ICCJ. Decizia nr. 3480/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3480/2011
Dosar nr. 608/119/2010
Şedinţa publică din 7 octombrie 2011
Asupra recursului penal de faţă:
Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 49 din 25 octombrie 2010, Tribunalul Covasna, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat, încadrarea juridică a faptei de viol, din infracţiunea prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., în infracţiunea prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b, b1) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.
În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), b1) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a condamnat pe inculpatul G.F., fiul lui I. şi S., născut la data de 15 august 1975, în oraşul Rupea, jud. Braşov, cetăţean român, fără studii, fără loc de muncă, necăsătorit, cu 6 copii minori, fără antecedente penale, domiciliat în jud. Covasna, la pedeapsa de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol.
În baza art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de incest.
În baza art. 180 alin. (2) şi alin. (21) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de lovire asupra unui membru de familie.
În baza art. 33 lit. a), b), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului G.F. pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 112 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 113 C. pen., a obligat pe inculpat la tratament medical, până la însănătoşire, tratamentul se efectuează şi pe durata executării pedepsei de 12 ani închisoare.
În baza art. 429 alin. (3) C. proc. pen., după rămânerea definitivă a sentinţei, a dispus comunicarea dispozitivul sentinţei şi a Raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 1 noiembrie 2007 întocmit de S.M.L. Covasna, administraţiei locului de detenţie, în vederea punerii în executare a măsurii de siguranţă.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., rap. la art. 998, 999 C. civ., a obligat inculpatul să plătească părţii vătămate minore S.M. suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale.
În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile apărătorilor din oficiu (în faza de urmărire penală şi în cursul judecăţii) în sumă de 400 RON, s-au suportat din fondul special al Ministerului Justiţiei.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului suma de 2218 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 1868 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate în faza de urmărire penală, iar suma de 350 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cursul judecăţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la data de 25 mai 2007, Serviciul de Investigaţii Criminale al I.P.J. Covasna a fost sesizat despre faptul că minora S.M. în vârstă de 14 ani, cu domiciliul în jud. Covasna, a fugit de acasă, deoarece a fost bătută şi violată în mod repetat de către tatăl său natural G.F.
Inculpatul G.F. trăieşte în relaţii de concubinaj cu numita S.A., de circa 15 - 16 ani, în urma acestei relaţii născându-se şase copii, dintre care S.M. este cea mai mare.
Inculpatul G.F. a recunoscut că este tatăl natural al minorei S.M., aspect susţinut şi de Raportul de expertiză din 16 februarie 2010, întocmit de către Institutul de Criminalistică al I.G.P.R., dar din cauza unor probleme cu actele de stare civilă, aceasta a rămas cu numele mamei sale.
La data de 25 mai 2007, partea vătămată S.M. a fugit de la domiciliul său, unde locuia cu părinţii şi s-a prezentat la postul de poliţie al com. F. din jud. Braşov, reclamând că a fost bătută de tatăl său G.F.
Din Raportul de expertiză medico-legală din 13 iunie 2007, întocmit de către S.M.L. Covasna, rezultă că S.M. prezenta, la data examinării, leziuni traumatice vechi, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi obiect tăietor şi pot data de 10 - 14 zile anterior momentului examinării, ele necesitând 8 - 9 zile de îngrijiri medicale. Totodată, a mai rezultat că aspectul himenului şi al regiunii perineale atestă viaţă sexuală veche şi existenţa unei naşteri în antecedente.
Despre leziunile corporale prezentate de partea vătămată la acea dată, a fost întocmită o planşă fotografică.
Întrucât partea vătămată - minoră S.M. a refuzat să se mai întoarcă la domiciliu, a fost sesizată Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Covasna care a dispus măsuri de instituţionalizare a acesteia, fiind internată, începând cu data de 25 mai 2007, în Centrul de Primire în Regim de Urgenţă.
În perioada 19 - 26 iunie 2007 minora S.M. a fost supusă unor evaluări psihologice, rezultatul acestora fiind consemnat în raportul psihologic aflat în dosarul de urmărire penală.
Pe parcursul şedinţelor de evaluare, minora S.M., la acea dată în vârstă de 14 ani, a relatat că a fost abuzată sexual, în mod repetat, de către tatăl său G.F., începând cu vârsta de 10 ani, relaţiile sexuale la care a fost constrânsă, repetându-se foarte des.
