ICCJ. Decizia nr. 3643/2011. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3643/2011
Dosar nr. 440/42/2011
Şedinţa publică din 18 octombrie 2011
Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 133 din 24 iunie 2011 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de către contestatorul I.N. împotriva Sentinţei penale nr. 92 din 09 mai 2011 pronunţată de către Curtea de Apel Ploieşti şi a obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţă a reţinut că prin Rezoluţia nr. 8/P/2010 din 05 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen. faţă de magistraţii C.E., M.C. şi I.C.C., deoarece faptele reclamate nu există, reţinându-se în urma verificărilor efectuate că aspectele semnalate nu au corespondent în realitate şi că soluţiile adoptate de magistraţi au fost dispuse cu bună-credinţă, în temeiul dispoziţiilor legale, fără să existe probe sau indicii care să formeze convingerea că aceştia au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi în prezenta cauză.
Prin Rezoluţia nr. 365/II/2/2011 din 24 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, a fost respinsă plângerea, apreciindu-se că din verificările efectuate nu s-a constatat că magistraţii respectivi au comis faptele care să justifice începerea urmăririi penale şi ca atare, în cauză, s-a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de aceştia.
Împotriva celor două rezoluţii petentul s-a adresat cu plângere instanţei de judecată, în condiţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen. şi prin Sentinţa penală nr. 92 din 09 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. respingerea ca nefondată a plângerii formulată de către petentul I.N., constatându-se că petentul fiind nemulţumit de compunerea lotului care i-a fost atribuit, a formulat plângeri penale prin care a solicitat antrenarea răspunderii penale a magistraţilor care au soluţionat cauza civilă, însă din examinarea soluţiilor adoptate de către intimaţi s-a constatat că acestea întrunesc toate condiţiile cerute de lege, iar susţinerile petentului în sensul caracterului abuziv al acestora reprezintă o simplă speculaţie, insuficientă pentru a da naştere unui raport juridic de drept penal.
Împotriva acestei sentinţe contestatorul I.N. a formulat contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 461 lit. c) C. proc. pen., contestaţie ce a fost respinsă prin sentinţă definitivă, cu motivarea că motivele invocate nu vizează nelămuriri şi nici împiedicări la executare ci, sunt aspecte de fond, mai exact, pretinsa vinovăţie a magistratului ce a pronunţat soluţia în procesul civil care îl nemulţumeşte pe petent, iar motivele invocate nu se circumscriu cazului de contestaţie la executare invocat şi nici nu se regăsesc în niciunul din cazurile de contestaţie la executare reglementate de lege.
Împotriva acestei sentinţe definitive a formulat recurs contestatorul I.N. la data de 27 iunie 2011.
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 C. proc. pen. pot fi atacate cu recurs:
a) sentinţele pronunţate de judecătorii;
b) sentinţele pronunţate de tribunalele militare;
c) sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;
d) sentinţele pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
d1) sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de curţi de apel şi Curtea Militară de Apel;
f) sentinţele pronunţate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum şi cele privind reabilitarea.
Curtea de Apel Ploieşti a dispus prin sentinţă definitivă având în vedere dispoziţiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., care prevăd că hotărârea pronunţată potrivit alin. (8) al aceluiaşi articol este definitivă.
În consecinţă, fată de cele reţinute, având în vedere că recursul a fost formulat de către contestatorul I.N. împotriva unei sentinţe definitive, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de contestatorul I.N. ca fiind inadmisibil şi faţă de dispoziţiile art. 192 C. proc. pen. va obliga recurentul contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul I.N. împotriva Sentinţei penale nr. 133 din 24 iunie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul conte stator la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3644/2011. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 3642/2011. Penal → |
|---|
