ICCJ. Decizia nr. 3649/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3649/2011
Dosar nr. 1305/122/2010
Şedinţa publică din 18 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 74 din 23 februarie 2011, Tribunalul Giurgiu, a respins cererile formulate de inculpaţi de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.V.G., în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în ceea ce îl priveşte pe acelaşi inculpat.
În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată, a condamnat inculpatul C.V.G., la o pedeapsă de 3 ani şi 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară.
În baza art. 864 C. pen., a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2227 din 25 noiembrie 2009 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti, pedeapsă pe care inculpatul o va executa alături de pedeapsa aplicată prin această sentinţă, inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 5 ani şi 10 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă accesorie şi în baza art. 350 alin. (1) C. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 02 septembrie 2009 la 26 noiembrie 2009 (Sentinţa penală nr. 2227 din 25 noiembrie 2009 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti) şi reţinerea şi arestarea preventivă de la 22 martie 2010 la zi (în prezenta cauză).
În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.S. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b C. pen., pedeapsă complementară.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă accesorie şi în baza art. 350 alin. (1) C. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 05 mai 2010 la zi.
În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.D.E. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă accesorie.
În baza art. 81, art. 82 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pe o durată de 5 ani termen de încercare şi i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, a suspendat şi executarea pedepsei accesorii ce constă în interzicerea drepturilor prevăzute art. 64 lit. a) teza a II-a, b C. pen. şi s-a constatat că inculpatul nu a fost arestat în cauza de faţă.
A luat act că partea vătămată T.D.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată, a confiscat de la inculpatul C.V.G. suma de 80 RON.
Au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriului Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Giurgiu, din 19 mai 2010, înregistrat sub nr. 1305/122/2010, au fost trimişi în judecată inculpaţii C.V.G., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., G.S. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 şi inculpatului P.D.E., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.
S-a reţinut că la data de 12 februarie 2010, partea vătămată T.D.I., l-a cunoscut pe inculpatul C.V.G. prin intermediul numitului G.B., prieten cu partea vătămată şi cu care a avut o relaţie în cursul lunii octombrie 2009.
La data de 15 februarie 2010, inculpatul C.V.G. a căutat-o pe partea vătămată la şcoală şi a invitat-o să fumeze o ţigară conţinând plante „etnobotanice";. în pauza următoare, partea vătămată T.D.I. a fost căutată de către inculpatul C.V.G. şi de inculpatul P.D.E., aceştia propunându-i să meargă într-un loc mai retras pentru a face sex „oral"; şi pentru a o „încerca să constate cât de bine se „pricepe"; şi a şti dacă va putea face bani buni cu acesta prin practicarea prostituţiei. Au ajuns în zona tarabelor din piaţă, inculpatul P.D.E. a rămas de pază, iar inculpatul C.V.G. i-a propus să întreţină raport sexual oral. Iniţial, partea vătămată T.D.I. şi-a dat acordul crezând că este o glumă, dar când şi-a dat seama că aceştia nu glumesc, s-a opus, însă a fost nevoită să întreţină relaţii sexuale orale cu amândoi, sub ameninţare, după care, s-a reîntors la şcoală, urmând ca a doua zi să se întâlnească cu aceştia. Înainte de a se despărţi, cei doi i-au spus părţii vătămate că urmează în zilele următoare să-i găsească clienţi, pentru a întreţine relaţii sexuale, în schimbul unor sume de bani.
A doua zi, în timp ce se afla la şcoală, în pauză, a venit inculpatul C.V.G. împreună cu inculpatul P.D.E. şi au luat-o cu un taxi, au transportat-o într-o parcare lângă o pădure, urmând a întreţine relaţii sexuale cu clienţi găsiţi de aceştia, contra cost. Nu au fost găsiţi clienţi printre şoferii turci, situaţie în care partea vătămată a fost obligată să-l plătească pe şoferul de taxi „în natură";, fiind nevoită să întreţină cu acesta relaţii sexuale orale.
După ce s-au întors în Giurgiu, au aşteptat în scara unui bloc turn, în timp ce inculpatul C.V.G. şi inculpatul P.D.E. căutau clienţi, la telefon. Clienţii erau apelaţi de pe telefonul mobil al inculpatului P.D.E., deoarece inculpatul C. nu avea telefon. Din blocul turn a coborât un tânăr, prieten cu inculpatul P.D.E., căruia i-au propus să întreţină relaţii sexuale cu partea vătămată, care a refuzat, la refuzul acesteia, tânărul nefiind de acord nici el să întreţină relaţii sexuale cu partea vătămată.
