ICCJ. Decizia nr. 3539/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3539/2011
Dosar nr. 957/40/2008
Şedinţa publică din 11 octombrie 2011
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 129 din data de 2 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosarul nr. 957/40/2008, s-a schimbat încadrarea juridică a primei fapte reţinute în sarcina inculpatului, din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.
Constatând inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934 şi a dispoziţiilor art. 10 lit. i1) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.I. la pedepsele de:
- 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
În temeiul art. 81, 82 şi 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale şi a celei accesorii pe o durată de 2 ani şi 10 luni.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cadrul termenului de încercare.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile SC G. SRL Brăila suma de 8.732,82 RON, cu titlu de despăgubiri civile.
S-a constatat că partea civilă J.T.I. SRL Bucureşti nu a mai formulat pretenţii civile în cauză, prejudiciul fiind integral reparat.
S-au respins celelalte pretenţii civile formulate în cauză.
S-a menţinut sechestrul asigurător instituit asupra autovehiculului cu nr. de înmatriculare xx, model M.D.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut prima instanţă că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani din data de 11 februarie 2008, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului P.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi emiterea de file cec cărora le lipseşte unul din elementele esenţiale cerute de lege, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (18 acte materiale în dauna părţilor vătămate SC C.F. SRL Bucureşti, SC B.N.C. SRL Bucureşti, SC J.T.I. (România) SRL Bucureşti şi SC C.M. SRL Huşi), art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (parte vătămată SC G SRL Brăila), art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (trei acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reţinut în sarcina inculpatului că în perioada decembrie 2005 - februarie 2006, în calitate de administrator şi asociat unic al SC ”S.I.” SRL Botoşani a achiziţionat pe bază de contracte şi comenzi mai multe produse de la un număr de cinci furnizori, iar pentru plata acestora a emis un număr de 18 file cec şi un bilet la ordin fără a avea la tras disponibil suficient sau după emiterea acestora a retras provizia necesară, instrumente de plată care au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil. Prin inducerea în eroare a părţilor vătămate învinuitul le-a cauzat un prejudiciu în cuantum total de 307.984,11 RON, rămas nerecuperat.
De asemenea, în cursul anului 2005, învinuitul a emis trei file cec către A.F. E., fără să completeze toate menţiunile obligatorii dispuse de legea cecului.
Examinând actele şi lucrările dosarului de fond a reţinut în fapt că, la data de 30 august 2004, între SC ”S.I.” SRL Botoşani şi SC ”C.F.” SRL cu sediul în com. D., jud.Ilfov, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. x, prin care SC ”C.F.” SRL, în calitate de importator de cafea, acordă SC ”S.I.” SRL Botoşani dreptul de a comercializa diferite sortimente de cafea.
Durata contractului respectiv a fost iniţial până la data de 30 august 2004, iar ulterior prin actul adiţional din 3 ianuarie 2006 a fost prelungită până la data de 31 decembrie 2006.
Potrivit clauzelor contractuale, livrarea produselor urma să se efectueze pe bază de facturi fiscale, la data şi în cantităţile cerute de comerciantul SC ”S.I.” SRL Botoşani, iar plata acestora urma să se facă prin emiterea de file cec scadente la 9 zile calendaristice pentru anumite sortimente de cafea şi scadente la 18 zile calendaristice pentru alte sortimente.
În baza contractului sus-menţionat şi a comenzilor primite, în perioada noiembrie 2005 - februarie 2006, furnizorul SC ”C.F.” SRL a livrat pe bază de facturi fiscale mai multe cantităţi de produse, ultima livrare fiind efectuată în data de 6 februarie 2006 cu factura fiscală nr. y în valoare de 68.244,12 RON.
Pentru plata produselor achiziţionate de la SC ”C.F.” SRL inculpatul P.I., în calitate de administrator al SC ”S.I.” SRL Botoşani a emis următoarele file cec, în valoare totală de 250.730,43 RON:
- z cu dată scadentă la 4 februarie 2006, a cu dată scadentă 6 februarie 2006, b cu dată scadentă 6 februarie 2006, c cu dată scadentă 11 februarie 2006, d cu dată scadentă 11 februarie 2006, e cu dată scadentă 17 mai 2006, f cu dată scadentă 17 februarie 2006, g cu dată scadentă 18 februarie 2006, h cu dată scadentă 25 februarie 2006, i cu dată scadentă 6 martie 2006, j cu dată scadentă la 17 martie 2006 şi k cu dată scadentă 6 aprilie 2006.
Întrucât potrivit clauzelor contractuale şi înţelegerii între reprezentanţii celor două societăţi plata produselor trebuia să se facă la un anumit termen, pe facturile fiscale de livrare a mărfurilor furnizorul SC ”C.F.” SRL specifica expres termenele de plată cu file cec, precum şi suma aferentă fiecărei file cec. Fiecare filă cec eliberată de SC ”S.I.” SRL Botoşani era completată corespunzător (cu toate menţiunile), iar la rubrica din fila cec privind „data”, conform înţelegerii, se menţiona data scadenţei plăţii.
Cele 12 file cec emise de SC ”S.I.” SRL Botoşani au fost introduse la plată de beneficiarul SC ”C.F.” SRL, însă banca a refuzat plata din lipsă totală de disponibil în cont.
Primele file cec refuzate la plată au fost l cu dată scadentă la 4 februarie 2006 şi m cu dată scadentă 6 februarie 2006, cecuri care au fost depuse la unitatea bancară în data de 6 februarie 2006.
Ca urmare a lipsei totale de disponibil în cont, începând cu data de 9 februarie 2006 SC ”S.I.” SRL Botoşani a intrat în incapacitate de plată şi în interdicţie bancară de a emite cecuri, fiind înscrisă în Centrala Incidentelor de Plăţi (CIP) din cadrul Băncii Naţionale a României.
