ICCJ. Decizia nr. 3639/2011. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3639/2011

Dosar nr. 2591/314/2010

Şedinţa publică din 18 octombrie 2011

Asupra recursului de faţă, constată următoarele :

La data de 12 martie 2010 petentul D.C. a formulat plângere adresată Judecătoriei Suceava împotriva Rezoluţiei nr. 638/P/2008 din 12 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava prin care s-a dispus în temeiul art. 228 C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) din acelaşi cod neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii B.D., I.T. şi C.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 184 alin. (2) C. pen. şi faţă de numita C.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 37 şi art. 38 din Legea nr. 319/2006.

Prin Sentinţa penală nr. 243 din 21 mai 2010 pronunţată de Judecătoria Suceava, în temeiul art. 2781 alin. (13) C. proc. pen. raportat la art. 278 din acelaşi cod, s-a trimis plângerea formulată de petentul D.C., în contradictoriu cu intimaţii I.T., B.D., C.C. şi C.M., la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava spre competentă soluţionare, constatând că potrivit art. 278 C. proc. pen., plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs petentul D.C. şi intimaţii I.T., B.D., C.C. şi C.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Petentul D.C., prin cererea sa a susţinut că a fost tergiversată cauza, fără ca instanţa să studieze competenţa, iar intimaţii I.T., B.D., C.C. şi C.M., prin cererea de recurs au criticat hotărârea instanţei de fond, ca fiind netemeinică şi nelegală, ca urmare a greşitei aplicări a legii şi a neanalizării tuturor probelor existente la dosar.

Prin Decizia penală nr. 551 din 5 noiembrie 2010, definitivă, Tribunalul Suceava, secţia penală în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins recursurile declarate de recurentul petent D.C. şi recurenţii intimaţi I.T., B.D., C.C. şi C.M. împotriva Sentinţei penale nr. 243 din 21 mai 2010 pronunţată de Judecătoria Suceava, ca nefondate. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre recurenţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

A constatat instanţa că Rezoluţia atacată nr. 638/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava nu a fost rezolvată de către procurorul ierarhic superior, şi că în mod corect, instanţa de fond a dispus trimiterea plângerii formulată de petentul D.C. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, spre competentă soluţionare, întrucât numai după introducerea plângerii la procurorul ierarhic superior, petentul D.C. era îndreptăţit a se adresa instanţei de judecată cu plângere în temeiul art. 2781 Cod proc. penală.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs petentul D.C. motivat de faptul că s-a soluţionat recursul în lipsa sa, fără a se ţine seama de cerea sa de amânare.

Prin Decizia penală nr. 54 din 24 ianuarie 2011, definitivă, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul D.C. împotriva Deciziei penale nr. 551 din 5 noiembrie 2010 a Tribunalului Suceava, constatând potrivit art. 37 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., că tribunalul, ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în cazurile anume prevăzute de lege. Astfel fiind o cale de atac ordinară, recursul nu poate fi exercitat decât împotriva hotărârilor judecătoreşti nedefinitive, devenind inadmisibil atunci când se exercită împotriva unei hotărâri nesusceptibile de recurs.

Împotriva acestei decizii definitive, la data de 25 ianuarie 2011 petentul D.C. a formulat recurs, motivele aflându-se la dosar.

Potrivit dispoziţiilor art. 3851 C. proc. pen. pot fi atacate cu recurs:

a) sentinţele pronunţate de judecătorii;

b) sentinţele pronunţate de tribunalele militare;

c) sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;

d) sentinţele pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

d1) sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de curţi de apel şi Curtea Militară de Apel;

f) sentinţele pronunţate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum şi cele privind reabilitarea.

Curtea de Apel Suceava a dispus prin decizie definitivă respingerea ca inadmisibilă a recursului formulat de petentul D.C.

Astfel, în mod corect a constatat instanţa că fiind o cale de atac ordinară, recursul nu poate fi exercitat decât împotriva hotărârilor judecătoreşti nedefinitive, devenind inadmisibil atunci când se exercită împotriva unei hotărâri nesusceptibile de recurs.

În consecinţă, faţă de cele reţinute, având în vedere că recursul a fost formulat de către petentul D.C. împotriva unei decizii definitive, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de petentul D.C. ca fiind inadmisibil şi faţă de dispoziţiile art. 192 C. proc. pen. va obliga recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul D.C. împotriva Deciziei penale nr. 54 din 24 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2011.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3639/2011. Penal