ICCJ. Decizia nr. 3652/2011. Penal. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3652/2011
Dosar nr. 14043/121/2010
Şedinţa publică din 18 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1501/R din 29 septembrie 2011 Curtea de Apel Galaţi a dispus respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurentul contestator L.S.
S-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul contestator L.S. împotriva Sentinţei penale nr. 246 din 10 martie 2011 a Tribunalului Galaţi, decizia fiind definitivă cu privire la recurs.
A reţinut instanţa de fond cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată de către contestator, fată de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., nu au legătură cu soluţionarea cauzei care vizează modificarea pedepsei de 10 ani închisoare prin intervenirea unei legi penale noi neaflată însă în vigoare.
Împotriva acestei decizii la data de 3 octombrie 2011 recurentul contestator a formulat recurs şi a solicitat admiterea recursului, arătând ca dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. au legătură cu prezenta cauză, fiind vorba de reducerea pedepsei.
Analizând recursul declarat, sub aspectele invocate precum şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (3) şi art. 38514 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de condamnatul L.S. este nefondat, pentru considerentele se vor arăta în continuare:
Recurentul condamnat L.S. a formulat contestaţie la executare împotriva Sentinţei penale nr. 67/2004 a Tribunalului Sibiu, arătând că, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, a intervenit o lege mai favorabilă, respectiv Legea nr. 286/2009, iar pedeapsa ce i-a fost aplicată depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, întemeindu-şi contestaţia la executare pe dispoziţiile art. 458 C. proc. pen. în referire la art. 12, 14 şi 15 C. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 246 din 10 martie 2011 Tribunalul Galaţi a respins ca fiind nefondată contestaţia la executare formulată de condamnatul L.S. împotriva Sentinţei penale nr. 67/2004 a Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 976 din 15 februarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând că „potrivit art. 446 din Legea 286/2009 privind Codul penal, prezentul cod intră în vigoare la data care va fi stabilită în legea pentru punerea în aplicare a acestuia.";
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs condamnatul şi a invocat totodată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. arătând că prin neaplicarea acestora în cazul pedepselor rămase definitive apare o discriminare între persoanele condamnate definitiv anterior şi cele care au fost judecate ulterior.
Curtea de Apel Galaţi a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurentul contestator L.S. constatând că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. nu au legătură cu prezenta cauză.
Verificând decizia atacată pe baza materialului de la dosar Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat întrucât, în mod corect Curtea de Apel Galaţi a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cu motivarea că nu sunt realizate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată.
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, acesta decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unor legi sau ordonanţe ori a unor dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care au legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Cea de a doua condiţie care trebuie îndeplinită se referă la dreptul oricărei părţi, a instanţei de judecată şi a procurorului de a putea ridica o excepţie de neconstituţionalitate.
În al treilea rând, trebuie ca normele legale în vigoare, a căror neconstituţionalitate este contestată, să nu fi fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
În speţă, excepţia invocată nu are legătură cu soluţionarea cauzei şi nu se încalcă principiile consacrate de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia României privind universalitatea şi art. 16 alin. (1) din Constituţia României privind egalitatea în drepturi, invocate de condamnat, astfel că, în mod corect, Curtea de Apel Galaţi a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de condamnatul L.S.
De asemenea, susţinerile condamnatului referitoare la dispoziţiile Legii nr. 289/2009 privind Codul penal Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate având în vedere că dispoziţiile art. 446 din legea mai sus menţionată prevăd că prezentul Cod penal intră în vigoare la data care va fi stabilită în lege pentru punerea în aplicare a acestuia.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul contestatorului L.S., urmează să fie respins ca nefondat
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul L.S. împotriva Deciziei penale nr. 1501/R din 29 septembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţa publică, azi 18 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3653/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3649/2011. Penal → |
|---|