Prin adresa somaţie din 9 februarie 2006, B.X. Sucursala Botoşani a adus la cunoştinţa învinuitului P.I. faptul că începând cu data de 9 februarie 2006 inclusiv, societatea se află în interdicţie bancară, respectiv interzicerea de a mai emite cecuri pe o perioadă de un an de zile şi obligaţia de a restitui fără întârziere tuturor băncilor formularele de cecuri ridicate de la acestea.
2. La data de 13 aprilie 2004 între SC „B.N.C.” SRL Bucureşti şi SC ”S.I.” SRL Botoşani, reprezentată de inculpatul P.I., s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. n, având ca obiect livrarea şi respectiv cumpărarea de mărfuri, pe o durată de un an cu posibilitatea prelungirii automate.
În baza acestui contract şi a comenzilor primite, în perioada decembrie 2005 - ianuarie 2006, SC „B.N.C.” SRL Bucureşti a efectuat, pe bază de facturi fiscale, mai multe livrări de produse către SC ”S.I.” SRL Botoşani, ultima livrare fiind efectuată în data de 31 ianuarie 2006 cu factura fiscală nr. o.
Conform convenţiei dintre inculpat şi reprezentantul societăţii furnizoare (consemnată şi în contractul de vânzare-cumpărare), plata contravalorii mărfurilor se făcea de către SC ”S.I.” SRL Botoşani cu filă cec, scadentă la un termen cuprins între 30 şi 45 de zile. Pe fiecare din facturile fiscale cu care era livrată marfa era consemnat expres termenul şi data scadenţei plăţii. În funcţie de aceste menţiuni, la fiecare livrare de marfă, inculpatul P.I. emitea pentru SC „B.N.C.” SRL Bucureşti câte o filă cec, semnată, ştampilată şi completată cu toate menţiunile. Ca dată a emiterii filei cec era consemnată data menţionată pe factura fiscală ca „termen de plată”.
Astfel, pentru ultimele tranşe de mărfuri achiziţionate inculpatul P.I. a emis file cec în valoare de 28.943,81 RON, respectiv filele p în valoare de 5.000 RON, q în valoare de 5.000 RON, z în valoare de 5.000 RON şi r în valoare de 13.043,81 RON.
Fiind introduse în bancă pentru decontare, filele cec sus-menţionate au fost refuzate din lipsa totală de disponibil, cât şi a faptului că cecurile erau retrase din circulaţie ca urmare a primului incident de plată înregistrat de SC ”S.I.” SRL Botoşani.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică grafică întocmit în cauză, filele cec p şi q au fost completate şi semnate de către inculpatul P.I., fila cec z a fost completată de inculpatul P.I. şi semnată de către numita P.S. (împuternicită pentru a emite file cec), iar fila cec r a fost semnată de P.S. şi completată de către o altă persoană.
3. În baza unei convenţii de vânzare-cumpărare încheiată între SC J.T.I. SRL Bucureşti şi inculpatul P.I. ca reprezentant al SC ”S.I.” SRL Botoşani, la data de 9 februarie 2006, SC ”S.I.” SRL Botoşani achiziţionează ţigarete în valoare totală de 4.604,56 RON.
Livrarea produselor s-a efectuat de către SC J.T.I. SRL Bucureşti cu factura fiscală nr. s din 9 februarie 2006, factură pe care este menţionat şi termenul scadent de plată, conform clauzei cuprinse în convenţie.
Pentru plata contravalorii produselor achiziţionate, învinuitul a emis în aceeaşi zi fila cec t completată cu toate menţiunile, semnată de învinuitul P.I., fiind consemnată ca dată a emiterii cecului data scadenţei menţionată în factura fiscală, respectiv 16 februarie 2006.
Fila cec respectivă a fost introdusă în bancă pentru decontare de către beneficiar, fiind refuzată pe motiv de lipsă totală de disponibil, trăgătorul aflându-se în interdicţie bancară chiar din data de 9 februarie 2006, când a fost achiziţionată marfa şi emisă fila cec.
4. În urma unei comenzi telefonice a inculpatului P.I., la data de 23 ianuarie 2006, SC ”C.M.” SRL Huşi, jud. Vaslui a livrat către SC ”S.I.” SRL Botoşani cantitatea de 3.600 kg napolitane.
Livrarea produselor s-a efectuat în baza facturii fiscale nr. u din data de 23 ianuarie 2006, iar plata acesteia urma să se facă, conform convenţiei dintre reprezentanţii celor două societăţi, pe bază de filă cec scadentă la 30 de zile de la data livrării.
Ca urmare, SC ”S.I.” SRL Botoşani a emis fila cec v, completată corespunzător, iar ca dată de emitere a fost menţionată, conform înţelegerii, data de 27 februarie 2006.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică întocmit în cauză, fila cec în cauză a fost a fost completată de către martorul B.A., la acea dată director de vânzări în cadrul SC ”S.I.” SRL Botoşani şi semnată de către numita P.S.
Fiind depusă în bancă pentru decontare, fila cec a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil în cont, trăgător aflat în interdicţie bancară.
5. La data de 9 februarie 2006, cu factura fiscală nr. w, care conţine toate clauzele specifice unui contract comercial, inclusiv menţiunea „prezenta factură ţine loc de contract”, SC „G.” SRL Brăila livrează către SC ”S.I.” SRL Botoşani o cantitate de măsline în valoare totală de 8.732,83 RON.
Conform înţelegerii anterioare dintre inculpatul P.I. şi numitul R.M. - administratorul SC „G.” SRL Brăila, pe factura fiscală care a însoţit transportul de marfă s-au efectuat următoarele menţiuni: „plata cu filă cec, data scadenţei plăţii: 11 martie 2006” şi „prezenta factură ţine loc de contract”.
