ICCJ. Decizia nr. 3418/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3418/2011
Dosar nr.14789/95/2010
Şedinţa publică din 5 octombrie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 47 din 15 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 14789/95/2010 s-a dispus, în baza art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., condamnarea inculpatei T.V. (cetăţenie română, studii medii), la 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnată inculpata la 2 ani închisoare.
În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., art. 3201 C. proc. pen. a mai fost condamnată aceeaşi inculpată la 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul T.G.D. (cetăţenie română, stagiul militar nesatisfăcut), la 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.
În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., art. 3201 C. proc. pen. a mai fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaţilor reţinerea şi arestul preventiv, începând cu 21 septembrie 2010 la zi.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost obligată inculpata T.V., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.A. SRL Prigoria - prin lichidator judiciar SC S. SPRL Tg. Jiu la despăgubiri civile în sumă de 495.742 RON către partea civilă A.J.O.F.M. Gorj, reprezentând subvenţii acordate - 214.035 RON, indemnizaţii şomaj - 181.362 RON, dobânzi calculate - 33.604 RON, CAS şomaj - 56.766 RON, CASS şomaj - 9.975 RON, cu dobânda aferentă până la achitarea debitului.
A fost obligat inculpatul T.G.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL Prigoria - prin lichidator judiciar SC S. SPRL Tg. Jiu, la despăgubiri civile în sumă de 318.417 RON, către partea civilă A.J.O.F.M. Gorj, reprezentând subvenţii acordate - 151.470 RON, indemnizaţii şomaj - 108.524 RON, dobânzi calculate - 18.487 RON, CAS şomaj - 33.968 RON, CASS şomaj - 5.968 RON, cu dobânda aferentă până la achitarea debitului.
S-a dispus anularea actelor falsificate, respectiv contracte de muncă, pontaje, adeverinţe de şomaj, decizii de desfacere a contractelor de muncă, precum şi alte acte subsecvente.
A fost menţinută măsura sechestrului asigurător aplicată de procuror prin Ordonanţa din 27 octombrie 2010.
Au fost obligaţi inculpaţii la câte 2.500 RON, cheltuieli judiciare statului, reprezentând cheltuieli determinate de urmărirea penală şi cercetarea judecătorească.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cei doi inculpaţi T.V. şi T.G.D., în calitate de administratori la SC "D.A." SRL şi SC "D." SRL pentru a beneficia, în mod ilegal, de sume de bani necuvenite din bugetul asigurărilor pentru şomaj, cunoscând prevederile Legii nr. 76/2002 şi Legii nr. 116/2002, în perioada 2007 - 2010, au procedat la racolarea de persoane cu posibilităţi materiale reduse şi o pregătire precară de viaţă, promiţându-le angajarea pe o durată nedeterminată de timp ca muncitori necalificaţi în cadrul celor două societăţi comerciale, urmând ca aceştia să beneficieze ulterior de ajutorul de şomaj.
Astfel, cei doi inculpaţi, în decursul anilor 2007 - 2010 au procedat la angajarea unui număr de 85 de persoane, pentru SC "D." SRL Prigoria, administrată de inculpatul T.G.D. şi, respectiv 66 de persoane pentru SC "D.A." SRL Prigoria, administrată de mama acestuia, inculpata T.V.
Inculpaţii au procedat la angajarea fictivă, încheind contracte individuale de muncă, a unui număr de 33 de persoane în cazul SC D.A. SRL Prigoria administrată de inculpata T.V. şi respectiv 25 de persoane în cazul SC D. SRL Prigoria administrată de fiul acesteia, inculpatul T.G.D., persoane care se încadrau în prevederile Legii nr. 76/2002 şi 116/2002 şi deci, fie aveau vârsta de peste 45 de ani, fie sub 25 de ani, care în realitate nu au prestat activităţi ca salariaţi ai societăţilor comerciale administrate de cei doi inculpaţi.
