ICCJ. Decizia nr. 3877/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3877/2011

Dosar nr.1624/36/2009

Şedinţa publică din 2 noiembrie 2011

Asupra recursurilor penale de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 328 din 3 septembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 2753/118/2008 s-a dispus, în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 condamnarea inculpatului C.A. (cetăţean român, studii 8 clase, căsătorit) la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 condamnă pe inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., contopeşte pedepsele cu închisoarea stabilite pentru infracţiunile săvârşite de inculpatului C.A. şi a dispus ca acesta să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, de 5(cinci) ani, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

A interzis inculpatului C.A., cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din cuantumul pedepsei ce urmează a fi executată de inculpat perioada arestării preventive de la data de 7 aprilie 2006 până la data de 15 septembrie 2006, când s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr .678/2001 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpata C.M. (cetăţean român, studii 10 clase, fără antecedente penale) la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr .678/2001 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea stabilite pentru faptele săvârşite de inculpata C.M. şi a aplicat acesteia pedeapsa închisorii cea mai grea, de 3 (trei) ani.

A făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen. în ceea ce priveşte pedeapsa complementară.

A interzis inculpatei C.M., cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa închisorii aplicate inculpatei perioada reţinerii acesteia în prezenta cauză, de la 6 aprilie 2006 la 7 aprilie 2006.

În baza art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei C.M.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen.:

A constatat suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 86² C. pen., a fixat termen de încercare de 5 ani.

A desemnat organul de supraveghere a inculpatei Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatei i s-a impus să respecte obligaţiile prevăzute la lit. a) - d), şi anume:

- să se prezinte, la datele fixate, la organul desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei.

A dispus efectuarea, de îndată, a comunicării prevăzute de art. 359 alin. (1) C. pen., către inculpata C.M.

A constatat că părţile vătămate nu au formulat pretenţii civile în cauză.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 1.825 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:

În luna septembrie 2003, respectiv, octombrie 2004, inculpatul C.A. le-a recrutat pe victimele S.I. şi S.M., promiţându-le în mod nereal că le vor găsi locuri de muncă în Spania. Inculpatul C.A. a fost cel care a suportat cheltuielile pentru obţinerea paşapoartelor victimelor şi deplasarea lor în Spania, unde au fost obligate să practice prostituţia de către inculpaţii C.A. şi C.M.

După eliberarea paşaportului, victima S.E., însoţită de inculpatul C.A., a plecat la data de 27 septembrie 2003 la Madrid. Aici, au fost aşteptaţi de inculpata C.M., şi ulterior, victima a fost cazată într-o cameră de hotel din zona M., unde a întâlnit-o pe F.V.

Ulterior, partea vătămată S.I. a fost obligată să practice prostituţia de către C.M. şi C.A., timp de cinci luni, perioada în care au ameninţat-o în acest scop. Victima a precizat că în aceste condiţii, neavând bani şi necunoscând limba spaniolă, iar paşaportul ei fiind luat de către C.M., a fost nevoită să se prostitueze în folosul inculpaţilor, care i-au spus că trebuie să le restituie cheltuielile făcute cu obţinerea paşaportului şi transportul acesteia în Spania.

S.I. a fost obligată să se prostitueze pe stradă şi într-un club, unde era supravegheată de C.M., iar la sfârşitul zilei, C.A. nota într-un caiet sumele de bani obţinute prin prostituţie.

Şi declaraţiile părţilor vătămate I.S. susţin celelalte probe administrate în cauză, din care rezultă comiterea infracţiunilor de trafic de persoane de către inculpaţi.

După ce anterior îşi schimbase domiciliu în Hârşova, la locuinţa cumnatului ei, B.I. (care a fost cercetat în cauză în calitate de învinuit) şi soţia acestuia, în cursul lunii aprilie 2004, I.S. a locuit temporar la aceştia.

În perioada următoare, din cauza situaţiei financiare precare, partea vătămată şi-a căutat un loc de muncă în Constanţa, consultând în acest scop şi anunţurile din ziarele locale. Negăsind de lucru, I.S. l-a întrebat şi pe B.I. dacă cunoaşte vreo persoană care să o ajute să muncească în străinătate.

În aceste condiţii, martorul B.I. i-a făcut cunoştinţă cu inculpatul C.A. Acesta din urmă i-a propus să o ajute să ajungă în străinătate, sens în care să-i suporte cheltuielile cu eliberarea paşaportului şi a transportului în Spania, urmând ca ulterior, I.S. să-i restituie cheltuielile făcute de inculpat.

Ulterior, tot în luna aprilie 2004, C.A. i-a dat părţii vătămate sumele de bani necesare achitării taxelor pentru paşaport şi aceasta a depus actele pentru eliberarea documentului.

I.S. nu a mai ridicat paşaportul, deoarece între timp a aflat de la B.I. că inculpatul intenţionează că o trimită în Spania, pentru a se prostitua, motiv pentru care, realizând că a fost înşelată, a fugit în Brăila la rudele acesteia, pentru a scăpa de C.A., de la care primise suma de 7.000.000 ROL.

Partea vătămată I.S. şi-a format convingerea despre intenţiile inculpatului în legătură cu scopul real al deplasării acesteia în Spania, cu atât mai mult cu cât, a asistat, anterior, la o discuţie dintre C.A. şi B.I., când a aflat că în Spania se află şi inculpata C.M., care avea două fete ce se prostituau în folosul ei.

Declaraţia martorului B.I., dată în faza de urmărire penală, susţine declaraţia victimei în ceea ce priveşte legătura pe care acesta i-a făcut-o cu C.A. şi scopul urmărit de inculpat în legătură cu I.S.

De asemenea, la dosarul de urmărire penală este ataşată în copie cererea de eliberare a unui paşaport pe numele I.S., completată la data de 28 aprilie 2004.

În cursul urmăririi penale, partea vătămată I.S. l-a recunoscut, fără dubiu, din fotografii, pe inculpatul C.A.

Declaraţiile martorilor C.C. şi R.M.L. din faza de urmărire penală confirmă declaraţiile victimei I.S. cu privire la presiunile făcute telefonic de C.A. asupra victimei, când a aflat că aceasta a fugit la Brăila.

