ICCJ. Decizia nr. 3384/2011. Penal. Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile geografice (Legea 84/1998). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3384/2011
Dosar nr.1795/100/2010
Şedinţa publică din 4 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la 24 martie 2010 în Dosarul nr. 528/P/2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I.G. pentru infracţiunea prev. de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998.
S-a reţinut, în esenţă, faptul că inculpatul a achiziţionat şi a pus în vânzare în vederea comercializării obiecte de îmbrăcăminte contrafăcute ce poartă o marcă identică sau similară cu marca înregistrată „A." pentru produse identice, cauzând titularului mărcii un prejudiciu reprezentând contravaloarea sumei de 7.350 euro.
Partea vătămată compania „A.S.A.G." s-a constituit parte civilă cu suma de 7.350 euro (contravaloarea a 46 de bucăţi de treninguri x 150 euro/bucată şi a 6 jachete x 75 euro/bucată).
Prin Sentinţa penală nr. 441 din 19 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Maramureş în Dosarul nr. 1795/100/2010, s-a respins excepţia lipsei plângerii prealabile a părţii civile compania "A.S.A.G." formulată de inculpatul I.G.
A fost condamnat inculpatul I.G., fiul lui G. şi I., născut la 26 iulie 1968 în Sighetu Marmaţiei, jud. Maramureş, studii 10 clase + şcoala profesională, administrator la SC E. SRL, fără antecedente penale, dom. în comuna Sarasău, jud. Maramureş, cu reşedinţa în Sighetu Marmaţiei, str. V.H., jud. Maramureş la pedeapsa de 500 RON amendă pentru infracţiunea prev. de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 modificată cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi a art. 74 lit. a), c) C. pen. şi a art. 76 lit. f) C. pen. după schimbarea încadrării juridice a faptei, conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea prev. de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998.
I s-a atras atenţia inculpatului asupra prev. art. 631 C. pen. S-au respins despăgubirile civile solicitate de partea civilă compania "A.S.A.G." reprezentată prin societatea de avocaţi "F. & P." SRL
În temeiul art. 84 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 modificată, s-a dispus confiscarea în favoarea statului şi distrugerea cantităţilor de 46 de treninguri şi 6 jachete purtând inscripţia "A." aflate la I.J.P.F. Maramureş, conform dovezii de predare a lor din 5 noiembrie 2009.
În baza art. 199 C. proc. pen., s-a dispus scutirea avocatului ales al inculpatului (av. M.G.) de plata amenzii în sumă de 500 RON - amendă aplicată acestuia în şedinţa publică din 7 octombrie 2010.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 340 RON - cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în acest sens, examinând excepţia lipsei plângerii prealabile formulată de inculpat, instanţa de fond a reţinut faptul că, potrivit art. 83 alin. (5) din Legea nr. 84/1998, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate. În anul 2005, acest text legal a fost abrogat, iar modificările aduse în anul 2010 Legii nr. 84/1998 modificată, nu au vizat şi acest aspect. Prin urmare, pentru această infracţiune (comisă în anul 2009) acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu şi nu doar la plângerea prealabilă a părţii vătămate. În consecinţă, instanţa de fond a respins excepţia lipsei plângerii prealabile formulată de inculpat.
Pe fond, s-a reţinut că inculpatul I.G. este administrator al firmei SC E. SRL Sighetu Marmaţiei şi în această calitate în cursul anului 2009 a achiziţionat şi a pus în vânzare la punctul său de lucru din Sighetu Marmaţiei, str. L. jud. Maramureş 46 de treninguri şi 6 jachete purtând inscripţia „A.", aceste bunuri fiind contrafăcute, fiind depistat cu ocazia unui control efectuat la data de 4 noiembrie 2009.