Pentru cele 58 de persoane, cei doi administratori au solicitat şi beneficiat de subvenţii oferite de A.J.O.F.M. Gorj care acorda astfel de facilităţi financiare în vederea stimulării ocupării forţei de muncă. Cuantumul subvenţiilor acordate pentru anii 2007 - 2010 de către A.J.O.F.M. Gorj şi virate lunar direct în contul bancar al societăţilor a fost de 214.035 RON, în cazul SC D.A. SRL Prigoria administrată de inculpata T.V. şi de 151.470 RON în cazul SC D. SRL Prigoria administrată de inculpatul T.G.D.
Procedându-se la o verificare a celor 58 de persoane care au figurat ca şi angajaţi la cele două societăţi comerciale şi pentru care agenţii economici angajatori au beneficiat de subvenţii în condiţiile Legii nr. 76/2002 şi Legii nr. 116/2002, s-a stabilit faptul că persoanele care figurează a fi avut relaţii de muncă cu SC D. SRL sunt exact aceleaşi cu cele care figurează a fi avut relaţii de muncă şi cu SC D.A. SRL conform anexelor 4 şi 6 ale actului de control întocmit de Garda Financiară, secţia Gorj.
În anexa nr. 8 din actul de control sunt detaliate persoanele care au avut relaţii de muncă cu cele două societăţi comerciale, cercetările efectuate stabilind că fiecare angajat din cei 58 în litigiu a avut "relaţii" de muncă cu ambele societăţi comerciale, fiind iniţial angajat pe o perioadă nedeterminată la societatea comercială aparţinând unuia dintre inculpaţi, iar ulterior a fost emisă o decizie de încetare a raporturilor de muncă cu angajatorul iniţial, "la cerere", şi reangajat la societatea comercială aparţinând celuilalt inculpat, iar după aproximativ 20 - 30 de zile a fost emisă o nouă decizie de încetare a raporturilor de muncă pe motivul "necorespunzător profesional", ulterior aceştia beneficiind de indemnizaţie de şomaj.
Raţiunea pentru care cei doi inculpaţi au procedat astfel, acţionând împreună în mod conjugat prin folosirea ca un tot unitar a celor două societăţi comerciale, angajând fictiv o persoană pe o societate, după care au disponibilizat-o şi imediat au reangajat-o pe cealaltă societate, şi la scurt timp au încetat cu aceasta raporturile de muncă pe motivul "necorespunzător profesional" a fost aceea că, în conformitate cu prevederile celor două acte normative, angajatorul primea pentru fiecare dintre salariaţii, sub 25 de ani sau peste 45 de ani, o subvenţie lunară timp de 12 luni, însă avea obligaţia de a-l menţine pe angajat timp de 2 ani.
În situaţia în care angajatorul îl disponibiliza înainte de acest termen şi astfel înceta din iniţiativa lui raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor prevăzute la alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2002, anterior termenului de 2 ani, inculpaţii erau obligaţi sa restituie, în totalitate, agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă, sumele încasate pentru fiecare persoană şi dobânzile aferente, calculate la nivelul celor acordate de trezoreria statului pentru bugetul asigurărilor pentru şomaj. Dacă însă încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu are loc din iniţiativa sau din motive imputabile angajatului, aşa cum este şi în situaţia "necorespunzător profesional", angajatorul nu este obligat să mai restituie subvenţia.
În consecinţă, cunoscând aceste prevederi, cei doi inculpaţi, pentru a prejudicia bugetul de stat, pentru a induce în eroare autoritatea competentă să aloce subvenţiile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi ulterior pentru a-şi însuşi sumele de bani virate în contul societăţilor reprezentând aceste subvenţii, au procedat la racolarea acestor 58 de persoane care se încadrau fie sub limita de 25 de ani, fie peste 45 de ani, cărora le-au întocmit contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată ca şi "muncitori necalificaţi" şi le-au promis că ulterior expirării celor 12 luni pentru care statul oferea această subvenţie, le vor întocmi documentele în vederea obţinerii indemnizaţiilor de şomaj.