Minora a încercat să se opună acestor relaţii, dar tatăl său a obligat-o, inclusiv prin agresiune fizică, profitând de lipsa mamei minorei de acasă şi îndepărtându-i din casă pe ceilalţi fraţi minori.
Din aceste relaţii incestuoase, la data de 29 iulie 2006 s-a născut minorul S.I., care a fost abandonat în Spitalul orăşenesc Baraolt, fiind transferat ulterior la Centrul de Plasament pentru copii cu dizabilităţi din Baraolt, unde a decedat la data de 5 octombrie 2007.
Prin Raportul de expertiză criminalistică tip ADN din 9 septembrie 2009, întocmit de Institutul de Criminalistică al I.G.P.R., s-a stabilit că inculpatul G.F. este tatăl biologic al minorului decedat S.I., născut de către partea vătămată S.M., cu un indice de paternitate de 99,99955%.
În declaraţiile date în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, minora S.M. a arătat că a fost abuzată sexual de către tatăl său, încă de la vârsta de 10 ani şi, deşi s-a opus în repetate rânduri, era obligată de acesta să întreţină raporturi sexuale cu el.
Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond a fost dovedită cu proces-verbal de sesizare a organelor de poliţie, declaraţiile părţii vătămate, proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto, actele privind externarea minorului S.I. şi recoltarea de probe ADN, declaraţiile martorilor toate coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Fiind audiat, iniţial inculpatul a recunoscut că a întreţinut relaţii sexuale cu fiica sa pe care a şi bătut-o, întrucât nu îl asculta, însă ulterior a revenit asupra acestei declaraţii negând comiterea faptei şi nu îşi explică rezultatele textului ADN cu privire la copilul născut de S.M.
Reţinând vinovăţia inculpatului, instanţa de fond a dispus condamnarea, dispunând în prealabil schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de viol în sensul reţinerii disp. art. 197 alin. (2) lit. b1) C. pen., având în vedere gradul de rudenie în linie directă a inculpatului cu victima.
La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi inculpatul G.F.
Criticile aduse de Parchet vizează aspecte de netemeinicie relativ la cuantumul pedepsei aplicate pe care o consideră prea blândă în raport de faptele comise.
De asemenea, procurorul de şedinţă a criticat sentinţa penală şi sub aspectul încadrării juridice a faptei de viol, solicitând schimbarea încadrării juridice din art. 197 alin. (1), (2) lit. b) şi b1) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b1) şi alin. (3) teza I cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În apelul inculpatului este criticată sentinţa instanţei de fond pentru netemeinicie, solicitând a se avea în vedere că este bolnav psihic, are în întreţinere şase copii minori care sunt întreţinuţi din pensia de handicap al cărui beneficiar este, solicitând să fie achitat sau să i se aplice o pedeapsă cu suspendarea.
Prin Decizia penală nr. 29 din 8 februarie 2011, Curtea de Apel Braşov a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna împotriva Sentinţei penale nr. 49/S din 25 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Covasna, pe care a desfiinţat-o cu privire la încadrarea juridică a faptei de viol şi individualizarea judiciară a pedepselor principale stabilite inculpatului G.F. în privinţa infracţiunilor de viol şi incest.
Rejudecând în aceste limite,
A descotopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei de viol dată de prima instanţă din infracţiunea prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi b1) şi alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prev. de art. 197 alin. (1) raportat la alin. (2) lit. b1) şi alin. (3) teza I cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A majorat pedeapsa principală stabilită pentru infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) raportat la alin. (2) lit. b1) şi alin. (3) teza I cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) de la 12 ani închisoare la 15 ani închisoare.
A majorat pedeapsa stabilită pentru infracţiunea de incest prev. de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele principale stabilite, cât şi pedeapsa complementară stabilită prin sentinţa apelată şi repusă în individualitatea ei, aplicându-i inculpatului G.F. pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.F.
