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin comiterea acelei fapte.
Cum săvârşirea infracţiunii şi vinovăţia inculpatului B.S. au fost dovedite cu materialul probator administrat în cauză, prima instanţa a dispus condamnarea sa proporţional gradului de pericol social al faptei comise şi periculozităţii făptuitorului.
La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a C. pen. pentru omor calificat, gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările şi modalitatea de săvârşire, urmările produse.
În rejudecare, instanţa a reţinut că fapta săvârşită de inculpatul B.S. este de o gravitate deosebită şi prezintă un pericol social ridicat, fiind o infracţiune contra vieţii, urmarea produsă fiind aceea a punerii în primejdie a vieţii părţii vătămate R.G., inculpaţii premeditând comiterea faptei pândind, urmărind şi atacând victima, în stradă, într-un loc public, inculpatul aplicând o lovitură cu sabia în coapsa piciorului drept, cu intensitate de vreme ce a rămas înfiptă în piciorul părţii vătămate, pricinuindu-i o leziune în adâncime de 2 - 4 cm.
Instanţa de rejudecare a avut în vedere şi împrejurarea că inc. B.S. la momentul comiterii faptei era minor şi dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. privind reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 în cazul recunoaşterii faptei şi soluţionării cauzei în baza probelor administrate la urmărirea penală cunoscute şi însuşite de inculpat. Prin urmare, a aplicat inculpatului o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executare în detenţie pentru a fi atins scopul pedepsei definit de dispoziţiile art. 52 C. pen., iar în raport de natura, modalitatea săvârşirii faptei, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului ce au condus la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), a aplicat pedeapsa accesorie prev. de art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.
Împotriva sentinţei Tribunalului Brăila, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila motivând că prevederile art. 3201 C. proc. pen. nu sunt aplicabile în procedura prevăzută de art. 5221 C. proc. pen., solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
Prin Decizia penală nr. 188/A din 23 august 2011, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat apelul Parchetului.
S-a reţinut, în esenţă, că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptei şi vinovăţia inculpatului B.S., pe baza materialului probator administrat în faza urmăririi penale coroborat cu declaraţia sa de recunoaştere a faptei dată la cercetare judecătorească. Cât priveşte critica Parchetului, în sensul neaplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., în procedura rejudecării, în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare, s-a apreciat că este nefondată, întrucât, rejudecarea cauzei se realizează potrivit regulilor de procedură de la judecata în primă instanţă cuprinse în prevederile art. 313 - 360 C. proc. pen., iar dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. fac parte dintre acestea.
Împotriva Deciziei penale nr. 188/A din 23 august 2011 a Curţii de Apel Galaţi, Parchetul a declarat recurs, motivând, în esenţă, că în procedura rejudecării în caz de extrădare reglementată de prevederile art. 5221 C. proc. pen., nu este aplicabilă judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei prev. de art. 3201 C. proc. pen., întrucât este încălcat principiul contradictorialităţii şi dreptul inculpatului de a fi „prezent nemijlocit la administrarea probelor" consacrate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, se arată că, odată ce a mai avut loc o judecată definitivă, procedura simplificată a judecării prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., nu se mai poate realiza.
Prin urmare, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, pentru ca judecata să se desfăşoare cu respectarea principiilor prevăzute de art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenţia europeană.
Recursul parchetului este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 202/2010, în vigoare din 25 noiembrie 2010, în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în prima instanţă, la cererea condamnatului. Dispoziţiile art. 404 - 408 se aplică în mod corespunzător.
Scopul reglementării procedurii rejudecării cauzei după extrădare este garantarea dreptului persoanei extrădate sau predate în baza unui mandat european de arestare, la un proces echitabil, cu respectarea dreptului său la apărare. Aceasta presupune posibilitatea persoanei condamnate în lipsă de a fi audiată, de a interoga martorii sau părţile din proces, de a administra probe în apărarea sa atât cu privire la situaţia de fapt cât şi în circumstanţiere.
Aşadar, persoana extrădată are dreptul la o nouă judecată, finalizată cu o nouă hotărâre, în situaţia în care instanţa de rejudecare constată, după readministrarea probatoriului şi/sau administrarea de probe noi, alte fapte, împrejurări sau circumstanţe decât cele reţinute în cursul primei judecăţi, cu consecinţe în ceea ce priveşte situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică sau tratamentul sancţionator.
Potrivit dispoziţiilor art. 5221 alin. (2) C. proc. pen., prevederile art. 404 - 408 se aplică corespunzător în procedura rejudecării după extrădare.
