ICCJ. Decizia nr. 3876/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3876/2011

Dosar nr.22251/3/2009

Şedinţa publică din 02 noiembrie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 88/F din 03 februarie 1010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului N.F. zis S., formulată de acesta, din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.

În baza art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inc. N.F. zis "S.", la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 86² alin. (1) C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanţă de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1), (3) C. pen. condamnatul trebuie să se supună, pe durata termenului de încercare măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor stabilite.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14 aprilie 2009 la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului N.M. zis G., formulată de acesta, din infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inc. N.M. zis "G.", la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 pedeapse de câte 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14 aprilie 2009 la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul F.N. zis "F.", la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanţă de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) scade din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14 aprilie 2009 la 23 iulie 2009.

În baza art. 26 rap. la art. 194 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.I. zis "A.", la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14 aprilie 2009 la 23 iulie 2009.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.C. zis "P.", la 2 pedepse de câte 2 ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86³ alin. (1), (3) C. pen. condamnatul trebuie să se supună, pe durata termenului de încercare, măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14 aprilie 2009 la 10 septembrie 2009.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.L. zis "L." la 2 pedepse de câte 2 ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani închisoare.

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.R. zis "A.Z." la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.C. zis "B." la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanţă de 2 ani.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. a fost condamnată inculpata V.M., la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatei pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanţă de 2 ani.

S-a luat act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de 92,53 RON către S.U.U.E.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la câte 500 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nr. 730/P/2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. N.F. zis "S.", pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. şi art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

2. N.M. zis "G.", pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

3. F.N. zis "F.", pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

4. N.I. zis "A.", pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 194 alin. (1) C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen. şi art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

5. V.R. zis "A.Z.", pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

6. D.C. zis "B.", pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 194 alin. (1) C. pen.

7. V.M., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 194 C. pen.

8. C.C. zis "P.", pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

9. V.L. zis "L." pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit a C. pen.

S-a reţinut prin actul de sesizare următoarea situaţie de fapt:

În data de 08 martie 2008 în jurul orei 18:00, numitul M.A. împreună cu viitoarea lui soţie pe nume I.A. s-au dus în vizită la familia D. din Bucureşti str. P., sector 1. La un moment dat, partea vătămată M.A. a ieşit din curtea imobilului împreună cu D.A., în stradă fiind aşteptat de către inc. N.M. zis "G." care s-a apropiat de M.A. şi i-a spus acestuia pe un ton răstit, ameninţându-l, să urce în maşina lui. În acest sens inc. N.M. zis "G." a scos un cuţit cu care a ameninţat-o atât pe partea vătămată cât şi pe prietenii acestuia care erau de faţă. La scurt timp lângă ei a oprit un autoturism cu nr. de înmatriculare (...) din care a coborât inc. N.F. zis "S." (fratele învinuitului N.M. zis "G."). Inc. N.M. zis "G." i-a cerut acestuia să aducă din maşină sabia. Astfel, inc. N.F. zis "S." a luat din maşină sa o sabie şi s-a îndreptat către partea vătămată M.A., prin spatele acesteia. În timp ce inculpatul N.M. zis "G.", prin acţiunile sale, împiedica partea vătămată să se apere şi să vadă ce face celălalt inculpat în spatele ei, inc. N.F. zis "S." i-a aplicat mai întâi o lovitura peste spate cu latul lamei iar apoi a vrut să îl lovească de două ori cu tăişul în cap pe M.A.; acesta a reuşit să se întoarcă, alertat de strigătele persoanelor de faţă, a ridicat pe rând mâinile şi a parat loviturile (destinate zonei capului) suferind astfel leziuni grave (mâna/palma stângă fiindu-i practic secţionată). Imediat după comiterea faptei, inculpaţii au părăsit locul faptei. Ulterior, prin persoane interpuse, inculpaţii au încercat să o determine pe partea vătămată să realizeze o împăcare frauduloasă şi să facă declaraţii necorespunzătoare adevărului.

Fapta descrisă a fost comisă pe fondul exercitării de către inculpaţi a unor violenţe şi ameninţări asupra părţii vătămate în scopul constrângerii acesteia să le dea sume de bani nedatorate, pentru a dobândi astfel foloase injuste. Astfel, în urmă cu cca. 2 ani, partea vătămată a împrumutat de la inc. V.R. zis "A.Z." suma de 300 de euro, plătind înapoi după cca. 2 luni suma de 2.000 sau 3.000 euro (datoria + dobânzi tip camătă), dintre care o parte au fost remişi către inculpaţii N.F. zis "S." şi N.M. zis "G." (rude cu V.R. zis "A.Z."). În ciuda acestui aspect, inculpaţii N.F. zis "S." şi N.M. zis "G." au continuat să ceară - prin ameninţări şi violenţe care au culminat cu fapta din 08 martie 2009 - sume mari de bani de la partea vătămată în contul pretinsei datorii. Partea vătămată a dat astfel inculpaţilor o altă sumă - 5.000 euro -, aspect confirmat de martorii C.D. şi D.A. care au contribuit şi ei la această sumă.

Săvârşirea infracţiunilor de către inculpaţi a rezultat din următoarele mijloace de probă:

Partea vătămată M.A. a fost internată la S.C.U. Bucureşti cu diagnosticul "traumatism grav prin sabie bord radial arc stâng şi regiune palmară proximală cu secţiune pachet vasculo-nervos radial, pachet vasculo-nervos ulnar, tendoane flexoare superficiale şi profunde degete II - V TFLP, tendon lung abductor police tendon scurt extensor police, fractură parcelară os trapez şi os scafoid, hemoragie moderată de tip mixt, plagă tăiată faţa dorsală F2 DG X MD cu decojare latibou tegumentar de 2/1 cu pedicut proximal".

Expertiza medico-legală X/2009 a stabilit că partea vătămată M.A. prezintă leziuni traumatice ale mâinilor, constând în două plăgi tăiate, una profundă la mâna stângă şi alta cu lambou la degetul V al mâinii drepte; Plaga tăiată palmară mâna stângă suturată, intersectând eminent tenara şi hipotenara cu lungime de 12 cm, direcţie oblică radio-ulnară şi dinspre proximal spre distal de la baza metacarpianului I şi masivului carpian adiacent (interesând pliul de flexie radio-carpian) spre diafiza metacarpianului V, profundă cu interesarea pachetului vasculo-nervos radial şi parţial al celui ulnar, secţiuni ale tendoanelor flexorilor superficiali şi ale flexorilor profunzi degete II - V, tendon flexor lung police, tendon lung anterior palmar şi tendon scurt extensor police, fracturi parcelare oase carpiene-trapez şi scafoid. Necesită îngrijiri medicale circa 70 (şaptezeci) zile în condiţiile unei evoluţii favorabile, timp ce include şi tratamentul de recuperare morfofuncţională recomandat cu precizarea că viaţa victimei a fost pusă în primejdie prin leziunile vasculo-arteriale pentru care s-a practicat hemostaza şi anastomoza termino-terminală artera radială. Pentru aprecierea unor eventuale infirmităţi fizice posttraumatice, este necesară reexaminarea medico-legală la circa 6 - 8 luni de la prezenta examinare, în condiţiile epuizării mijloacelor terapeutice. Plaga tăiată, deget V (auricular), falangă proximală mâna dreaptă, margine ulnară, arcuate, având aspect de lambou cutanat 2/1 cm cu pedicul proximal, orientate transversal, fără consemnarea lezării unor formaţiuni anatomice profunde. A necesitat îngrijiri medicale circa 15 (cincisprezece) zile şi nu a fost de natură să pună în primejdie viaţa victimei sau să determine infirmitate fizică.

Leziunile traumatice s-au putut produce la data de 8 martie 2009, prin lovire cu corp tăietor-înţepător, posibil corpul delict incriminat (sabia), cel mai probabil loviturile fiind aplicate succesiv. Plaga mâinii stângi a putut fi produsă printr-o lovitură cu sabia aplicată de sus în jos vizând marginea radială a articulaţiei radio-carpiene în zona denumita "tabachera anatomică" cu secţiunea tendoanelor policelui cu impact forte asupra masivului carpian (fracturi scafoid şi trapez) şi cu interesarea regiunii palmare de la eminenţa tenară spre cea hipotenară până la diafiza metatarsianului V, mâna victimei putând fi în poziţia indicată în planşa fotografică.

Plaga deget V mâna dreaptă a putut fi produsă printr-o lovitură cu sabia aplicată dinspre lateral spre marginea cubitală a falangei proximale, posibil conform fotografiei nr. 13 din aceeaşi planşă fotografică - partea vătămată a arătat că a respins această lovitură înspre lateral cu mâna dreaptă. S-a constatat că actul medico-legal a confirmat sub aspectul mecanismului de producere a leziunilor declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor şi reconstituirile făcute în cauză şi, pe de altă parte au infirmat fără niciun dubiu declaraţiile inc. N.F. "S." (este imposibil ca mecanismul descris de acesta să producă plăgi de o asemenea profunzime şi gravitate). Din declaraţiile coroborate ale părţii vătămate M.A. şi ale martorilor D.A., C.D., I.A., D.A.M., C.G.A., a rezultat că loviturile cu tăişul sabiei aplicate de inc. N.F. zis "S." vizau direct zona capului părţii vătămate (fiind aplicate de sus în jos, aspect confirmat şi medico-legal) şi că partea vătămată s-a întors în ultimul moment (alertată de strigătele martorelor) şi a reuşit să pareze loviturile cu mâinile, suferind leziunile grave menţionate. Din aceleaşi declaraţii a rezultat ca inc. N.M. zis "G." a fost cel care a început agresiunea asupra părţii vătămate, încercând sa-i aplice lovituri de pumn şi îmbrâncind-o (i-a smuls din mână cheile autoturismului şi chiar a încercat să o determine cu forţa să se urce în maşina sa). Tot el, în timp ce continua agresiunea, i-a cerut celuilalt inculpat să scoată sabia din maşina. În timp ce acesta se apropia cu sabia prin spatele părţii vătămate, inc. N.M. zis "G." se afla faţă în faţă cu partea vătămată, în aceste condiţii văzând cum celălalt inculpat se pregăteşte să aplice loviturile cu tăişul sabiei în capul părţii vătămate; cu toate acestea, a încercat în continuare să o lovească pe partea vătămată şi să-i distragă astfel atenţia, pentru a o determina să rămână cu spatele la inc. N.F. zis "S.".