Declaraţiile victimei S.M., din faza de urmărire penală, dovedesc implicarea inculpaţilor C.A. şi C.M. în exploatarea sexuală a acesteia în Spania, în cursul lunii noiembrie 2004, după ce în prealabil a fost recrutată în Hârşova de către C.A., care i-a suportat cheltuielile efectuate cu obţinerea paşaportului şi transportul acesteia în străinătate.

S.M. a menţionat că ea şi O.L. au fost transportate de către C.A. la Ţăndărei, de acolo au fost trimise cu microbuzul la Madrid, zona Puerta del Sol, iar ulterior a sosit în Spania, cu avionul, şi C.A.

Din declaraţia părţii vătămate S.M. rezultă că în perioada în care era exploatată sexual de către cei doi inculpaţi, în incinta unui club şi pe strada M. din Madrid, la un moment dat, a luat legătura telefonic cu un unchi de-al acesteia care i-a trimis banii necesari pentru întoarcerea ei în România, după care a fugit de la aceştia şi s-a întors în ţară.

Depoziţia din cursul urmăririi penale a martorului C.C.V. confirmă susţinerile părţii vătămate, S.M., făcute în cauză, în cursul urmăririi penale.

De asemenea, din declaraţia aceluiaşi martor, rezultă că inculpatul a încercat să-l determine pe acesta să intervină la S.M., pentru a o convinge să nu declare împotriva lui, atunci când C.A. a aflat că victima a fost chemată la poliţie şi audiată în legătură cu acesta.

În ceea ce o priveşte pe O.L., aceasta a arătat în declaraţia ei că a fost îndemnată să se prostitueze de către C.A., care i-a înlesnit ei şi lui S.M. transportul în Spania. De asemenea, C.M. a îndemnat-o pe O.L. să se prostitueze, supraveghindu-le totodată pe ea şi pe S.M. Inculpaţii le-au impus datorii imaginare, permanente, pentru a le determina pe O.L. şi S.M. să se prostitueze în continuare, în folosul lor.

În declaraţiile sale, date atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul judecăţii (cu prilejul rejudecării cauzei), martora F.V. (persoană vătămată ce nu a dorit să participe în cauză în calitate de parte vătămată, parte civilă), a arătat că în luna septembrie 2003 a fost recrutată de către C.A. şi C.M., care i-au promis un loc de muncă la un restaurant în Madrid, i-au înlesnit transportul în Spania, unde a fost aşteptată de către C.M., sosită în această ţară înaintea ei.

Ulterior, C.M. a îndemnat-o la prostituţie, ceea ce a făcut şi C.A., care a venit şi el după două săptămâni în Spania, împreună cu victima S.I., cei doi inculpaţi obţinând foloase materiale în urma practicării prostituţiei de către F.V.

În cursul cercetării judecătoreşti, martora a precizat că, ajungând în Spania şi auzind de la inculpaţi că urmează să practice prostituţia, s-a simţit înşelată de aceştia, că ea a dorit să muncească în mod cinstit, dar că a acceptat să rămână şi să practice prostituţia întrucât „în condiţiile date nu a avut ce să facă”, având în vedere că nu avea niciun ban asupra ei, nu cunoştea limba spaniolă, îi era frică „probabil şi datorită vârstei„. Martora a mai susţinut că o parte din banii obţinuţi îi dădea inculpaţilor cu care locuia şi care îi asigurau protecţia, având grijă să nu-i lipsească nimic.

Declaraţia numitei F.F. din faza de urmărire penală dovedeşte că în luna martie 2004, când s-a aflat în Spania, inculpaţii mai aveau cinci persoane de sex feminin pe care le exploatau sexual, martora observând acest lucru.

În declaraţiile date în cauză în calitate de martori, numitele C.G. şi I.A. au confirmat, la rândul lor, implicarea inculpaţilor în activităţi de proxenetism.

Astfel, din declaraţia numitei C.G. rezultă că în perioada septembrie - decembrie 2005, când s-a aflat în Spania, i-a cunoscut pe C.M. şi C.A., pe care i-a văzut pe str. M. din Madrid, unde supravegheau mai multe persoane de sex feminin care se prostituau pentru ei. Martora a precizat că în această situaţie se aflau N.A., I.N., N.T. şi O.R., toate din Hârşova, de la care a aflat din discuţii că se prostituau pentru soţii C.

I.A. a arătat în declaraţia din faza de urmărire penală că inculpaţii au fost implicaţi în activităţi de proxenetism, în ceea ce le priveşte pe numitele F.V. şi O.L., indicându-le totodată pe N.T., N.A., I.N., T.I., O.R. şi N.G. ca fiind, de asemenea, persoane care au practicat prostituţia în folosul soţilor C.

În legătură cu activitatea infracţională de proxenetism a celor doi inculpaţi la care au făcut referiri numitele C.G. şi I.A. s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor.

În mod similar s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor faţă de C.A. şi C.M. pentru fapta de proxenetism sesizată în cursul urmăririi penale de către S.G. în legătură cu numita I.A.

Din verificările intrărilor/ieşirilor în/din ţară a rezultat că inculpata C.M. a ieşit din România la data de 5 septembrie 2003, a revenit în ţară la 23 iunie 2004, a ieşit din nou din România la 8 iulie 2004 şi s-a întors din nou la 23 noiembrie 2004.

Tot din verificările intrărilor/ieşirilor în/din ţară rezultă că inculpatul C.A. a ieşit din ţară la 27 septembrie 2003, s-a întors în România la 8 martie 2004 şi a ieşit din nou la 3 noiembrie 2004, revenind în ţară la 26 decembrie 2004.

De asemenea, la data de 26 decembrie 2004, C.A. a revenit în ţară împreună cu O.L. Totodată, C.A. a ieşit din România la data de 27 septembrie 2003, împreună cu victima S.I.; S.I. a revenit în ţară la 5 martie 2004.

F.V. a ieşit din ţară la 13 septembrie 2003 şi a revenit în România la 24 iunie 2004.