Contrar înţelegerii prealabile, pentru plata produselor, SC ”S.I.” SRL Botoşani a emis în data de 9 februarie 2006 un bilet la ordin, completat integral, având menţiunea la rubrica „data emiterii” - 9 februarie 2006, iar la rubrica „scadenţa”, data de 21 martie 2006. Această modalitate de plată a fost acceptată de către numitul R.M., care a purtat o discuţie telefonică cu inculpatul, înţelegând că acesta are unele probleme financiare.
La data scadenţei, beneficiarul a prezentat biletul la ordin unităţii bancare pentru plată, acesta fiind refuzat pe motiv de „lipsă totală de disponibil”. Prin refuzul la plată al biletului la ordin, partea vătămată a fost prejudiciată cu suma de 8.732,83 RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică grafică întocmit în cauză, biletul la ordin a fost semnat de către inculpatul P.I. şi completat de către martorul B.A.
6. În perioada martie 2004 - martie 2005, la rugămintea inculpatul P.I., care a motivat că societatea pe care o administrează are probleme de ordin financiar, numitul E.M. l-a împrumutat pe acesta cu diferite sume de bani cuprinse între 150 şi 200 milioane ROL, suma totală împrumutată fiind de 1.360.000.000 ROL.
Pentru garantarea restituirii împrumuturilor, inculpatul P.I. a emis, în favoarea A.F.E., filele cec aa în sumă de 560.000.000 ROL, bb în sumă de 400.000.000 ROL şi cc în sumă de 400.000.000 ROL, pe care le-a semnat, ştampilat şi completat cu toate celelalte menţiuni impuse de lege în afară de data emiterii acestora.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică întocmit în cauză rezultă faptul că semnăturile şi menţiunile de completare ale celor trei file cec emise în favoarea A.F.E. sunt executate de către inculpat.
Deoarece E.M. dorea să achiziţioneze două autoturisme, i-a solicitat inculpatul P.I. restituirea împrumuturilor şi întrucât acesta nu avea disponibil bănesc, s-a oferit ca SC ”S.I.” SRL Botoşani să cumpere în sistem leasing două autoturisme D., urmând ca acestea să fie folosite de petent, iar ratele să le achite SC ”S.I.” SRL Botoşani, ceea ce a şi realizat în luna septembrie 2005. După intrarea în incapacitate de plată a SC ”S.I.” SRL Botoşani, întrucât învinuitul P.I. îl ameninţa că îi va lua cele două autoturisme, sus-numitul a luat legătura cu societatea de leasing şi a achitat integral preţul, devenind proprietarul celor două maşini.
Ulterior, pentru recuperarea împrumuturilor nerestituite, petentul E.M. a completat filele cec la rubrica data emiterii cu menţiunea 19 iunie 2006 şi le-a prezentat spre încasare băncilor în calitate de persoane trase.
Cele trei file cec au fost refuzate la plată de către băncile trase pe motiv de lipsă totală de disponibil, trăgător aflat în interdicţie bancară.
Procurorul a apreciat, în ce priveşte faptele descrise la pct. 1 - 5, că inculpatul a acţionat cu intenţia de a înşela şi prejudicia părţile civile, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (părţi vătămate: SC C.F. SRL Bucureşti, SC B.N.C. SRL Bucureşti, SC J.T.I. SRL Bucureşti şi SC C.M. SRL Huşi) şi de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (parte vătămată SC G. SRL Brăila).
În motivarea acestor încadrări juridice se arată, în esenţă, următoarele:
- filele cec au fost emise de către inculpat ca instrumente de plată, şi nu ca o garanţie a efectuării plăţilor, având completate toate menţiunile impuse şi fiind semnate doar de către inculpat sau soţia sa;
- niciuna din părţile civile nu a avut cunoştinţă de lipsa disponibilului din contul societăţii SC S.I. SRL Botoşani şi nici de situaţia financiară precară a societăţii;
- inculpatul a ascuns părţilor civile situaţia reală a societăţii, emiţând instrumente de plată chiar în ziua de 9 februarie 2006, în care incapacitatea de plată era constatată oficial;
- inculpatul a fost avertizat că societatea nu mai face faţă plăţilor către furnizori, dar a ignorat acest avertisment;
- plăţile efectuate de societate erau la limita încasărilor zilnice, fiind foarte puţine zilele în care rămânea disponibil în cont;
- în condiţiile în care societatea avea marfă pe stoc, iar luna ianuarie (în care au fost emise cele mai multe din filele cec) era o perioadă de stagnare a activităţii de comerţ, inculpatul a achiziţionat mărfuri de valori considerabile;
- atitudinea manifestată de inculpat ulterior emiterii filelor cec denotă şi ea intenţia de a înşela.
Astfel, la o zi după intrarea în incapacitate de plată, la 11 februarie 2006, inculpatul a înstrăinat integral stocul de marfă al societăţii prin încheierea a două contracte de vânzare-cumpărare cu SC C.M.A. SRL Botoşani, administrată de fostul său angajat, B.A. Pentru ca sumele rezultate din vânzare să nu intre în contul SC S.I., inculpatul a cesionat drepturile de creanţă rezultate în favoarea B.X.
Imediat după intrarea în incapacitate de plată, respectiv la 13 februarie 2006, din proprie iniţiativă, inculpatul propune în garanţie B.X., la care avea contractat un credit, gaj asupra unui număr de 7 autovehicule proprietatea societăţii.
Este remarcat şi faptul că SC C.M.A. SRL a fost achiziţionată de B.A. la data de 2 februarie 2006, după o prealabilă înţelegere cu inculpatul, constând tocmai în preluarea stocului de marfă al SC S.I., aceasta fiind de fapt şi singura operaţiune comercială încheiată de B.A. ca administrator al SC C.M.A. Ulterior, societatea a fost cesionată numitului L.I., recomandat tot de inculpat, acesta din urmă apărând ca reprezentant în diferite operaţiuni.