M.A.: "am auzit o voce de femeie strigând "Sabia!", m-am întors şi l-am văzut pe S. cum se pregătea să mă lovească cu o sabie tip macetă, pe care a ridicat-o deasupra capului meu direct cu tăişul pentru a mă lovi în cap. Am pus mâna stângă să parez lovitura şi m-a lovit cu tăişul (...) văzând că nu m-a lovit în cap, a dat o a doua lovitură tot cu tăişul înspre capul meu iar eu cu mâna dreaptă am vrut să resping sabia în lateral, după care am fugit întrucât S. voia în continuare să mă lovească." C.D.: "G (...) i-a spus lui S. (...) mai multe cuvinte din care am înţeles că este vorba despre o sabie (...) l-am văzut pe S. luând o sabie din autoturismul său şi s-a îndreptat spre M.A. care îl ţinea de mâini pe G. încercând să îl determine pe acesta să nu îl mai lovească. L-am văzut pe S. ajungând în spatele lui M.A. (...) M.A. s-a întors, moment în care S., aflat acum în faţa sa, a ridicat din nou sabia deasupra capului şi a încercat să îl lovească pe M.A. în cap cu tăişul sabiei. M.A. a observat intenţia acestuia şi a ridicat mâna stângă deasupra capului său pentru a se apăra, astfel încât lovitura lui S. s-a oprit în mâna stângă a lui M.A."

D.A.: "G. a strigat la el (n.n. - S.) să aducă sabia (...) G. l-a lovit cu pumnul pe M.A. în faţă, M.A. a ripostat împingându-l puternic pe G., S. l-a lovit cu sabia în spate după care a ridicat sabia şi a încercat să îl lovească cu putere în cap pe M.A. însă acesta a încercat să se apere ridicând mâna stângă deasupra capului." C.G.A.: "G. şi S. îl împingeau pe M.A. în gardul curţii, spre colţul străzii (...) cei doi fraţi strigau vorbind între ei pe ţigăneşte şi l-am observat pe S. fugind la autoturismul cu care venise şi din interior a luat o sabie. În acele momente eu şi celelalte femei am început să ţipăm de frică şi în momentul în care l-am văzut pe S. că se îndreaptă cu sabia către M.A. şi soţul meu, am strigat toate cu putere: "Sabia!" pentru a-i avertiza (...) L-am văzut pe S. că ridică sabia deasupra capului şi a vrut să-l lovească pe M.A. cu ea în cap. Acesta s-a întors şi a parat cu mâna stângă acea lovitură, după care S. a repetat lovitura iar M.A. a reuşit să o pareze şi pe aceasta, sabia trecându-i pe lângă corp."

Intervievat de reporteri, M.A. a susţinut aceleaşi aspecte menţionate mai sus. Prin reconstituirile realizate cu partea vătămată M.A. şi martorul D.A. s-a stabilit concret modul de săvârşire a faptei (confirmat, aşa cum s-a arătat, şi din punct de vedere medico-legal). Partea vătămată şi martorii i-au recunoscut pe inculpaţi din planşele fotografice. Din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în cauză a rezultat de asemenea că inculpaţii sunt autorii faptei. Într-o convorbire între inc. N.M. zis "G." şi o altă persoană se discuta despre intenţia inculpaţilor de a se înţelege fraudulos cu partea vătămată.

Declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor au conturat şi săvârşirea infracţiunii de şantaj expusă mai sus. Astfel din declaraţii a rezultat că deşi partea vătămată M.A. a achitat datoria (şi dobânda-camătă), inculpaţii i-au cerut în contul unei datorii fictive alte sume mari de bani. Partea vătămată M.A. a arătat că în primăvara anului 2008 a primit un telefon de la inc. N.M. "G." care i-a spus că are să-i dea suma de 5.000 de euro. Refuzat de partea vătămată, inculpatul a ameninţat-o "că dacă mă va prinde pe stradă mă va bate. La o săptămână de la acest incident, aflându-mă la cafeneaua GT., am fost lovit cu pumnul în faţă de către G. care era însoţit de fratele său S. (...) înainte să mă lovească, G. mi-a cerut încă o dată acei bani de care vorbisem la telefon." După acest incident a fost sfătuit de martorii D.A. şi C. să plătească acesta sumă nedatorată pentru a scăpa, sumă care a fost plătită. Martorii C.D. şi D.A. au confirmat remiterea sumei de 5.000 euro către inculpaţi, sumă la care au contribuit şi ei.

Martorul D.A. a fost de faţă când, în anul 2007, inc. N.M. zis "G." a aplicat lovituri de pumni şi picioare părţii vătămate în contextul menţionat. Martorul C.D. a arătat că cei doi inculpaţi au transmis părţii vătămate ameninţări prin intermediul sau şi totodată l-au ameninţat şi pe el atât-verbal cât şi cu un briceag. În luna august 2008 partea vătămată D.V. a împrumutat suma de 4.000 euro de la inc. F.N. zis "F." acesta solicitându-i dobânda (camătă) pentru suma împrumutată, în fiecare săptămână câte 1000 euro. După ce a plătit în timp de patru săptămâni câte 1.000 euro pe săptămână, partea vătămată a fost contactată de către inc. F.N. zis "F." care i-a solicitat să-i restituie cei 4.000 euro împrumutaţi, cu precizarea că ceea ce plătise reprezenta doar dobânda. D.V., ştiind ca învinuitul este o persoană periculoasă şi foarte violentă şi dorind să scape de datoria către acesta, a împrumutat de la inc. V.R. zis "A.Z." un autoturism marca Y pentru a-l valorifica, urmând ca inc. V.R. zis "A.Z." să primească de la partea vătămată, după o lună de zile, suma de 7000 euro şi autoturismul. Partea vătămată a lăsat autoturismul la o cunoştinţă pe nume N. care i-a dat suma de 4.000 euro, bani cu care s-a dus la inc. F.N. zis "F." pentru a-şi achita datoria însă acesta i-a spus ca a întârziat cu plata datoriei motiv pentru care cei 4.000 euro reprezintă doar dobânda pentru împrumutul încredinţat şi că va trebui să-i mai dea încă 4.000 euro. După o lună de zile de când a luat maşina, D.V. a fost contactat telefonic şi ameninţat de către inc. V.R. "A.Z." care i-a cerut să plătească cei 7.000 euro pentru maşina dată, menţionând că de fapt va trebui să-i plătească 10.000 euro deoarece întârziase o săptămâna cu plata. În acest sens inc. V.R. - "A.Z." l-a determinat pe D.V. să ia de la el un autoturism marca X pe care să-l ducă la inc. C.C. "P." în comuna D., jud. Ilfov, pentru a o lăsa amanet contra sumei de 12.000 euro urmând să-i plătească acestuia dobânda, iar în cazul în care nu va plăti banii într-o lună de zile va pierde autoturismul şi va trebui să-i dea şi cei 12.000 euro; din această sumă inc. V.R. "A.Z." a luat 10.000 euro drept datorie şi dobânda pentru autoturismul marca Y. În acelaşi timp inc. V.R. - "A.Z." i-a spus părţii vătămate că, dacă nu va restitui autoturismul marca X într-o lună de zile, va trebui să-i mai plătească şi suma de 25.000 euro reprezentând contravaloarea autoturismului. Tot în luna decembrie 2008, D.V. i-a returnat inc. V.R. "A.Z." autoturismul marca Y. În aceeaşi perioadă inc. F.N. "F." a contactat-o atât telefonic cât şi personal pe partea vătămată pentru a o determina să-i plătească datoria şi, întrucât partea vătămată nu avea bani, inc. F.N. "F." l-a determinat să ia de la el o cantitate de aur pe care a apreciat-o în jurul sumei de 10.000 RON, aur pe care să-l amaneteze, iar cu banii obţinuţi să-i plătească dobânzile la banii împrumutaţi. În luna ianuarie 2009, inc. F.N. "F.", exercitând presiuni asupra părţii vătămate, l-a determinat pe acesta să ia de la el un autoturism marca Z pe care să-l amaneteze contra sumei de 6.000 euro pentru a-i achita dobânzile la banii împrumutaţi. Fiindu-i teamă, partea vătămată a luat maşina respectivă pentru a o amaneta însă a doua zi s-a stricat motorul.

La sfârşitul lunii ianuarie 2009 inc. F.N. "F." i-a zis părţii vătămate că are să-i dea suma de 10.000 euro şi să-i returneze aurul iar inc. V.R. - "A.Z." i-a zis că trebuie să-i dea suma de 25.000 euro pentru autoturismul amanetat. Tot în această perioadă, văzând că partea vătămată nu-i dă banii ceruţi, inc. V.R. "A.Z." a început să-l ameninţe atât telefonic cât şi personal, atât pe D.V. cât şi familia acestuia, mergând la domiciliul lor de mai multe ori însoţit de către soţia sa, inculpata V.M. (aceasta adresând şi ea ameninţări în acelaşi scop) şi alte persoane rămase neidentificate.

