ICCJ. Decizia nr. 3468/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3468/2011
Dosar nr. 1020/1/2011
Şedinţa publică din 7 octombrie 2011
Asupra recursurilor penale de faţă:
Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:
La data de 1 octombrie 2010, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestaţia în anulare formulată de contestatorii R.T. şi R.L.O. împotriva Deciziei penale nr. 3360 din 28 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosarul nr. 778/54/2009.
În motivarea contestaţiei în anulare au susţinut contestatorii că prin decizia contestată a fost încălcat principiul non reformatio in pejus, contestatorul R.T. a arătat că la termenul din 20 septembrie 2010 nu a fost asistat şi, de asemenea, deşi a fost prezent în instanţă nu a fost audiat, deşi audierea sa era obligatorie, întrucât instanţele de fond şi apel pronunţaseră o soluţie de achitare pentru infracţiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.
Constatând întemeiată contestaţia în anulare, prin Decizia penală nr. 424 din 4 februarie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus admiterea acesteia, a desfiinţat Decizia penală nr. 3360 din 28 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a dispus rejudecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpaţi împotriva Deciziei penale nr. 24 din 3 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova.
A dispus anularea mandatelor de executare a pedepselor cu închisoarea, privind pe inculpaţii R.T., R.E.D. şi R.L.O.
Procedând la rejudecarea recursurilor declarate în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 113 din 19 decembrie 2007, Tribunalul Dolj, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii R.T., R.E.D. şi R.L.O. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova nr. 23 D/P/2006 din infracţiunile de trafic de persoane prev.de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. în infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a condamnat, pe fiecare dintre inculpaţii R.E.D. şi R.L.O., la pedeapsa de câte 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a condamnat pe fiecare dintre inculpaţii R.E.D. şi R.L.O. la pedeapsa de câte 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., inculpaţii R.E.D. şi R.L.O. au executat fiecare pedeapsa cea mai grea, anume 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Au interzis inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a condamnat pe inculpatul R.T. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul R.T. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au achitat pe fiecare dintre inculpaţii R.T., R.L.O. şi R.E.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.
A luat act că părţile vătămate P.M.A. şi L.R.M. nu se constituie părţi civile.
A respins acţiunea civilă formulată de către partea vătămată T.L.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, a confiscat de la fiecare dintre inculpaţii R.L.O. şi R.E.D. câte 10875 euro.
În baza art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, a confiscat de la inculpatul R.T. autoturismul marca M. şi de la inculpatul R.E.D. autoturismul marca P.
A obligat fiecare inculpat la câte 130 RON cheltuieli judiciare statului.
Cheltuielile judiciare reprezentând onorariile avocat oficiu pentru părţile vătămate T.L. şi P.M.A. în cuantum de 300 RON au fost suportate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în luna aprilie 2002, inculpaţii R.L.O. şi R.E.D. au părăsit teritoriul României prin punctul de trecere a frontierei Nădlac cu autoturismele, stabilindu-se în oraşul Bologna din Italia unde au închiriat un spaţiu în cartierul Calderara di Reno.
În cursul anilor 2003 - 2004, inculpaţii R.T., R.E.D. şi R.L.O., au recrutat, transportat, cazat, transferat şi exploatat sexual în Italia mai multe tinere între care părţile vătămate P.M.A., L.R.M. şi T.L.
Astfel, la sfârşitul lunii septembrie 2003, inculpatul R.L.O. profitând de situaţia materială precară a familiei părţii vătămate T.L., în prezenţa părinţilor săi, i-a propus acesteia să meargă împreună în Italia, asigurând-o că îi va găsi un loc de muncă şi îi va da banii necesari pentru eliberarea paşaportului şi pentru celelalte cheltuieli.
Ca atare, în luna octombrie 2003, a fost transportată cu autoturismul marca P. de către inculpaţii R.L.O. şi R.E.D. fiind cazată într-un imobil în care se afla şi concubina lui R.E.D. şi fiul acestora. Odată prinsă partea vătămată a constatat că inculpaţii nu-şi respectă promisiunea, sugerându-i să se prostitueze. Însă aceasta a fost nevoită să cerşească, iar pe timpul cât a stat în Italia, circa 7 luni, banii câştigaţi din această activitate, respectiv 4000 euro, dându-i concubinei inculpatului R.E.D.
