ICCJ. Decizia nr. 3499/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3499/2011
Dosar nr. 7889/1/2011
Şedinţa publică din 7 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 27 septembrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 7537/99/2010*, Curtea de Apel Iaşi, în baza art. 3002 cu referire la dispoziţiile art. 160b alin. (1) C. proc. pen., a verificat şi a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii de arest preventiv luată faţă de inculpaţii C.D.M. şi U.C.A.
În temeiul dispoziţiilor art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor C.D.M. şi U.C.A., aflaţi în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă Iaşi, urmând a fi verificată nu mai târziu de 60 de zile.
Dispoziţia instanţei a fost comunicată locului de deţinere.
În temeiul dispoziţiilor art. 198 alin. (2) C. proc. pen. a dispus amendarea martorului M.S., pentru lipsa nejustificată de la acest termen de judecată, cu suma de 500 RON.
Copia de pe prezenta încheiere a fost comunicată persoanei amendate, cu precizarea că în temeiul disp. art. 199 C. proc. pen., are dreptul de a formula cerere de scutire sau de reducere de la plata amenzii aplicate, în termen de 10 zile de la comunicare.
A amânat judecarea cauzei la data de 25 octombrie 2011 pentru când s-a repetat procedura de citare cu inculpaţii, cu indicarea datelor de stare civilă, la locul de deţinere.
S-a repetat procedura de citare cu martorul propus de inculpaţi, cu menţiunea amendării în caz de neprezentare. De asemenea, pe numele martorului a fost emis şi un mandat de aducere.
S-a revenit cu adresă către I.G.P. – B.C.C.O. Iaşi pentru a fi asigurată prezenţa martorului cu identitate protejată A.N., în vederea audierii, în condiţiile prev. de disp. art. 861 – 862 C. proc. pen.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Iaşi a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 143 C. proc. pen., cât şi disp. art. 148 lit. f) C. proc. pen., fapt pentru care apreciază că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Menţinerea acestei măsuri este apreciată ca fiind impusă de scopul derulării în bune condiţii a procesului penal, iar pe de altă parte de necesitatea izolării inculpaţilor de comunitatea din care fac parte.
Apreciază, de asemenea Curtea de Apel Iaşi că durata arestării preventive a inculpaţilor C.D.M. şi U.C.A., din 3 august 2010 şi până la data soluţionării cauzei, în raport de toate fazele procesuale parcurse, judecata pe fond se situează în limitele guvernate de rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, aşa cum se desprinde din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul U.C.A., solicitând judecarea sa în stare de libertate, având în vedere circumstanţele personale pozitive de care beneficiază.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, reţine Înalta Curte că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte constată că soluţia dispusă de Curtea de Apel Iaşi, de menţinere a stării de arest a inculpatului U.C.A. este legală şi temeinică, în mod corect apreciind că, în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat şi fac necesară, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul U.C.A. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., constând în aceea că l-a ajutat pe inculpatul C.D.M. să importe, fără drept, droguri de mare risc din China în sensul că a supravegheat traseul pachetului şi a asigurat predarea acestuia către celălalt inculpat, iar, ulterior a transportat pe raza municipiului Iaşi fără drept, droguri de mare risc.
Înalta Curte reţine că în cauză sunt întrunite condiţiile prev. de art. 143 C. proc. pen., existând probe la dosar care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor reţinute în sarcina sa.
Şi condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., sunt întrunite în cauză atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât şi sub aspectul pericolului pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului.
Legea procesual penală nu defineşte noţiunea de pericol pentru ordinea publică, fapt pentru care această noţiune urmează a fi analizată în raport de disp. art. 136 alin. (8) C. proc. pen., care reglementează criteriile în raport de care este doar o măsură preventivă printre aceste criterii enumerându-se şi gravitatea faptei, scopul procesului penal ca şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Astfel, reţine Înalta Curte că faptele comise de inculpat, prezintă un grad ridicat de pericol social concretizat atât în natura faptelor comise cât şi în modalitatea de comitere a acestora, fapt pentru care apreciază că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Nici datele personale ale inculpatului nu justifică adoptarea unei alte soluţii contrare, celei dispuse de Curtea de Apel Iaşi, în condiţiile în care inculpatul U.C.A. este recidivist, săvârşind faptele deduse judecăţii în condiţiile art. 37 lit. a) C. pen.
Este adevărat că starea de recidivă nu poate să determine menţinerea unei măsuri preventive însă reprezintă un indiciu referitor la persoana inculpatului care, perseverează în săvârşirea de fapte penale, fapt ce impune o reacţie mai fermă a autorităţilor.
Nu în ultimul rând, reţine Înalta Curte că prin Sentinţa penală nr. 195 din 5 aprilie 2011, Tribunalul Iaşi a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă consistentă cu executare în regim de detenţie, hotărâre care deşi nu este definitivă şi nici nu răstoarnă prezumţia de nevinovăţie, conferă legitimitate stării de arest a inculpatului atât în raport de legislaţia Curţii Europene a Drepturilor Omului, cât şi de cea naţională.
Faţă de toate argumentele prezentate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.C.A. împotriva Încheierii din 27 septembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 7537/99/2010*.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3539/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3480/2011. Penal → |
|---|