Aceste aspecte indicate de procuror sunt, într-adevăr, de natură să contureze intenţia inculpatului de a induce în eroare părţile vătămate fără a fi însă suficiente pentru stabilirea cu certitudine a acesteia. Din acest punct de vedere, intenţia trebuie să rezulte cu claritate din împrejurări de fapt care, coroborate, să conducă la o singură concluzie: inculpatul a realizat că desfăşoară o activitate de inducere în eroare şi că prin aceasta pricinuieşte o pagubă, urmare a cărei producere a dorit-o, după cum a dorit şi obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust.
În speţă, probatoriul administrat confirmă emiterea de către inculpat a unor cecuri fără a avea suficient disponibil sau fără a avea disponibil în cont, precum şi săvârşirea unor activităţi de inducere în eroare de natură să creeze prejudicii (plângerile părţilor vătămate, contracte de vânzare-cumpărare, copii facturi, file cec, documente bancare şi contabile, declaraţii martori), însă conţine şi suficiente aspecte care creează o serioasă îndoială asupra faptului că acesta a urmărit producerea unui asemenea rezultat ori obţinerea vreunui folos material.
Martorii audiaţi - a mai reţinut prima instanţă - se referă în declaraţiile lor la o colaborare foarte bună cu inculpatul pe întreaga perioadă anterioară incapacităţii de plată, perioadă în care nu au existat întârzieri semnificative la plată deşi, după cum s-a arătat, cantităţile de mărfuri achiziţionate erau semnificative.
În ce priveşte ignorarea de către inculpat a avertismentelor privind posibilitatea efectuării plăţilor către furnizori, aceasta nu poate fi privită decât ca o atitudine imprudentă a acestuia în relaţiile comerciale, după cum imprudentă apare şi extinderea activităţii societăţii prin achiziţionarea unor noi autoturisme şi angajarea de personal (declaraţia martorului B.A.). Trebuie avut în vedere aici şi faptul că inculpatul, la rândul său, avea de încasat sume considerabile pentru mărfurile distribuite, iar dificultăţile în recuperarea acestor sume nu îi sunt imputabile (declaraţiile martorilor A.I. şi A.M.).
Referitor la atitudinea manifestată de inculpat ulterior comiterii faptelor, se constată, în primul rând, că acesta a încercat să achite o parte din sumele datorate, prin oferirea unui autoturism al societăţii către SC B.N.C. (declaraţia martorului G.M.), prin plata către SC G. a sumei de 3.000 RON şi prin oferta făcută SC C.F. de a plăti eşalonat (declaraţia martorului M.E.A.). Faptul că ofertele inculpatului au fost respinse de conducerile acestor societăţi nu îi poate fi imputat acestuia.
În al doilea rând, se constată că inculpatul contractase credite la B.X., unele garantate prin înscrierea unei ipoteci asupra apartamentului aparţinând martorului B.A. În aceste împrejurări apare ca legitim interesul martorului, cunoscător al situaţiei societăţii administrate de inculpat, de a-şi vedea imobilul eliberat de sarcini. Modalitatea aleasă ridică într-adevăr semne de întrebare asupra scopului urmărit, însă, în lipsa vreunui beneficiu realizat de inculpat şi ţinând seama de situaţia arătată, nu se poate considera că reprezintă o dovadă a intenţiei inculpatului de a înşela şi prejudicia părţile vătămate. În ce priveşte cele 7 autoturisme aparţinând societăţii, se observă că acestea nu au fost înstrăinate de inculpat, ci depuse gaj, în condiţiile legii, pentru garantarea unui credit. Cum nici prin această operaţiune inculpatul nu a urmărit obţinerea vreunui folos, sunt valabile consideraţiile de mai sus.
Faţă de cele expuse mai sus şi făcând aplicaţia principiului potrivit căruia îndoiala va profita întotdeauna inculpatului, instanţa de fond a apreciat că în speţă nu este dată intenţia directă cerută pentru existenţa infracţiunii prev. de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Prin urmare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (parte vătămată SC G. SRL Brăila).
În ce priveşte celelalte acte infracţionale reţinute în sarcina inculpatului (referitoare la SC C.F. SRL, SC B.N.C. SRL, SC J.T.I. SRL şi SC C.M. SRL), deşi nu întrunesc sub aspect subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen., realizează elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, constând în emiterea unor cecuri fără a exista disponibil suficient sau în lipsa disponibilului. Având în vedere modalitatea similară şi timpul scurt de comitere a actelor infracţionale, aspecte ce evidenţiază unitatea de rezoluţie infracţională, instanţa a reţinut şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) privind forma continuată de săvârşire.
Fapta inculpatului de a emite trei file cec către A.F.E., în cursul anului 2005, fără să completeze toate menţiunile obligatorii dispuse de Legea nr. 59/1934 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 în formă continuată de săvârşire, având în vedere că cele trei file cec au fost emise pentru garantarea unor împrumuturi contractate de la aceeaşi persoană, într-un interval relativ scurt de timp.
Inculpatul, prin apărător, a invocat existenţa cauzei de nepedepsire prev. de art. 10 lit. i1) C. proc. pen. rap. la art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934, şi anume faptul scuzabil. Astfel, inculpatul ar fi fost în eroare cu privire la existenţa la scadenţă a disponibilului în cont, în cazul primei infracţiuni, iar în cazul celei de-a doua infracţiuni a fost în eroare cu privire la legalitatea emiterii unui cec în alb, acesta fiind la acel moment un instrument de plată acceptat de unităţile bancare şi expres reglementat prin Normele-cadru ale B.N.R. nr. 7/1994.