La sfârşitul lunii februarie inc. F.N. "F." l-a contactat pe D.V. şi l-a chemat la el acasă pentru a-i cere socoteală, întrucât partea vătămată i-a comunicat că nu poate face plata, atât inc. F.N. "F." cât şi socrul acestuia zis "S." au început să-l ameninţe spunându-i că îi omoară, îi taie, îi violează nevasta şi fetiţa. Fiindu-i teamă pentru viaţa sa şi pentru a putea pleca din locuinţa inc. F.N. "F.", partea vătămată le-a spus că va face rost de bani şi le va plăti sumele de bani cerute de aceştia. În continuare inc. F.N. "F." împreună cu inc. N.M. zis "G." l-au ameninţat telefonic atât pe el cât şi familia sa. La un moment dat, partea vătămată s-a ascuns de inculpaţi şi nu le-a răspuns la telefon, motiv pentru care aceştia au exercitat presiuni, ameninţări şi violenţe asupra unor persoane din familia şi anturajul părţii vătămate. În data de 04/05 martie 2009, inc. N.I. zis "A." şi F.N. "F." l-au agresat fizic pe G.V.R. (partener de afaceri al părţii vătămate D.V.) aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele precum şi cu latul unei săbii în zona capului, în scopul de a-l intimida şi determina pe D.V. să le dea o suma de bani. În aceeaşi împrejurare, inc. N.I. zis "A." a lovit cu tăişul sabiei în autoturismul F. nr. (...) condus de G.V.R. (autoturism aparţinând părţii vătămate D.V.), deteriorându-l. De asemenea inc. N.M. "G." i-a adresat ameninţări prin membrii familiei lui G.V. că îl va baga în căruciorul cu rotile în cazul în care se va adresa organelor de poliţie. În data de 14 aprilie 2009 în urma activităţilor întreprinse de către organele de urmărire penală şi a efectuării de percheziţii domiciliare la adresele inculpaţilor, V.D. (tatăl lui V.R. zis A.Z.) împreună cu D.L. zis P. (frate cu D.R.) şi D.M. s-au dus la biroul firmei lui D.V., unde au găsit-o pe fiica părţii vătămate D.A.M., solicitându-i acesteia (ţipând la ea) să vorbească cu părinţii ei pentru a-şi retrage plângerea formulată în faţa organelor de poliţie împotriva inculpatului V.R. zis "A.Z.". D.A.M. (fiindu-i teamă de indivizii respectivi întrucât membrii ai aceleiaşi familii au ameninţat-o că o violează) a apelat la serviciul de urgenţă 112 solicitând sprijin organelor de poliţie. La faţa locului s-a deplasat un echipaj de poliţie care a identificat persoanele în cauză consemnând cele constatate. De asemenea la locul incidentului s-a deplasat şi partea vătămată D.V. ocazie cu care V.D. i-a solicitat să-şi retragă plângerea formulată şi să declare în faţa organelor de poliţie că s-a împăcat cu fiul său. Acest aspect este confirmat de convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate în cauză.

Săvârşirea infracţiunilor de către inculpaţi a rezultat din următoarele mijloace de probă: din declaraţiile părţii vătămate D.V. coroborate cu cele ale părţii vătămate G.V.R. şi ale martorilor D.R.V., D.Ş., D.A.M., M.D., G.E., S.E. a rezultat ca atât partea vătămată cât şi membrii familiei au primit în mod repetat ameninţări, atât direct cât şi telefonic (verbal şi prin SMS-uri), de la inculpaţii F.N. "F.", V.R. "A.Z.", N.M. "G.", V.M., ameninţări cu bătaia, moartea, viol, dacă sumele de bani cerute de inculpaţi nu vor fi date. Partea vătămată şi martorii au arătat că şi inculpata V.M. a venit de mai multe ori la ei acasă şi a ameninţat-o pe fiica părţii vătămate că o să fie violată şi bătută de ţigani, iar pe mama părţii vătămate a ameninţat-o cu moartea. Din declaraţiile părţii vătămate D.V. coroborate cu declaraţiile martorilor D.A.M., D.R.V. şi R.F.G., a rezultat că membrii familiei inc. V.R. zis "A.Z." fac presiuni atât asupra martorilor în cauză cât şi asupra părţii vătămate pentru a-i determina să-şi retragă plângerea formulată şi să declare că s-au împăcat cu inculpaţii. Chiar în ziua reţinerii inculpaţilor, persoane din familia/anturajul acestora au venit şi i-au ameninţat în acest sens. Partea vătămată şi martorii i-au indicat în planşele fotografice pe inculpaţi. Partea vătămată a arătat că inc. F.N. "F." şi V.R. "A.Z.", în repetate rânduri l-au ameninţat, personal sau la telefon, spunându-i că îi taie, că îi omoară, că nu se tem de poliţie, întrucât chiar dacă unul dintre ei va fi arestat, rămân ceilalţi afară şi tot îi omoară; i-au înjurat pe copiii părţii vătămate şi au mai ameninţat că o vor viola pe soţia acestuia.

