ICCJ. Decizia nr. 3638/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3638/2011
Dosar nr. 735/39/2010
Şedinţa publică din 18 octombrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 17 noiembrie 2009 petentul D.C. a formulat plângerea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi a solicitat efectuarea de cercetări faţă de numita D.C.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen. şi faţă de numitul N.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. în fapt, a reclamat petentul că numita D.C.D., în calitate de judecător la Judecătoria Suceava şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu cu prilejul soluţionării Dosarului penal nr. 7477/314/2009 (a reclamat petentul că la termenul de judecată din 11 noiembrie 2009 nu i-a permis să pună concluziile pe care le considera de cuviinţă, îngrădindu-i, astfel, accesul la justiţie) iar numitul N.V., în calitate de ofiţer de poliţie în cadrul Poliţiei Oraşului Salcea, jud. Suceava şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile în Dosarul nr. 766/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava (a consemnat aspecte neconforme cu realitatea în conţinutul referatului cu propunere de neîncepere a urmăririi penale şi nu a efectuat cercetările corespunzătoare pentru aflarea adevărului în cauză).
Prin Rezoluţia nr. 419/P/2009 din data de 28 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii D.C.D., judecător la Judecătoria Suceava pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen. şi N.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
S-a considerat că judecătorul D.C.D. nu a săvârşit nici o faptă de natură să atragă răspunderea penală, nedovedindu-se că aceasta, cu ştiinţă, nu a îndeplinit un act ori l-a îndeplinit în mod defectuos sau că l-a împiedicat să îşi formuleze apărările şi prin aceasta a cauzat vătămări intereselor legale ale persoanei vătămate. Astfel, s-a stabilit că magistratul şi-a îndeplinit în mod corespunzător îndatoririle de serviciu cu prilejul soluţionării dosarului penal cu care a fost învestit, neconstatându-se încălcarea vreunui drept procesual al persoanei vătămate pe parcursul judecării cauzei. De altfel, pronunţarea soluţiei a fost amânată de două ori de către instanţa de judecată tocmai pentru a da posibilitatea persoanei vătămate să depună la dosar concluzii scrise. Mai mult, legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate de către judecător a fost verificată de către instanţa de control judiciar cu prilejul soluţionării căii de atac exercitate de către persoana vătămată, ocazie cu care nu au fost identificate erori strecurate la judecarea cauzei.
Nici în sarcina comisarului şef N.V. nu a putut fi reţinută săvârşirea vreunei fapte de natură să atragă răspunderea penală, nedovedindu-se că acesta a consemnat aspecte neconforme cu adevărul în cuprinsul referatului întocmit, prin care a propus neînceperea urmăririi penale, ori că l-a depus la instanţa de judecată. Din probele administrate în cauză rezultă că lucrătorul de poliţie a procedat la administrarea probelor necesare pentru aflarea adevărului, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluţionări a acesteia, probe care i-au creat convingerea că fapta reclamată nu există. De altfel, propunerea făcută de lucrătorul de poliţie a fost confirmată de către procuror, soluţia acestuia fiind supusă controlului ierarhic şi menţinută.
Împotriva acestei soluţii, în termenul legal, a formulat plângere, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., petentul D.C.
Prin Rezoluţia nr. 351/II/2/2010 din data de 18 august 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul D.C. împotriva Rezoluţiei nr. 419/P/2009 din 28 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
S-a reţinut că rezultă din activităţile desfăşurate de magistratul D.C.D. că acesta a efectuat acte procedurale şi a luat măsuri procesuale în rezolvarea cauzei, în virtutea dreptului cu care a fost învestit în funcţia pe care o îndeplineşte, cu respectarea principiilor inamovabilităţii şi al independenţei, prin interpretarea probelor şi aplicarea legii, neexistând indicii din care să rezulte comiterea vreunei infracţiuni, deci nici a celor sub aspectul cărora s-au efectuat verificări, iar referitor la intimatul N.V. s-a reţinut că nu s-au constatat neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu în sarcina acestuia cu prilejul efectuării cercetărilor, acest fapt fiind dovedit, aşa cum s-a arătat, şi prin aceea că soluţia dată a fost confirmată de procuror şi, deci, faptele pentru care s-au efectuat verificări împotriva sa, de asemenea, nu există.
La data de 03 septembrie 2010, petentul D.C., a formulat în temeiul art. 2781 C. proc. pen., plângere împotriva Rezoluţiilor nr. 419/P/2009 din 28 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi nr. 351/II/2/2010 din 18 august 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
La data de 07 septembrie 2010 împotriva aceloraşi rezoluţii a formulat plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen. petentul D.N.
În motivarea plângerilor formulate petenţii au arătat că rezoluţiile atacate sunt nelegale.
Prin Sentinţa penală nr. 14 din 4 februarie 2011 Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de către petentul D.N., împotriva Rezoluţiei nr. 419/P/2009 din 28 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi a Rezoluţiei nr. 351/11/2/2010 din 18 august 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, intimată fiind D.C.D. În temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de către petentul D.C., împotriva Rezoluţiei nr. 419/P/2009 din 28 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi a Rezoluţiei nr. 351/II/2/2010 din 18 august 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, intimată fiind D.C.D. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre petenţi să plătească statului câte 1.000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
A constatat instanţa că petentul D.N. nu a făcut plângere penală împotriva intimatei D.C.D. (Dosarul de urmărire penală nr. 419/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a format ca urmare a plângerii penale a petentului D.C.) şi nici plângere la procurorul ierarhic, conform art. 278 C. proc. pen. Prin urmare petentul D.N. nu are în dosarul de urmărire penală amintit nicio calitate, nu este nici persoană vătămată şi nici persoană ale cărei interese legitime să îi fi fost vătămate.