Pentru reţinerea unui fapt scuzabil trebuie să existe date concrete în acest sens, date care să fi format convingerea inculpatului că acţionează legal. Speranţa alimentării contului, în condiţiile în care inculpatul cunoştea dificultăţile financiare în derularea activităţii, nu poate constitui un fapt scuzabil, după cum nu poate constitui un asemenea fapt nici existenţa unor norme ale B.N.R. Aceste norme nu au fost invocate de inculpat până la această dată şi, chiar dacă ar fi fost invocate, este evident că acestea nu puteau modifica dispoziţiile privind elementele pe care trebuie să le conţină o filă cec, stabilite anterior prin lege. Prin urmare, se va constata că nu sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. i1) C. proc. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor instanţa a avut în vedere limitele prevăzute de lege, gradul concret de pericol social al infracţiunilor, rezultând din modalitatea concretă de săvârşire a actelor infracţionale, sumele pentru plata cărora au fost emise o parte din filele cec şi forma continuată de săvârşire, precum şi persoana inculpatului, care nu prezintă antecedente penale şi a dat dovadă de disponibilitate pentru achitarea parţială a sumelor datorate.
În raport de aceste criterii, instanţa a apreciat că stabilirea unor pedepse de 10 luni, respectiv 6 luni închisoare, sunt suficiente pentru îndreptarea inculpatului.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. cele două pedepse au fost contopite, aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare.
Pe timpul şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
Ţinând seama de lipsa antecedentelor penale şi de natura infracţiunilor comise de inculpat, a apreciat tribunalul că scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate, astfel încât, în temeiul art. 81, 82 şi 71 alin. (5) C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale şi a celei accesorii pe o durată de 2 ani şi 10 luni.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cadrul termenului de încercare.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a constatat că au formulat constituire de parte civilă SC G. SRL Brăila, pentru suma de 8.732,82 RON, SC C.F. SRL Bucureşti, pentru suma de 250.730,43 RON, la care s-au adăugat penalităţi de 965.310 RON, SC B.N.C. SRL Bucureşti, pentru suma de 32.608,86 RON, la care s-a adăugat dobânda legală în sumă de 5.406,78 RON şi cheltuieli judiciare în sumă de 2.500 RON, SC C.M. SRL Huşi, pentru suma de 11.866,68 RON, actualizată la data plăţii. SC J.T.I. SRL Bucureşti nu a mai formulat constituire de parte civilă, prejudiciul fiind integral reparat.
Având în vedere temeiul achitării inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi evidenta legătură de cauzalitate între fapta inculpatului şi prejudiciul suferit de partea civilă SC G. SRL Brăila, pe deplin dovedit prin înscrisurile depuse la dosar, în temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească acestei părţi civile suma de 8.732,82 RON, cu titlu de despăgubiri civile.
S-a constatat că partea civilă J.T.I. SRL Bucureşti nu a mai formulat pretenţii civile în cauză, prejudiciul fiind integral reparat.
În ce priveşte pretenţiile formulate de celelalte părţi civile, ţinând seama de schimbarea încadrării juridice a faptei dintr-o infracţiune de rezultat (cea prev. de art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)) într-o infracţiune de pericol (cea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)), acestea au fost respinse.
În cursul urmăririi penale s-a instituit sechestrul asigurător asupra unui autovehicul model M.D. cu nr. xx. Având în vedere că prin prezenta hotărâre s-a dispus obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri civile, această măsură asigurătorie a fost menţinută, în vederea reparării pagubei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, inculpatul P.I. şi părţile civile SC B.N.C. SRL Bucureşti, SC C.F. SRL Dragomireşti şi SC C.M. SRL Huşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului, parchetul a arătat că în mod greşit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în condiţiile în care este dată în cauză intenţia ca formă de vinovăţie în comiterea ei.
Astfel, filele cec au fot emise de către inculpat ca instrumente de plată şi nu ca o garanţie suplimentară a efectuării plăţilor; în momentul eliberării lor, acestea aveau completate toate menţiunile impuse, inclusiv data emiterii şi suma de plată. Conform declaraţiilor martorilor B.A. şi T.R., întotdeauna inculpatul era cel care dădea dispoziţie cu privire la data scadenţei ce se menţiona pe fila cec, fapt ce denotă împrejurarea că era în cunoştinţă de cauză cu privire la lichidităţile societăţii.
Niciuneia dintre părţile civile nu i s-a adus la cunoştinţă lipsa disponibilului din contul societăţii SC S.I. SRL Botoşani, inculpatul continuând să emită instrumente de plată chiar şi în ziua de 9 februarie 2006, în care incapacitatea de plată era constatată oficial şi de către unitatea bancară la care societatea avea cont deschis. Din ansamblul documentelor contabile depuse la dosar şi mai ales din balanţele de verificare din lunile decembrie 2005 şi ianuarie 2006 (perioada de emitere a filelor cec) rezultă însă că societatea emitentă avea însemnate datorii faţă de mai mulţi creditori şi în ambele luni avea de încasat sume cu mult mai mici decât obligaţiile de plată ale societăţii.
Tot cu intenţia de a înşela a acţionat inculpatul şi în cazul părţii vătămate SC G. SRL Brăila. A concluzionat parchetul că în cauză sunt reţinute elemente constitutive ale tuturor infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în condiţiile în care au fost comise în contextul reţinerii în sarcina sa a unui număr de 112 incidente de plată.
Se impune aşadar condamnarea inculpatului pentru fiecare dintre infracţiunile cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată şi aplicarea unei pedepse complementare cât priveşte comiterea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
În motivarea apelului declarat, inculpatul a arătat că în mod greşit instanţa l-a condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, în speţă existând o cauză de încetare a procesului penal. Aşa cum s-a reţinut în motivarea sentinţei penale, a fost de bună credinţă la emiterea cecurilor pentru plata produselor ce i-au fost livrate, neavând intenţia de a-şi înşela furnizorii. La rândul său avea de încasat periodic sume de bani de la propriii beneficiari, plata cecurilor urmând a se face în raport de aceste încasări. Cum aceştia din urmă nu şi-au îndeplinit la rândul lor obligaţia de plată a facturilor, societatea a intrat în incidenţă de plată, împrejurare pe care însă nu a putut-o prevedea la momentul respectiv. Aşa fiind, la momentul emiterii filelor cec era în eroare cu privire la existenţa disponibilului în cont, această eroare de fapt putând fi asimilată faptului scuzabil, reglementat de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, motiv pentru care în speţă se impunea încetarea procesului penal cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i1) C. proc. pen., existând o cauză de nepedepsire.