Martora D.R.V. (soţia părţii vătămate) a arătat că inc. N.M. "G." şi F.N. "F." au oprit-o pe stradă şi au ameninţat-o spunându-i că o să o omoare, o vor tăia cu sabia pe ea şi pe copiii ei dacă nu le dă banii, chiar dacă nu-l vor găsi pe soţul ei sau chiar dacă acesta moare. A mai precizat că, la scurt timp după ce a sesizat organele de poliţie, a fost oprită pe stradă de inc. V.R. "A.Z." care a ameninţat-o că o bate şi o omoară, ca nu îi este frică de poliţie. Martora a mai arătat că şi soţul ei a fost ameninţat şi că, de frică, o perioadă de timp nu s-a mai întors acasă. Pe 31 martie 2009 inc. F.N. "F." i-a reproşat că s-a dus la poliţie, precizând că 20 de ani dacă se duce la puşcărie, tot o va omorî pe partea vătămată. Intervievată de reporteri, martora a menţionat aceleaşi aspecte. Martora D.A.M. (fiica părţii vătămate) a arătat că în luna decembrie 2008 inc. V.R. "A.Z." şi inc. V.M. veneau aproape zilnic în casa părţii vătămate, intrau în casă şi îl ameninţau pe D.V. spunându-i că "o să-l bată, o să-l bage în spital, o să îl omoare (...) l-am auzit pe A.Z. ţipând la tatăl meu şi ameninţându-l spunând: Dă-mi banii, dacă nu, ajungem la crimă!" Arată că inc. V.R. "A.Z." a blocat autoturismul în care se aflau ea şi mama ei pe stradă, după care a strigat că dacă partea vătămată nu vine la ei cu banii, "o să fie rău". În data de 17 ianuarie 2009, inc. V.M. a venit la locuinţa lor, însoţită de alte persoane, şi a ameninţat-o spunând că "o să te prindem pe tine şi pe mă-ta pe străzi, o să vă leşinăm, pe mă-ta o dezbrac în pielea goală, punem ţiganii pe voi să vă violeze (...) daţi-ne banii că vă omorâm.". În data de 14 aprilie 2009 (data reţinerii inculpaţilor) la depozitul fam. D. au venit rudele inculpaţilor şi i-au cerut, prin ameninţări, să-şi determine părinţii să-şi retragă plângerea formulată la poliţie. Martora M.D. (mama părţii vătămate) a arătat că inc. V.M. a venit la domiciliul părţii vătămate şi i-a spus ca o va strânge de gât dacă nu-i spune unde este fiul său, îndreptându-se totodată cu mâinile spre gâtul ei. Arătând că în decembrie 2008 - ianuarie 2009, la ei acasă au venit de mai multe ori inc. N.M. "G." şi N.F. "S." care au adresat ameninţări şi au cerut sume de bani. În 30 martie 2009 la ei acasă a venit inc. F.N. "F." care a făcut afirmaţii ameninţătoare deoarece nu l-a găsit pe D.V. D.Ş. a arătat că F., A.Z. şi nevestele lor "îl ameninţau pe fratele meu întrucât acesta se împrumutase de bani de la ei şi cereau nişte dobânzi foarte mari, iar fratele meu nu mai putea să le plătească. F. mai venea însoţit de G. şi S." Martora G.E. a arătat că: pentru că partea vătămată D.V. fugise de acasă şi nu mai răspundea la telefoanele inculpaţilor N.I. "A." şi F.N. "F.", aceştia l-au contactat pe soţul ei G.V. solicitându-i să se întâlnească şi să-i spună unde este partea vătămată. Întrucât G.V. nu le-a spus unde se află acesta, cei doi inculpaţi l-au agresat fizic. Are cunoştinţă de faptul că inculpatul F.N."F." şi fraţii săi N.M. "G." şi N.I. "A." au făcut presiuni asupra lui D.V. şi a familiei sale pentru a-l determina să plătească sume de bani. A confirmat faptul că fiica părţii vătămate a fost ameninţată cu violul. A arătat că în data de 05 martie 2009 se afla cu D.R.V. (soţia părţii vătămate D.V.). Când au coborât din maşină, lângă ele s-au oprit un autoturism în care se aflau inculpaţii F.N. "F." şi N.M. "G." şi un auto ZZ în care se afla inc. V.R. "A.Z.". Aceştia au ameninţat-o pe D.R.V., inc. N.M. "G." precizând "femeie, te strâng de gât, te omor!" îndreptându-se către ea cu mâinile ridicate. A arătat că în data de 14 martie 2009 (când inculpaţii au fost reţinuţi) la locuinţa ei a venit nevasta inc. N.I. "A.". De frică martora nu a ieşit din casă, dar mama ei a discutat cu nevasta inculpatului. Aceasta i-a spus că trebuie să-şi retragă plângerea formulată la poliţie împotriva lor. Martora S.E. a arătat că în timp ce se afla la biroul depozitului de cherestea al fam. D., a venit inc. F.N. "F." şi a ameninţat-o pe D.R.V. spunându-i că, dacă D.V. nu îi va da banii, se va duce 20 de ani la puşcărie dar tot îl va omorî, manifestându-se violent prin gesturi şi cuvinte şi inducând un sentiment de teamă. Martorul M.C. a confirmat faptul că fam. D., la sfârşitul lui 2008, având nevoie urgentă de bani, a împrumutat de la el suma de 10.000 RON lăsând gaj obiecte din aur. Martorul a arătat că fam. D. prezenta încredere derulând afaceri prin banca unde lucrează el. A.D. (căruia partea vătămată i-a lăsat auto Y luat de la inc. V.R.) a arătat că a aflat că partea vătămată are probleme cu ţiganii din cartier (copiii lui V.) şi de frica lor a fugit de acasă. R.F.G. a fost de faţă când rudele inculpaţilor au venit în data 14 aprilie 2009 (data reţinerii inculpaţilor) la depozitul fam. D. şi a văzut-o pe D.A.M. discutând cu ei. "Am observat că în timp ce vorbea cu cele trei persoane, D.A.M. plângea şi era foarte speriată." Partea vătămată a prezentat organelor de urmărire penală telefonul său mobil în care era stocat un mesaj de ameninţare de la inc. V.R. "A.Z. Din convorbirea înregistrată prin STS - Apel unic de urgenţă 112 - a rezultat că D.A.M. a sunat pentru a sesiza organele de poliţie cu privire la astfel de ameninţări. Partea vătămată şi martorii au indicat posturile telefonice ale inculpaţilor de pe care au primit ameninţările. Aspectele din declaraţii au fost confirmate atât de listing-urile telefonice cât şi de conţinutul convorbirilor interceptate şi înregistrate în cauză. Într-o convorbire între partea vătămată D.V. şi inc. F.N. "F., inc. îi reproşează că i-a dat cca. 30 de telefoane şi nu i-a răspuns arătând ca "mi-a venit nebuneala la cap"; în mai multe rânduri îi reproşează ca nu îl găseşte. Într-o convorbire, inc. F.N. "F. explica - relevant sub aspectul modului de operare - cum poate fi îndatorată o persoană printr-o operaţiune legată de amanetarea unei maşini. Într-o convorbire, partea vătămată D.V. arăta că trebuie să-şi facă investigaţii medicale deoarece a fost lovit cu latul unei săbii peste coaste. Într-o convorbire, soţia părţii vătămate, D.R.V. ("M.") arăta că din cauza situaţiei create au închis afacerea, că soţul ei a fost bătut cu săbiile de ţigani, că aceştia i-au ameninţat pe ei şi pe copiii lor, că i-au lovit cu sabia în maşină, că au primit ameninţări că li se va da foc la casă. Într-o convorbire între inc. F.N. "F. şi partea vătămată, cel dintâi spune: "V., nu o mai întinde, ce au fost glume, glume. Uite, ce dracu fac. Ţi-am zis." Într-o altă convorbire între cei doi, inc. îi spune părţii vătămate: "Vezi ce faci, mă, V., mă, că sunt distrus, bă, tu eşti copil la cap, ajung la disperare! (...) vezi ce faci şi vino la mine dracului!". Într-un SMS partea vătămată arăta că este disperat şi cere ajutor "rămân cu copiii pe străzi, nu e de glumă, ajung de-mi iau zilele, nu mai rezist (...)". Într-o convorbire, G.V. arăta că ştie despre infracţiunea de tentativă de omor asupra părţii vătămate M.A. şi povesteşte incidentul a cărui victimă a fost el însuşi: "Ce tăiat la mână, mă? I-a tăiat-o definitiv, eşti copil? (...) A dat să-i ia viaţa, mă. Mie, la fel. A dat (...) să-mi dea cu sabia în cap. A dat în maşină că m-am ferit.". Într-o discuţie între inc. N.I. "A." şi inc. F.N. "F., cel dintâi îi spune celuilalt: "poţi şi tu să-l chemi pe V. (n.n. - partea vătămată) să vorbim şi noi cu el treaba aia (...) cheamă-l şi spune-i: dă-te-n morţii mă-tii, accepţi ce ţi-am spus noi! Atât (...) Sa facă ce zicem noi şi gata." Într-o altă convorbire între cei doi, inc. N.I. "A." îi spune inc. F.N. "F. că a vorbit cu soţia lui G.V. (G.E. "C.") şi îi relatează ce i-a spus acesteia: "a venit VS.? Nu vezi, C., că e nesimţit bărbatul tău? îţi spun eu că e nesimţit. Nu e frumos!" Din convorbirile dintre inc. V.R. "A.Z." şi inc. F.N. "F. rezultă că aceştia desfăşoară împreună activităţi infracţionale, reliefându-se totodată modul lor de operare privind sume de bani, autoturisme, acte de vânzare-cumpărare etc. De ex.: "poate facem vreo combinaţie, poate-l băgăm să luăm vreo maşină şi nişte bani mai mulţi." Situaţia expusă a creat părţii vătămate şi fiicei sale probleme de natură psihică confirmate prin examene psihologice de specialitate. Din declaraţii a rezultat că, pe fondul acestei situaţii, partea vătămată a avut la un moment dat intenţia de a se sinucide. Din raportul de evaluare psihologică privind-o pe partea vătămată D.V. a rezultat că aceasta s-a prezentat la cabinet ca urmare a unei tentative de suicid, prezentând o agitaţie psihomotorie exagerată, privire într-un punct fix, refuz alimentar şi insomnii, iar şedinţele de psihoterapie săptămânale nu au dat rezultate semnificative. Din raportul de evaluare psihologică privind-o pe fiica părţii vătămate a rezultat că se afla într-o stare de maximă agitaţie, tensiune emoţională şi irascibilitate, repetând: "Şi ce ne facem? Dacă ne omoară?", tremura, plângea, refuzând comunicarea şi activităţile obişnuite, prezenta insomnii. Partea vătămată G.V.R. [care a formulat plângere sub aspectul infr. prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.] arată că are cunoştinţă despre ameninţările adresate părţii vătămate, fiind prezent în unele momente când partea vătămată a fost ameninţata de către inc. F.N. "F.". Arată că, în acelaşi scop, întrucât partea vătămată îşi închisese telefonul, el a fost contactat telefonic de către inc. F.N. "F." şi inc. N.I. zis "A.". Deoarece la un moment dat nu a mai răspuns, în noaptea de 04/05 august 2009, în timp ce conducea autoturismul părţii vătămate, a fost oprit în trafic de inc. F.N. "F." şi inc. N.I. zis "A." care l-au ameninţat şi l-au agresat, lovindu-l cu două săbii şi deteriorând autoturismul. G.V.R. arată că inc. N.I. zis "A." a vrut să-l lovească şi cu tăişul sabiei în cap dar el a căzut, iar sabia s-a oprit în caroseria autoturismului. Din certificatul medico-legal Y/2009 a rezultat că G.V.R. a prezentat mai multe leziuni de violenţă: la nivelul capului (lateral de bosa frontală două dungi echimotice violacei paralele - de natură a indica lovirea cu un lat de lamă, temporal stâng tumefacţie) şi la nivelul toracelui (hemitorace stâng lateral spaţiul 6 intercostal echimoză violacee). Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică traseologică a rezultat că "urma în adâncime prezentă pe autoturismul F. nr. (...) a fost creată de un obiect dur prevăzut cu o muchie ascuţită gen satâr, sabie, topor, sau altele asemenea, fiind creată printr-o lovitură de sus în jos, de la stânga la dreapta sub un unghi de incidenţă de 60 grade.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 14 aprilie 2009, în locuinţa inc. F.N. zis "F." a fost descoperită o sabie. În cursul verii anului 2008, părţile vătămate A.N. şi A.E.A. au împrumutat în mai multe rânduri diverse sume de bani de la inculpaţii C.C. zis "P.", D.C. zis "B.", V.R. zis "A.Z.". La momentele scadenţelor, inculpaţii au susţinut că prin plăţile făcute, părţile vătămate nu au achitat decât dobânzile (acestea fiind dobânzi tip "camătă", foarte mari, vădit disproporţionate în raport cu sumele datorate). În scopul îndatorării şi al punerii părţilor vătămate în imposibilitatea practică de a plăti datoriile, inculpaţii au acordat împrumuturile eşalonat, astfel încât din sumele împrumutate părţile vătămate să nu poată plăti decât dobânzile pentru sumele împrumutate iniţial, alte dobânzi curgând în continuare, atât la împrumuturile iniţiale cât şi la cele ulterioare. Împrumutul acordat de inc. C.C. zis "P." a fost garantat de numitul G.G., motiv pentru care, întrucât suma nu a fost restituită integral, inc. C.C. zis "P." şi V.L. zis "L." au adresat ameninţări şi lui G.G., determinându-l pe acesta să facă presiuni asupra părţilor vătămate pentru a plăti banii. Având în vedere că sumele astfel "datorate" au crescut foarte mult, inculpaţii au determinat părţile vătămate să facă un nou împrumut mai mare (cca. 70.000 euro), la inc. V.R. zis "A.Z.", cu care să acopere celelalte datorii. În acest sens inc. V.R. zis "A.Z." le-a dat două autoturisme (dintre care pe unul l-a luat ulterior înapoi), evaluate de el la suma de 31.000 euro, iar restul în bani. Ca şi anterior, banii au fost daţi eşalonat, permiţând părţilor vătămate să plătească doar dobânzi şi o parte din alte datorii, alte dobânzi curgând în continuare, plata definitivă devenind practic imposibilă. Pe fondul acestei situaţii, inculpaţii au început să adreseze ameninţări asupra părţilor vătămate şi a familiei lor, terorizându-i, pentru a-i determina în final să le transfere proprietatea imobilului (casă şi curte) în care locuiesc. Astfel, în data de 30 noiembrie 2008, inc. C.C. zis "P." a venit la locuinţa părţilor vătămate ameninţându-le cu moartea şi cu un briceag. Tot inc. C.C. zis "P." l-a ameninţat pe girant ca îi vor lua maşina dacă părţile vătămate nu plătesc. Pentru a plăti, părţile vătămate au luat legătura cu inc. V.R. zis "A.Z." pentru a-i cere banii promişi de el. Acesta a susţinut că nu este în Bucureşti pentru a întârzia momentul remiterii banilor, în timp ce inc. C.C. zis "P." a dat termen părţilor vătămate până la miezul nopţii aceleiaşi zile. Astfel, în aceeaşi noapte inc. C.C. zis "P." şi V.L. zis "L." au luat maşina girantului G.G. În continuare părţile vătămate au luat legătura cu inc. V.R. zis "A.Z.", care în cele din urma a venit. Susţinând ca în contextul dat, acestea nu mai prezintă garanţii pentru a le da banii, inc. V.R. zis "A.Z." le-a forţat practic să garanteze împrumutul cu casa lor, luându-le în acest sens actele casei (în original). În luna decembrie 2008, inc. V.R. zis "A.Z." şi D.C. zis "B." au venit la locuinţa părţilor vătămate, ameninţându-i că îi omoară pe ei şi pe mama lor cu un cuţit dacă nu îi dau 100.000 euro sau casa. În continuare inc. C.C. zis "P." i-a adresat ameninţări (personal şi telefonic) girantului G.G. deşi şi acesta i-a plătit sume de bani mult mai mari decât împrumutul garantat. În data de 10 martie 2009, inc. C.C. zis "P." şi V.L. zis "L." au pătruns fără drept împreună cu "C." - neidentificat - în locuinţa părţilor vătămate, având asupra lor arme albe - bricege de dimensiuni mari - şi i-au ameninţat pe A.E.A. şi A.M., făcându-se că îi lovesc cu bricegele pe cel dintâi, şi spunându-le că dacă nu dau banii, îi omoară. Pentru această situaţie, A.G. a formulat plângere sub aspectul art. 192 C. pen. Aflând acest lucru, prin ameninţări asupra girantului G.G., inc. C.C. zis "P." şi V.L. zis "L." l-au determinat să-şi retragă plângerea formulată. S-a menţionat că retragerea plângerii nu este valabilă deoarece fapta inculpaţilor întruneşte elementele constitutive ale infr. prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru alin. (2) acţiunea penală punându-se în mişcare din oficiu. În continuare părţile vătămate au fost constrânse de inc. V.R. zis "A.Z." şi D.C. zis "B." să semneze o chitanţă de mână prin care se obligau să transmită dreptul de proprietate asupra imobilului către inc. V.R. zis "A.Z.", act în care s-a făcut menţiunea necorespunzătoare adevărului că partea vătămată ar fi primit o parte din preţ - 111.000 euro. Unul dintre exemplarele chitanţei a rămas la V.R. zis "A.Z.". Este semnificativ că, deşi părţile vătămate au cerut în repetate rânduri înapoi inculpaţilor actele casei pentru a putea face un împrumut la bancă, inculpaţii au refuzat restituirea acestor acte (pentru a-i pune astfel în imposibilitatea de a face un împrumut legal). Săvârşirea infracţiunilor de către inculpaţi a rezultat din următoarele mijloace de probă: Din declaraţiile părţilor vătămate A.E.A., A.N., A.G. şi ale martorilor A.V., G.G., A.I.G., A.M. a rezultat că în data de 30 noiembrie 2009 inc. C.C. zis "P." a venit la locuinţa sa, el a încercat să-i explice motivul pentru care nu-i poate restitui suma de bani cerută de inc., moment în care inc. C.C. zis "P." a scos un briceag şi l-a ameninţat, arătând că îi omoară pe el, pe fratele lui şi pe girant. Tot inc. C.C. zis "P." l-a ameninţat pe girant ca îi vor lua maşina dacă părţile vătămate nu plătesc. Arată că l-au sunat în mod repetat pe inc. V.R. zis "A.Z." solicitându-i să le dea banii promişi. După ce ceilalţi inculpaţi au luat maşina girantului, inc. V.R. zis "A.Z." i-a forţat practic să gireze cu casa şi le-a luat actele casei. În luna decembrie 2008, inc. V.R. zis "A.Z. şi D.C. zis "B." au venit la locuinţa părţilor vătămate, ameninţându-i ca îi omoară pe ei şi pe mama lor dacă nu îi dau 100.000 euro sau casa. A luat un cuţit de pe masă şi i l-a pus la gât lui A.E.A. În aceste condiţii părţile vătămate şi membrii familiei lor au fost nevoiţi, de teamă, să părăsească o perioadă Bucureştiul. Din aceleaşi declaraţii a mai rezultat că în data de 10 martie 2009, inc. C.C. zis "P." şi V.L. zis "L." au pătruns fără drept împreună cu "C." - neidentificat - în locuinţa părţilor vătămate, având asupra lor arme albe - bricege de dimensiuni mari - şi i-au ameninţat pe A.E.A. şi A.M., făcându-se că îi lovesc cu bricegele pe cel dintâi, şi spunându-le că dacă nu dau banii, îi omoară. Prin ameninţări au reuşit să-i determine să-şi retragă plângerea formulată pentru art. 192 C. pen. A.E.A.: "P. împreună cu V.L. (...) au intrat în casă fără să fie invitaţi, iar V.L. şi P. au scos fiecare câte un briceag cu lama de aprox. 15 cm şi respectiv 7 - 8 cm, avându-le desfăcute şi venind către mine şi fratele meu, făcându-se că ne taie. Ne spuneau sa le dăm banii că, dacă nu, ne omoară.". A.V.: "P. a luat un cuţit tip briceag din portiera autoturismului său şi i-a spus lui A. "Tu să taci, că spăl cuţitul ăsta în tine!" şi i-a arătat cuţitul. A.Z. mi-a spus că îl omoară pe A. şi, în acest sens, a luat un cuţit de pe dulapul din bucătărie, l-a ridicat deasupra capului lui A., spunând că îl va omorî dacă nu îi vom da banii sau dacă nu îi fac antecontract de vânzare-cumpărare pe imobil.". A.I.G.: "Fiind disperaţi de ameninţările lui P. şi ştiind că acesta este un om periculos în stare să ne omoare, i-am dat lui A.Z. actele de proprietate ale casei pentru a ne împrumuta cu bani şi a ne plăti datoria către P.". G.G. (girantul fam. A.): "P. m-a ameninţat că, dacă mă prinde pe şos. Chitila, mă taie" din cauză ca nu a plătit la timp. R.M. ştie că P. îl presează pe G.G. să îi dea anumite sume de bani, a auzit că nişte ţigani vor să ia casa fam. A. După momentul arestării inculpaţilor, asupra părţilor vătămate şi a familiei lor s-au făcut presiuni în scopul retractării declaraţiilor iniţiale. În consecinţă părţile vătămate -reaudiate - au precizat că îşi retrag plângerile formulate, că s-au împăcat cu inculpaţii, însă şi-au menţinut declaraţiile. S-a dispus testarea la poligraf a numiţilor A.E.A. şi A.V. întrebările vizând acest aspect (dacă li s-a cerut să retracteze declaraţiile şi dacă au fost ameninţaţi pentru asta); după ce au văzut întrebările, cei doi au refuzat testarea, constatarea expertului fiind următoarea: "comportamentul aparent, vizibil, al celor doi subiecţi, de-a lungul internului pretest, a fost unul specific persoanelor nesincere." Actele Dosarului nr. 5039/P/2009 (Parchetul de pe lângă Judecătoria sect. 1 Bucureşti) - conexat ulterior la prezentul dosar - privind plângerea pentru art. 192 C. pen. Din aceleaşi declaraţii a rezultat că împrejurările în care s-a încheiat actul de mână privind vânzarea casei, în condiţiile în care inc. V.R. "A.Z." a refuzat să le restituie părţilor vătămate actele casei, punându-le în imposibilitatea de a face un împrumut legal la bancă şi forţându-le - pe fondul ameninţărilor descrise - să-i transfere lui dreptul de proprietate, în contul unor sume nedatorate. Părţile vătămate au predat organelor de urmărire penală un exemplar al acestui act.