Prin urmare, este aplicabil art. 405 alin. (1) C. proc. pen., care prevede că rejudecarea cauzei după admiterea în principiu, se face potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă instanţă.
Or, regulile de procedură privind judecarea în primă instanţă sunt cuprinse în prevederile art. 313 - 360 C. proc. pen., care potrivit dispoziţiile legale menţionate se aplică şi în rejudecarea cauzei după extrădare.
Dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei se înscriu în prevederile art. 313 - 360 C. proc. pen. şi constituie reguli de procedură a judecării cauzei în fond, legiuitorul neînţelegând să le excepteze de la aplicarea în procedura rejudecării după extrădare, atâta vreme cât a prevăzut că se aplică dispoziţiile art. 404 - 408, prin urmare şi 405 C. proc. pen., adică regulile de procedură de la judecata în primă instanţă, din care fac parte şi dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Susţinerea parchetului în sensul că "utilizarea acestui procedeu" în rejudecarea cauzei după extrădare "contravine principiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, contradictorialităţii, dreptului inculpatului de a fi prezent nemijlocit la administrarea probelor" nu poate fi reţinută.
Potrivit art. 6 parag. 1 din Convenţie, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa. Art. 6 din Convenţie impune totodată publicitatea procedurii, egalitatea armelor, ceea ce înseamnă că orice parte a unei proceduri, indiferent dacă este în materie civilă sau penală, să aibă posibilitatea rezonabilă de a-şi prezenta punctul de vedere în faţa tribunalului, în condiţii care să nu o dezavantajeze faţă de celelalte părţi ale procesului sau faţă de acuzare. Apoi contradictorialitatea, legată de garanţia egalităţii armelor, impune judecătorului să vegheze ca orice element susceptibil să influenţeze soluţia privind litigiul, să facă obiectul unei dezbateri contradictorii între părţi.
Dreptul la un proces echitabil mai presupune motivarea hotărârilor judecătoreşti, administrarea echitabilă a probelor, oralitatea procedurii, dreptul de a fi prezent la propriul proces (Curtea europeană consideră că prin respingerea unei cereri de rejudecare a procedurii, condamnatul judecat în lipsă se află într-o detenţie ilicită în raport de prevederile art. 5 din Convenţie, stabilind ca şi regulă obligativitatea rejudecării unei persoane condamnate în contumacie), dreptul la tăcere şi privilegiul contra autoincriminării, dreptul de a fi informat asupra acuzării [art. 6 parag. 3 lit. a)], de a dispune de timpul şi facilităţile necesare apărării [art. 6 parag. 3 lit. b], la asistenţă juridică şi dreptul inculpatului de a convoca şi interoga martorii [art. 6 paragraf 3 lit. d)], care consacră dreptul oricărui acuzat de a interoga martorii acuzării, de a obţine convocarea şi interogarea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi cei ai acuzării.
Procedura simplificată a judecării în cazul recunoaşterii vinovăţiei introdusă prin Legea nr. 202/2010 are la bază o pledoarie de vinovăţie şi poate fi aplicată dacă inculpatul declară personal sau prin înscris autentic înainte de citirea actului de sesizare a instanţei că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în rechizitoriu, solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi nu este acuzat de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea (în sensul art. 1411 C. pen.) prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
În cauza dedusă judecăţii, condiţiile enumerate sunt întrunite, corect instanţele de fond şi apel apreciind că inculpatului B.S. îi sunt aplicabile prevederile art. 3201 C. proc. pen.
Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei nu aduce însă atingere art. 6 din Convenţie, dreptului la un proces echitabil, aşa cum susţine parchetul, întrucât şi în cadrul acestei proceduri judecata are lor într-un termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, procedura fiind una publică, orală, cu ascultarea inculpatului, acesta fiind informat asupra acuzării, cu asigurarea asistenţei juridice de către un apărător ales sau desemnat din oficiu.
Cât priveşte dreptul de a solicita audierea de martori în procedura publică şi contradictorie în faţa unei instanţe imparţiale şi independente garantat de art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenţie, acesta este un drept relativ la care acuzatul poate renunţa, ceea ce a şi făcut inculpatul cu ocazia rejudecării cauzei.
Prin urmare, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. sunt aplicabile şi în procedura rejudecării în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare prevăzut de art. 5221 C. proc. pen., pentru considerentele arătate.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi declarat împotriva Deciziei penale nr. 188/A din 23 august 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 188/A din 23 august 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea avocatului ales, în sumă de 100 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 octombrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 3366/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3384/2011. Penal. Infracţiuni la legea... → |
|---|