În ceea ce o priveşte pe O.L., aceasta a ieşit din ţară la 3 noiembrie 2004 şi a revenit în România la 26 decembrie 2004 şi a ieşit din nou la data de 5 aprilie 2006.

Rezultatul intrărilor/ieşirilor menţionate mai sus susţine declaraţiile victimelor în legătură cu perioadele în care ele şi inculpaţii s-au aflat în Spania.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului C.A. care, în luna septembrie 2003, a recrutat-o prin înşelăciune, prin promisiunea găsirii unui loc de muncă, pe partea vătămată S.I., facilitându-i obţinerea paşaportului şi transportul până în Spania, unde timp de circa cinci luni, împreună cu C.M. a exploatat-o sexual prin obligarea la practicarea prostituţiei, după o înţelegere prealabilă cu inculpata, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatului C.A., care în luna aprilie 2004 a recrutat-o prin înşelăciune pe partea vătămată I.S. în vederea exploatării sexuale a acesteia, prin obligarea la practicarea prostituţiei, facilitându-i în acest scop obţinerea paşaportului, după o înţelegere prealabilă cu inculpata C.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatului C.A., care în luna octombrie 2004 a recrutat-o prin înşelăciune pe S.M., facilitându-i obţinerea paşaportului şi transportul în Spania, unde, în luna noiembrie 2004, împreună cu C.M. a exploatat-o sexual, prin obligarea la practicarea prostituţiei, după o înţelegere prealabilă cu inculpata, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatului C.A., care în luna septembrie 2003, a recrutat-o pentru prostituţie pe F.V. şi ulterior, timp de mai multe luni, a îndemnat-o, i-a înlesnit şi a obţinut foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului C.A., care în cursul lunii octombrie 2004 a recrutat-o pentru prostituţie pe O.L., iar ulterior, în cursul lunii noiembrie 2004, a îndemnat-o, i-a înlesnit şi a obţinut foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen.

Având în vedere că inculpatul a săvârşit cele cinci infracţiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în cauză urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatei C.M., care începând cu luna septembrie 2003, timp de cinci luni, împreună cu C.A. a exploatat-o sexual prin obligarea la practicarea prostituţiei pe numita S.I., după o înţelegere prealabilă cu inculpatul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatei C.M., care începând cu luna septembrie 2003, timp de opt luni, a îndemnat-o, a înlesnit şi a obţinut foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către numita F.V., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.

Împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă au declarat apel inculpaţii C.A. şi C.M., solicitând desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane în infracţiunea de proxenetism, în raport de părţile vătămate S.I., S.M., F.V., O.L., iar cu privire la partea vătămată I.S. nu se justifică reţinerea vreunei infracţiuni.

În subsidiar, s-a solicitat menţinerea soluţiei instanţei de fond, iar pentru inculpatul C.A. aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Prin Decizia penală nr. 106/P din 19 octombrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 1624/36/2009 s-a dispus admiterea apelurilor formulate de inculpaţii C.A. şi C.M.

A fost desfiinţată, în parte, Sentinţa penală nr. 328 din 3 septembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Constanţa, numai în ceea ce priveşte infracţiunile reţinute cu privire la părţile vătămate I.S. şi S.M.

În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul C.A. din infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată I.S.) şi art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată S.M.) în infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată I.S.) şi art. 329 alin. (1), (2) C. pen. (parte vătămată S.M.).

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, a condamnat pe inculpatul C.A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei (parte vătămată I.S.).

În baza art. 329 alin. (1), (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei (parte vătămată S.M.).

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei (parte vătămată S.I.), 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei (persoană vătămată F.V.), 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei (persoană vătămată O.L.) stabilite de prima instanţă cu pedepsele de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei (parte vătămată I.S.), 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei (parte vătămată S.M.) stabilite prin prezenta, în final inculpatul C.A. execută pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpata C.M. din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată S.M.) în infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. (parte vătămată S.M.).

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a condamnat inculpata C.M. la pedeapsa de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare (parte vătămată S.M.).

A redus pedepsele aplicate inculpatei C.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. (persoană vătămată F.V.) şi art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. (persoană vătămată O.L.) de la 2 ani închisoare, respectiv 2 ani închisoare la 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare, respectiv 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare (parte vătămată S.I.) stabilită de prima instanţă cu pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare stabilite prin prezenta, în final aplică inculpatei C.M. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

A menţinut dispoziţiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicate inculpatei C.M. prin prezenta, pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei.

În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu dispusă faţă de inculpatul C.A. prin Încheierea de şedinţă din data de 12 septembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 868/2006.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. proc. pen., suma de 150 RON, reprezentând onorarii parţiale apărători desemnaţi din oficiu - avocat S.M.A. (75 RON) şi avocat Ş.G.L. (75 RON) se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa.

Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

Critica inculpaţilor privind greşita reţinere a infracţiunii de trafic de persoane nu este întemeiată.

Elementul material al infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001 se realizează prin una sau mai multe dintre acţiunile prevăzute ca modalităţi alternative, acţiuni care trebuie să fie efectuate în scopul exploatării victimei:

- recrutarea, care constă în atragerea victimei spre a fi exploatată în vederea obţinerii de profit;

- transportarea, care presupune deplasarea victimei dintr-un loc în altul;

- transferarea, ce constă în transmiterea victimei de la un traficant la altul, în cadrul unei operaţiuni de vânzare, schimb etc, întocmai ca în cazul unei mărfi;

- cazarea, care presupune instalarea unei persoane temporar într-o locuinţă ori într-un alt amplasament având această destinaţie, iar găzduirea constă în primirea unei persoane într-o locuinţă şi adăpostirea ei vremelnică;

- primirea presupune preluarea victimei de către un traficant, de la un altul, ca urmare a unei tranzacţii intervenite între aceştia.

Fiecare dintre aceste acţiuni este suficientă pentru realizarea elementului material al infracţiunii de trafic de persoane.