A.G.: "i-am solicitat lui A.Z. în repetate rânduri să ne restituie documentele respective însă acesta a refuzat (...) menţionez că i-am cerut actele de proprietate ale casei, lui A.Z., pentru a putea face un credit ipotecar şi în acest fel să ne plătim toate datoriile, inclusiv către el (...) de altfel, ulterior, deşi nu voiam, am fost nevoit să accept sa-i vând casa." A.V.: "A.Z. a venit cu alţi trei indivizi (...) soţul meu A.G. a scris chitanţa respectivă, formulând-o împreună cu A.Z. care i-a spus soţului meu sumele care trebuie trecute în chitanţă, adică valoarea casei stabilită de A.Z. la 116.000 euro, suma de 111.000 euro, reprezentând datoria şi dobânzile pe care trebuie să le dăm şi 5.000 euro, o diferenţă pe care urma să o primim la încheierea contractului.". R.M. a arătat că ştie că "sub presiunile ţiganilor a semnat A.V. "o chitanţă de mână prin care îi vindea casa unui anume individ.". Încheierea acestei chitanţe în contextul menţionat (sume mari de bani ce urmau a fi restituite, autoturisme etc.) este confirmată şi de martorul D.F. zis D. (fratele inc. D.C. "B.") care a fost de faţă la momentul încheierii actului. Acesta a precizat că părţile vătămate, în martie 2009, i-au cerut actele casei inculpatului V.R. "A.Z." însă acesta a refuzat restituirea lor. În scopul realizării transferului de proprietate, bunica părţilor vătămate - A.I. -, coproprietar al imobilului, a fost dusă la expertizare psihiatrică, din certificatul medico-legal Z/2008 rezultând ca are păstrată capacitatea psihică de exerciţiu în raport cu actul de vânzare-cumpărare cu clauze. Partea vătămată A.G. şi martora A.V. au arătat că au fost însoţiţi de inc. V.R. zis "A.Z." atât în momentul prezentării numitei A.I. la sediul I.N.M.L. cât şi la momentul ridicării certificatului medico-legal care, de altfel, a şi rămas la el (unde a fost găsit la percheziţia domiciliară). Partea vătămată şi martorii au indicat posturile telefonice ale inculpaţilor de pe care au primit ameninţările. Aspectele din declaraţii au fost confirmate atât de listing-urile telefonice cât şi de conţinutul convorbirilor înregistrate în cauză: Într-o convorbire se discuta despre intenţia inculpaţilor să "îi prindem pe A., băgăm la ăla, îi dăm şi noi câteva picioare în gură, să ne dea banii. Îl înnebunim pe român, vedem noi ce facem cu românul, dacă nu vrea el să rezolve problema asta".

Inc. V.R. "A.Z." vorbeşte cu G.G. să se întâlnească şi cu alţi inc, "P." şi "L.", "A.Z." arătând că "deci tu trebuie, prin tine trebuie să terorizezi românii, că românii mi-a zis că nu mai vrea să-mi dea nicio casă, că o pune la bancă şi să aştepţi şi tu, să aşteptam şi noi să-mi dea banii mie prima oară şi pe urmă cu tine şi cu B.". Cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 14 aprilie 2009, în locuinţa inc. V.R. zis "A.Z." au fost descoperite actele (în original) de proprietate ale imobilului familiei A. (copiile fiind ataşate la dosar) precum şi mai multe cuţite de dimensiuni mari. Au fost ridicate de la notariat, în copie, toate actele privind situaţia imobilului fam. A. Cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 14 aprilie 2009, în locuinţa inc. V.L. zis "L." au fost descoperite o sabie şi o bâtă de baseball. Martora R.M. a arătat că ştie că părţile vătămate urmau să plătească sume de bani inculpaţilor iar G.G. a ajutat părţile vătămate cu bani. A arătat că şi G.G. era foarte speriat deoarece inc. C.C."P." făcea presiuni asupra sa să-i dea sume de bani. A aflat ca inculpaţii vor să ia două case în contul datoriei.

