ICCJ. Decizia nr. 3766/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3766/2011
Dosar nr.13069/118/2010
Şedinţa publică din 25 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Tribunalul Constanţa, secţia penală, prin Sentinţa nr. 88 din 25 februarie 2011, l-a condamnat pe inculpatul A.E. (fiul lui S. şi E., născut la 17 noiembrie 1981) la 4 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A menţinut starea de arest şi a dedus din pedeapsă perioada executată prin reţinere şi arest preventiv, de la 12 septembrie 2010 la zi.
L-a obligat pe inculpat să plătească 863,08 RON părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Constanţa reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate A.G.
A luat act că partea civilă A.G. a renunţat la pretenţiile civile formulate.
În baza art. 118 lit. d) C. pen. a confiscat cuţitul tip briceag, folosit la comiterea infracţiunii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut pe baza probelor administrate următoarea situaţie de fapt:
La data de 11 septembrie 2010, în jurul orelor 1330, în timp ce se afla în Piaţa Centrală din mun. Medgidia unde se ocupa cu vânzarea de produse, inculpatul A.E. i-a văzut pe martorul S.E. şi pe partea vătămată A.G. şi s-a lansat în formularea unor afirmaţii supărătoare la adresa concubinei martorului, plecată în străinătate. Şicanat de insinuările inculpatului, martorul S.E. a aplicat lovituri inculpatului, iar acesta la rândul său a lovit pe martor.
Partea vătămată A.G. a încercat să îi despartă, fiind de altfel rudă, văr cu martorul, dar atunci inculpatul a scos un cuţit tip briceag şi a înjunghiat-o în stomac, după care cu acel cuţit în mână s-a îndreptat către martor, însă acesta a fugit, cam în acel moment intervenind şi mătuşa martorului, martora S.N.
Potrivit procesului-verbal de la fila 1 a Raportului de constatare medico-legală X/A1 agresiuni/2010 din 23 septembrie 2010, din dosarul de urmărire penală, partea vătămată A.G. a prezentat o plagă înjunghiată abdominală anterioară penetrantă, transfixiantă, prin stomac, care a necesitat pentru vindecare 28 - 30 de zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în pericol prin şoc toxemic ca urmare a perforaţiei gastrice cu peritonită consecutivă.
Împotriva hotărârii, în termenul legal, inculpatul A.E. a declarat apel şi a solicitat, în principal, achitarea şi să se dea eficienţă dispoziţiilor art. 44 alin. (3) C. pen., iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la "omor" în infracţiune de "vătămare corporală" prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., reţinându-se lipsa intenţiei de a ucide şi să se dispună reducerea cuantumului pedepsei cu aplicarea dispoziţiilor art. 81, sau art. 861 C. pen. faţă de circumstanţele personale, nu a avut antecedente penale, este muncitor, are o activitate care-i asigură mijloacele de trai, are o familie şi de starea de provocare în care a acţionat.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 46/P din 19 aprilie 2011, a admis apelul, a desfiinţat în parte sentinţa şi a redus pedeapsa de la 4 ani la 3 ani închisoare ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante legale a depăşirii limitelor legitimei apărări, prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen.
Instanţa de apel a motivat că este posibil ca inculpatul să fi făcut un comentariu insultător la adresa concubinei martorului S.E. plecată în Germania (şi din această cauză nu se poate reţine că ar fi comis fapta sub imperiul provocării), dar aceasta nu îndreptăţea martorul sau partea vătămată la pedepsirea sa corporală.
În faţa avalanşei de pumni, a superiorităţii numerice, riposta inculpatului era explicabilă, însă acţiunea de a lovi cu un cuţit a fost exagerată depăşind limitele legitimei apărări, deoarece nici martorul şi nici partea vătămată nu erau înarmaţi.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa care a criticat-o ca fiind netemeinică şi nelegală invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. "când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii".
S-a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 73 lit. a) C. pen., admiţând că este posibil ca inculpatul să fi insultat martorul şi din această cauză s-a ajuns la bătaie însă, fără suport probator a considerat că inculpatul a lovit cu cuţitul în faţa avalanşei de pumni din partea martorului şi părţii vătămate.
Nu au fost indicate mijloacele de probă care fac dovada stării psihice a inculpatului de puternică tulburare sau emoţie în premomentul agresării părţii vătămate. Mai mult, la individualizarea pedepsei instanţa a evaluat "poziţia de recunoaştere a lovirii cu cuţitul, regretând comiterea faptei" cu toate că încă din cursul urmăririi penale inculpatul a adoptat o poziţie oscilantă. Chiar în faţa instanţei de apel a lansat două variante privind modalitatea în care s-a produs agresiunea - prima constând în neefectuarea unor mişcări de mânuire a cuţitului de la stânga la dreapta context în care a susţinut că a lovit pe cineva precizând că nu a făcut mişcare de împingere înainte a cuţitului.
S-a solicitat înlăturarea circumstanţei atenuante legale a depăşirii limitelor legitimei apărări prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen., şi menţinerea sentinţei.