Din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă că partea vătămată a fost recrutată de inculpatul C.A. prin înşelăciune, întrucât nu i-a comunicat adevăratul scop al deplasării în Spania, partea vătămată având reprezentarea că inculpatul îi va găsi un loc de muncă. Acelaşi inculpat a asigurat transportul părţii vătămate, iar în Spania s-a implicat şi inculpata C.M., ambii inculpaţi ocupându-se de cazarea şi supravegherea părţii vătămate, obţinând foloase materiale din practicarea prostituţiei de acesta din urmă. Ca atare, este incidentă ipoteza arătată în pct. 4 al Deciziei nr. 16/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Partea vătămată I.S., după ce a divorţat, în încercarea de a găsi un loc de muncă, s-a mutat în luna septembrie 2003 în locuinţa numiţilor B.I. şi B.N.C., în oraşul Hârşova, aceştia acceptând să o ajute.

În luna aprilie 2004, partea vătămată I.S. l-a cunoscut pe inculpatul C.A., prin intermediul numitului B.I., care i-a promis că o va ajuta să ajungă în Spania. Partea vătămată a declarat atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată că nu a dorit să plece în Spania, dar a fost forţată să accepte de numitul B.I. În continuare, cu sprijinul inculpatului C.A., partea vătămată a efectuat demersurile pentru a obţine paşaportul, inculpatul fiind cel care a suportat cheltuielile aferente obţinerii paşaportului. Partea vătămată a declarat că a fost nevoită să accepte efectuarea demersurilor necesare plecării în Spania, deoarece era ameninţată de numitul B.I., care iniţial i-a comunicat că trebuie să plece pentru a-şi găsi un loc de muncă.

Partea vătămată I.S. a declarat că a realizat ulterior scopul pentru care urma să fie trimisă în Spania, chiar dacă inculpatul C.A. nu i-a comunicat explicit acest lucru, motiv pentru care a plecat în mun. Brăila şi nu s-a mai întors, aşa încât nici nu a mai ridicat paşaportul.

Numitul B.I., audiat în calitate de învinuit în faza de urmărire penală, a declarat că inculpatul C.A. i-a comunicat că îi poate găsi un loc de muncă părţii vătămate I.S. în Spania, astfel că i-a pus în legătură. Inculpatul C.A. a fost persoana care a ajutat-o pe partea vătămată, inclusiv financiar, să efectueze demersuri pentru obţinerea paşaportului. Numitul B.I. confirmă susţinerile părţii vătămate în sensul că aceasta a primit o sumă de bani de la inculpatul C.A., înainte ca partea vătămată să plece în Brăila, de unde a refuzat să se mai întoarcă în Hârşova. Această sumă de bani a fost cerută de partea vătămată cu motivarea că vrea să o lase copiilor săi înainte de a pleca în Spania, de unde rezultă că inculpatul a acceptat să o sprijine financiar pe partea vătămată, pentru ca în acest fel să reuşească a o convinge să plece din ţară, fără a-i comunica adevăratul scop al deplasării. În faza de judecată, audiat în calitate de martor, numitul B.I. a confirmat din nou susţinerile părţii vătămate privind implicarea inculpatului C.A. în determinarea părţii vătămate de a pleca în Spania, care susţinea că îi va găsi un loc de muncă.

Faţă de numitul B.I. s-a dispus prin rechizitoriu o soluţie de netrimitere în judecată, reţinându-se că nu sunt probe suficiente împotriva sa, aşa încât s-a reţinut doar implicarea inculpatului C.A.

Având în vedere declaraţiile părţii vătămate I.S. şi ale numitului B.I., declaraţiile martorilor C.C. şi R.M.L., menţionate şi de prima instanţă, coroborat cu activitatea de ansamblu desfăşurată de inculpatul C.A., care recruta persoane pentru a le trimite în Spania pentru prostituţie, se impune a se reţine că inculpatul C.A. a recrutat-o pe partea vătămată I.S., prin promisiuni mincinoase că îi va găsi un loc de muncă în Spania şi prin sprijin financiar, urmărind obţinerea consimţământului părţii vătămate. Dacă inculpatul nu avea un interes personal pentru ca partea vătămată să ajungă în Spania, nu se identifică motivaţia pentru care a ajutat financiar partea vătămată să obţină paşaportul şi i-a remis o sumă de bani, întrucât erau persoane care nu se cunoşteau anterior.

Partea vătămată I.S. nu a mai ajuns în Spania, deoarece a realizat adevăratul scop al deplasării, activitatea inculpatului rămânând la stadiul de recrutare prin înşelăciune, în vederea exploatării sexuale.

În consecinţă, în mod corect a reţinut prima instanţă vinovăţia inculpatului C.A. în săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, iar nu pentru infracţiunea de proxenetism.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică, deşi prin rechizitoriu nu s-a reţinut implicarea numitului B.I., caz în care nici instanţa nu este învestită cu analizarea activităţii acestuia, s-a reţinut totuşi forma agravată a infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, care presupune ca fapta să fi fost comisă de două sau mai multe persoane. În rechizitoriu, dar şi în hotărârea primei instanţe se reţine implicarea inculpatei C.M., aceasta fiind motivaţia reţinerii formei agravate.

Din niciun mijloc de probă nu rezultă implicarea inculpatei C.M. în activitatea de recrutare a părţii vătămate I.S. şi nici vreo înţelegere între cei doi inculpaţi. De altfel, inculpata C.M. nu a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane faţă de partea vătămată I.S., ceea ce susţine concluzia că inculpata C.M. nu a avut vreo contribuţie la săvârşirea faptei.

Se constată, de altfel, că nici în rechizitoriu şi nici în hotărârea primei instanţe nu se indică în starea de fapt în ce constă efectiv contribuţia inculpatei C.M.

Având în vedere că inculpata C.M. nu a contribuit la săvârşirea faptei, rezultă că singurul implicat a fost inculpatul C.A., caz în care nu se mai poate reţine forma agravată prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, ci forma simplă prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În consecinţă, instanţa de apel a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul C.A. din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată I.S.) în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată I.S.), infracţiune în raport de care inculpatul va fi condamnat la o pedeapsă egală cu minimul special, ţinând seama de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar şi de împrejurarea că prima instanţa i-a aplicat pedepse egale cu minimul special pentru toate infracţiunile reţinute în sarcină.