Inculpaţii T.V. şi T.G.D., după ce le-au întocmit fictiv contracte individuale de muncă pe o perioadă nedeterminată ca şi muncitori necalificaţi, au înregistrat aceste contracte la I.T.M. Gorj şi i-au condus pe noii angajaţi la A.J.O.F.M. Gorj, unde au încheiat cu agenţia convenţii pentru acordarea de subvenţii în baza Legilor nr. 76/2002 şi 116/2002.
În realitate, cele 58 de persoane "angajate" nu au prestat niciun fel de activitate specifică calităţii de salariat a uneia dintre cele două societăţi comerciale administrate de inculpaţi, respectiv o activitate continuă, cu un program de lucru şi o remuneraţie lunară, majoritatea dintre ei neprestând niciun fel de activitate. O parte dintre aceştia au prestat activităţi sezoniere şi sporadice, aşa cum ele sunt denumite în limbaj uzual "cu ziua", fie în gospodăria inculpaţilor, fie la pădure, unde aceştia aveau contractate lucrări.
Pentru fiecare dintre aceşti angajaţi, în intervalul 2007 - 2010, societăţile administrate de inculpaţi au primit lunar de la A.J.O.F.M. Gorj subvenţii virate în contul bancar al societăţilor comerciale pe care le administrau timp de 12 luni de la data încheierii fiecărei convenţii, în total suma de 214.035 RON în cazul SC D.A. SRL şi respectiv 151.470 RON în cazul SC D. SRL, totalul general fiind suma de 365.505 RON.
Înainte de expirarea celor 12 luni, în general în cea de-a 11 lună, inculpaţii au procedat la desfacerea contractului de muncă al fiecărui salariat, reangajarea acestuia pe cealaltă societate comercială aparţinând celuilalt inculpat şi după aproximativ o lună, au procedat la desfacerea din nou a contractului individual de muncă din motive chipurile imputabile salariatului, şi nu angajatorului, respectiv "necorespunzător profesional".
Inculpaţii au procedat la desfacerea contractului de muncă pe o societate comercială şi încheierea unui nou contract pe cealaltă societate comercială întrucât încetarea raporturilor de muncă pe considerentul "necorespunzător profesional" nu putea surveni după 11 luni de zile în condiţiile în care nu se modificau sarcinile postului, ci doar într-o perioadă de încercare de cel mult 30 de zile, fiind astfel nevoie de folosirea în lanţul infracţional a ambelor societăţi comerciale de către cei doi inculpaţi.
În condiţiile în care ambele societăţi comerciale erau administrate de cei doi inculpaţi, mamă şi fiu, şi au sediile sociale la locuinţa comună a acestora şi obiecte de activitate similare, este improbabil şi puţin credibil ca un salariat necorespunzător profesional la una dintre societăţi să fie însă corespunzător profesional la cealaltă societate comercială şi invers.
Lunar, în perioada 2007 - 2010, inculpaţii au întocmit pontaje fictive de prezenţă a celor 58 de persoane pe care le-au semnat fictiv, în majoritatea cazurilor semnăturile fiind efectuate de inculpaţi încercând să imite semnăturile salariaţilor sau au semnat în locul acestora cu semnătura în clar a numelui salariatului respectiv.
De asemenea, tot lunar, inculpaţii au întocmit state de salarii pentru toţi salariaţii, inclusiv cei 58 aflaţi în litigiu, unde fie au semnat în locul salariaţilor imitând semnătura acestora, fie au scris numele în clar al salariaţilor, atestând în mod fals că angajaţii şi-au primit drepturile salariale nete, lunar, în numerar. În realitate, aceste sume de bani au fost extrase lunar de către inculpaţi din contul "casa în lei" şi au fost însuşite de către aceştia.
Fictivitatea angajării şi activităţilor desfăşurate de cei 58 de salariaţi aflaţi în litigiu este probată, pe lângă declaraţiile de martor ale majorităţii acestor persoane care recunosc că fie nu au desfăşurat niciun fel de activitate, fie au desfăşurat activităţi sporadice ca zilieri în gospodăria inculpaţilor sau la pădure ori la un gater de pe raza comunei B.-C., şi cu cele două rapoarte de expertiză grafoscopică şi contabilă dispuse şi efectuate în cauză.