Ulterior, partea vătămată a întreţinut relaţii sexuale normale şi orale contra sumei de 50 RON cu martorii G.P.D. şi R.S., banii astfel obţinuţi fiindu-i daţi inculpatului C.V.G. După aceea, împreună cu inculpatul C.V.G. s-au deplasat la o întâlnire cu martorul N.M., căruia i-a prezentat-o drept soţia lui, i-a spus că are 14 ani şi l-a întrebat dacă îi poate găsi o gazdă pentru noaptea respectivă. Acesta a sunat pe un prieten - martorul C.M. - care s-a oferit să-i găzduiască, aceştia plecând împreună către Băneasa, după ce au luat în maşină şi pe soţia lui M. Aici a întreţinut relaţii sexuale normale şi orale cu inculpatul C.V.G., cu martorul C.M. şi cu un tânăr „F.";.
Partea vătămată a ajuns la Giurgiu, seara, tot cu martorul N.M. şi inculpatul C.V.G. Acesta i-a găsit un client, pe inculpatul G.S., cu care a întreţinut relaţii sexuale orale şi normale în apartamentul acestuia. Inculpatul G.S. a fost cel care a intermediat apoi întâlnirea dintre partea vătămată, inculpatul C.V.G. şi martorul S.M.C., pentru ca acesta să întreţină relaţii sexuale în schimbul unor sume de bani cu partea vătămată. Banii au fost primiţi de inculpatul C.V.G. După aceasta, inculpatul G.S. a condus-o pe partea vătămată la Motelul P. La motel a discutat cu un bărbat „C.";, care i-a propus să meargă la Madrid - Spania, să practice prostituţia, acesta urmând să se ocupe cu procurarea unui paşaport şi cu scoaterea sa din ţară în mod nelegal. De la motel, partea vătămată s-a reîntors la apartamentul lui G., de unde a luat-o inculpatul C.V.G., care a bătut-o pentru că a întârziat şi nu i-a adus suficienţi bani şi drept pedeapsă a obligat-o să întreţină relaţii sexuale cu martorul N.M., pentru a-i plăti acestuia carburantul. Din declaraţiile părţii vătămate cât şi ale inculpatului C., a rezultat că inculpatul G., în urma înţelegerii avute cu C.S., urma să o găzduiască pe aceasta la el în apartament, iar a doua zi să o scoată din ţară.
Referitor la încercarea de recrutare, transportare şi exploatare sexuală în Spania, partea vătămată a mai declarat că pe data de 17 februarie 2010, după ce a întreţinut relaţii sexuale cu martorul S.M.C., inculpatul C.V.G. a venit unde era parcată maşina şi i-a zis că trebuie să se întâlnească iarăşi cu inculpatul G.S., pentru a fi prezentată unui client. Aceasta s-a urcat din nou în maşina inculpatului G.S. Partea vătămată nu i-a dat un răspuns definitiv, iar acesta i-a spus că va merge la un „băiat"; care îi va spune ce condiţii sunt în Spania. A ajuns la Motelul P., s-a întâlnit cu „C.";, în holul motelului, unde au discutat condiţiile foarte bune din Spania, povestindu-i că scoate frecvent tinere din ţară, pe care le transportă în Spania la Madrid şi că în ziua aceea (17 februarie 2010) a trimis patru tinere, că are un apartament în Madrid, unde va locui împreună cu celelalte fete, va lucra la „parcare"; unde urma să racoleze clienţi, iar banii obţinuţi îi va împărţi cu el în mod egal; ea urmând să câştige minim 100 euro/zi.
Partea vătămată i-a spus că are doar 14 ani, dar acesta i-a spus că se ocupă el de scoaterea ei din ţară.
La ieşirea din motel, „C."; i-a propus să întreţină relaţii sexuale cu el să vadă cât este de „bună";; partea vătămată a declarat că a întreţinut relaţii sexuale orale cu „C."; în maşina inculpatului G.S., acesta aşteptând în afara maşinii.
