ICCJ. Decizia nr. 3753/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3753/2011
Dosar nr.2104/54/2010
Şedinţa publică din 24 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 68 din 11 aprilie 2011 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată plângerea formulată de petenta M.M.N. împotriva Ordonanţei din 20 mai 2010, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 280/P/2010.
Pentru a hotărî astfel a reţinut următoarele:
Prin Rezoluţia din 20 mai 2010, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 280/P/2010, s-a dispus: neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător B.I. de la Tribunalul Olt, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246, art. 215 alin. (1) şi (2), art. 240, art. 242 şi art. 290 C. pen. şi faţă de avocatul I.L. din cadrul Baroului Olt, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1) şi (2), art. 242 şi art. 240 C. pen.; disjungerea cauzei şi declinarea de competenţă în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, în vederea efectuării de cercetări faţă de C.V.N. şi C.K.E.G., sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. şi art. 291 C. pen.
Prin plângerea formulată la data 26 martie 2010 persoana vătămată M.M.N., din Bucureşti, a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de magistratul B.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, înşelăciune, uzurparea de calităţi oficiale, sustragerea sau distrugerea de înscrisuri şi fals în înscrisuri sub semnătură privată şi faţă de avocatul I.L. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, sustragerea sau distrugerea de înscrisuri şi uzurparea de calităţi oficiale.
În fapt, aceasta a arătat că magistratul B.I., cu ocazia judecării cauzelor înregistrate pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. 3671/2006 şi nr. 3739/311/2007 a comis mai multe fapte cu caracter penal, astfel: în mod abuziv a admis ca moştenitorul C.N.F. să fie reprezentat de o persoană în baza unei procuri care nu mai era valabilă; a lipsit pârâţii de dreptul de apărare; l-a instigat pe reclamantul C.V.N. să falsifice chitanţele şi tranzacţia întocmite de expert la data de 3 noiembrie 2006; a acordat relevanţă juridică unei tranzacţii false; a sustras din Dosarul nr. 3671/2006 expertiza extrajudiciară, tranzacţia încheiată la data de 9 noiembrie 2006 şi cele 2 schiţe conţinând măsurătorile şi lotizarea terenurilor; a întocmit în fals Sentinţa civilă nr. 3266 din 31 mai 2007.
Potrivit aceleiaşi plângeri, avocatul I.L. a consemnat în întâmpinarea formulată şi depusă la dosarul cauzei că tranzacţia intervenită între părţi a fost întocmită în prezenţa sa şi că a citit-o personal părţilor, deşi aceste împrejurări nu sunt reale; i-a indus în eroare pe pârâţi, afirmând că-i va reprezenta în mod cinstit şi corect, determinându-i în acest fel să nu solicite amânarea procesului în vederea angajării unui alt avocat; a refuzat să dea lămuriri în legătură cu legalitatea tranzacţiei intervenite între părţi; a încheiat, semnat şi ştampilat la datele de 5 septembrie 2007 şi 12 iunie 2008 două notificări formulate în numele lui C.K.E.G. prin care a somat-o pe persoana vătămată să demoleze mai multe bunuri (fântână, solar, bazine de apă).
Examinând actele premergătoare existente la dosar, procurorul de caz a constatat că faptele în legătură cu care s-a solicitat efectuarea de cercetări penale nu există, motiv pentru care, în cauză, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, fiind incidente dispoziţiile art. 10 lit. a) din C. proc. pen.
Astfel, prin cererea formulată la data de 21 martie 2006 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. 3671/2006, reclamantul C.V.N. a chemat în judecată pe pârâţii M.M.N., D.S. şi C.N.F., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună ieşirea din indiviziune cu privire la bunurile mobile şi imobile rămase de pe urma autorilor C.M. şi C.A.
Pe parcursul judecării cauzei, interesele reclamantului C.N. au fost reprezentante de avocatul I.L. din cadrul Baroului Olt, iar interesele pârâtei M.M.N. au fost reprezentate de avocatul P.M.