Din convorbirile interceptate şi înregistrate în cauză a mai rezultat că inc. V.R. "A.Z." arăta că a comis o tâlhărie. Dintr-o convorbire a inc. V.R. "A.Z." reiese faptul că acesta a împrumutat bani cu camătă unei persoane şi pentru că aceasta a întârziat două zile, i-a impus să plătească o sumă mai mare. Inc. C.C. "P." ameninţă o persoană şi familia acesteia pentru o sumă de bani, făcând referire chiar la "un cuţit în gât". Din aceeaşi convorbire a rezultat şi mecanismul tip camătă şi dobândă la dobândă ("toată socoteala de un an de zile, care ştii că ai să-mi dai banii aia, ţi-i trec lunar din una în alta"). Într-o convorbire din data de 14 aprilie 2009 (data reţinerii) inc. V.R. "A.Z." trimite persoane din familie la părţile vătămate A. ("G.") şi D.V. pentru a-i determina să vină la poliţie pentru a se evita reţinerea/arestarea. După momentul arestării inculpaţilor, părţile vătămate A.G. şi A.A.E. (sub constrângerea unor persoane din familia/anturajul inculpaţilor) au depus la secretariatul Parchetului copii xerox ale unor declaraţii scrise de ei în care au arătat ca îşi retrag plângerile formulate împotriva inculpaţilor cu care s-au împăcat. Din conţinutul lor a rezultat că este evident ca acestea le-au fost dictate de o persoană cu anumite cunoştinţe juridice. Cu toate acestea, aşa cum s-a arătat, pentru infracţiunile comise de inculpaţi (art. 194 C. pen., art. 192 C. pen.) acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, retragerea plângerii neavând niciun efect. Mai mult, fiind reaudiate în cauză, părţile vătămate şi martora A.V. au arătat ca îşi menţin integral declaraţiile date în cauză, în care au spus adevărul, dar că nu mai au niciun fel de pretenţii de la inculpaţi. Inculpaţii au dat declaraţii care nu corespund adevărului. Pe de o parte se contrazic între ele şi, pe de altă parte, sunt contrazise de celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Din fişele fiscale ale inculpaţilor vizând perioada 2006 - 2009 a rezultat că aceştia nu figurează cu venituri declarate şi înregistrate în bazele de date ale unităţilor financiare (cu excepţia inc. N.I., care a realizat venituri ocazional, doar în anul 2007) aspect care a condus la concluzia că inculpaţii au realizat sume mari din venituri ilegale (aspect dovedit de locuinţele pe care le deţin, autoturismele de lux pe care le deţin etc., aşa cum a rezultat din constatările de la percheziţiile domiciliare şi din declaraţii). Pe parcursul cercetării judecătoreşti, după citirea actului de sesizare, conform art. 322 C. proc. pen., instanţa a procedat la audierea inculpatului în conformitate cu dispoziţiile art. 323 C. proc. pen. şi a părţii vătămate în conformitate cu dispoziţiile art. 326 C. proc. pen. rap. la art. 323 C. proc. pen., precum şi a martorilor din acte, în conformitate cu dispoziţiile art. 327 C. proc. pen., declaraţiile acestora fiind consemnate în scris şi ataşate la dosarul cauzei. Analizând coroborat, materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut următoarele:

Din declaraţia inculpatului N.F., instanţa a reţinut ca acesta a negat faptele pentru care a fost trimis în judecată, arătând ca în data de 08 martie 2009 se întorcea de la un grătar, când l-a văzut pe fratele sau pe str. P. înconjurat de mai mulţi bărbaţi care îl loveau cu picioarele, motiv pentru care a intervenit, rugându-l pe A. să înceteze. Acesta a arătat că nu avea nicio sabie în maşină, ci doar un cuţit pe care l-a luat asupra sa în momentul în care a coborât în dorinţa de a-l impresiona pe M.A. care ţinea în mână o sabie şi care este un bărbat corpolent, având în jurul a 100 kg şi 1,90 m, dar că nu a folosit cuţitul respectiv decât pentru a se apăra de acesta în momentul în care îi ameninţa ca îi omoară, moment în care s-a întors pentru a se feri de sabia părţii vătămate şi dându-se în partea laterală a acestuia, partea vătămată a prins cu mâna lama cuţitului sau cu mâna stângă. Inculpatul a mai precizat ca M.A. nu le datora nicio sumă de bani acestora. Inculpatul a precizat că nu cunoaşte pe martorul D.Ş., nu a fost niciodată acasă la D.V. sau la M.D. şi nu a luat niciodată legătura cu partea vătămată direct sau prin intermediul vreunui martor, neavând niciun conflict cu familia D.

În legătură cu familia A. care este parte vătămată în dosar, inculpatul a precizat ca nu cunoaşte niciun membru al acestei familii.

Din declaraţia inculpatului V.M., instanţa a reţinut ca aceasta menţine declaraţiile din faza de urmărire penală, arătând ca i-a dat împrumut lui D.V. o maşina X pentru ca acesta să o folosească până îşi repara propria maşină, iar în momentul în care i-a solicitat să i-o restituie, partea vătămată a refuzat, spunându-i că a vândut-o şi că va merge la poliţie să facă plângere, deşi nu l-a ameninţat cu nimic. Inculpata a precizat că inculpatul V.R. este concubinul său, dar că pe ceilalţi inculpaţi îi cunoaşte din cartier, dar nu a avut nicio legătură cu ei.

Din declaraţia inculpatului N.I., instanţa a reţinut ca acesta menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală.

Din declaraţia inculpatului C.C. instanţa a reţinut ca acesta menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală, arătând ca îi cunoaşte pe membrii familiei A., despre care ştie ca sunt prieteni cu nepotul său, inculpatul V.L. Relaţiile cu aceştia au constat aşa cum spune inculpatul în discuţii purtate pentru angajarea părţilor vătămate pentru a efectua un gard, discuţii care nu s-au finalizat, ulterior aceştia spunându-i că au o maşină X de vânzare cu suma de 9.000 euro, motiv pentru care le-a adus clienţi, acesta fiind motivul pentru care s-a deplasat la domiciliul lor de 3 - 4 ori. Inculpatul a precizat ca niciodată nu a exercitat violenţe asupra părţilor vătămate sau ameninţări şi nici nu a intrat în imobilul proprietatea acestora fără drept, decât cu acordul lor, în scopul arătat. Inculpatul a mai arătat că nu are nicio legătură cu ceilalţi inculpaţi, pe care îi cunoaşte din vedere.

Din declaraţia inculpatului V.L., instanţa a reţinut că acesta menţine declaraţiile de la urmărire penală, arătând că îi cunoaşte pe toţi membrii familiei A., cu care este în relaţii de prietenie şi că la rugămintea lui A.A.E. l-a împrumutat pe acesta cu suma de 500 euro în septembrie 2008 pentru nişte acte pe care urma să le facă, banii dându-i însă mamei lui pentru a nu-i cheltui la cazino. Banii i-au fost solicitaţi până la vânzarea unui imobil sau a unui autoturism, inculpatul arătând că şi el personal a încercat să-i găsească clienţi pentru autoturism, dar că nu au existat niciun fel de discuţii, de ameninţări între aceştia, banii fiind daţi doar cu titlu de împrumut şi nu de cămătărie.

Din declaraţia inculpatului V.R., instanţa a reţinut că acesta a menţinut declaraţiile din faza de urmărire penală.

Din declaraţia inculpatului D.C., instanţa a reţinut că acesta a menţinut declaraţiile din faza de urmărire penală, arătând că îi cunoaşte pe numiţii A.G., A.A.E., A.N. de circa 15 ani, din cartier, dar nu a participat la nicio discuţie între fratele său şi aceştia, nu a fost de faţă la semnarea niciunui antecontract împrumutându-i doar lui V.R. suma de 27.000 euro pentru ca acesta să cumpere casa celor indicaţi. De asemenea a arătat că nu are nicio legătură de rudenie cu C.C. sau V.L.

La acelaşi termen de judecată au fost audiate şi părţile vătămate A.E.A. şi A.G. În declaraţia aflata la dosar fond A.A.E. a arătat ca menţine doar în parte declaraţiile date în faza de urmărire penală în sensul că îi cunoaşte pe inculpaţii D.C. şi V.R. cu care este prieten de circa 10 - 15 ani şi că i-a cerut lui D. suma de 70.000 euro stabilind cu acesta să încheie un antecontract de vânzare-cumpărare pentru suma respectivă, antecontract ce avea ca obiect casa în care locuia, dar care nu s-a încheiat la momentul în care i-a fost dată această sumă. Partea vătămată a precizat că înţelegerea a fost în sensul de a mai primi de la inculpaţi în situaţia în care nu reuşea să restituie banii în 3 luni, încă două autoturisme şi 5.000 euro, respectiv diferenţa până la preţul real al imobilului ce făcea obiectul antecontractului, antecontract care s-a încheiat însă cu V.R. doar la data la care părţile au constatat că nu mai poate fi restituită suma împrumutată, martor fiind inculpatul D. Acesta a mai arătat că a împrumutat bani şi de la V.L., suma de 500 euro, sumă pe care nu a restituit-o motiv pentru care inculpatul s-a deplasat la domiciliul său solicitându-i restituirea, ocazie cu care s-au înjurat şi certat. Partea vătămată a precizat de asemenea că în perioada respectiva împrumuta diverse sume de bani şi de la inculpatul C.C., sume pe care le-a restituit parţial, întrucât avea nevoie de bani pentru a juca la cazino. A arătat ca a depus plângere la poliţie împotriva inculpaţilor fiind foarte supărat în perioada respectivă pentru faptul că nu putea restitui banii, plângere pe care a retras-o după câteva zile, dar că nu a fost ameninţat niciodată de inculpaţi şi nici nu a fost obligat de către aceştia să-i înmâneze actele imobilului, acest lucru făcându-l de bunăvoie, atât timp cât imobilul a rămas în continuare în proprietatea sa, familia dorind să facă un împrumut bancar pentru a restitui sumele împrumutate. Partea vătămată A.G. a revenit în totalitate asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală, arătând că îl cunoaşte doar pe inculpatul V.R., acesta fiind cel care l-a împrumutat de mai multe ori cu sume de bani de ordinul zecilor de mii de euro pe fiul său A.A.E., pentru ca acesta sa-şi plătească datoriile pe care le avea în urma pierderii diverselor sume de bani pe care le împrumuta şi de la alte persoane şi le juca la cazino. Acesta a arătat că la insistenţele fiului său a fost de acord să-i înmâneze inculpatului V.R. actele casei ca şi garanţie pentru sumele împrumutate şi pentru a-l determina pe inculpat să-i dea fiului său două maşini a căror contravaloare în urma vânzării ar fi fost folosită la plata altor datorii, ştiut fiind că imobilul nu putea fi vândut întrucât existau mai mulţi coproprietari pe acest imobil, dar că nu s-au făcut niciun fel de ameninţări de la inculpat în acest sens. Cu privire la numitul G.G. partea vătămată a declarat că acesta i-a dat suma de 30.000 euro fiului sau A.N., pentru ca acesta să-i construiască o casă, dar acesta cu banii respectivi a plătit datoriile fratelui sau A.A.E.