Apărarea formulată de inculpat în sensul că nu poate aprecia dacă aceste bunuri sunt originale sau contrafăcute s-a respins raportat la susţinerile martorului D.A. care a arătat că se putea observa faptul că acestea nu erau originale după calitatea pe care o aveau, iar modul în care era cusută inscripţia pe ele este similară cu cea a obiectelor de îmbrăcăminte cu o calitate mai redusă (acest martor a mai precizat faptul că nu are nici o pregătire care să îi confere posibilitatea de a observa mai uşor decât alte persoane diferenţa dintre un produs original şi unul contrafăcut). De altfel, dintr-o examinare a fotografiilor aflate la dosar se poate observa calitatea redusă a acestor bunuri şi a inscripţiilor aplicate pe ele.
Faţă de cele de mai sus, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de punere în circulaţie, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare şi care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate prev. de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) Instanţa a procedat la schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului din infracţiunea prev. de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 întrucât la data comiterii faptei (în anul 2009) a fost în vigoare art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 modificată (modificată în 2005) potrivit căreia pedeapsa pentru această infracţiune este închisoare de la 3 luni - 3 ani sau amendă de 15 milioane lei. În prezent, este în vigoare art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 modificată în anul 2010 potrivit căreia pedeapsa pentru această infracţiune este închisoare de la 3 luni la 3 ani sau amendă de la 50 milioane lei la 150 milioane lei, iar primul text legal menţionat (art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 modificată în 2005) este mai favorabil, impunându-se a fi reţinut la încadrarea juridică dată faptei inculpatului cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Cererea inculpatului de a se dispune achitarea sa, în temeiul art. 181 C. pen., a fost respinsă de instanţa de fond, fapta sa nefiind în mod vădit lipsită de importanţă, ea prezentând gradul de pericol social al infracţiunii mai sus-amintite având în vedere cantitatea ridicată de produse contrafăcute puse în vânzare şi valoarea lor, atingerea adusă imaginii mărcii „A." prin fapta sa chiar dacă nu are antecedente penale şi a recunoscut comiterea ei.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise (dat de modalitatea în care a fost săvârşită şi de cantitatea de produse contrafăcute care au fost expuse spre vânzare) şi al acestuia (nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei), aceste ultime două elemente urmând a fi avute în vedere ca şi circumstanţe atenuante (cele prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen.).
În privinţa laturii civile a cauzei, instanţa de fond a reţinut faptul că partea vătămată compania „A.S.A.G." s-a constituit parte civilă cu suma de 7.350 euro (contravaloarea celor 46 de bucăţi de treninguri şi a celor 6 jachete contrafăcute), însă întrucât în patrimoniul ei nu s-a produs niciun prejudiciu (aceste bunuri au fost produse de o altă firmă care a suportat cheltuielile cu confecţionarea lor, acestea nefiind suportate de partea civilă), aceste despăgubiri civile au fost respinse. Partea civilă avea posibilitatea de a solicita, eventual, despăgubiri pentru prejudiciul moral (de imagine) suferit, însă astfel de daune nu au fost solicitate.
În baza art. 84 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 modificată, s-au confiscat în favoarea statului, distrugându-se cele 46 de treninguri şi 6 jachete contrafăcute purtând inscripţia „A." (distrugerea acestor bunuri se impune în condiţiile în care o nouă punere în circulaţie a lor ar constitui aceeaşi infracţiune).
În temeiul art. 193 C. proc. pen., s-a dispus scutirea avocatului ales al inculpatului de plata amenzii în sumă de 500 RON, aplicată în Şedinţa publică din 7 octombrie 2010, având în vedere faptul că acesta a avut în acea dată cauze şi la alte instanţe.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 340 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 200 RON reprezintă cheltuielile de urmărire penală.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul I.G., prin apărătorul său, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi judecând, achitarea inculpatului, apreciind că fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. În dezvoltarea motivelor de apel, s-a arătat părţii vătămate nu i s-a produs niciun prejudiciu, inculpatul a recunoscut fapta, şi-a desfăşurat activitatea în condiţii legale sub aspect financiar, nu are antecedente penale, este căsătorit şi are doi copii minori.
