ICCJ. Decizia nr. 3640/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3640/2011
Dosar nr. 340/42/20110
Şedinţa publică din 18 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petentul C.P. a formulat plângere adresată Curţii de Apel Ploieşti împotriva Rezoluţiei nr. 6/P/2011 din data de 14 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi împotriva Rezoluţiei nr. 325/II/2/2011 din data de 25 martie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, apreciindu-le ca fiind nelegale şi netemeinice.
A susţinut petentul că „judecătorul, procurorul şi grefierul au dat soluţii nelegale, nu au ţinut seama de procesul-verbal încheiat la data de 17 aprilie 1969 între numiţii C.A. şi nepotul acesteia C.N., proces-verbal încheiat în lipsa bunicii sale - C.C.D., proprietarul principal şi de drept, care era în viaţa la data sus-menţionată şi care nu a fost de acord cu tranzacţia încheiată";. A mai arătat petentul că nu i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, aşa cum prevăd dispoziţiile Legii nr. 18/1991.
Prin Sentinţa penală nr. 103 din 23 mai 2011, definitivă, Curtea de Apel Ploieşti în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul C.P. împotriva Rezoluţiei nr. 6/P/2011 din data de 14 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi împotriva Rezoluţiei nr. 325/II/2/2011 din data de 25 martie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi a menţinut ca legală şi temeinică soluţia atacată.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 6/P/2011 din 14 februarie 2011 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de V.A. - magistrat judecător şi O.B. grefier, cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că faptele nu există şi acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 311 din 11 februarie 2005 pronunţată de Judecătoria Răcari a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de C.C. în contradictoriu cu C.P., comisia Judeţeană Dâmboviţa pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi comisia Locală Conteşti pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate din 25 iulie 1994 emis pentru C.P., ca moştenitor al defunctei C.C.D., sub aspectul proprietăţii terenului intravilan în suprafaţă totală de 1643 m.p., situat în intravilanul satului Boteni.
Căile de atac exercitate de C.P. au fost respinse de instanţele de control judiciar ca neîntemeiate.
Prin Sentinţa civilă nr. 2424 din 4 august 2009 pronunţată de Judecătoria Răcari în Dosarul nr. 2748/284/2009 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de C.P. împotriva unei hotărâri judecătoreşti dispusă în Dosarul nr. 893/284/2008.
De asemenea, căile de atac ordinare exercitate de C.P. au fost respinse de instanţele de control judiciar.
S-a constatat prin rezoluţia dispusă că faptele reclamate nu există, nici magistratul judecător şi nici grefierul de şedinţă necomiţând acte sau fapte care să se circumscrie infracţiunilor reclamate.
S-a mai reţinut că potrivit art. 17 din Legea nr. 304/2004, hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul C.P., şi prin Rezoluţia nr. 325/II/2/2011 din 25 martie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel s-a constatat că soluţia dispusă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti este justă şi legală, din actele premergătoare efectuate cu ocazia soluţionării Dosarului nr. 6/P/2011 rezultând că magistratul judecător şi-a îndeplinit cu corectitudine sarcinile de serviciu, dovadă fiind însăşi faptul că instanţele de control judiciar nu au desfiinţat şi nici măcar nu au modificat sentinţele civile respective.
S-a concluzionat că nu s-au constatat încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale părţilor din proces, reaua-credinţă presupunând incorectitudine, o atitudine a unei persoane care săvârşeşte un fapt sau un act contrar legii sau celorlalte norme de convieţuire socială, pe deplin conştient de caracterul ilicit al conduitei sale, ceea ce în speţă nu s-a constatat.
Curtea de Apel Ploieşti a apreciat că rezoluţiile atacate sunt legale şi temeinice, plângerea formulată fiind nefondată întrucât în mod legal prin rezoluţiile atacate s-a apreciat că intimaţii au respectat obligaţiile ce le reveneau în conformitate cu prevederile legii, pronunţarea unor soluţii în litigiile cu care au fost investiţi neputând conduce la reţinerea în sarcina acestora a comiterii unor fapte penale, neexistând nici un fel de acţiune sau inacţiune care să reprezinte elementul material al laturii obiective al infracţiunilor prev. de art. art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen.
A apreciat că soluţia atacată apare ca fiind în mod evident legală şi temeinică, nefiind acceptabil, într-un stat de drept, ca măsurile dispuse de către o instanţă de judecată, în limitele competenţei sale, măsuri care au făcut şi obiectul controlului realizat prin intermediul căilor de atac consacrate de lege, să mai poată fi apreciate ulterior în cadrul unei proceduri cu caracter penal, această analiză contravenind principiului independenţei justiţiei, principiu constituţional.
La data de 16 iunie 2011 petentul C.P. a formulat recurs motivele aflându-se la dosar.
Examinând hotărârea atacată prin prisma admisibilităţii căii de atac a recursului petentului C.P. în faţa Înaltei Curţi, în raport de obiectul cauzei, de prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este inadmisibil.
Prin Sentinţa penală nr. 103 din 23 mai 2011 Curtea de Apel Ploieşti în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată plângerea formulată de petentul C.P. împotriva Rezoluţiei nr. 6/P/2011 din data de 14 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi împotriva Rezoluţiei nr. 325/II/2/2011 din data de 25 martie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi a menţinut ca legală şi temeinică soluţia atacată, soluţia fiind definitivă.
Astfel, Curtea de Apel Ploieşti faţă de noile dispoziţii legale menţionate mai sus a pronunţat o hotărâre definitivă, decizie ce nu mai poate fi atacată cu recurs.
Dispoziţiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. au fost modificate prin Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, în sensul că „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) din C. proc. pen. este definitivă."; Astfel, în noua reglementare a art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. nu se mai poate exercita nicio cale ordinară de atac împotriva sentinţelor pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., sentinţa dată fiind definitivă de la momentul pronunţării. Textul modificat, deşi înlătură al doilea grad de jurisdicţie, nu constituie o încălcare a principiului liberului acces la justiţie şi nici o lezare a dreptului la dublul grad de jurisdicţie în materie penală, drept la care se referă art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, câtă vreme dispoziţia menţionată prevede respectarea dublului grad de jurisdicţie în materie penală, dar face referire doar la judecarea infracţiunilor, şi nu la toate chestiunile procesual penale. Faţă de noile modificări, sentinţele întemeiate pe dispoziţiile art. 2781 pronunţate începând cu data de 25 noiembrie 2010, indiferent de data sesizării instanţei, anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor fi definitive în momentul pronunţării, nefiind supuse niciunei căi de atac ordinare.
Astfel, faţă de cele menţionate, urmează a fi respins, ca inadmisibil, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul declarat de petentul C.P., conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., aplicându-se şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul C.P. împotriva Sentinţei penale nr. 103 din 23 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul-petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3641/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3639/2011. Penal → |
|---|