Prin Ordonanţa din 5 octombrie 2010, organul de cercetare penală a solicitat expertului grafolog efectuarea unei expertize judiciare grafoscopice care să răspundă la întrebarea "dacă semnăturile de la rubrica "salariat" sau "data şi semnătura salariatului" de pe contractele individuale de muncă şi deciziile de încetare a contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului (necorespunzător profesional) puse la dispoziţia expertului, anexele 4, 5, 6 şi 7, aparţin titularilor, în caz contrar dacă au fost executate de inculpaţii T.V. sau T.G.D.".
În cauză s-a dispus efectuarea a patru rapoarte de expertiză grafoscopică, stabilindu-se că semnăturile de pe majoritatea contractelor individuale de muncă nu aparţin titularilor şi că cei doi inculpaţi au falsificat semnăturile de pe contractele individuale de muncă încheiate în mod fictiv pe numele salariaţilor respectivi şi, de asemenea, au falsificat şi semnăturile de luare la cunoştinţă de pe deciziile de încetare a raporturilor de muncă.
În cauză s-a dispus şi efectuarea unei expertize contabile care a stabilit întinderea prejudiciului cauzat prin fapta celor doi inculpaţi.
În drept, faptele inculpaţilor T.V. şi T.G.D. au fost încadrate în dispoziţiile art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen., art. 789 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, criticând hotărârea pentru greşita individualizare a pedepselor; au fost aplicate pedepse complementare şi accesorii cu conţinut diferit; nu s-au reţinut dispoziţiile art. 215 alin. (2) C. pen.; nu a fost interzisă exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.; în mod greşit au fost aplicate prevederile art. 3201 C. proc. pen. în condiţiile în care inculpaţii nu au recunoscut faptele, solicitând administrarea de probe; greşita soluţionare a laturii civile a cauzei.
Inculpaţii T.V. şi T.G.D. au criticat hotărârea prin greşita aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., dar şi modul de soluţionare al laturii civile.
Prin Decizia penală nr. 135 din 8 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpaţii T.V. şi T.G.D., deţinuţi în P.M.S. Craiova, împotriva Sentinţei penale nr. 47 din 15 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 14789/95/2010.
S-a dispus desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, Tribunalul Gorj.
În esenţă, pe fondul căii de atac exercitate, instanţa de apel a reţinut că se impune efectuarea cercetării judecătoreşti pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
În motivele scrise şi în susţinerile orale s-a arătat că, prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., nu a fost încălcat dreptul la apărare al inculpaţilor, putându-se reţine, eventual, o nulitate relativă pentru care inculpaţii nu au dovedit o vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea hotărârii şi ca atare nu se impunea desfiinţarea hotărârii pronunţată de instanţa de fond.
De asemenea, se arată că, în raport de soluţiile ce puteau fi adoptate de instanţa de apel, prin prisma dispoziţiilor art. 379 alin. (2) C. proc. pen., nu se putea dispune desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, cauza, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3201 alin. (1) C. proc. pen. (judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei) "până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală".
Din analiza textului rezultă că procedura simplificată în cazul recunoaşterii vinovăţiei poate fi aplicată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii.
a) instanţa competentă să judece cauza pe fond, anterior punerii în discuţie a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., trebuie să verifice dacă actul de sesizare al instanţei a fost întocmit în condiţiile legii şi dacă nu există vreun temei care să impună restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale în condiţiile prevăzute de art. 332 alin. (2) C. proc. pen. sau refacerea actului de sesizare în condiţiile prevăzute de art. 300 alin. (2) C. proc. pen.;
b) infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, prin actul de sesizare al instanţei, să nu fie pedepsite de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă;
c) inculpatul, personal, sau prin înscris autentic, să declare, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, că recunoaşte faptele reţinute în rechizitoriu.