Deşi partea vătămată T.L. audiată în faţa instanţei, nu şi-a mai menţinut declaraţiile date în faza urmăririi penale, neoferind o explicaţie plauzibilă.
Faptul că organele de poliţie i-ar fi reţinut paşaportul şi i-ar fi aplicat interdicţia de a părăsi ţara în cazul în care ar fi declarat altceva decât ceea ce doreau organele de cercetare penală nu constituie o justificare a revenirii asupra declaraţiilor, eventualele afirmaţii ale organelor de poliţie nefiind confirmate şi de alte probe, iar pe de altă parte aceste măsuri nu intră în competenţa unor astfel de organe. Ca atare va înlătura aceste declaraţii.
În cursul lunii octombrie 2004, inculpatul R.E.D., profitând de situaţia familială a părţii vătămate L.R.M., i-a propus acesteia să meargă împreună în Italia, asigurând-o că îi va găsi un loc de muncă dar şi că va suporta cheltuielile privind transportul şi obţinerea documentelor, nefiind nevoită să practice prostituţia, cerşetoria sau alte activităţi ilicite.
Astfel, a fost transportată cu autoturismul P. de către inculpaţii R.T. şi R.E.D., fiind cazată într-un apartament situat într-un cartier mărginaş împreună cu numita Mitiana, de la care a aflat că se prostitua.
Întrucât nu şi-a respectat promisiunea, după circa o lună l-a abordat pe inculpatul R.E.D., însă a înţeles de la acesta că, de fapt, trebuia să se prostitueze. Timp de 45 de zile a fost nevoită să se prostitueze, iar din banii obţinuţi pe seară între 600 - 900 euro, jumătate din sumă îi dădea inculpatului R.E.D.
Deşi partea vătămată L.R.M., fiind audiată în faţa instanţei, nu şi-a menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală, motivând că ajunsă pe aeroportul Băneasa a avut o criză de spasmofilie şi din cauza şi a unor probleme cardiace, a declarat că a fost constrânsă de către inculpatul R.E.D. să se prostitueze, nu constituie o justificare a acesteia a revenirii asupra declaraţiei, deoarece afecţiunile despre care face vorbire nu sunt dintre cele care i-ar putea afecta psihicul. Astfel, instanţa va înlătura aceste declaraţii.
În vara anului 2004, concubina inculpatului R.E.D. şi soţia inculpatului R.T., profitând de situaţia familială a părţii vătămate P.M.A. au încercat să o determine să meargă în Italia garantându-i un loc de muncă, fiind însă refuzate tocmai datorită temerii că va fi nevoită să se prostitueze.
Cu toate acestea, în octombrie 2004, inculpaţii R.T. şi R.E.D. i-au convins pe părinţii părţii vătămate şi pe aceasta, oferindu-se să-i asigure transportul, cazarea şi cheltuielile privind traiul zilnic până la angajare.
Astfel a fost transportată de către inculpatul R.T. cu autoturismul marca M. în Italia, oraşul Bologna şi cazată într-un apartament cu două camere aparţinând inculpatului R.L.O. situat într-un cartier mărginaş Calderara di Reno.
O dată ajunsă, inculpatul R.E.D. i-a comunicat că nu-i poate găsi loc de muncă şi că va trebui să se prostitueze. Constrânsă să-i restituie banii cheltuiţi partea vătămată a practicat prostituţia în perioada 15 ianuarie 2005 - 11 februarie 2005, fiind vândută apoi unui alt proxenet albanez.
De asemenea, aceeaşi parte vătămată a confirmat că partea vătămată L.R.M. se prostitua alături de alte fete.
Aspectele reţinute mai sus sunt confirmate şi de procese-verbale de verificare a traficului de frontieră, înregistrări ale convorbirilor telefonice, dar şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.