De asemenea, în mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea sa sub aspectul infracţiunii prevăzute de 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, în speţă impunându-se încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i1) C. proc. pen., dată fiind existenţa aceleaşi cauze de nepedepsire prevăzute de art. 84 alin. (2) din lege.
La emiterea, pentru garantarea unui împrumut efectuat de la A.F.E. Botoşani, a unui număr de 3 file cec, necompletate cu toate menţiunile prevăzute de art. 1 şi 11 din Legea cecului nr. 59/1934, a fost în eroare în privinţa legalităţii acestui mod de lucru, cecul în alb fiind un instrument de plată acceptat la acea dată de unităţile bancare, fiind chiar reglementat expres prin Normele-cadru ale B.N.R. nr. 7/1994.
La data respectivă, ”cecul în alb” fiind un instrument de plată acceptat şi prevăzut de normele bancare, persoanele fizice şi juridice care uzitau de el erau în eroare asupra legalităţii lui, existând deci o eroare asupra normei juridice civile, eroare asimilată în doctrina penală erorii de fapt. Această împrejurare derivată din aplicarea unei norme cu caracter civil poate fi asimilată faptului scuzabil de care se vorbeşte în dispoziţiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934 şi poate constitui o cauză de nepedepsire care să atragă încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i1) C. proc. pen.
Partea civilă SC B.N.C. SRL Bucureşti a arătat că greşit a fost achitat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, cu consecinţa respingerii acţiunii civile, interpretându-se eronat mijloacele de probă administrate în cauză şi făcând abstracţie de Decizia în interesul legii nr. 9/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Ori, din materialul probator existent, nu rezultă că a avut cunoştinţă, la data când a acceptat filele cec de la inculpat, că acesta nu avea disponibil în cont la momentul emiterii lor. Mai mult, inculpatul cunoştea că are dificultăţi financiare, el însă continuând să emită astfel de instrumente de plată.
Activitatea sa, inclusiv cea ulterioară, prin vinderea stocului de marfă pentru a achita debitul către B.X. şi nu furnizorii, denotă intenţia de a induce în eroare. Mai mult, după toate aceste evenimente, inculpatul a declanşat procedura de dizolvare a societăţii care, la începutul lunii septembrie 2006, e radiată din Registrul Comerţului.
SC C.F. SRL Dragomireşti a arătat că greşit nu s-a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, cu obligarea sa la plata despăgubirilor civile.
Prin activitatea sa, acesta a intenţionat inducerea în eroare a părţii vătămate, în condiţiile în care, deşi cunoştea despre lipsa acută de lichidităţi, a comandat o cantitate de cafea de trei ori mai mare decât cea obişnuită, cu doar două zile înainte de intrarea în incapacitate de plată a societăţii.
După intrarea în incapacitate de plată la 9 februarie 2006, la data de 11 februarie 2006 inculpatul vinde întreg stocul de marfă cu un discount de circa 50.000 RON către SC C.M.A. SRL, în loc să îl returneze furnizorilor, iar pentru ca banii să nu mai ajungă în conturile bancare ale societăţii, cesionează creanţa astfel obţinută în favoarea B.X., unde avea un credit neachitat.
Dacă într-adevăr ar fi avut de recuperat sume considerabile, nu ar fi procedat la 6 martie 2006 la dizolvarea voluntară a societăţii.
Prin fapta sa, inculpatul i-a creat un important prejudiciu, nerecuperat până în prezent.
SC C.M. SRL Huşi a arătat că greşit a fost achitat inculpatul, cu consecinţa respingerii acţiunii civile, în condiţiile în care a avut intenţia de a o induce în eroare prin emiterea unei file cec fără acoperire. Astfel, la momentul emiterii ei, a fost asigurată de către inculpat că are în cont disponibilul necesar pentru efectuarea plăţii. De asemenea, cum prin fapta sa culpabilă inculpatul i-a cauzat un prejudiciu nerecuperat până în prezent, se impune admiterea acţiunii civile formulate.
Prin Decizia penală nr. 71 din 12 noiembrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, inculpatul P.I. şi părţile civile B.N.C. SRL Bucureşti, SC C.F. SRL Dragomireşti şi SC C.M. SRL Huşi împotriva Sentinţei penale nr. 129 din data de 2 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosar nr. 957/40/2008.
A desfiinţat în totalitate atât sentinţa penală mai sus menţionată, cât şi încheierea de înlăturare omisiune vădită din data de 29 aprilie 2010 şi, în rejudecare:
A condamnat pe inculpatul P.I., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 8 (opt) luni închisoare.
A condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
A condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de emitere file cec fără a conţine toate elementele obligatorii, prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani şi 8 (opt) luni închisoare.
Pedeapsă de executat pentru inculpat: 3 (trei) ani şi 8 (opt) luni închisoare.
În temeiul art 71 C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
A luat act că partea civilă SC J.T.I. SRL Bucureşti nu a formulat pretenţii civile în cauză, prejudiciul fiind integral recuperat.
În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., a admis acţiunile civile formulate de către părţile civile SC G. SRL Brăila, B.N.C. SRL Bucureşti, SC C.F. SRL Dragomireşti şi SC C.M. SRL Huşi şi, în consecinţă, a obligat inculpatul la plata:
- către partea civilă SC G. SRL Brăila, a sumei de 8.732,82 RON, cu titlu de daune materiale;
- către partea civilă B.N.C. SRL Bucureşti, a sumei de 32.608,86 RON, cu titlu de daune materiale, precum şi a dobânzii legale aferente, calculată de la data emiterii cecurilor şi până la data de 25.03.2008;
- către partea civilă SC C.M. SRL Huşi, a sumei de 11.866,68 RON, actualizată la rata inflaţiei, cu titlu de daune materiale;
- către partea civilă SC C.F. SRL Dragomireşti, a sumei de 250.730,43 RON, precum şi a penalităţilor aferente calculate conform contractului nr. x din 30 august 2005, până la data de 20 martie 2008.