Partea vătămată S.M. l-a cunoscut pe inculpatul C.A. prin intermediul numitei O.L., care avea o relaţie cu acesta. Tot O.L. i-a comunicat că vrea să plece în Spania prin intermediul inculpatului, pentru a practica prostituţia. Partea vătămată S.M. a declarat din faza de urmărire penală că într-o zi a mers cu O.L. la inculpatul C.A., care i-a propus să meargă în Spania pentru a practica prostituţia, urmând ca inculpatul să plătească cheltuielile de transport, iar din banii câştigaţi în Spania din prostituţie urma ca inculpatul să primească jumătate. Această propunere a fost acceptată de S.M. şi la începutul lunii septembrie, împreună cu O.L. şi inculpatul C.A., au plecat în Spania cu un microbuz. După ce au ajuns în Spania, partea vătămată S.M. şi O.L. au mers într-un club, dar pentru că nu au avut clienţi au mers, la indicaţia inculpatului, pe strada M. din Madrid, unde au practicat prostituţia, sub îndrumarea inculpatei C.M., care le-a spus cum trebuie să procedeze.

Declaraţiile părţii vătămate S.M. atât din faza de urmărire penală, cât şi din faza de judecată sunt neechivoce, în ceea ce priveşte cunoaşterea scopului călătoriei în Spania şi dorinţa sa de a practica prostituţia. Chiar şi în faza de judecată, partea vătămată S.M. a declarat că inculpatul a plătit transportul în Spania, precum şi cazarea, iar marea majoritate a banilor i-a dat inculpatului pentru a-şi achita datoria rezultată din sprijinul oferit de inculpat.

Declaraţiile părţii vătămate S.M. sunt susţinute şi de declaraţiile numitei O.L., aşa încât aceste declaraţii se coroborează şi pot determina conturarea unei stări de fapt din care reiese că inculpatul C.A. a recrutat partea vătămată S.M., căreia i-a facilitat şi obţinerea paşaportului, ca şi în cazul celorlalte părţi vătămate, după care a înlesnit practicarea prostituţiei prin asigurarea transportului şi cazării în Spania, urmată de tragerea de foloase materiale din această activitate. Inculpatei C.M. urmează a i se reţine înlesnirea practicării prostituţiei, întrucât în Spania a ajutat-o pe S.M. să practice prostituţia prin indicarea locului şi modalităţii în care trebuia să acţioneze pentru a racola clienţii.

Prima instanţă a reţinut, în raport de partea vătămată S.M., săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane de către inculpaţii C.A. şi C.M., dar fără a motiva în ce constă inducerea în eroare a părţii vătămate.

În condiţiile în care partea vătămată S.M. nu a fost constrânsă la practicarea prostituţiei şi nici nu a fost indusă în eroare, cunoscând scopul deplasării în Spania şi acceptând voluntar propunerea ce i-a fost făcută, nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane de către inculpaţi, în raport de distincţiile mai sus arătate între infracţiunile de proxenetism şi trafic de persoane.

Curtea a mai observat că pentru numita O.L. s-a reţinut de prima instanţă săvârşirea infracţiunii de proxenetism pentru ambii inculpaţi, deşi se află într-o situaţie similară cu cea a părţii vătămate S.M., argument care susţine suplimentar soluţia de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de proxenetism.

Astfel, pentru inculpatul C.A. sunt incidente dispoziţiile art. 329 alin. (1), (2) C. pen., deoarece a recrutat-o pe partea vătămată S.M. şi i-a înlesnit practicarea prostituţiei, obţinând în acest fel şi foloase materiale, iar pentru inculpata C.M. sunt incidente dispoziţiile art. 329 alin. (1) C. pen., deoarece i-a înlesnit practicarea prostituţiei.

În consecinţă, Curtea urmează a dispune schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul C.A. din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen., infracţiune în raport de care inculpatul va fi condamnat la o pedeapsă egală cu minimul special, ţinând seama de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Pentru inculpata C.M. instanţa de apel urmează a dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., urmând a se dispune aplicarea unei pedepse sub minimul special de 2 ani închisoare, având în vedere că prima instanţă a reţinut în favoarea sa circumstanţe atenuante în condiţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., fapt care urmează a-i profita, în considerarea dispoziţiilor art. 372 alin. (1) C. proc. pen., fiind exclusiv în calea de atac a inculpaţilor, aşa încât nu i se poate agrava situaţia.

Persoana vătămată O.L. a ajuns în Spania în aceleaşi condiţii ca şi partea vătămată S.M., cunoscând scopul deplasării în Spania şi acceptând să practice prostituţia. Numita O.L. a declarat că a practicat prostituţia aproximativ o lună şi jumătate în Madrid, banii obţinuţi fiind daţi inculpatului C.A., cu care a şi locuit în Spania. Deoarece nu a mai dorit să practice prostituţia, i-a comunicat aceasta inculpatului, care i-a dat bani pentru a reveni în ţară. Inculpata C.M. i-a înlesnit practicarea prostituţiei prin indicarea locului şi modalităţii în care trebuia să acţioneze pentru a racola clienţii, ca şi în cazul părţii vătămate S.M.

În consecinţă, este întemeiată soluţia de condamnare a inculpaţilor C.A. şi C.M. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

Persoana vătămată F.V. a fost recrutată în luna septembrie 2003 de inculpaţii C.A. şi C.M., care i-au promis un loc de muncă la un restaurant în Madrid, i-au înlesnit obţinerea paşaportului şi transportul în Spania, unde a fost aşteptată de către C.M. Deşi în Spania nu i s-a oferit un loc de muncă, a acceptat să practice prostituţia. Inculpata C.M. a îndemnat-o la prostituţie, ceea ce a făcut şi C.A., care a venit şi el după două săptămâni în Spania, împreună cu victima S.I., iar jumătate din banii obţinuţi de F.V. erau daţi inculpatei.

Declaraţiile din faza de urmărire penală au fost susţinute de F.V. şi în faza de judecată, rezultând şi din aceasta sprijinul care i-a fost oferit de inculpaţi atât pentru plecarea în Spania, cât şi pe durata şederii în această ţară, dar şi faptul că o parte din bani era dată inculpaţilor.