În drept, faptele inculpaţilor R.L.O., R.E.D. şi R.T. de a recruta, transporta şi caza pe părţile vătămate majore P.M.A. şi L.R.M. în scopul exploatării sexuale, în folosul lor, ademenindu-le prin promisiunea de a le găsi un loc de muncă realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Faptele inculpaţilor R.L.O. şi R.E.D. de a o recruta, transporta şi caza pe partea vătămată T.L. ademenind-o cu promisiunea găsirii unui loc de muncă în scopul exploatării sexuale, ca mai apoi aceasta să practice cerşetoria în folosul lor, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Aceasta deoarece:
Pe de o parte, având în vedere data săvârşirii infracţiunilor şi data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 79/2005, respectiv 19 iulie 2005, în cauză faptele realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor aşa cum sunt incriminate în Legea nr. 678/2001, nemodificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Pe de altă parte, recrutarea, transportarea, transferarea unei persoane, între altele prin înşelăciune, cu promisiunea de a o duce în străinătate pentru a muncii în condiţii avantajoase, dar în realitate pentru a o constrânge la practicarea prostituţiei în scopul exploatării ei de către inculpat, constituie tot atâtea modalităţi alternative prin care se săvârşeşte infracţiunea de trafic de persoane sau trafic de minori prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001 sau art. 13 din Legea nr. 678/2001, iar nu aceea de proxenetism prev. de art. 329 C. pen.
Pentru a ne afla în prezenţa infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. este necesar ca recrutarea sau traficul de persoane să se facă în vederea practicării prostituţiei de bunăvoie de către acele persoane şi nu prin inducerea în eroare şi constrângerea victimelor pentru a realiza transportul lor în străinătate.
Mai mult de atât, infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de Legea nr. 678/2001 este o infracţiune complexă, absorbind în conţinutul său infracţiunea de proxenetism în variantele prevăzute de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., precum şi infracţiunea de lovire şi ameninţare.
De asemenea, nu se poate reţine în sarcina inculpaţilor doar săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001 prevăd infracţiuni distincte, respectiv trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001 şi traficul de minori prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001.
Ca atare, faţă de considerentele sus-menţionate şi având în vedere disp. art. 334 C. proc. pen., instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii R.T., R.E.D. şi R.L.O. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova nr. 23 D/P/2006 din infracţiunile de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. în infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Deşi inculpatul R.T. a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, din probele administrate în cauză nu a rezultat contribuţia acestuia în vreuna din modalităţile alternative ale infracţiunii, respectiv recrutarea, transportarea ori cazarea minorei T.L., astfel încât în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul R.T. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen., reţinută în sarcina inculpaţilor, instanţa a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, pentru următoarele considerente: pentru existenţa infracţiunii este necesar ca inculpaţii să constituie un grup infracţional cu o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni şi are continuitate.
Or, probele administrate în cauză nu confirmă existenţa unui astfel de grup infracţional condiţie sine qua non pentru realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunii prev. de art. 323 C. pen.
Ca atare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanţa a achitat inculpaţii R.L.O., R.E.D. şi R.T., pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Având în vedere sumele de bani realizate de părţile vătămate din exploatarea sexuală şi din practicarea cerşetoriei pe care şi le-au însuşit inculpaţii, instanţa de fond a dispus confiscarea de la fiecare dintre inculpaţii R.E.D. şi R.L.O. câte 10875 euro, iar de la inculpatul R.T. s-a dispus confiscarea autoturismului marca M. şi de la inculpatul R.E.D. autoturismul marca P., autoturisme cu care au fost transportate părţile vătămate.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel inculpaţii R.E.D., R.T. şi R.L.O., invocând mai multe aspecte de nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia penală nr. 26 din 17 iunie 2008, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile inculpaţilor R.L.O. şi R.T. declarate împotriva Sentinţei penale nr. 113 din 19 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia pentru minori şi familie, în Dosarul nr. 1378/63/2007.
A respins apelul inculpatului R.E.D. declarat împotriva Sentinţei penale nr. 113 din 19 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia pentru minori şi familie, în Dosarul nr. 1378/63/2007.
A desfiinţat în parte sentinţa cu privire la latura penală a cauzei.