A menţinut sechestrul asigurător instituit asupra autovehiculului cu nr. de înmatriculare xx, model M.D.
În temeiul art. 193 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească părţii civile B.N.C. SRL Bucureşti suma de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din prima instanţă.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului suma de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din prima instanţă.
Cheltuielile judiciare din apel, avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi inculpatul P.I., solicitându-se admiterea recursurilor astfel cum s-a reţinut în practicaua prezentei decizii.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
În cauză a fost reţinută corect situaţia de fapt, interpretându-se materialul probator administrat.
S-a reţinut că inculpatul, în perioada 2005 - 2006, în calitate de administrator şi asociat unic al SC ”S.I.” SRL Botoşani, a achiziţionat pe bază de contracte şi comenzi mai multe produse de la un număr de 5 furnizori, şi anume SC C.F. SRL Dragomireşti, SC B.N.C. SRL Bucureşti, SC J.T.I. SRL Bucureşti, SC C.M. SRL Huşi şi SC G. SRL Brăila, iar pentru plata acestora a emis un număr de 18 file cec şi un bilet la ordin, în condiţiile în care nu avea la tras disponibil suficient sau după emiterea acestora a retras provizia necesară, instrumente de plată care au fost refuzate pe motiv de lipsă totală de disponibil.
S-a mai reţinut că, în cursul anului 2005, a emis trei file cec către A.F.E., fără să completeze menţiunile obligatorii prevăzute de legea cecului.
Un prim motiv de recurs formulat de inculpat vizează achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Potrivit art. 215 alin. (1) C. pen. „constituie infracţiunea de înşelăciune inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă”.
De asemenea, alin. (4) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) prevede că una din modalităţile de comitere a acestei infracţiuni constă în „emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia în total sau în parte, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului”.
Or, în speţa dedusă judecăţii, inculpatul a emis un număr de 18 file cec, reprezentând mod de plată şi nu garanţie a achitării preţului pentru mărfurile pe care le-a achiziţionat, sens în care le-a completat cu datele cerute de lege pentru utilizarea lor în acest scop.
Este de menţionat că, deşi martorii B.A. şi T.R., i-au adus la cunoştinţă inculpatului, în repetate rânduri, că există dificultăţi cu privire la plata contravalorii mărfurilor achiziţionate, acesta a acţionat în sensul că a achiziţionat în continuare bunuri, folosind ca modalităţi de plată cecul şi biletul la ordin.
Din actele existente la dosar rezultă că la 9 februarie 2006, societatea SC „S.I.” SRL a intrat în interdicţie bancară de a emite cecuri, figurând cu un număr de 112 incidente de plată, din care 64 cu cecuri şi 48 cu bilete la ordin, fapt ce rezultă din baza de date a Centralei Judeţene Botoşani.
Prin urmare, având în vedere numărul mare de plăţi neonorate, este evident că inculpatul cunoştea situaţia societăţii din punct de vedere financiar şi, deşi avea de încasat anumite sume, acestea nu echivalau cu cele datorate, aspect care reiese din actele contabile pe lunile decembrie 2005 şi ianuarie 2006, depuse la dosar.
O dovadă în plus că inculpatul a acţionat cu rea-credinţă constă în aceea că, după intrarea în incapacitate de plată a societăţii pe care o administra, a încheiat două contracte cu SC „C.M.A.” SRL administrată B.A. (fostul său angajat), prin care a înstrăinat stocul de marfă existent, la o valoare mult diminuată prin acordarea unei reduceri de preţ societăţii cumpărătoare. Acţionând în acelaşi sens, inculpatul a încheiat un contract de cesiune cu B.X., la 14 februarie 2006, prin care a cesionat drepturile de creanţă rezultate din înstrăinarea stocului de marfă şi, prin urmare, banii nu au mai intrat în contul societăţii.
Pe de altă parte, aşa cum a constatat şi instanţa de control judiciar, nu există nicio dovadă că inculpatul a adus la cunoştinţa părţilor vătămate că nu are disponibil în cont la data emiterii cecurilor ori biletelor la ordin pentru ca acestea să poată decide în condiţiile reale, dacă încheie sau nu acele contracte de vânzare-cumpărare de mărfuri.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că inculpatul a acceptat posibilitatea creării unui prejudiciu în patrimoniul părţilor vătămate, având reprezentarea faptelor săvârşite, iar în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului, respectiv art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., motiv pentru care nu poate fi primit motivul de recurs prin care se solicită achitarea inculpatului pentru această infracţiune.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului şi la solicitarea de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., formulată de inculpat, cât şi la cea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., formulată de inculpat, Înalta Curte constată următoarele:
În cauză s-a reţinut că, la data de 9 februarie 2006, cu factura fiscală nr. w, care conţine toate clauzele specifice unui contract comercial, inclusiv menţiunea „prezenta factură ţine loc de contract” SC „G.” SRL Brăila a livrat către SC ”S.I.” SRL Botoşani o cantitate de măsline în valoare totală de 8.732,83 RON.
În baza înţelegerii între inculpat şi numitul R.M. (administratorul SC „G.” SRL Brăila), pe factura fiscală care a însoţit transportul de marfă s-au efectuat următoarele menţiuni: „plata cu filă cec, data scadenţei plăţii: 11 martie 2006” şi „prezenta factură ţine loc de contract”.