În consecinţă, şi în raport de numita F.V. este întemeiată soluţia de condamnare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

S-a constatat că declaraţiile părţilor vătămate S.I., I.S., S.M., precum şi cele ale persoanelor vătămate O.L. şi F.V. se coroborează între ele, reliefând implicarea activă a inculpaţilor C.A. şi C.M. în activitatea de recrutare a unor persoane de sex feminin, pe care le transportau în Spania, unde le îndrumau, le supravegheau sau le înlesneau practicarea prostituţiei, pentru a obţine foloase materiale. Acestor declaraţii li se adaugă şi declaraţiile martorilor B.I., C.A., C.C., R.M.L., F.F., C.G., I.A., care relevă aspecte privind implicarea inculpaţilor în activitatea de trafic de persoane sau de proxenetism, după cum unele persoane erau înşelate sau acceptau voluntar să practice prostituţia în beneficiul inculpaţilor. La acestea se mai adaugă şi înscrisurile privind intrările-ieşirile din ţară ale inculpaţilor şi victimelor, rezultând legătura dintre inculpatul C.A. şi plecările sau revenirile în ţară ale unora dintre victime (O.L., S.I.). Din aceleaşi înscrisuri rezultă că unele dintre martore (F.F., I.A.) au ieşit din ţară împreună cu inculpaţii, ceea ce face credibile afirmaţiile acestora privind activitatea inculpaţilor din Spania.

N-au putut fi primite criticile inculpaţilor privind greşita condamnare în principal pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală.

Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., mijloacele de probă nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe fiind făcută de instanţa în urma examinării tuturor probelor administrate. Mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală nu au o valoare probatorie mai redusă decât cele administrate în faza de judecată, putând conduce la pronunţarea unei soluţii de condamnate, în condiţiile în care elementele de fapt rezultate din acestea se coroborează şi pot determina cu certitudine stabilirea unei anumite stări de fapt.

În cauză, mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală relevă elemente de fapt care se coroborează şi conturează cert starea de fapt, astfel că nu sunt motive pentru a fi înlăturate.

Totodată, şi mijloacele de probă administrate în faza de judecată susţin, cel puţin în parte, starea de fapt rezultată din probele administrate în faza de urmărire penală. Partea vătămată I.S., partea vătămată S.M. şi persoana vătămată F.V. au susţinut şi în faza de judecată acuzaţiile aduse în faza de urmărire penală. La fel, martorii F.F. şi C.G. şi-au menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală. Doar martorul C.V. şi-a retractat declaraţia din faza de urmărire penală, dar în mod corect prima instanţă a apreciat nejustificată revenirea martorului şi a înlăturat declaraţia sa, întrucât nu a oferit argumente pertinente privind modificarea depoziţiei sale.

În consecinţă, acuzaţiile aduse inculpaţilor sunt susţinute atât de probele administrate în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, iar probele care nu au fost readministrate în faza de judecată din motive obiective pot fi reţinute, în temeiul art. 63 alin. (2) C. proc. pen., care nu limitează probatoriul exclusiv la cel din faza de judecată.

Declaraţiile martorelor F.F., C.G. şi I.A. sunt utile cauzei, deoarece conturează activitatea pe care o desfăşurau inculpaţii în Spania, dând credibilitate afirmaţiilor victimelor, dar menţionând explicit şi numele unora dintre victime. Prin detaliile oferite de martore se confirmă prezenţa victimelor în Spania, pe strada M. şi implicarea inculpaţilor în activitatea de prostituţie.

Existenţa unor soluţii de neîncepere a urmăririi penale dispuse în raport de anumite susţineri ale martorelor F.F., C.G. şi I.A. nu justifică înlăturarea declaraţiilor martorelor din această cauză, întrucât soluţiile privesc alte fapte penale sau alte persoane. Insuficienţa probatoriului în stabilirea vinovăţiei altor persoane sau a inculpaţilor în raport de alte victime nu presupune lipsa de sinceritate a martorelor, ale căror declaraţii au relevat elemente de fapt care se coroborează cu ansamblul mijloacelor de probă.

Declaraţiile martorilor C.C. şi R.M.L. sunt utile cauzei, întrucât confirmă parte din afirmaţiile părţii vătămate I.S. privind presiunile exercitate de inculpatul C.A. asupra părţii vătămate pentru a se întoarce la Hârşova şi a restitui banii primiţi de la inculpat şi cei cheltuiţi de acesta pentru partea vătămată.

În raport de cele mai sus expuse apelurile inculpaţilor sunt întemeiate doar sub aspectul greşitei încadrări a faptelor comise faţă de părţile vătămate I.S. şi S.M., însă nu sunt întemeiate criticile inculpaţilor privind greşita încadrare juridică a restului infracţiunilor şi greşita condamnare pentru faptele deduse judecăţii, faţă de argumentele mai sus expuse.

Pentru inculpatul C.A. nu se justifică reducerea pedepselor, în condiţiile în care prima instanţă i-a aplicat pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege şi nu sunt motive pentru a se reţine în favoarea sa circumstanţe atenuante. De asemenea, pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta decizie reprezintă minimul special prevăzut de lege. Argumentele aduse în favoarea reţinerii de circumstanţe atenuante în favoarea sa (fără antecedente penale, are 2 copii, durata mare a instrucţiei penale) nu sunt suficiente. Numărul mare al faptelor, durata şi specificul activităţii infracţionale, caracterul transfrontalier al acesteia, conduita procesuală nesinceră a inculpatului sunt elemente care dovedesc o periculozitate crescută a inculpatului, care nu justifică coborârea pedepsei sub minimul special. Lipsa antecedentelor penale pentru inculpat nu poate fi percepută ca o calitate deosebită a acestuia, întrucât reprezintă situaţia firească a oricărei persoane, care este datoare să respecte valorile sociale ocrotite de legea penală. Faptul de a avea 2 copii nu exprimă în niciun caz periculozitatea redusă a inculpatului şi nu este o garanţie a inhibării comportamentului infracţional. Durata procedurii judiciare nu poate constitui un criteriu pentru individualizarea pedepsei, excedând dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Oricum, durata procedurii judiciare a fost influenţată de dificultăţile în identificarea victimelor şi martorilor, iar în apel şi de conduita inculpaţilor.