A descontopit pedepsele aplicate inculpatului R.L.O. în cauza de faţă, repunându-le în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R.L.O. din infracţiunile de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. în infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 nemodificată cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a condamnat pe inculpatul R.L.O. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a recontopit pedepsele aplicate inculpatului R.L.O. în pedeapsa cea mai grea, anume 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute aceste pedepse.
A reţinut în favoarea inculpatului R.T. circumstanţe atenuante potrivit art. 74, 76 lit. b) C. pen.
A redus pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) la 4 ani închisoare şi a înlăturat pedeapsa complementară.
În baza dispoziţiilor art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicată inculpatului R.T. cu aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., în ceea ce priveşte pedepsele accesorii aplicate în primă instanţă.
În baza dispoziţiilor art. 862 C. pen., a fixat termen de încercare 8 ani, care s-a compus din pedeapsa aplicată în prezenta cauză şi un interval de 4 ani stabilit de instanţă.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul s-a supus următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj;
b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Datele prevăzute la lit. b), c) şi d) – s-au comunicat Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
În baza art. 863 alin. (3) C. pen., a atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a confiscat de la inculpatul R.L.O. 7.625 euro.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Cheltuielile judiciare în apel privind pe inculpaţii R.L.O. şi R.T. au rămas în sarcina statului.
A obligat pe apelantul inculpat R.E.D. 200 RON cheltuieli judiciare statului în apel.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpaţii R.E.D., R.T. şi R.L.O., solicitând, în principal, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, întrucât aceasta nu s-a pronunţat asupra apelului declarat de inculpatul R.E.D.
De asemenea, au invocat faptul că instanţele au acordat o forţă probantă superioară probelor administrate în faza de urmărire penală în detrimentul celor administrate în faza de cercetare judecătorească, precum şi faptul că ambele instanţe au comis o gravă eroare de fapt atunci când au pronunţat o soluţie fără suport probator.
În subsidiar, inculpaţii au solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în situaţia în care va fi reţinută vinovăţia lor au solicitat în reindividualizare, coborârea pedepselor sub minimul special şi aplicarea art. 81 sau art. 861 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 99 din 19 ianuarie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de inculpaţii R.T., R.E.D. şi R.L.O. împotriva Deciziei penale nr. 26 din 17 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia minori şi familie.
A casat decizia penală mai sus menţionată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
A menţinut actele procedurale îndeplinite până la data de 14 mai 2008.
Sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi R.T., R.E.D. şi R.L.O., până la prezentarea apărătorilor aleşi, s-au plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că judecarea cauzei de către instanţa de apel a avut loc cu încălcarea principiului publicităţii şedinţei de judecată, fapt ce atrage nulitatea absolută a hotărârii, conform art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., nulitate ce nu poate fi înlăturată în niciun mod şi care poate fi invocată în orice stare a procesului, luându-se în considerare doar din oficiu, cu consecinţa casării hotărârii şi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Fiind învestită cu rejudecarea apelurilor, prin Decizia penală nr. 24 din 2 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de inculpaţii R.T., R.L.O. şi R.E.D., împotriva Sentinţei penale nr. 113 din 19 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 1378/63/2007.
A desfiinţat sentinţa şi, rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare, astfel:
- din infracţiunile de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., într-o infracţiune unică, continuată, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (victime fiind L.R.M. şi P.M.A.), cu privire la inculpatul R.T.;
- din infracţiunile de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., într-o infracţiune unică prev. de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (victimă fiind T.L. - minoră cu vârsta între 15 - 18 ani), cu privire la inculpatul R.L.O.
- din infracţiunile de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., într-o infracţiune unică, continuată, de trafic de persoane şi, respectiv, de trafic de minori, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2), art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (victime fiind L.R.M., P.M.A. şi T.L. - minoră), cu privire la inculpatul R.E.D.
În baza art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.T. la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.L.O. la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 12 alin. (1) şi (2), art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.E.D. la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe fiecare dintre inculpaţii R.T., R.L.O. şi R.E.D., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., inculpaţilor le-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaţilor, stabilind, potrivit art. 862, termen de încercare pentru fiecare, astfel: 5 ani pentru R.T., 5 ani şi 6 luni pentru R.L.O., şi 6 ani pentru R.E.D.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenelor de încercare stabilite, inculpaţii au trebuit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj;
- să anunţe orice schimbare de domiciliu şi reşedinţă;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă şi să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.