Deşi a existat această înţelegere, pentru plata produselor SC ”S.I.” SRL Botoşani inculpatul a emis, în data de 9 februarie 2006, un bilet la ordin, completat integral, având menţiunea la rubrica „data emiterii” - 9 februarie 2006, iar la rubrica „scadenţa” - data de 21 martie 2006. R.M. a acceptat această modalitate de plată întrucât, în urma unei discuţii telefonice pe care a avut-o cu inculpatul, a înţeles că acesta are unele probleme financiare.
La data scadenţei, fiind prezentat biletul la ordin unităţii bancare pentru plată, acesta a fost refuzat pe motiv de „lipsă totală de disponibil”, partea vătămată fiind astfel prejudiciată cu suma de 8.732,83 RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate către SC ”S.I.” SRL.
În baza raportului de constatare tehnico-ştiinţifică grafică, întocmit în cauză, biletul la ordin a fost semnat de către inculpatul P.I. şi completat de martorul B.A.
Potrivit art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., „Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase, ori de alte mijloace frauduloase, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni”.
Mijloacele frauduloase prin care se realizează latura obiectivă a infracţiunii de înşelăciune în contracte sunt variate, printre acestea fiind şi biletul la ordin fără acoperire bănească.
Biletul la ordin dobândeşte, la scadenţă, prin refuzul de plată pentru lipsă de disponibil bănesc, caracterul de mijloc fraudulos, ceea ce pune în evidenţă intenţia frauduloasă a emitentului, realizându-se, astfel, latura obiectivă a infracţiunii de înşelăciune în contracte prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.
Această infracţiune se consumă în momentul în care, la scadenţă, biletul la ordin a fost refuzat la plată pentru lipsă de disponibil bănesc.
Aşadar, biletul la ordin reprezintă un mijloc fraudulos prin care inculpatul a înşelat partea vătămată, neavând importanţă că rubricile „scadenţă” şi „sumele de plată” nu au fost completate de el deoarece în momentul în care a semnat biletul la ordin şi-a asumat şi obligaţia de a efectua plata.
În consecinţă, fapta săvârşită în condiţiile sus-menţionate constituie infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. deoarece inculpatul, deşi ştia că nu are disponibil în cont, a emis un bilet la ordin şi, în felul acesta, a indus în eroare partea vătămată care, dacă ar fi ştiut că inculpatul nu are disponibil bănesc, nu ar fi încheiat contractul de vânzare a mărfurilor.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că fapta inculpatului de a emite la data de 9 februarie 2006, în favoarea SC „G.” SRL Brăila, un bilet la ordin, refuzat ulterior la plată din lipsă de disponibil bănesc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., motiv pentru care nu poate fi primită solicitarea de achitare a inculpatului pentru această infracţiune, dar va fi admis recursul declarat de parchet sub acest aspect.
Referitor la motivul de recurs prin care inculpatul solicită încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i1) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 întrucât există cauza de nepedepsire prevăzută de art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, Înalta Curte constată că este întemeiat.
Cu privire la această infracţiune, s-a reţinut în cauză că, în cursul anului 2005, inculpatul a emis 3 file cec către A.F.E., fără să completeze toate menţiunile obligatorii dispuse de legea cecului.
Potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, constituie infracţiune emiterea unui cec căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale cerute de alin. (1), (2), (3) şi (5) ale art. 1 şi 11 din aceeaşi lege, iar art. 84 alin. (2) prevede că atunci „când emiterea cecului se datorează unui fapt scuzabil, emitentul va fi apărat de pedeapsă”.
Interpretând aceste dispoziţii legale rezultă că dacă emiterea cecului în condiţiile sus-menţionate se datorează unui fapt scuzabil se poate constata existenţa unei cauze de nepedepsire care ar duce la încetarea procesului penal, în temeiul art. 10 lit. i) C. proc. pen.
Or, în cauza de faţă, deşi inculpatul a susţinut că la momentul emiterii celor 3 cecuri fără a avea toate menţiunile necesare, nu a ştiut că ele nu pot fi acceptate ca atare, este evident că această susţinere nu este reală şi nicidecum probată, în condiţiile în care inculpatul era un comerciant ce derula importante activităţi comerciale, având în vedere numărul partenerilor de afaceri şi sumele vehiculate.
Pe de altă parte, este important de menţionat că ştia în momentul emiterii filelor cec, că societatea sa are o situaţie economică dificilă şi că există lipsă de disponibil în cont.
Referitor la solicitarea de reducere a pedepselor şi de aplicare a dispoziţiilor art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen., Înalta Curte constată că, în cauză, se impune stabilirea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. şi menţinerea pedepselor stabilite de instanţa de control judiciar pentru celelalte infracţiuni pentru care inculpatul a fost condamnat, rezultând o pedeapsă finală de executat de 3 ani şi 8 luni de închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepselor stabilite în sarcina inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului (nu are antecedente penale, a avut un comportament bun, anterior, în societate), aspecte care sunt în măsură să conducă la stabilirea unei pedepse care, prin cuantum şi modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Prin urmare, nu poate fi primit nici motivul de recurs formulat de inculpat prin care solicită reducerea pedepselor şi schimbarea modalităţii de executare, având în vedere motivele sus-menţionate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva Deciziei penale nr. 71 din 12 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va casa decizia atacată numai cu privire la greşita schimbare a încadrării juridice a infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., va repune pedepsele în individualitatea lor, va schimba încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. şi îl va condamna pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru această infracţiune, va contopi pedepsele aplicate în cauză, urmând ca inculpatul P.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 8 luni închisoare.
Se vor menţine celelalte dispoziţii.
Se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva aceleiaşi decizii.
Va fi obligat recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva Deciziei penale nr. 71 din 12 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează decizia penală atacată numai cu privire la greşita schimbare a încadrării juridice a infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
Înlătură art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. şi repune pedepsele în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. c) C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpatul P.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedeapsa astfel stabilită cu pedepsele de 3 ani şi 8 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen. şi de 3 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 8 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3541/2011. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 3499/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