Menţinând condamnarea inculpatului C.A. la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, nu este posibilă suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei.

Apelul inculpatei C.M. a fost admis, pedepsele aplicate de prima instanţă pentru infracţiunea de proxenetism fiind nelegale. Exceptând infracţiunea comisă în raport de S.M., cu privire la care Curtea a dispus schimbarea încadrării juridice şi a condamnat inculpata în raport de noua încadrare juridică, prima instanţă a mai condamnat inculpata C.M. la pedepsele de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (parte vătămată S.I.); 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (persoana vătămată F.V.); 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (persoană vătămată O.L.).

Întrucât a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatei C.M. era obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, potrivit art. 76 alin. (1) C. pen. Pentru infracţiunea de trafic de persoane pedeapsa a fost coborâtă sub minimul special de 5 ani, până la 3 ani închisoare, dar pentru infracţiunile de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. nu s-au coborât pedepsele sub minimul special de 2 ani închisoare, stabilindu-se pedepse nelegale.

În consecinţă, pentru a da eficienţă dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., vor fi coborâte pedepsele stabilite pentru cele două infracţiuni de proxenetism la câte 1 an şi 6 luni închisoare, având în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social al infracţiunilor, contribuţia inculpatei, durata activităţii infracţionale, datele personale ale inculpatei, astfel cum au fost menţionate şi în sentinţa penală apelată.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpaţii C.A., respectiv, C.M.

Parchetul, în motivele scrise de recurs, a criticat Decizia pentru greşita schimbare a încadrării juridice a faptei săvârşită de inculpaţii C.A. şi C.M., din infracţiunea de trafic de persoane în infracţiunea de proxenetism (părţi vătămate I.S. şi S.M.).

În susţinerea orală, procurorul a restrâns criticile numai cu privire la partea vătămată S.M. solicitând reţinerea, în sarcina inculpaţilor - în raport de această victimă - săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, apreciind ca fiind corectă schimbarea încadrării juridice a instanţei de apel în raport cu partea vătămată I.S.

A criticat, de asemenea, Decizia instanţei de apel sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, sub acest aspect apreciindu-se ca fiind legală şi temeinică sentinţa pronunţată de prima instanţă.

În drept, au fost invocate cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen.

Recurenţii-inculpaţi C.A. şi C.M. au criticat hotărârile pronunţate în cauză prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 5, 10, 18 şi 14 C. proc. pen.

S-a invocat, sub un prim aspect, faptul că, după desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, la instanţa de fond - în al doilea ciclu procesual - inculpatul C.A. a fost arestat de autorităţile judiciare spaniole, în perioada 13 februarie 2009 - 28 septembrie 2009, astfel că la data pronunţării sentinţei recurate inculpatul se afla în stare de arest.

Ca atare, susţine apărarea, se impune casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

Recurenţii-inculpaţi au criticat Decizia instanţei de apel şi pentru faptul că instanţa de control judiciar nu s-a pronunţat pe o cerere esenţială, respectiv, nulitatea Sentinţei penale nr. 328 din 3 septembrie 2009, judecata la prima instanţă fiind efectuată cu lipsa de procedură a inculpatului C.A., căruia i s-a încălcat dreptul la apărare.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat achitarea inculpaţilor în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina celor doi inculpaţi.

În concluziile scrise, se arată că există dubii în ceea ce priveşte vinovăţia, astfel că acesta trebuia să profite inculpatului, hotărârea de condamnare nefiind legală.

În fine, s-a solicitat, pentru inculpata C.M., menţinerea hotărârii instanţei de fond, iar pentru inculpatul C.A., reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile, prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Instanţele au stabilit corect starea de fapt şi au atribuit faptelor săvârşite de inculpaţii C.A. şi C.M. o încadrare juridică legală.

Rezultă din probele administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti că în luna septembrie 2003 inculpaţii au recrutat partea vătămată S.E., - promiţându-i un loc de muncă în Spania - şi au obligat-o să întreţină raporturi sexuale, banii obţinuţi fiind folosiţi în interesul inculpaţilor.

De asemenea, inculpatul C.A., în luna aprilie 2004, a recrutat-o prin înşelăciune, pe partea vătămată I.S., promiţându-i că-i va găsi un loc de muncă în Spania şi că se va ocupa de cheltuielile necesare obţinerii paşaportului, a transportului şi a cazării.

În realitate, scopul urmărit de cei doi inculpaţi, în raport de cele două victime, a fost acela de a le obliga să practice prostituţia în folosul lor.

Aceste împrejurări rezultă, fără dubiu, din declaraţiile părţilor vătămate S.E. şi I.S., care se coroborează cu declaraţiile martorilor, dar şi cu celelalte probe.

Astfel, victima S.I. arată că la data de 27 septembrie 2003 a plecat din localitatea Hârşova împreună cu inculpatul C.A., care a însoţit-o la Aeroportul Otopeni şi mai apoi au mers, împreună, la Madrid.

Aici, au fost aşteptaţi de inculpata C.M., fiind cazată într-un hotel unde a întâlnit partea vătămată F.V.

La scurt timp după ce a ajuns în Spania, a fost obligată, timp de 5 luni, să se prostitueze. Paşaportul victimei a fost luat de inculpaţi, care i-au cerut să se prostitueze pentru a le putea plăti cheltuielile efectuate de ei pentru obţinerea paşaportului, respectiv, a transportului victimei în Spania.

În perioada în care a fost ameninţată pentru a se prostitua, victima era supravegheată în permanenţă, de inculpata C.M., iar la sfârşitul zilei, inculpatul C.A. nota într-un caiet sumele obţinute.

Acelaşi scop l-a urmărit inculpatul C.A. şi prin racolarea părţii vătămate I.S.

Rezultă din declaraţiile acesteia coroborate cu declaraţiile martorului B.I., că în cursul lunii aprilie 2004, a locuit temporar la acestor martor, care îi era şi rudă.