Totodată, inculpaţii au fost obligaţi să nu intre în legătură cu părţile vătămate L.R.M., P.M.A. şi T.L.
A atras atenţia inculpaţilor asupra dispoz. art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a pedepselor principale, s-au suspendat şi pedepsele accesorii aplicate inculpaţilor.
S-a luat act că părţile vătămate P.M.A. şi L.R.M. nu s-au constituit părţi civile.
A respins acţiunea civilă formulată de partea vătămată - minora T.L.
În baza art. 19 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată:
- a confiscat de la inculpatul R.E.D. suma de 11.750 euro (proveniţi din activităţile de practicare a prostituţiei, de către cele trei victime), sau echivalentul acesteia la cursul oficial al leului din ziua plăţii.
- a confiscat de la inculpatul R.T., autoturismul marca M., şi de la inculpatul R.E.D., autoturismul marca P.
A menţinut dispoziţiile sentinţei vizând cheltuielile judiciare.
Onorariile de avocat, în sumă de câte 300 RON, privind apărarea din oficiu a fiecărui inculpat, în apel, s-au plătit din fondul Ministerului Justiţiei, către Baroul de Avocaţi Dolj.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Craiova a avut în vedere că încadrările juridice date faptelor prin actul de sesizare şi de către instanţa de fond sunt greşite, reţinând că infracţiunea de proxenetism nu poate fi atribuită inculpaţilor alături de cele privind traficul de persoane.
Pe de altă parte s-a apreciat că faţă de inculpaţi nu poate fi reţinut concursul de infracţiuni, aşa cum a stabilit judecătorul fondului în raport de încadrările iniţiale şi datorită plurităţii de subiecţi pasivi, ci doar o singură infracţiune unică, autonomă faţă de inculpatul R.L.O. prev. de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în raport de victima minoră T.L.; unică cu caracter continuat faţă de inculpatul R.T. prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în raport cu părţile vătămate L.R.M. şi P.M.A.; unică, continuată faţă de inculpatul R.E.D. prev. de art. 12 alin. (1) şi (2), art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în raport de victimele L.R.M., P.M.A. şi T.L.
Cu privire la infracţiunea prev. de art. 323 C. pen., reţinută prin actul de sesizare faţă de cei trei inculpaţi, reţine Curtea de Apel Craiova că soluţia de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., dispusă de instanţa de fond este legală şi temeinică în condiţiile în care probatoriul administrat nu confirmă existenţa unui grup infracţional organizat.
La individualizarea pedepselor, Curtea de Apel Craiova a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar cu privire la modalitatea de executare a reţinut că faţă de circumstanţele favorabile ale inculpaţilor nu se justifică regimul de detenţie pentru nici unul dintre ei, considerând că stabilirea unei modalităţi de executare neprivativ de libertate, respectiv cel prevăzut de disp. art. 861 C. pen., este suficient pentru reeducarea acestora.
Cu privire la latura civilă a cauzei, reţine instanţa de apel că se impune ca în baza art. 19 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 să se dispună confiscarea de la inculpatul R.T. a autoturismului marca M., iar de la inculpatul R.E.D. a autoturismului marca P., folosite de cei doi la comiterea faptelor.
De asemenea, a dispus confiscarea sumei de 11750 euro, de la inculpatul R.E.D. în considerarea aceloraşi temeiuri.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpaţii R.E.D., R.T. şi R.L.O.
Parchetul a criticat decizia instanţei de apel cu privire la greşita schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatul R.E.D. într-o infracţiune unică, continuată prev. de art. 12 alin. (1) şi (2), art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cât şi cu privire la greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor.
Inculpaţii au criticat hotărârile formulate în cauză cu privire la greşita condamnare invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 3360 din 28 septembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 24 din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii R.E.D., R.L.O. şi R.T.
A casat decizia atacată şi a menţinut Sentinţa penală nr. 113 din 19 decembrie 2007 a Tribunalului Dolj.
A respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.E.D., R.L.O. şi R.T. împotriva aceleiaşi decizii.
A obligat recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 150 RON reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi vătămate şi câte 50 RON reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, până la prezentarea apărătorului ales, s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a reţinut că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică atât cu privire la încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, cât şi cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, precum şi sub aspectul modalităţii de soluţionare a laturii civile.
Împotriva acestei decizii au formulat contestaţie în anulare inculpaţii R.T. şi R.L.O. ce a fost admisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin Decizia penală nr. 424 din 4 februarie 2011 a desfiinţat decizia penală atacată şi a dispus rejudecarea recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpaţi.
Procedând la rejudecarea recursurilor, reţine Înalta Curte că, sunt întemeiate doar recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpaţii R.E.D. şi R.L.O. şi doar în limitele ce urmează a fi expuse în continuare.
Faţă de împrejurarea că inculpaţii nu au fost audiaţi de către instanţa de recurs, deşi audierea acestora era obligatorie, conform art. 38514 alin. (11) C. proc. pen., faţă de soluţia de achitare în raport de infracţiunea prev. de art. 323 C. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la audierea inculpatului R.T., singurul inculpat care s-a prezentat în faţa instanţei de recurs.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, situaţia de fapt, a fost corect stabilită de instanţele inferioare în urma unei analize complete şi coroborate a întregului ansamblu probator administrat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, rezultând cu certitudine vinovăţia inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina lor.
Cu privire la inculpatul R.T. rezultă din probatoriul administrat că acesta, la intervale de timp relativ scurte, folosind aceleaşi procedee de inducere în eroare a victimelor, împreună cu fiul său R.E.D. a transportat, în împrejurări asemănătoare, pe victimele L.R.M. şi P.M.A. în Italia pentru a se prostitua în folosul fiului său R.E.D.
În sarcina inculpatului R.L.O. se reţine doar activitatea infracţională desfăşurată de acesta în raport de victima T.L., minoră, constând în aceea că la sfârşitul lunii septembrie 2003, împreună cu coinculpatul R.E.D. a transportat victima în Italia unde a şi cazat-o promiţându-i că-i va găsi un loc de muncă, după ce în prealabil i-a plătit cheltuielile de transport, pentru ca acolo constrânsă să restituie aceste sume a fost obligată iniţial să cerşească, apoi să se prostitueze în folosul inculpatului R.E.D. şi a concubinei acestuia.
Activitatea infracţională a inculpatului R.E.D. a fost dovedită în raport cu fiecare dintre cele trei victime T.L. minoră, L.R.M. şi P.M.A., rezultând că acesta împreună cu fratele său R.L.O., în ce o priveşte pe victima minoră T.L., dar şi împreună cu tatăl său, inculpatul R.T., referitor la victimele L.R.M. şi P.M.A., a transportat victimele în Italia, le-a găzduit, le-a plătit cheltuielile de transport după care, sub pretextul restituirii acestor cheltuieli, le-a obligat să se prostitueze sau să cerşească, în cazul victimei T.L., una dintre victime, respectiv P.M.A., fiind în final chiar vândută unui alt proxenet de către inculpatul R.E.D.
Ca atare, probele administrate în cauză dovedesc, mai presus de orice dubiu, vinovăţia inculpaţilor, criticile formulate de aceştia prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 10 şi 18 C. proc. pen., nefiind pertinente şi nici în măsură să conducă la adoptarea unei soluţii contrare celei adoptate de instanţele inferioare, fapt pentru care Înalta Curte consideră nefondate aceste motive de recurs.
Motivul principal pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţia în anulare formulată de inculpaţii R.T. şi R.L.O., fiind analizat prin extindere şi recursul inculpatului R.E.D., a fost acela de a înlătura nelegalităţile evidente comise cu ocazia soluţionării recursurilor prin Decizia penală nr. 3360 din 28 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nelegalităţi ce nu puteau fi înlăturate în alt mod decât prin acest procedeu juridic.
