ICCJ. Decizia nr. 369/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 369/2011
Dosar nr. 589/59/2010
Şedinţa publică din 02 februarie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 207/PI din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de către petenţii I.V. şi P.C. împotriva rezoluţiei din 09 aprilie 2010 dată în dosarul nr. 593/P/2009, respectiv rezoluţiei din 11 mai 2010 dată în dosarul nr. 459/II/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pe care le-a menţinut ca fiind temeinice şi legale.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi petenţii la câte 80 lei cheltuieli judiciare faţă de stat.
S-a reţinut că, sub numărul dosar 589/59/2010 a fost înregistrată la Curtea de Apel Timişoara plângerea formulată de către petenţii I.V. şi P.C. împotriva rezoluţiei din 09 aprilie 2010 dată în dosarul nr. 593/P/2009, respectiv rezoluţiei din 11 mai 2010 dată în dosarul nr. 459/II/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, arătând că din probele existente rezultă vinovăţia intimatului D.T., deoarece contractul nr. 6 din 22 martie 2007, capul de tabel de la anexa din 01 august 2007 sunt false, realizate după obţinerea semnăturilor, prin complicitatea fostului preşedinte al Asociaţiei de proprietari, A.P., realitatea fiind că s-a convenit cedarea uscătoriei şi a terasei pentru mansardarea blocului prin realizarea a două apartamente care trebuiau cedate SC T.T. SRL, nefiind prevăzută vânzarea terasei. S-a mai arătat că dacă ştiau că numitul D.T. nu este patron, nu ar fi negociat şi semnat acel contract, considerând că proprietarii au fost înşelaţi prin folosirea de calităţi mincinoase, prin folosirea frauduloasă a semnăturilor proprietarilor pentru obţinerea contractului de vânzare-cumpărare, faptele descrise încadrându-se la infracţiunea de înşelăciune în forma prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.
În cauză au fost ataşate dosarele nr. 593/P/2009, respectiv nr. 459/II/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia din 09 aprilie 2010 dată în dosar nr. 593/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul D.T., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. şi fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
În motivarea rezoluţiei procurorul a arătat că Asociaţia de proprietari din municipiul Timişoara, a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorului D.T., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor enumerate mai sus.
Din cuprinsul actelor premergătoare efectuate în cauză (plângere, declaraţii, înscrisuri) rezultă că la data de 22 martie 2007 s-a încheiat contractul de lucrări nr.6 între Asociaţia de proprietari din municipiul Timişoara, reprezentată de către A.P. în calitate de preşedinte al asociaţiei, N.S. în calitate de membru şi P.N. în calitate de cenzor pe de o parte şi SC T.T.I. SRL reprezentată de făptuitorul D.T. pe de altă parte, obiectul contractului constituindu-l construirea unui acoperiş şarpantă ţiglă ceramică, izolaţie termică polistiren 5 cm, geam termopan aluminiu maro 5 bucăţi casa scării, o uşă aluminiu maro intrare bloc, zugrăvirea casei scărilor, izolare tavan şi pereţi, hol intrare, interfon nou, iluminat senzori, betonat trepte conform caietului de sarcini nr. 4 din 22 martie 2007, obligaţie care îi revenea firmei arătate mai sus, în timp ce asociaţia de proprietari se obliga să vândă, în formă autentică planşeu, terasă bloc şi uscătoriile de la etajul 4, sc. A.
Procurorul a arătat că pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că făptuitorul D.T. a completat contractul, el fiind acela care a trecut în contract numele de U.S., fără a modifica clauzele contractuale stabilite de comun acord.
S-a mai arătat că în speţa de faţă lipseşte latura obiectivă a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., acţiunea de alterare presupunând denaturarea materială a unui înscris adevărat, condiţie care nu este îndeplinită în speţă.
Cu privire la infracţiunea de înşelăciune în forma prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., s-a constatat de către procuror că simpla neexecutare a unei obligaţii asumate printr-o convenţie civilă nu are caracter penal, iar consecinţele nerespectării acesteia sunt reglementate de legea civilă.
Cu privire la infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), procurorul de caz a arătat că nu s-a putut stabili ca făptuitorul D.T. să fi făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului în faţa unui organ ori a unei instituţii de stat ori a unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., care să conducă la obţinerea în mod ilegal a autorizaţiilor de edificare a mansardei blocului, respectiv la intabularea apartamentelor rezultate în urma edificării.