Potrivit Adresei din 22 iulie 2009, S.U.U.E. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 593,80 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru părţile vătămate D.V. şi G.V. La data de 21 iulie 2009 a fost depusă la dosarul cauzei o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului N.F. din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 182 alin. (1) C. pen., însoţită de o opinie expertală extrajudiciară, întocmita de către dr. S.A., expert medico-legal care s-a pronunţat cu privire la leziunile traumatice prezentate de partea vătămată M.A. la nivelul mâinilor, leziuni produse în data de 08 martie 2009 pe baza fişei de prezentare eliberata de S.C.U.E. şi pe baza raportului de expertiză medico-legală nr. Y/2009 întocmit de I.N.M.L. M.M. Această opinie nu are în esenţă concluzii contradictorii faţă de raportul de expertiză medico-legală prezentând doar o posibilă altă modalitate de săvârşire a faptelor, respectiv în sensul că nu este obligatoriu ca agresorul să fi vizat extremitatea cefalică sau alte zone cu un rol vital major. Această opinie nu a putut fi luată în considerare de către instanţă nu numai pentru faptul că este o probă extrajudiciară, inculpaţii nesolicitând efectuarea unei asemenea expertize în cadrul cercetării judecătoreşti, ci şi pentru faptul că aceste concluzii nu sunt susţinute de celelalte probatorii administrate în cauză, în special de declaraţiile martorilor. Astfel martora D.A.M. a arătat în declaraţia aflata la dosar că a fost de faţă la incidentul ce a avut loc între inculpaţii N.F. şi N.M. şi partea vătămată M.A. şi a văzut cum după ce aceştia s-au înjurat reciproc în stradă, unul dintre inculpaţi mergând la maşină şi luând o sabie şi întorcându-se la partea vătămată ridicând sabia asupra acestuia şi aplicându-i mai întâi o lovitură peste spate cu latul lamei, iar, apoi, dorind să îl lovească cu tăişul în cap pe acesta, moment în care partea vătămată a reuşit să se întoarcă, martora fiind una dintre cei care a ţipat alături de alte persoane prezente, şi ridicându-şi mâinile deasupra capului a reuşit să pareze loviturile. Martorul D.A. a refuzat însă să dea declaraţii detaliate în faţa instanţei arătând ca se teme pentru sine, motiv pentru care instanţa urmează să ţină cont de declaraţia sa din faza de urmărire penală, în care acesta arăta detaliat aceleaşi evenimente descrise şi de martora I.A. În schimb, martorul C.D. a precizat că este vecin cu inculpaţii, despre care ştie că au avut un incident cu partea vătămată, inculpaţii aplicându-i acestuia lovituri cu o sabie pe care N.F. zis "S." a adus-o din maşină. În ceea ce priveşte cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului formulate de inculpaţi din infracţiunea de tentativă de omor în infracţiunea de loviri prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., tribunalul a reţinut că acestea sunt neîntemeiate având în vedere că împrejurarea de a nu fi fost pusă în pericol viaţa părţii vătămate prin numărul de îngrijiri medicale suferite, conform actelor medicale, precum şi prin modalitatea de desfăşurare a evenimentelor apreciate ca fiind lovituri asupra mâinii şi nu asupra zonei capului, nu este de natură a influenţa încadrarea juridică a faptei în tentativa de omor, urmând ca astfel instanţa să respingă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpaţilor N.F. şi N.M. La termenul din data de 12 ianuarie 2010 a fost audiată martora G.E., a cărei declaraţie se află ataşată la dosarul cauzei, declaraţie în care aceasta a arătat că îi cunoaşte pe inculpaţii N.F. şi N.M., întrucât locuiau în acelaşi cartier şi că ştie că soţul său G.V. le datora sume de bani acestora, motiv pentru care între aceştia a avut loc un incident la un moment dat. Martora a mai declarat că soţul său i-a povestit cum a fost lovit de către cei doi inculpaţi în zona frunţii şi a spatelui, în momentul în care a mers la o întâlnire cu aceştia. De asemenea a arătat că a asistat la un incident ce a avut loc între A.Z., G.F. şi soţia părţii vătămate D.V., ocazie cu care l-a auzit pe G. spunându-i acesteia că o să o omoare pentru că D.V. le datora o sumă de bani. A precizat că ştie de la familia D. că asupra acesteia s-au făcut presiuni de către F. pentru a-i restitui sumele de bani datorate. Martorul D.Ş. a arătat în declaraţia ce se află ataşată la dosar, că îi cunoaşte personal pe toţi inculpaţii dar nu a fost de faţă la niciun incident între aceştia şi părţile vătămate. A precizat că ştie de la nepoata sa că soţiile unora dintre inculpaţi ar fi venit la domiciliul fratelui său, legându-se de nepoata sa. Martora D.A.M. a declarat că este fiica părţii vătămate D.V. şi că a fost ameninţată de soţia inculpatului V.R. zis A.Z. care i-a spus să-i transmită ameninţările respective familiei sale, fără a preciza însă ce anume i-a spus aceasta. A mai arătat că nu a asistat personal la nicio discuţie între soţia lui F. şi părinţii săi. A fost audiată de asemenea şi martora D.V.R., declaraţie aflată la dosar, martora care are calitatea de soţie a părţii vătămate D.V. şi care a arătat că îi cunoaşte pe inculpaţi din cartier şi a aflat la sfârşitul anului 2008 că soţul său datora sume de bani unora dintre inculpaţi, motiv care l-a determinat să plece de acasă o perioadă de o lună de zile, timp în care a avut şi tentativa de sinucidere, cu această ocazie a aflat despre împrumuturile soţului său. Aceasta a mai arătat că s-au făcut presiuni asupra sa atât la domiciliu când inculpaţii şi soţiile acestora le-au speriat fiica, determinându-i o stare de teamă permanentă, dar s-au făcut presiuni şi asupra sa personal în momentul în care a mers la depozitul său însoţită de martora G., fiind oprită în trafic de către maşinile inculpaţilor, aceştia blocând-o şi ţipând la ea ca o vor omorî, îi vor tăia gâtul dacă nu le restituie soţul său banii datoraţi. Martora a precizat şi faptul că a fost nevoită la insistenţele inculpaţilor să ia de la aceştia o cantitate de aur pe care a amanetat-o unei cunoştinţe de la bancă, iar cu banii obţinuţi le-a plătit inculpaţilor dobânda la o sumă împrumutată anterior de la aceştia. În momentul în care nu a mai făcut faţă presiunilor inculpaţilor aceasta a apelat la organele de cercetare.