Admiţând recursul Parchetului prin Decizia penală nr. 3360 din 28 septembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a încălcat principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac, situaţia celor trei inculpaţi fiind înrăutăţită în propriile recursuri, fapt ce impune remedierea acestei nelegalităţi prin rejudecarea recursurilor declarate de Parchet şi de cei trei inculpaţi.
Înalta Curte reţine că Sentinţa penală nr. 113 din 19 decembrie 2007 a Tribunalului Dolj, a fost atacată cu apel doar de către inculpaţi, iar următorul ciclu procesual a fost declanşat tot ca urmare a căilor de atac formulate de inculpaţi, ca atare, în nici un caz instanţele de judecată nu puteau să creeze inculpaţilor o situaţie mai gravă decât cea stabilită prin Decizia penală nr. 26 din 17 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova.
Cu privire la inculpatul R.T. rezultă că prin Decizia penală nr. 26 din 17 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, i s-a admis apelul, s-a redus pedeapsa aplicată la 4 ani închisoare, iar în baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Or, admiţând recursul Parchetului şi menţinând Sentinţa penală nr. 113 din 19 decembrie 2007 a Tribunalului Dolj, prin care inculpatul R.T. a fost condamnat la 5 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, practic, instanţa de recurs a ignorat principiul sus-amintit, precum şi împrejurarea că doar inculpaţii au atacat cu apel sentinţa instanţei de fond.
Ulterior, prin Decizia penală nr. 24 din 2 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova a dispus condamnarea inculpatului R.T. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. la 3 ani închisoare, dispunându-se ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, apreciind Înalta Curte că această pedeapsă este bine individualizată în raport de exigenţele prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare.
Faţă de gradul de participare a inculpatului la comiterea faptei, atitudinea manifestată pe parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, apreciază Înalta Curte că pedeapsa aplicată este în măsură să contribuie la atingerea finalităţii prev. de art. 52 C. pen., astfel încât sub acest aspect recursul declarat de Parchet nu este fondat.
Inculpatul R.T. a solicitat Înaltei Curţi, în propriul recurs, că, în cazul în care va fi considerat vinovat, să fie menţinută decizia penală atacată, ori reţinând că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei reţinută în sarcina sa, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.T., urmând să menţină pedeapsa aplicată inculpatului prin Decizia penală nr. 24 din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova.
Şi în privinţa inculpatului R.L.O. pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., prin Sentinţa penală nr. 24 din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova este legală şi temeinică şi în măsură să contribuie la formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.
Lipsa antecedentelor penale, gradul de participare a inculpatului la comiterea faptelor, sunt împrejurări ce justifică pedeapsa aplicată, astfel încât critica formulată de Parchet în acest sens nu este întemeiată.
Înalta Curte urmează însă, să admită recursul formulat de inculpatul R.L.O., întrucât în mod greşit instanţa de apel, prin decizia penală atacată a menţinut dispoziţiile din sentinţă referitoare la confiscarea sumei de 10875 euro de la inculpat.
Astfel, prin Decizia penală nr. 26 din 17 iunie 2008 Curtea de Apel Craiova, în baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, a dispus confiscarea de la inculpatul R.L.O. a sumei de 7625 euro, faţă de suma de 10875 euro, ce fusese confiscată prin Sentinţa penală nr. 113 din 19 decembrie 2007 a Tribunalului Dolj.
Întrucât Decizia penală nr. 26 din 17 iunie 2008 a fost atacată cu recurs doar de către inculpaţi, instanţele, în căile de atac, nu aveau posibilitatea să confişte o sumă mai mare decât cea de 7625 euro, potrivit principiului non reformatio in pejus, fapt pentru care Înalta Curte urmează să admită recursul inculpatului R.L.O. sub acest aspect.
În privinţa inculpatului R.E.D., recursul declarat de Parchet este întemeiat, atât cu privire la greşita încadrare juridică a faptei, cât şi cu privire la individualizarea pedepsei.
Încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului R.E.D. prin Decizia penală nr. 24 din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, este nelegală.
Întrucât din probele dosarului rezultă că inculpatul R.E.D. a traficat atât persoane majore cât şi minori, instanţa de apel trebuia să reţină în sarcina acestui inculpat ambele infracţiuni, relaţiile sociale protejate de lege fiind diferite.