În vederea unei juste soluţionări a cauzei, prin încheierea din data de 19 octombrie 2006 s-a dispus efectuarea unei expertize de către expertul tehnic judiciar G.N.
La data de 31 octombrie 2006 expertul G.N. a comunicat instanţei de judecată că niciuna dintre părţi nu a achitat onorariul stabilit, iar la data de 9 noiembrie 2006, între reclamant şi pârâţi a intervenit o tranzacţie conform căreia, fiecare parte a primit anumite suprafeţe de teren, individualizate prin dimensiune şi vecinătăţi. Conform tranzacţiei încheiate, C.N., M.M. şi D.E. au primit şi câte o cameră dintr-un imobil situat pe raza com. Grădinari, jud. Olt.
Magistratul judecător B.I., soluţionând cauza, prin Sentinţa civilă cu nr. 5137 din 9 noiembrie 2006, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.V.N. şi a luat act de învoiala intervenită între părţi.
Ulterior pronunţării hotărârii prin care a fost judecată cauza în fond, magistratul judecător B.I., prin încheierea din 27 iunie 2008, a admis cererea formulată de petenta M.M.N. şi, în baza art. 281 C. proc. civ., a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul Sentinţei civile nr. 5137 din 9 noiembrie 2006, cu privire la limita vestică a suprafeţei de 629 m.p., teren intravilan situat în tarlaua 28, parcela 1 atribuit reclamantului C.V.N.
Hotărârea prin care a fost soluţionat fondul cauzei nu a fost atacată cu recurs de către niciuna dintre părţi. S-a declarat recurs însă de către reclamantul C.V.N. împotriva încheierii din 27 iunie 2008 prin care s-a admis cererea de îndreptare eroare materiala, iar Tribunalul Olt, prin Decizia cu nr. 1576 din 23 octombrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 3190/104/2008, a admis recursul declarat şi, pe fond, a modificat încheierea pronunţată în sensul că a respins cererea de îndreptarea erorii materiale ca neîntemeiată.
Prin cererea formulată la data de 23 aprilie 2007 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. 3739/311/2007, petenta C.E.G. a solicitat instanţei de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea mai multor imobile situate pe raza com. Grădinari, sat Runcu Mare, jud. Olt.
În fapt, s-a arătat că, prin înscris sub semnătură privată, reclamanta a cumpărat de la pârâtul C.V.N. la data de 11 aprilie 2007 patru suprafeţe de teren şi o cameră dintr-o casă de locuit şi că, pârâtul refuză să se prezinte pentru încheierea actului în formă autentică.
Prin Sentinţa cu nr. 3266 din 31 mai 2007 pronunţată în Dosarul nr. 3739/311/2007, magistratul judecător B.I. a admis acţiunea formulată şi a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea între pârât şi reclamantă a bunurilor imobile menţionate în cererea de chemare în judecată.
Prin Încheierea din data de 3 septembrie 2007 magistratul judecător B.I. a admis cererea de îndreptare a erorilor materiale din considerentele şi dispozitivul Sentinţei civile nr. 3266 din 31 mai 2007, formulată la data de 3 septembrie 2007 de reclamanta C.E.G.
A rezultat, aşadar, din starea de fapt prezentată că magistratul B.I. şi avocatul I.L. nu au comis infracţiunile în legătură cu care s-a solicitat efectuarea de cercetări penale.
Astfel, actele de la dosarul cauzei au confirmat faptul ca tranzacţia intervenită între reclamantul C.V.N. şi pârâţii M.M.N., D.E.S. şi C.N.F. a fost semnată de fiecare dintre părţi, în nume personal, cu excepţia paratului C.N.F. care a fost reprezentat de mandatarul sau, D.E.S. Din partea introductivă a Sentinţei civile cu nr. 5137 din 9 noiembrie 2006, a rezultat, de asemenea, că instanţa a dat citire înscrisului denumit tranzacţie, iar părţile au confirmat că sunt de acord cu dispoziţiile acesteia, semnând-o în şedinţă publică.
Pe de altă parte, actele premergătoare au stabilit că împotriva Sentinţei civile cu nr. 5137 din 9 noiembrie 2006, prin care s-a luat act de voinţa părţilor, niciuna dintre acestea nu au declarat recurs.