Cu privire la împuternicirea existentă în favoarea numitului A.P. să semneze pentru şi în numele proprietarilor actul de înstrăinare a uscătoriei şi a holului mic, terasa planşeu pod scara A, s-a constatat că există un dubiu cu privire la inexistenţa unei asemenea împuterniciri din partea tuturor proprietarilor, dubiu care este în favoarea făptuitorilor.
Împotriva acestei rezoluţii au formulat plângere petenţii P.C. şi I.V., care a fost respinsă prin rezoluţia din 11 mai 2010 dată în dosarul nr. 459/II/2/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Împotriva acestor rezoluţii au formulat plângere petenţii P.C. şi I.V., plângere pe care instanţa a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, în raport cu materialul probator existent în cauză.
Astfel, se observă că procurorul de caz a analizat în mod corespunzător toate detaliile speţei, reţinând în mod corect modalitatea în care a fost încheiat contractul de lucrări nr. 6 între Asociaţia de proprietari din municipiul Timişoara, reprezentată de numitul A.P. şi N.S. în calitate de membru şi P.N. în calitate de cenzor pe de o parte şi SC T.T.I. SRL reprezentată de făptuitorul D.T. pe de altă parte.
În ceea ce priveşte infracţiunile de care este acuzat intimatul D.T., se observă că acuzele respective nu pot avea un caracter penal, chiar dacă intimatul nu şi-ar fi respectat întocmai obligaţiile care i-ar fi revenit din contractul menţionat mai sus, o asemenea nerespectare a clauzelor contractuale având un caracter civil.
În aceste condiţii nu se poate vorbi de existenţa infracţiunii de înşelăciune în forma prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., deoarece făptuitorul nu a întreprins acţiuni de inducere în eroare prin amăgire sau întrebuinţare de mijloace frauduloase la încheierea convenţiei, pe parcursul executării acesteia, încât asociaţia de proprietari să fi fost determinată în acest fel să încheie sau să execute contractul, fiind incidente dispoziţiile art. 10 lit. b) C. proc. pen., fapta nefiind prevăzută de legea penală.
Cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., procurorul în mod judicios a arătat că în speţa de faţă acestei infracţiuni îi lipseşte latura obiectivă, respectiv acţiunea de alterare a înscrisului, care presupune o denaturare materială a unui înscris adevărat, în condiţiile în care semnătura numitului U.S. nu apare la rubrica beneficiar, ci a numitei N.S., cea care a fost prezentă la încheierea contractului şi care avea calitatea de a semna contractul, fiind incidente dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Cu privire la infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută şi pedepsită de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), s-a stabilit în mod judicios că nu se poate reţine în sarcina făptuitorului o faptă de a fi făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului în faţa unui organ sau a unei instituţii de stat ori a unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., care să conducă la obţinerea în mod ilegal a autorizaţiilor de edificare a mansardei blocului, respectiv la intabularea apartamentelor rezultate în urma edificării, fiind incidente dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Cu privire la problematica împuternicirii acordate preşedintelui asociaţiei de proprietari, numitul A.P., pentru a semna în numele proprietarilor actul de înstrăinare al uscătoriei şi holului mic, terasa planşeu pod scara A, în mod judicios s-a reţinut că în cauză există un dubiu cu privire la inexistenţa unei asemenea împuterniciri din partea tuturor locatarilor, dubiu care îi profită făptuitorului.
Pentru toate aceste considerente, văzând că nu a putut fi reţinută vreo faptă de natură penală numitului D.T., criticile formulate de către petenţi nefiind de natură să conducă la o altă concluzie decât cea exprimată în rezoluţiile atacate, plângerile urmează a fi respinse ca neîntemeiate.
II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat recurs petiţionarii I.V. şi P.C., reluând prin motivele scrise criticile şi susţinerile iterate la instanţa de fond, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a intimatului avocat D.T. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) C. pen., art. 290 C. pen. şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de critică formulate, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul de faţă se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât judecătorul fondului, prin conformare la dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., a verificat rezoluţia atacată a procurorului nr. 593/P/2009 din 09 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarului cauzei şi în lipsa unor înscrisuri noi prezentate a statuat în mod legal şi temeinic că plângerea petiţionarilor I.V. şi P.C. împotriva acestei rezoluţii este nefondată şi a respins-o în consecinţă în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) teza a III-a C. proc. pen.