În baza art. 189 C. proc. pen., a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Braşov a sumei de 200 RON, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
În baza art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., a obligat apelantul-inculpat G.F. la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul acestuia, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Braşov a reţinut că se impune înlăturarea din încadrarea juridică a faptei agravante prv. de art. 197 alin. (2) lit. b) C. pen., care se referă la situaţia în care victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului - motivat de faptul că în cauză este incidentă agravanta prev. de art. 197 alin. (2) lit. b1) C. pen., victima fiind fiica inculpatului.
Se reţine că, potrivit disp. art. 1491 C. pen., prin membru de familie se înţelege soţul sau ruda apropiată, dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul, situaţie ce se regăseşte în cauza dedusă judecăţii.
În acest context, a fost invocat şi recursul în interesul legii, pronunţat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 11/2005.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului a reţinut Curtea de Apel Braşov că instanţa de fond nu a dat deplină eficienţă criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gravitatea faptelor comise, impunând o sancţiune penală mai aspră, aşa încât a majorat pedeapsa pentru infracţiunea de viol la 15 ani închisoare.
Reţinând că apelul formulat de inculpat în sensul aplicării unei pedepse mai mici, nu este întemeiat, Curtea de Apel Braşov, l-a respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Criticile aduse vizează netemeinicia pedepsei aplicate, solicitând că în raport de gravitatea faptelor comise să se dispună majorarea pedepselor şi aplicarea unui spor determinat de concursul de infracţiuni.
În susţinerea recursului, este invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de Parchet nu este fondat.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţa de fond în urma coroborării întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptelor este justă şi corespunde situaţiei de fapt reţinute, în mod corect, apreciind instanţele inferioare că sunt întrunite în cauză condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul faptelor reţinute în sarcina sa.
Probele administrate în cauză dovedesc, mai presus de orice dubiu că, inculpatul se face vinovat de săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, rezultând că în perioada 2002 - mai 2007, în mod repetat a obligat-o pe fiica sa minoră S.M., care nu împlinise vârsta de 15 ani, să întreţină raporturi sexuale normale împotriva voinţei ei şi profitând de imposibilitatea ei de a se apăra, partea vătămată aflându-se în îngrijirea, ocrotirea şi educarea sa. Se reţine, de asemenea, că la data de 12 mai 2007, inculpatul i-a aplicat fiicei sale minore S.M. multiple lovituri cauzându-i leziuni în mai multe zone ale corpului care au necesitat pentru vindecare circa 8 - 9 zile de îngrijiri medicale.
În faza urmăririi penale, inculpatul a recunoscut faptele în sensul că a întreţinut raporturi sexuale cu fiica sa minoră, însă ulterior a revenit asupra acestor declaraţii, negând comiterea faptelor, fără a face nicio probă care să dovedească cele susţinute, astfel încât Înalta Curte apreciază că aceste declaraţii au fost făcute doar pentru a fi absolvit de răspundere penală.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost bine dozată de instanţa de apel, care a acordat eficienţa necesară criteriilor prevăzute de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) orientând pedeapsa aplicată inculpatului spre mediul prevăzut de lege.
Este adevărat că faptele comise de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social concretizat prin modalitatea de comitere a faptelor, perioada mare de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională ca şi faptul că victima este chiar fiica inculpatului, însă în acelaşi timp, Înalta Curte ţine că, potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, inculpatul, prezintă la momentul examinării, oligofrenie gradul I cu tulburări de comportament stare care îi diminuează dar nu îi suspendă discernământul raportat la faptele comise.
În acest sens, a fost recomandat a se lua faţă de inculpat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical prev. de art. 113 C. pen., măsură care de altfel a fost dispusă prin sentinţa instanţei de fond.
Ca atare în raport de starea de sănătate a inculpatului, fără însă a minimaliza gradul de pericol social extrem de ridicat al faptelor comise cu consecinţe negative asupra psihicului victimei, apreciază Înalta Curte că pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare aplicată inculpatului a fost corect individualizată, instanţa de apel realizând o justă proporţie între pericolul social al faptei şi pedeapsa aplicată, pedeapsă ce este în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului şi prevenirea comiterii altor infracţiuni.
În raport de toate argumentele prezentate şi, întrucât nu au fost identificate alte cazuri de casare care luate în considerare din oficiu să conducă la reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul Parchetului.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva Deciziei penale nr. 29/Ap din 8 februarie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul G.F.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3499/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3468/2011. Penal → |
|---|