În ceea ce priveşte plângerea formulată de către petentul D.C. instanţa a apreciat că actele premergătoare efectuate în cauză nu demonstrează că faptele reclamate de petent în sarcina intimatei D.C.D. - judecător la Judecătoria Suceava întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-au efectuat cercetări şi, drept urmare, instanţa a apreciat că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 419/P/2009 din 28 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată de procurorul general prin Rezoluţia nr. 351/II/2/2010 din 18 august 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava este temeinică şi legală.
Instanţa a apreciat că în speţă, din modul în care este formulată plângerea, petentul este nemulţumit de activitatea intimatei D.C.D., în calitate de judecător, pe parcursul procesului penal ce a făcut obiectul Dosarului 7477/314/2009 al Judecătoriei Suceava şi de asemenea, că petentul este nemulţumit şi de soluţia nefavorabilă obţinută prin hotărârea amintită. În ceea ce priveşte nemulţumirea petentului cu privire la soluţia pronunţată de către intimată, instanţa a mai reţinut aceasta nu îndrituieşte partea ce a obţinut o astfel de soluţie să formuleze automat plângere penală împotriva judecătorului pentru abuz în serviciu (sau abuz în serviciu prin îngrădire a unor drepturi). Eventualele critici pe care o parte le are cu privire la soluţia dintr-un dosar se valorifică, de regulă, pe calea căilor de atac prevăzute de lege (petentul a avut această posibilitate şi a uzat de ea).
A mai reţinut instanţa că actele premergătoare efectuate în cauză nu demonstrează că faptele reclamate de petent în sarcina intimatului N.V. - ofiţer de poliţie din cadrul Poliţiei Oraşului Salcea, jud. Suceava întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. şi, drept urmare, instanţa a apreciat că rezoluţiile atacate sunt legale şi temeinice şi cu privire la acest aspect.
În concluzie a reţinut instanţa că din verificările efectuate în etapa actelor premergătoare nu s-a demonstrat încălcarea obligaţiilor profesionale în raport cu petentul de către intimata D.C.D. (şi nici îngrădirea exerciţiul unor drepturi ori punerea într-o situaţie de inferioritate din cauza rasei, etniei, naţionalităţii etc.) în efectuarea activităţilor anterior amintite şi care să se circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii reclamate, în mod corect prin rezoluţia atacată s-a reţinut incidenţa cazului de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzută de art. 10 lit. a) C. proc. pen. ";fapta nu există";. De asemenea, în condiţiile în care din actele premergătoare efectuate în cauză nu s-a demonstrat că intimatul N.V. ar fi falsificat vreun înscris şi s-ar fi folosit de el, în mod corect prin rezoluţia atacată s-a reţinut incidenţa cazului de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzută de art. 10 lit. a) C. proc. pen. „fapta nu există";.
Nemulţumiţi de această hotărâre, petenţii D.C. şi D.N. au formulat recurs împotriva sentinţei menţionate şi motivele de recurs aflându-se la dosar.
Examinând hotărârea atacată prin prisma admisibilităţii căii de atac a recursului, în faţa Înaltei Curţi, în raport de obiectul cauzei, de prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile sunt inadmisibile.
Totodată, Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel Suceava a constatat că petentul D.N. nu are nicio calitate în dosar, nu este nici persoană vătămată şi nici persoană ale cărei interese legitime să îi fi fost vătămate, şi a respins plângerea acestuia ca inadmisibilă.
De asemenea, Curtea de Apel Suceava faţă de noile dispoziţii legale menţionate mai sus a pronunţat o hotărâre definitivă, decizie ce nu mai poate fi atacată cu recurs.
Dispoziţiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. au fost modificate prin Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, în sensul că „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) din C. proc. pen. este definitivă."; Astfel, în noua reglementare a art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. nu se mai poate exercita nicio cale ordinară de atac împotriva sentinţelor pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., sentinţa dată fiind definitivă de la momentul pronunţării. Textul modificat, deşi înlătură al doilea grad de jurisdicţie, nu constituie o încălcare a principiului liberului acces la justiţie şi nici o lezare a dreptului la dublul grad de jurisdicţie în materie penală, drept la care se referă art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, câtă vreme dispoziţia menţionată prevede respectarea dublului grad de jurisdicţie în materie penală, dar face referire doar la judecarea infracţiunilor, şi nu la toate chestiunile procesual penale. Faţă de noile modificări, sentinţele întemeiate pe dispoziţiile art. 2781 pronunţate începând cu data de 25 noiembrie 2010, indiferent de data sesizării instanţei, anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor fi definitive în momentul pronunţării, nefiind supuse niciunei căi de atac ordinare.
Astfel, urmează a fi respinse, ca inadmisibile, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursurile declarate de petenţii D.C. şi D.N., conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., aplicându-se şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petenţii D.C. şi D.N. împotriva Sentinţei penale nr. 14 din 4 februarie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii petenţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3639/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3636/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