Inculpatul C.V.G. a declarat că după ce inculpatul G.S. a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată la el în apartament, acesta din urmă i-a propus să o cumpere pe fată cu suma de 200 euro, pentru a o trimite în Spania să practice prostituţia, de faţă la această discuţie fiind şi martorul C.M., însă inculpatul C.V.G. a refuzat. După ce inculpatul G.S. a racolat un client, la cererea inculpatului C.V.G., pentru a întreţine relaţii sexuale cu partea vătămată (martorul S.M.C.), inculpatul G.S. a mai solicitat să-i permită fetei să meargă cu el pentru a o duce la alţi clienţi.
Prin ordonanţa din 22 martie 2010, faţă de inculpatul C.V.G. a fost luată măsura reţinerii pentru 24 de ore, iar prin încheierea din 23 martie 2010, Tribunalul Giurgiu a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru 29 de zile, începând cu data de 23 martie 2010 până la 20 aprilie 2010.
În drept, faptele săvârşite de inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpatul C.V.G.
Instanţa de fond la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinându-se că prin comiterea infracţiunii de trafic de minori se aduce atingere nu numai libertăţii de mişcare a persoanei şi libertăţii sexuale a acesteia, dar şi vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii persoanei, atribute esenţiale ale fiinţei umane.
De asemenea, a mai reţinut instanţa de fond referitor la persoana inculpaţilor că aceştia au dat dovadă de o periculozitatea sporită, periculozitate ce rezultă din modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, inculpaţii folosindu-se de vârsta fragedă a părţii vătămate, aceasta fiind elevă, pentru a o determina prin ameninţări şi violenţe să întreţină relaţii sexuale cu diverse persoane, banii astfel obţinuţi fiind însuşiţi de inculpaţi, ştiut fiind că în perioada de minorat o persoană este mult mai vulnerabilă decât un adult, tocmai de această stare profitând inculpaţii pentru a o determina pe partea vătămată să întreţină relaţii sexuale contra voinţei sale cu diverşi clienţi pe care îi aduceau ei.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.V.G., instanţa de fond a reţinut atitudinea adoptată de acesta pe parcursul procesului penal, inculpatul recunoscând că i-a găsit clienţi părţii vătămate, nu şi că a exercitat violenţe asupra acesteia pentru a o determina să întreţină relaţii sexuale cu diverşii clienţi. De asemenea, inculpatul este recidivist, aspect ce scoate în evidenţă perseverenţa infracţională a acestuia şi faptul că nu a înţeles scopul pedepsei definit de art. 52 C. pen., motiv pentru care instanţa de fond a apreciat că reeducarea acestuia nu se poate realiza decât prin executarea pedepsei în regim de detenţie, un cuantum al acesteia de 3 ani şi 7 luni închisoare fiind în măsură să contribuie la îndreptarea acestuia pe viitor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul G.S. care a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate şi schimbarea modalităţii de executare şi inculpatul C.V.G. care a solicitat achitarea, susţinând că nu se face vinovat de comiterea faptei reţinută în sarcina sa, întrucât nu a avut nicio intenţie de a exploata partea vătămată, care l-a însoţit de bună-voie, iar el nu a obţinut nici un beneficiu de pe urma acesteia.
Prin Decizia penală nr. 195/A din 27 mai 2011 Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii G.S. şi C.V.G., împotriva Sentinţei penale nr. 74 din 23 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi a dedus prevenţia pentru inculpatul G.S. de la 5 mai 2010 la zi şi pentru inculpatul C.V.G. de la 2 septembrie 2009 la 26 noiembrie 2009 şi de la 22 martie 2010 la zi.
A constatat instanţa de apel că instanţa de fond a manifestat rol activ în cauză pentru aflarea adevărului, a stabilit corect situaţia de fapt, a făcut o legală încadrare juridică a faptelor comise de inculpaţi şi a reţinut judicios vinovăţia acestora în concordanţă cu probele administrate. De asemenea, a mai constatat că vinovăţia inculpaţilor fiind pe deplin dovedită în cauză, în mod legal prima instanţă a dispus condamnarea inculpaţilor şi la stabilirea pedepselor aplicate s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv şi persoana acestora în favoarea cărora s-au reţinut în mod judicios circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. pentru inculpatul G.S. şi art. 74 lit. c) C. pen. pentru inculpatul C.V.G., cărora li s-a dat o eficienţă juridică corespunzătoare prin reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor sub minimul special.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul C.V.G. şi a solicitat în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. admiterea recursului şi reducerea pedepsei, dându-se o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 20 din Legea nr. 678/200, avându-se în vedere circumstanţele reale şi personale, faptul ca a recunoscut şi regretat fapta, nu a avut intenţia de a exploata partea vătămata şi aceasta a întreţinut relaţii sexuale de bună voie.
Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen, combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul C.V.G. este nefondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea constată că hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite prevăzute de lege.
Instanţa de fond şi instanţa apel, prin hotărârile pronunţate, au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv persoana inculpatului, astfel că pedeapsa aplicată este, atât prin cuantum cât şi modalitate de executare, de natură a-şi realiza scopul, aşa cum acesta este circumscrisa art. 52 C. pen.
Totodată, Înalta Curte, analizând întreg materialul probator constată că prin hotărârea pronunţată de instanţa de fond soluţie confirmată şi de instanţa de apel s-a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, iar pedeapsa de 3 ani şi 7 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost just individualizată faţă de circumstanţele reale şi personale, pedeapsa stabilită fiind sub minimul special prevăzut de lege.
Prin revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 3 luni aplicată prin Sentinţa penală nr. 2227 din 25 noiembrie 2009 a Judecătoriei sector 4 inculpatul va avea de executat pedeapsa de 5 ani şi 10 luni închisoare, fapta fiind săvârşită în perioada termenului de încercare aferent pedepsei de 2 ani şi 3 luni închisoare.
Cu privire la solicitarea inculpatului în sensul reducerii pedepsei dându-se o mai mare eficienţă dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen., Înalta Curte reţine că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au reţinut aceste dispoziţii, astfel, cererea inculpatului, nu poate fi primită, având în vedere că acestuia i-a fost aplicată pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege cât şi faptul că inculpatul a comis faptele în stare de recidivă în sarcina sa fiind reţinute dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen.
În cuprinsul Rechizitoriului nr. 15D/P/2010 din 18 mai 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Giurgiu nu se face nici o referire cu privire la faptul că inculpatul C.V.G. ar fi denunţat sau facilitat tragerea la răspundere penală a altor persoane implicate în traficul de persoane şi nu există la dosar înscrisuri din care să rezulte ca inculpatul ar fi denunţat sau facilitat tragerea la răspundere a altor persoane, astfel că inculpatul nu poate beneficia de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 678/20001.
Audiat în faţa instanţei, inculpatul C.V.G. a recunoscut că atât el cât şi inculpatul P.D.E. au întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată, însă nu a ameninţat-o şi nici nu a lovit-o vreodată pe aceasta pentru a o determina să întreţină relaţii sexuale cu el. A recunoscut că într-adevăr a căutat-o pe partea vătămată împreună cu inculpatul P.D.E., însă acesta din urmă a întrebat partea vătămată dacă vrea să se prostitueze deoarece auziseră prin oraş că aceasta se mai prostituase, propunere ce a fost acceptată de partea vătămată.
Partea vătămată T.D.I. prin declaraţia dată în faţa instanţei de fond, a arătat că nu-şi aduce aminte care dintre inculpaţii C. şi G. i-a propus să se prostitueze, că nu-şi aduce aminte dacă a fost de acord cu propunerea, dar că a întreţinut relaţii sexuale orale cu cei doi, fără ca aceştia să exercite violenţe fizice asupra sa. A mai declarat că îi era frică de inculpatul C.F. pentru că o putea bătea, ceea ce s-a şi întâmplat, şi totodată a mai declarat că inculpatul C.V.G. a lovit-o cu palmele peste faţă, mâini şi picioare, situaţie confirmată şi de martorul N.M. „inculpatul C. a lovit-o pe partea vătămată atunci când venise cu aceasta la magazinul unde vindea soţia mea, însă eu nu cunosc motivul, nu ştiu care erau discuţiile dintre aceştia ";
Instanţa de fond şi instanţa de apel au reţinut dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen., astfel, Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator, pedeapsa astfel cum a fost individualizată, răspunde atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei şi datelor personale ale inculpatului cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen., fiind just individualizată faţă de cele mai sus menţionate.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursul inculpatul C.V.G., potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive de la 22 martie 2010 la 18 octombrie 2011.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V.G. împotriva Deciziei penale nr. 195/A din 27 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 martie 2010 la 18 octombrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3652/2011. Penal. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 3646/2011. Penal → |
|---|