În aceste împrejurări nu s-a putut reţine că părţile au fost induse în eroare cu ocazia încheierii tranzacţiei din data de 9 noiembrie 2006 de către avocatul I.L. - reprezentantul reclamantului sau de către magistratul judecător care a soluţionat cauza.
În ceea ce priveşte reprezentarea pârâtului C.N.F. de către D.E.S. pe parcursul judecării cauzei cu nr. 3671/2006, în temeiul procurii autentificate din 22 decembrie 2004, se impune, de asemenea, precizarea că, atâta vreme cât nu a intervenit una dintre situaţiile prevăzute de art. 1522 din C. civ. (revocarea mandatarului, renunţarea mandatarului la mandat, moartea, interdicţia, insolvabilitatea sau falimentul mandantului sau al mandatarului), împuternicirea respectivă este valabilă, iar mandatarul este obligat să îndeplinească activităţile stipulate în contractul de mandat.
În legătură cu afirmaţiile potrivit cărora magistratul B.I. a sustras mai multe înscrisuri din Dosarul cauzei cu nr. 3671/2006, din verificările efectuate a rezultat că expertiza dispusă de instanţă nu a fost efectuată, întrucât părţile nu au achitat contravaloare acesteia, o altă expertiză nu a fost depusă la dosar, iar tranzacţia intervenită la data de 9 noiembrie 2006, schiţele cu terenul situat în com. Grădinari se află la dosarul cauzei.
Întrucât prin plângerea formulată s-a solicitat efectuarea de cercetări penale şi faţă de C.V.N. şi C.K.E.G., în lipsa unei calităţi care să atragă competenţa de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea de competenţă în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. şi art. 291 C. pen.
Împotriva Ordonanţei din 20 mai 2010, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 280/P/2010, petenta a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, fiind menţinută rezoluţia atacată prin Ordonanţa din 21 iunie 2010 dată în Dosarul nr. 847/11/2/2010, apreciindu-se că soluţia adoptată în cauză este legală, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate, care exclud existenţa faptelor prevăzute de legea penală în sarcina magistratului judecător şi a avocatului, împotriva cărora a formulat plângere penală.
Împotriva ordonanţei procurorului de neîncepere a urmăririi penale şi a ordonanţei procurorului general, a formulat plângere petenta M.M.N., apreciind ordonanţa ca netemeinică şi nelegală, aceasta în condiţiile în care, petenta a arătat că nu au fost analizate complet toate probatoriile cauzei, inclusiv sub aspectul încălcării dispoziţiilor Codului de procedură civilă, de către tranzacţia încheiată cu prilejul partajului, plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin Sentinţa penală nr. 68 din 11 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, reţinându-se că ordonanţa procurorului de neîncepere a urmăririi penale, este temeinică şi legală, în condiţiile în care niciuna din probele cauzei, nu face dovada că activitatea desfăşurată de cei doi intimaţi ar putea fi calificată ca activitate subsumată dispoziţiilor penale reclamate de către petentă.
Împotriva Sentinţei penale nr. 68 din 11 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs petiţionara M.M.N. cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 2104/54/2010.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurenta petiţionară, este inadmisibil, având în vedere că sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Craiova este definitivă.
Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumeră hotărârile precum şi încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.
În prezenta cauză prin Sentinţa penală nr. 68 din 11 aprilie 2011 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul I.I., împotriva Ordonanţei din 20 mai 2010, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 280/P/2010 în condiţiile în care textul de lege prevăzut la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. nu permite formularea niciunei căi de atac în acest context procesual.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 "Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă".
Sentinţa penală nr. 68 din 11 aprilie 2011 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ca instanţă de fond, este definitivă potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., împrejurare care atrage inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiţionar.
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.
Faţă de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara M.M.N. împotriva Sentinţei penale nr. 68 din 11 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurenta petiţionară la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara M.M.N. împotriva Sentinţei penale nr. 68 din 11 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3713/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3766/2011. Penal → |
|---|
