ICCJ. Decizia nr. 3644/2011. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3644/2011
Dosar nr. 4437/2/2011
Şedinţa publică din 18 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 219 din 27 mai 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în temeiul art. 146, alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a respins ca neîntemeiată, cererea de conversiune a condamnării, formulată de condamnatul H.D.G. şi în temeiul art. 192 alin. (2), C. proc. pen., a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că petentul contestator H.D.G. a formulat contestaţia la executare, motivând că prin Sentinţa penală nr. 197 din 9 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza căreia a fost emis M.E.P.Î. nr. 274 din 1 iulie 2008, a fost recunoscută sentinţa penală de condamnare pronunţată de organele judiciare spaniole, prin care a fost stabilită pedeapsa de 20 ani închisoare, însă, în baza cumulului aritmetic, potrivit legislaţiei penale spaniole, şi nu a cumulului juridic, după cum reglementează legea penală română, astfel că, în situaţia în care ar fi fost judecat de instanţele de judecată române, i s-ar fi aplicat, pentru fiecare infracţiune concurentă, pedeapsa de 10 ani închisoare, la care s-ar fi putut adăuga un spor de cel mult 5 ani închisoare, aşa încât pedeapsa rezultantă ar fi fost de maximum 15 ani închisoare, în drept, invocând dispoziţiile art. 461 alin. (1), lit. d), C. proc. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 197 din 9 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2400 din 1 iulie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza căreia a fost emis M.E.P.Î. nr. 274 din 1 iulie 2008, au fost recunoscute Sentinţa penală nr. 36 din 2 februarie 2004 a Tribunalului Provincial Madrid, secţia a V-a, Regatul Spaniei, definitivă la data de 8 iunie 2005, şi Sentinţa penală nr. 244/2005 a Judecătoriei nr. 1 din Malaga, Regatul Spaniei, s-a dispus transferarea condamnatului H.D.G. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 20 ani închisoare, stabilită pentru comiterea infracţiunilor de proxenetism, prevăzută de art. 329, C. pen. român, şi de viol, prevăzută de art. 197, alin. (1), C. pen. român, ambele cu aplicarea art. 33, litera a, C. pen. român, a fost dedusă perioada executată, începând cu data de 19 octombrie 2001 la zi.
Curtea de Apel Bucureşti a constatat că cererea de conversiune a condamnării este neîntemeiată, cu motivarea că prin conversiunea condamnării, instanţa de judecată română poate adapta, în funcţie de legislaţia penală română, pedeapsa aplicată de o instanţă de judecată străină, însă numai în ceea ce priveşte felul sau durata acesteia, fără a agrava situaţia condamnatului.
A mai constatat că operaţiunea juridică de conversiune a condamnării nu presupune, nicidecum, schimbarea modalităţii de stabilire a pedepsei rezultantă a închisorii, ci doar adaptarea unei pedepse la legislaţia penală naţională, în caz contrar, s-ar aduce atingere nu numai autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti străine, dar şi principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti penale. De asemenea, a mai constatat că adaptarea duratei pedepsei principale se poate face în cazul în care condamnatului i-a fost aplicată o pedeapsă principală care depăşeşte maximul general al pedepsei închisorii, de 30 ani, prevăzut de legea penală română, astfel că, în speţă, pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare nu se situează peste limita maximă generală.
Împotriva Sentinţei penale nr. 219 din 27 mai 2011 la data de 2 iunie 2011 a declarat recurs contestatorul H.D.G.
La termenul de judecată din 18 octombrie 2011 contestatorul, prezent personal, după ce s-a consultat cu apărătorul său, a declarat că doreşte să-şi retragă recursul.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 3854 alin. (2), cu referire la art. 369 din C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat în condiţiile arătate în textul de lege menţionat şi constatând îndeplinite cerinţele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voinţa recurentului contestator valabil exprimată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de recurentul contestator H.D.G. împotriva Sentinţei penale nr. 219 din 27 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3646/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3643/2011. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