Recursul este fondat.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că prima instanţă a reţinut corect şi a motivat, având în vedere declaraţiile părţii vătămate şi martorei S.N., că în ziua de 11 septembrie 2010, în timp ce treceau prin Piaţa Centrală a Municipiului Medgidia, partea vătămată A.G. şi martorul S.E. l-au întâlnit pe inculpat care a făcut un comentariu insultător la adresa soţiei martorului plecată la muncă în Germania. Pentru că martorul i-a răspuns, cei doi au început să se împingă, a intervenit şi partea vătămată şi s-au lovit reciproc. Chiar inculpatul audiat în aceeaşi zi a arătat că a fost insultat de martor, drept pentru care a ripostat împingându-l cu mâna sub bărbie, după care i-a întors spatele, moment în care a fost luat la bătaie de martor, partea vătămată şi nişte femei.
Inculpatul a negat lovirea cu cuţitul şi a precizat că a aplicat o singură lovitură cu pumnul (lovirea sub bărbie a martorului S.E.), şi nu ştie cum l-a lovit pe A.G. cu cuţitul.
În timp inculpatul şi-a schimbat atitudinea şi a ajuns să admită că a lovit cu un cuţit luat din mâna martorului, altădată că l-a luat de pe jos. Oricum, a negat că a lovit direct, susţinând că a fluturat cuţitul ca să se apere. Mai mult, a susţinut că a fost lovit de un grup de 4 - 5 bărbaţi, sprijinit în apărarea sa de martorii P.D.V., E.E. şi E.P.
Apărările inculpatului sunt contrazise de martorii O.F., S.N., B.F., A.N., P.S.
Aceşti martori au fost la faţa locului, au perceput direct bătaia şi au arătat că "am văzut un grup de 3 persoane care păreau a se bătea, este posibil ca unul din ei să fi intervenit să-i despartă pe ceilalţi doi - martorul P.; am văzut pe inculpat cu geaca trasă peste cap în timp ce era lovit de doi bărbaţi" - O.F.
Din concluziile raportului de constatare medico-legală rezultă că A.G. a prezentat o plagă înjunghiată, abdominală anterioară, penetrantă transfixiantă prin stomac.
O astfel de leziune nu se putea produce în condiţiile arătate de inculpat, în timp ce flutura cuţitul în plan orizontal pentru a-i îndepărta pe agresori.
Prin fluturarea cuţitului în plan orizontal se putea produce cel mult tăierea (plagă tăiată) vreuneia din persoanele aflate în apropiere or, în cauză este vorba de o plagă înjunghiată, penetrantă care a străpuns ambii pereţi ai stomacului, cuţitul având lama de 7 cm.
Instanţa de fond a motivat că nu se poate reţine că inculpatul a săvârşit fapta aflându-se în legitimă apărare, câtă vreme partea vătămată a intervenit spre a-i despărţi pe inculpat şi martorul S.E.
De asemenea, a arătat că nu se poate reţine nici că fapta a fost comisă sub imperiul unei puternice tulburări sau emoţii - provocare - câtă vreme inculpatul a fost cel care a iniţiat conflictul.
Curtea de apel a reţinut şi motivat că inculpatul a săvârşit fapta prin depăşirea limitelor legitimei apărări, pe baza aceloraşi probe administrate în faţa instanţei fondului.
Concluzia la care a ajuns instanţa de apel este greşită.
Potrivit art. 44 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în stare de legitimă apărare.
Art. 44 alin. (2) C. pen., asimilează cu legitima apărare, depăşirea limitelor unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul, atunci când această depăşire se datoreşte tulburării sau temerii (excesul justificat).
Pentru a se reţine circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen. (excesul scuzabil) este necesar să se constate că făptuitorul se afla în legitimă apărare, că a depăşit limitele acesteia şi că depăşirea nu s-a produs sub imperiul tulburării sau temerii.
Considerarea de către legiuitor a depăşirii legitimei apărări ca circumstanţă atenuantă se justifică prin aceea că fapta care constituie depăşirea legitimei apărări a fost generată în primul rând de comportarea agresorului.
Din probele administrate rezultă fără îndoială că inculpatul i-a adresat cuvinte jignitoare martorului S.E., curtea admite în motivarea deciziei că "este posibil ca inculpatul să fi făcut un comentariu insultător la adresa concubinei martorului S.E. şi din această cauză nu se poate reţine că inculpatul ar fi comis fapta sub imperiul provocării.
Prevederile art. 73 lit. a) C. pen. operează numai dacă a existat un atac în sensul art. 44 alin. (2) C. pen., iar depăşirea limitelor apărării nu a fost determinată de existenţa unei stări de tulburare sau temere a persoanei care se apără; dacă atacul victimei nu a prezentat un pericol grav pentru inculpat nu se justifică aplicarea art. 73 lit. a) C. pen.
Din probele administrate rezultă că inculpatul este o persoană voinică în comparaţie cu victima şi martorul. Inculpatul purta un cuţit tip briceag pe când victima şi martorul nu erau înarmaţi, astfel că nu puteau să-i pună în pericol grav viaţa.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează să admită recursul, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc.pen., să caseze Decizia şi în rejudecare să înlăture circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen. şi să menţină sentinţa.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce timpul reţinerii şi arestării de la 12 septembrie 2010 la 25 octombrie 2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 46/P din 14 aprilie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpatul A.E.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi menţine Sentinţa penală nr. 88 din 25 februarie 2011 a Tribunalului Constanţa.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 12 septembrie 2010 la 25 octombrie 2011.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3753/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3820/2011. Penal. Vătămarea corporală... → |
|---|