În propriul demers analitic, Înalta Curte are în vedere că din examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză (plângere, declaraţii făptuitor, martori, acte) rezultă că la data de 22 martie 2007, s-a încheiat contractul de lucrări nr. 6 între Asociaţia de proprietari din municipiul Timişoara, reprezentată de către A.P., în calitate de preşedinte al asociaţiei, N.S. în calitate de membru şi P.N. în calitate de cenzor, pe de-o parte şi SC T. & T.I. SRL, reprezentată de făptuitorul D.T., pe de altă parte.
Obiectul contractului îl constituia obligaţia celei din urmă părţi „de a construi un acoperiş şarpantă, ţiglă ceramică, izolaţie termică polistiren 5 cm, geam termopan aluminiu maro 5 bucăţi casa scării, o uşă aluminiu maro intrare bloc, zugrăvirea casei scărilor, izolare tavan şi pereţi, hol intrare, interfon nou, iluminat senzor, betonat trepte conform caiet sarcini nr. 4 din 22 martie 2007, în vreme ce prima parte se obliga „să vândă în formă autentică la notar public planşeul, terasă bloc şi uscătoriile de la etajul 4, scara A".
Cu prilejul audierii la procuror în data de 22 septembrie 2009, noul preşedinte al Asociaţiei de proprietarii, numitul I.V., a precizat că făptuitorul D.T. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii „fals în înscrisuri sub semnătură privată" prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen., deoarece în contractul de lucrări menţionat mai sus a trecut la rubrica „membrii comisiei" pe numitul U.S., deşi acesta nu a fost prezent la încheierea contractului, iar la rubrica „beneficiar" nu apare semnătura acestuia, ci a numitei N.S. De asemenea, se mai reclamă şi faptul că au fost modificate clauzele contractuale mai precis „partea de început a contractului".
Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că făptuitorul D.T. este cel care a completat contractul încheiat între SC T. & T.I. SRL şi Asociaţia de proprietari din municipiul Timişoara, el fiind cel care a trecut în contract numele şi prenumele numitului U.S., fără însă a modifica clauzele contractuale stabilite de comun acord cu cealaltă parte. În acest sens au declarat şi martorii audiaţi în cauză, respectiv numiţii A.P., M.E. şi N.S.
Fiind audiat în cauză, făptuitorul D.T. a recunoscut că el este cel care a completat contractul, însă face precizarea că numitul U.S. a fost trecut în contract la dictarea numitului I.V.
Având în vedere cele de mai sus urmează ca în cauză să se dispună neînceperea urmăririi penale faţă de D.T., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată" prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen., întrucât faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii respectiv latura obiectivă.
Sub aspectul laturii obiective se cere ca acţiunea de falsificare a înscrisului să se realizeze prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea acestuia în orice mod. Raportat la cele sesizate prin plângere, s-a apreciat că acţiunea de falsificare la care se face referire vizează alterarea în orice mod a contractului nr. 6 din 22 martie 2007, respectiv prin consemnarea la rubrica „membrii comisiei" a numitului U.S., deşi acesta nu a participat la încheierea contractului.
Acţiunea de alterare presupune denaturarea materială a unui înscris adevărat, deci preexistent, condiţie ce nu este îndeplinită în speţă. Aşa cum am arătat anterior, în contract a fost trecut, chiar din momentul întocmirii acestuia, la rubrica „membrii comisiei" numitul U.S. S-a precizat că deşi în partea introductivă a contractului a fost trecut numitul U.S., semnătura acestuia nu apare la rubrica „beneficiar", unde apare semnătura numitei N.S., cea care, de altfel, a fost prezentă la încheierea contractului şi care avea calitatea de a semna contractul.
Referitor la infracţiunea de „înşelăciune", prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (2), (3) C. pen., numitul I.V. a precizat că făptuitorul D.T. se face vinovat de săvârşirea acesteia deoarece „nu şi-a respectat obligaţiile ce-i incumbau din contract, în sensul că a realizat mai multe apartamente la mansardă decât au fost trecute în contractul iniţial şi proiect, a efectuat lucrări de o calitate îndoielnică, nu a executat toate lucrările, respectiv la subsol, a intrat în posesia apartamentelor înainte de a se semna recepţia lucrărilor şi fără acceptul proprietarilor".
Având în vedere cele de mai sus, în mod legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.T., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „înşelăciune", prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., întrucât fapta nu e prevăzută de legea penală.