Întrucât avea o situaţie financiară precară, victima a încercat să-şi găsească un loc de muncă, dar nu a reuşit. În aceste împrejurări, martorul B.I. i-a făcut cunoştinţă cu inculpatul C.A., care i-a promis că-i va găsi un loc de muncă în Spania şi că se va ocupa de toate cheltuielile necesare obţinerii paşaportului şi transportului victimei.

Pentru a câştiga încrederea, inculpatul i-a dat părţii vătămate banii necesari pentru obţinerea paşaportului, fiind depuse actele pentru eliberarea acestuia.

Paşaportul nu a mai fost însă ridicat de victimă, deoarece martorul a avertizat-o că scopul urmărit de inculpat era acela de a o obliga să practice prostituţia şi nu să-i găsească un loc de muncă.

Pentru a scăpa de inculpat, căruia trebuia să-i restituie suma de 7.000.000 ROL, partea vătămată a fugit la rudele sale din judeţul Brăila.

Ieşirea din ţară a victimei S.I., precum şi demersurile părţii vătămate I.S. de a obţine paşaportul sunt dovedite prin verificările efectuate a intrărilor şi ieşirilor din ţară, precum şi prin evidenţa persoanelor care au solicitat, în perioada de referinţă, eliberarea de paşapoarte.

În raport de probele administrate, în mod corect instanţele au reţinut săvârşirea, de către inculpaţii C.A. (2 fapte) şi C.M. (1 faptă) a infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpaţilor C.A. şi C.M. în raport cu părţile vătămate S.M., O.L. şi F.V., din probele administrate a rezultat că aceştia le-au îndemnat să practice prostituţia pentru a obţine foloase materiale de pe urma acestora.

Inculpaţii le indicau locurile şi modalităţile în care puteau racola persoanele cu care să întreţină raporturi sexuale, astfel că, pentru aceste părţi vătămate, în mod corect instanţa de apel a reţinut săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

Victimele cunoşteau că urmau să plece în Spania pentru practicarea prostituţiei, cei doi inculpaţi îndemnându-le în demersul lor.

În atare condiţii, schimbarea încadrării juridice dispusă de instanţa de apel - în raport cu victima S.M. - din infracţiunea de trafic de persoane în infracţiunea de proxenetism - este legală.

Ca atare, criticată invocată de parchet circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., respectiv, critica recurenţilor-inculpaţi, circumscrisă dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., nu sunt fondate.

Nefondate sunt şi celelalte critici invocate de recurenţii-inculpaţi C.A. şi C.M.

În ceea ce priveşte procedura de citare a inculpatului C.A., Înalta Curte reţine că acesta, în primul ciclu procesual - ceea ce a condus la pronunţarea Sentinţei penale nr. 452 din 6 noiembrie 2007, desfiinţată ulterior prin Decizia penală nr. 37/P din 20 martie 2008 a Curţii de Apel Constanţa - a fost prezent, fiind audiat de către instanţa de fond.

În cel de-al doilea ciclu procesual, se constată că, - după desfiinţarea sentinţei şi trimiterea spre rejudecare - primul termen de judecată a fost stabilit pentru 23 mai 2008.

La acest termen, procedura a fost îndeplinită cu inculpatul C.A., iar ulterior, la termenul din 12 septembrie 2008, ambii inculpaţi au fost prezenţi, rămânând cu termen în cunoştinţă.

Cauza a fost amânată succesiv (3 octombrie 2008, 24 octombrie 2008, 14 noiembrie 2008, 5 decembrie 2008, 5 ianuarie 2009), fără ca instanţa să administreze vreo probă.

La termenul din 26 ianuarie 2009, instanţa de fond a audiat martorul B.I., inculpaţii având termen în cunoştinţă, putând astfel participa la şedinţa de judecată.

Lipsa inculpatului C.A. pentru acest termen nu-i poate fi imputată instanţei de fond, în condiţiile în care inculpatul avea termen în cunoştinţă. Ulterior acestui termen, se constată că instanţa de fond nu a mai procedat la administrarea altor probe, astfel că la termenul din 8 iulie 2009 a trecut la dezbateri, inculpaţilor fiindu-le asigurat dreptul la apărare.

Examinând motivul de recurs - prin prisma criticilor invocate de recurenţii-inculpaţi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. (instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale), Înalta Curte constată că primul termen acordat de instanţa de control judiciar, în cel de-al doilea ciclu procesual, a fost la 15 decembrie 2009, când inculpatul C.A. a fost prezent, acordându-i-se un termen pentru a-şi angaja un apărător ales.

Nici la termenul din 26 ianuarie 2010, nici ulterior, când inculpatul a fost întrebat dacă doreşte să fie audiat de către instanţa de apel, şi nici în concluziile scrise nu au fost invocate critici privind citarea inculpatului la instanţa de fond.

Analizând notele de concluzii scrise, se observă că inculpatul, prin apărătorul său, face referire numai la schimbarea de încadrare juridică, existenţa infracţiunilor în materialitatea lor, respectiv, aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., toate aceste aspecte regăsindu-se în încheierea de dezbateri.

În atare condiţii, nu poate fi reţinut cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., instanţa de apel examinând cauza în fapt şi în drept, sub toate aspectele.

Totodată, se impune a se reţine, pe de o parte, că în perioada invocată de inculpat - februarie 2009 - septembrie 2009 - instanţa de fond nu a administrat probe, iar pe de altă parte, inculpatul avea posibilitatea în apel, în virtutea caracterului devolutiv, să solicite administrarea oricărei probe pe care o aprecia utilă cauzei.

În fine, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, Înalta Curte constată că nu se justifică, în raport de gravitatea faptelor, nici reducerea pedepselor şi nici schimbarea modalităţii de executare a acesteia.

Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpaţii C.A. şi C.M.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii-inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, precum şi de inculpaţii C.A. şi C.M. împotriva Deciziei penale nr. 106/P din 19 octombrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumelor de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 150 RON, reprezentând onorariile parţiale ale apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2011.

Procesat de GGC - AZ

← ICCJ. Decizia nr. 3876/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3879/2011. Penal. Iniţiere, constituire de... →

ICCJ. Decizia nr. 3877/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3877/2011. Penal