Cu privire la această condiţie se impune a se reţine că inculpatul trebuie să recunoască faptele în totalitate şi sub toate aspectele şi să nu solicite administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acel termen sau la un alt termen de judecată acordat pentru acest motiv.
Ori de câte ori inculpatul recunoaşte numai în parte faptele ori a formulat obiecţiuni în privinţa laturii civile a cauzei cu implicaţii directe asupra modului de rezolvare a laturii penale, procedura simplificată nu este aplicabilă.
d) inculpatul trebuie să solicite ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Dreptul de a solicita audierea de martori, în procedura obişnuită, este un drept relativ la care inculpatul poate renunţa.
Şi cu privire la această condiţie se impune a fi reţinut că chiar dacă inculpatul solicită să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanţa are dreptul să înlăture probele administrate în mod ilegal în faza de urmărire penală, şi după excluderea acestor probe să-l întrebe, din nou, pe inculpat, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, dacă solicită a fi judecat în cadrul procedurii simplificate.
În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile enunţate anterior, astfel că Decizia pronunţată de instanţa de apel este legală, iar recursul procurorului este nefondat.
Rezultă, din actele dosarului, că inculpaţii T.V. şi T.G.D. au fost trimişi în judecată, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj din 10 decembrie 2010 pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplicarea art. 41 C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen.
În fapt, s-a reţinut că inculpaţii, mamă şi fiu, sunt administratori la două societăţi comerciale, SC "D.A." SRL şi SC "D." SRL, cu sediul în comuna Prigoria şi în perioada 2007 - 2010 au racolat persoane cu posibilităţi materiale reduse şi o pregătire de viaţă precară, promiţându-le angajarea pe o durată nedeterminată de timp ca muncitori necalificaţi în cadrul celor două societăţi, urmând ca aceştia să beneficieze de ajutorul de şomaj.
Ulterior, pentru un număr de 58 de persoane, inculpaţii au solicitat şi au beneficiat în condiţii ilicite de subvenţii oferite de A.J.O.F.M. Gorj, creând un prejudiciu de peste două miliarde lei.
Inculpaţii T.V. şi T.G.D. au fost audiaţi de instanţa de fond la data de 18 ianuarie 2011, când au precizat că recunosc faptele cu precizările pe care urmează să le facă în cadrul cercetării judecătoreşti, solicitând, în acelaşi timp, aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Prin memoriul depus la dosarul cauzei de către apărătorul ales al inculpaţilor, aceştia au arătat că nu au beneficiat de toate sumele de bani care au fost reţinute ca prejudiciu, prin actul de sesizare al instanţei, o parte din aceste sume fiind luate de persoanele care au ridicat ajutorul de şomaj.
Pentru lămurirea acestor aspecte au solicitat administrarea de probe, pentru dovedirea "lipsei de temeinicie a probelor administrate în cursul urmăririi penale".
Aceste probe (expertiză, audieri de martori) au fost apreciate de apărare ca fiind utile atât sub aspectul laturii penale - prejudiciul fiind considerat sub limita a 2 miliarde, ceea ce atrage schimbarea încadrării juridice a faptei, urmând a fi reţinută infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cât şi sub aspectul laturii civile.
Prin urmare, cum împrejurările invocate de inculpaţi trebuie lămurite în cursul cercetării judecătoreşti prin administrarea de probe, în mod greşit, instanţa de fond a aplicat procedura simplificată reglementată de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., trebuie examinate, în cauză, prin prisma dispoziţiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen. - încălcarea dreptului la apărare - ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunţată de instanţa de fond.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38516 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 135 din 8 iunie 2011.
În baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. va menţine starea de arest a inculpaţilor T.V. şi T.G.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 135 din 8 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimaţii-inculpaţi T.V. şi T.G.D.
Menţine starea de arest a inculpaţilor T.V. şi T.G.D.
Onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu intimaţilor-inculpaţi până la prezentarea apărătorului ales, în sume de câte 150 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare, ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 3391/2011. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 345/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