Este adevărat că faptele sunt identice, cu caracter repetat, sunt comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale însă ceea ce diferă sunt victimele, din punct de vedere al vârstei, diferenţă ce este specificată şi în textul de lege incriminator, situaţie, de altfel, ignorată de către instanţa de apel.
Unitatea de rezoluţie infracţională nu presupune doar alipirea celor două infracţiuni, respectiv enumerarea acestora cu menţinerea aplicării disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), aşa cum, în mod surprinzător, a procedat instanţa de apel, cât timp Legea nr. 678/2001, prevede două infracţiuni distincte, de sine stătătoare cu un regim sancţionator diferit, mai grav în cazul traficului de minori.
Ca atare, încadrarea juridică corectă a faptelor reţinute în sarcina inculpatului R.E.D. este cea prevăzută art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 13 alin. (1), (3) teza I şi alin. (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), text de lege în baza cărora va dispune condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoarea în limitele prevăzute de aceste texte de lege.
La individualizarea pedepselor, Înalta Curte va avea în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor ca şi perseverenţa infracţională de care a dat dovadă inculpatul.
Atitudinea pozitivă a inculpatului, înainte de comiterea faptelor, caracterizată prin lipsa antecedentelor penale, va determina Înalta Curte să reţină în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante cu consecinţa aplicării unei pedepse în limitele prev. de art. 76 C. pen.
Înalta Curte va aplica inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă determinată după executarea pedepsei principale având în vedere că această pedeapsă este impusă de textul incriminator.
Considerând că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei reglementat de disp. art. 52 C. pen., poate fi atins doar prin privare de libertate, Înalta Curte va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenţie.
Faţă de gradul de participare a inculpatului la comiterea faptelor, perseverenţa infracţională de care a dat dovadă ca şi gravitatea faptelor comise, Înalta Curte apreciată că nu poate fi aplicată o altă modalitate de executare a pedepsei, reţinând că numai executarea pedepsei în regim privativ de libertate poate contribui la reeducarea inculpatului.
Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpatul R.E.D., este întemeiat cu privire la greşita confiscare a sumei de 11750 euro.
Astfel, în acest context reţine Înalta Curte că prin Sentinţa penală nr. 113 din 19 decembrie 2007 în baza art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, Tribunalul Dolj a dispus confiscarea de la inculpatul R.E.D. a sumei de 10875 euro.
Această sentinţă a fost atacată cu apel doar de către inculpaţi, ca atare, confiscarea de la inculpaţi a sumei de 11750 euro, prin Decizia penală nr. 24 din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, reprezintă o încălcare a dispoziţiilor legale, imperativ de neagravare a situaţiei în propria cale de atac.
Faţă de argumentele prezentate, Înalta Curte va dispune confiscarea de la inculpatul R.E.D. a sumei de 10875 euro.
Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să admită recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpaţii R.E.D., R.L.O. împotriva Deciziei penale nr. 24 din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa parţial decizia penală recurată şi rejudecând, în fond:
În baza art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. va condamna pe inculpatul R.E.D. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 13 alin. (1), (3) teza I, alin. (4) din Legea nr. 678/2001 nemodificată, cu aplicare art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Va face aplicarea dispoziţiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Va confisca de la inculpatul R.L.O. suma de 7625 euro.
Va confisca de la inculpatul R.E.D. suma de 10875 euro.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.T.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpaţii R.E.D., R.L.O. împotriva Deciziei penale nr. 24 din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează parţial decizia penală recurată şi rejudecând, în fond:
În baza art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. condamnă pe inculpatul R.E.D. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 13 alin. (1), (3) teza I, alin. (4) din Legea nr. 678/2001 nemodificată, cu aplicare art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Confiscă de la inculpatul R.L.O. suma de 7625 euro.
Confiscă de la inculpatul R.E.D. suma de 10875 euro.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.T. împotriva Deciziei penale nr. 24 din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat R.T. la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii R.E.D. şi R.L.O., în sumă de câte 50 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3480/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3341/2011. Penal. Pornografia infantilă... → |
|---|