Prin Decizia penală nr. 35 din 3 martie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în temeiul art. 189 şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.G., fiul lui G. şi I., născut la 26 iulie 1968 în Sighetu Marmaţiei, judeţul Maramureş, domiciliat în comuna Sarasău, judeţul Maramureş, cu reşedinţa în Sighetu Marmaţiei, str. V.H., jud. Maramureş, fără antecedente penale împotriva Sentinţei penale nr. 441 din 19 noiembrie 2010 a Tribunalului Maramureş.
A obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 RON cheltuieli judiciare, din care 50 RON reprezentând onorar avocaţial.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:
Pe baza probelor administrate în cauză s-a reţinut temeinic de către instanţa de fond că inculpatul I.G. a achiziţionat şi a pus în vânzare în vederea comercializării obiecte de îmbrăcăminte contrafăcute ce poartă o marcă identică sau similară cu marca înregistrată "A.". A reţinut corect instanţa de fond că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, reţinând în cauză şi aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), ca urmare a modificărilor aduse Legii nr. 84/1998.
Instanţa de prim control judiciar a apreciat că solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea sa în temeiul art. 181 C. pen., solicitare formulată şi în faţa instanţei de fond este nefondată. Astfel, independent de atitudinea inculpatului care a recunoscut săvârşirea faptei şi nu are antecedente penale, nu se poate susţine că fapta acestuia este lipsită în mod vădit de importanţă, întrucât prin fapta incriminată de dispoziţiile art. 83 se aduce atingere valorilor ocrotite prin Legea nr. 84/1998, în cauză fiind întrunite astfel elementele constitutive ale infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanţa de apel a apreciat, de asemenea, că pedeapsa aplicată de instanţa de fond a fost just individualizată şi ea este de natură să asigure realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei, astfel cum este prevăzut de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul I.G. a declarat recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă a prezentei decizii.
Prealabil examinării pe fond a recursului, Înalta Curte constată următoarele:
- în recurs au fost acordate două termene, primul la data de 7 iunie 2011, al doilea astăzi, 4 octombrie 2011, după circa 4 luni de zile, la cererea inculpatului pentru ca acesta să-şi angajeze avocat;
- recurentul-inculpat nu s-a prezentat la niciunul dintre termenele de judecată;
- la noul termen acordat, citat fiind, inculpatul nu s-a prezentat, şi nici nu şi-a angajat un avocat, asistenţa juridică a acestuia fiind asigurată de avocatul desemnat din oficiu;
- la dosar a fost depusă o delegaţie de avocat ales numai pentru redactare-declarare recurs;
- în recurs nu au fost propuse şi nici administrate probe noi pe situaţia fapt.
În recurs, pe fond, inculpatul a criticat aplicarea pedepsei penale a amenzii, în opinia apărării fiind îndeplinite condiţiile legale pentru achitarea sa în temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen. raportat la art. 181 C. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
Recursul inculpatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:
Potrivit art. 181 C. pen. „nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului, dacă este cunoscut. În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanţa poate aplica una dintre sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute la art. 91 C. pen.".
Motivele de recurs, astfel cum au fost expuse oral, cu ocazia dezbaterilor, sunt identice cu motivele de apel, fiind susţinute şi în faţa instanţei de fond ca apărări, şi anume achitarea în temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen. cu referire la art. 181 C. pen. De asemenea, şi argumentele de fapt şi de drept invocate în recurs sunt aceleaşi cu cele expuse la instanţa de apel şi, respectiv, la instanţa de fond.
În aceste condiţii, Înalta Curte îşi însuşeşte integral motivarea sentinţei instanţei de fond şi, respectiv, motivarea deciziei instanţei de apel cu privire la soluţia respingerii apelului - în esenţă, neîntrunirea cerinţelor prevăzute de art. 181 C. pen.
Numărul relativ mare al produselor contrafăcute achiziţionate şi puse în vânzare exclude concluzia că fapta inculpatului este lipsită în mod vădit de importanţă, astfel că nu ar prezenta gradul de pericol social al infracţiunii pentru care a fost condamnat.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte - în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva Deciziei penale nr. 35/A din 3 martie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 3369/2011. Penal. Rejudecarea după extrădare... | ICCJ. Decizia nr. 3391/2011. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