Astfel, pentru aplicarea art. 215 alin. (2), (3) C. pen., se cere ca, fie la încheierea convenţiei, fie pe parcursul executării acesteia, făptuitorul să fi întreprins acţiuni de inducere în eroare, prin amăgire sau întrebuinţare de mijloace frauduloase, şi numai astfel să fi determinat cealaltă parte să încheie sau să execute contractul. Simpla neexecutare a unei obligaţii asumate în cadrul unei convenţii civile nu are caracter penal, iar consecinţele nerespectării acesteia sunt reglementate de legea civilă.
În ceea ce priveşte infracţiunea de „fals în declaraţii", prevăzută şi pedepsită de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), se precizează că pe parcursul cercetărilor nu s-a putut stabili că făptuitorul D.T. ar fi făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului în faţa unui organ sau a unei instituţii de stat ori a unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., care să conducă la obţinerea, în mod ilegal, a autorizaţilor de edificare a mansardei blocului, respectiv la intabularea apartamentelor rezultate în urma edificării, astfel încât, în cauză, se va dispune neînceperea urmăririi penale faţă de acesta întrucât fapta nu există.
Astfel, aşa cum rezultă din declaraţiile proprietarilor ce alcătuiesc Asociaţia de Proprietari din municipiul Timişoara, jud. Timiş, toţi au fost de acord cu edificarea mansardei, iar autorizaţia pentru edificare a avut la bază acordul acestora şi proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire (PAC nr. 202/2007 elaborat de arh. P.V.).
În ceea ce priveşte intabularea apartamentelor rezultate în urma edificării mansardei s-a precizat că aceasta s-a realizat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare încheiat la Biroul Notarului Public I.G. din municipiul Oradea între numitul A.P., în calitate de reprezentant al Asociaţiei de Proprietari din municipiul Timişoara, pentru apartamentul numărul 11, respectiv D.T. pentru apartamentul cu numărul 12.
În legătură cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare menţionat anterior, se precizează că numitul A.P. a fost împuternicit, alături de numiţii U.S. şi P.N., de către proprietarii ce alcătuiesc Asociaţia de Proprietari din municipiul Timişoara, judeţul Timiş să înstrăineze „uscătoria, holul mic şi terasa planşeu pod sc. A", aşa cum rezultă din tabelul cuprinzând semnăturile acestora „.... împuternicesc să semneze în numele lor şi pentru ei, în faţa notarului, actul de înstrăinare al uscătoriei şi hol mic, terasa planşeu pod sc. A, situate la adresa de mai sus, semnătura lor fiind opozabilă tuturor proprietarilor.".
Cu prilejul audierii, o parte din proprietari au precizat că l-au împuternicit pe numitul A.P. să semneze pentru ei şi-n numele lor actul de înstrăinare al uscătoriei şi holului mic, terasa planşeu pod sc. A, o parte au precizat că nu au ştiut ce au semnat, o parte nu au putut fi audiaţi deoarece şi-au schimbat domiciliul, iar o parte au precizat că nu l-au împuternicit în acest sens pe numitul A.P.. Toţi cei audiaţi au arătat însă, că au fost de acord cu edificarea mansardei şi au precizat că au primit de la făptuitorul D.T. suma de 500 Euro, aşa cum este prevăzut în „anexa la tabelul de cedare a uscătoriei şi terasei blocului din Timişoara.
Raportat la cele de mai sus şi-n condiţiile în care cei care au declarat că nu l-au împuternicit pe numitul A.P. să înstrăineze „uscătoria, holul mic şi terasa planşeu pod sc. A", au semnat atât tabelul în care se menţionează că locatarii împuternicescsă semneze în numele lor şi pentru ei, în faţa notarului, actul de înstrăinare al uscătoriei şi hol mic, terasa planşeu pod sc. A, situate la adresa de mai sus, semnătura lor fiind opozabilă tuturor proprietarilor" cât şi „anexa la tabelul de cedare a uscătoriei şi terasei blocului din Timişoara, s-a apreciat că în cauză există un dubiu cu privire la inexistenţa unei asemenea împuterniciri din partea tuturor locatarilor, dubiu ce nu poate decât să profite făptuitorului.
Aşa fiind, în mod legal, în baza art. 209 C. proc. pen. raportat la art. 228 C. proc. pen., dată fiind existenţa în cauză a impedimentelor la punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de intimatul avocat D.T., prevăzute de dispoziţiile art. 10 lit. b) şi lit. d) C. proc. pen., s-a dispus prin rezoluţia originară a procurorului atacată neînceperea urmăririi penale faţă de D.T., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. şi art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii I.V. şi P.C. împotriva sentinţei penale nr. 207/PI din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 368/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3701/2011. Penal. Lovirea sau alte violenţe... → |
|---|