Instanţa a reţinut de asemenea că deşi în rechizitoriu se specifica că în urma verificărilor efectuate la organele fiscale toţi inculpaţii, cu excepţia lui N.I., nu au venituri declarate, nu figurează înregistraţi cu bunuri mobile şi imobile, inculpatul F.N. a depus la dosarul cauzei copie a fişei fiscale şi acte de proprietate asupra unui imobil pentru a face dovada că deţine în proprietate atât bunuri mobile cât şi imobile pentru care plăteşte impozitele cuvenite. Instanţa a reţinut că majoritatea martorilor audiaţi şi-au menţinut declaraţiile date în faza de cercetare penală, unii dintre aceştia revenind parţial asupra susţinerilor aşa cum este cazul familiei A., încercând să creeze astfel impresia asupra unei alte stări de fapt decât cea reţinută iniţial, deşi susţinerile noi nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar. S-a reţinut că este evident că atât inculpaţii cât şi martorii au revenit asupra declaraţiilor pe fondul relaţiilor de amiciţie şi de prietenie, chiar existent între aceştia, toţi fiind prieteni sau cunoştinţe din cartier, toţi având relaţii anterior săvârşirii faptelor, părţile vătămate depunând plângerile pe fondul imposibilităţii şi neputinţei acestora de a restitui sumele de bani împrumutate anterior. S-a apreciat că nu este de neglijat faptul că atât inculpaţii cât şi părţile vătămate şi martorii au procedat la aceste împrumuturi cu camătă pe un fond de încredere instalat între aceştia, fond care a persistat din moment ce în urma împrumuturilor iniţiale pe care nu le-au mai putut restitui, părţile vătămate au insistat în a lua alte împrumuturi sau bunuri de la inculpaţi pe care să le valorifice pentru a plăti dobânzile datorate, iar inculpaţii au insistat în a da alte şi alte dobânzi împrumuturi, alte bunuri tocmai pe acest fond de încredere. Acesta este şi motivul care, în opinia instanţei, a determinat la un moment dat presiunile exercitate de către inculpaţi presiuni atât verbale, cât şi fizice, apărute în momentul în care părţile vătămate au intrat într-un blocaj financiar. Cu toate acestea, instanţa a reţinut ca situaţia de fapt prezentată în rechizitoriul parchetului este corectă şi că în ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpaţilor N.M. şi N.F., în sensul că în data de 08 martie 2008, aceştia în momentul în care s-au întâlnit pe str. P., sector 1, cu partea vătămată M.A., l-au ameninţat pe acesta cu un cuţit de faţă cu martorii I.A., D.A., fapte relevate de declaraţiile acestor martori în ambele faze procesuale. Din aceleaşi declaraţii ale martorilor care au fost descrise anterior au reieşit în mod indubitabil că cei doi inculpaţi i-au aplicat mai multe lovituri în zona capului părţii vătămate cu o sabie pe care N.F. a adus-o din maşină, după care s-au îndepărtat, plecând de la locul faptei. Instanţa nu a primit susţinerile inculpaţilor potrivit cărora partea vătămată este cel care i-a ameninţat, întrucât aceste susţineri nu s-au coroborat cu nicio altă probă din dosar, ba dimpotrivă, declaraţiile martorilor sunt în sens contrar şi de asemenea nu au fost primite nici susţinerile potrivit cărora modalitatea de desfăşurare a acţiunii în sensul că ar fi încercat să se apere cu un cuţit lung pe care îl avea în mână N.F., iar partea vătămată a prins cu mâna lama cuţitului, care astfel i-a provocat leziunile descrise în actele medicale întrucât aceste susţineri nu au fost de asemenea susţinute de alte probatorii, dimpotrivă martorii au descris o altă situaţie de fapt, iar actele medicale, în speţă expertiza medico-legală a stabilit şi a susţinut cele afirmate de către martori. Faptul că inculpaţii au depus la dosar o expertiză extrajudiciară care prezintă o posibilă altă modalitate de desfăşurare a faptelor nu a putut fi luată în considerare atât timp cât aceasta nu este susţinută de niciun alt mijloc probatoriu, cu atât mai mult cu cât şi această expertiză prezintă o posibilă altă opinie care nu exclude în totalitate expertiza medicală aflată la dosarul cauzei. Faţă de cele reţinute, instanţa a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor, atât sub aspectul laturii obiective care constă într-o acţiune comisivă în speţă aplicare de lovituri în zona capului, cât şi sub aspectul laturii subiective, fiind evident că inculpaţii au acţionat cu intenţie directă şi nicidecum pentru a se apară, aşa cum au încercat aceştia să susţină. S-a reţinut şi faptul că urmarea socialmente periculoasă s-a produs în momentul în care prin loviturile aplicate cu bună ştiinţă de către inculpaţi, s-a pus în pericol viaţa victimei, ştiut fiind faptul că nu este de esenţa infracţiunii de tentativă de omor, analizarea motivului care a determinat comiterea faptei, acesta fiind doar necesar în aprecierea gravităţii faptei comise.

De asemenea, instanţa a reţinut că fapta comisă de către cei doi inculpaţi asupra părţii vătămate M.A. a fost comisă pe fondul unei situaţii create de împrumutul iniţial pe care M. îl luase de la aceştia, fapt de care au profitat cei doi inculpaţi, solicitându-i acestuia de mai multe ori să le dea şi alte sume de bani, deşi împrumutul luat de partea vătămată de la inculpatul V.R. în urmă cu cca. 2 ani fusese achitat între timp. Această stare de fapt a fost confirmată de către martorii C.D. şi D.A. care au arătat în declaraţiile lor că partea vătămată le-a solicitat sume de bani împrumut pe motiv ca inculpaţii îi solicită suma de 5.000 euro în contul pretinsei datorii, sumă pe care acesta nu le-o datorează, dar pentru care inculpaţii au trecut la ameninţări şi violenţe, care au culminat astfel cu fapta din 08 martie 2009. În ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpaţilor F.N. şi V.R. desfăşurată asupra părţii vătămate D.V., instanţa a reţinut că în luna august 2008 partea vătămată a împrumutat suma de 4.000 euro de la F.N. zis "F.", pentru care i-a solicitat o dobândă de 1.000 euro pe fiecare săptămână, sume care la un moment dat nu au mai putut fi plătite, astfel încât inculpatul i-a solicitat restituirea banilor împrumutaţi, aspecte ce au reieşit atât din declaraţiile părţii vătămate cât şi ale inculpatului F.N. care a recunoscut în declaraţia dată în faţa instanţei aceste aspecte. Faptul ca nu a mai putut restitui suma de bani, l-a determinat pe partea vătămată să-l abordeze pe inculpatul V.R., zis A.Z., pentru a împrumuta de la aceasta o sumă de bani pe care să i-o restituie inculpatului F.N. şi astfel în lipsa unei sume de bani concrete să accepte un autoturism marca Y pe care să îl valorifice contra sumei de 7.000 euro, urmând ca partea vătămată să o plătească după o lună de zile atât 7.000 euro, cât şi contravaloarea maşinii. S-a apreciat că este cert că la un moment dat partea vătămată a intrat într-un blocaj şi impas, fiind nevoit să apeleze astfel şi la inculpatul C.C., indicat de către ceilalţi doi inculpaţi, dându-i acestuia o maşină marca X, luată tot de la inculpatul V.R., căruia între timp trebuia să îi restituie 10.000 euro pentru că întârziase cu plata, maşina Y trebuind valorificată cu suma de 12.000 euro din care o parte a fost dată lui V.R. cu titlu de datorie şi dobândă, acesta cerându-i însă restituirea şi a autoturismului marca X sau echivalentul a 25.000 euro, cât valora autoturismul. Maşinile respective au fost date ca şi amanet de la un inculpat către celălalt prin intermediul părţii vătămate, însă instanţa nu a reţinut faptul că partea vătămată D.V. a apelat la o astfel de schemă intrând în jocul inculpaţilor doar pentru că ştia că F.N. este o persoană periculoasă, din ansamblul probatoriu reieşind că până atunci ei aveau relaţii de prietenie, reţinând faptul că situaţia financiară l-a determinat în esenţă să recurgă la asemenea procedee, inculpaţii speculând impasul financiar al părţii vătămate. Cu toate acestea, instanţa nu poate rămâne indiferentă la acest joc în urma căruia inculpaţii profitând de naivitatea şi impasul financiar în care se afla partea vătămată au obţinut sume de bani nedatorate, apelând la un moment dat la ameninţări şi la presiuni, atât telefonice cât şi fizice, deplasându-se la domiciliul acestuia pentru recuperarea sumelor pretins datorate.

În acest sens, a reieşit din declaraţiile părţii vătămate coroborate cu declaraţiile martorilor că V.R. s-a deplasat la domiciliul lui D.V. însoţit de soţia sa, inculpata V.M., în luna ianuarie şi februarie 2009, solicitând restituirea banilor. De asemenea, inculpaţii F.N. şi N.M. l-au ameninţat de mai multe ori pe D.V. în scopul de a-l determina să îi restituie sumele de bani pretins datorate, aspecte relevate atât de declaraţiile martorilor, aşa cum au fost arătate anterior, cât şi de declaraţiile părţilor vătămate şi într-o oarecare măsură chiar şi de declaraţiile inculpaţilor, care nu au negat faptul că s-au deplasat la domiciliul acestuia sau că l-au apelat telefonic pe acesta, încercând să îşi primească sumele de bani împrumutate de ei, chiar dacă inculpaţii nu au recunoscut cuantumurile sumelor solicitate. Instanţa a reţinut că tocmai în acest sens s-a produs şi incidentul dintre inculpaţii N.I. zis "A." şi F.N., zis "F." şi G.V.R., care în data de 04/05 martie 2009 l-au agresat pe acesta din urmă aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele, precum şi cu latul unei săbii în zona capului în scopul de a-l intimida pe D.V., care era partenerul de afaceri al părţii vătămate G. să le dea o sumă de bani, aspecte confirmate atât de declaraţia părţii vătămate, cât şi de declaraţiile soţiei părţii vătămate şi parţial de inculpaţi în declaraţiile pe care le-au dat, în sensul că aceştia nu au negat că a avut loc un incident cu partea vătămată, chiar dacă nu de intensitatea pe care a încercat să o arate şi să o descrie partea vătămată. Susţinerile inculpaţilor, însă cu privire la modalitatea de desfăşurare a acestei fapte nu au putut fi primite în condiţiile în care nu s-au coroborat cu concluziile raportului de expertiză medico-legală care a stabilit în mod cert leziunile ce i-au fost produse părţii vătămate şi nici cu concluziile raportului de expertiză efectuat pentru determinarea daunelor materiale provocate autoturismului aparţinând părţii vătămate, aşa cum au fost acestea arătate în actul de sesizare al instanţei.

De altfel, instanţa a reţinut că aceeaşi situaţie de fapt este relevată şi în conţinutul interceptărilor telefonice dintre D.V. şi N.I. În ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpaţilor C.C., D.C. şi V.R., desfăşurată în cursul verii anului 2008 asupra părţilor vătămate A.N. şi A.E.A., aceasta a fost corect reţinută în actul de sesizare al instanţei, instanţa apreciind că inculpaţii i-au determinat pe aceştia să le plătească dobânzi foarte mari aferente împrumuturilor iniţiale, apoi dobânzi la dobânzi tocmai datorită faptului că prin sumele mari practicate ca şi camătă părţile vătămate erau puse în imposibilitatea practică de a le plăti datoriile. Aceste aspecte au fost relevate de declaraţiile tuturor martorilor şi parţial de declaraţiile inculpaţilor, care însă au încercat să dea o altă tentă activităţii desfăşurate, respectiv o tentă legală în sensul că în urma împrumuturilor acordate au încheiat cu părţile vătămate înscrisuri sub semnătură privată cu titlu de garanţie pentru aceste împrumuturi, înscrisuri prin care părţile vătămate urmau să transfere unele proprietăţi în proprietatea inculpaţilor în situaţia în care aceştia nu îşi plăteau datoriile. Inculpaţii nu au negat că s-au deplasat de mai multe ori la domiciliul acestei familii pentru a-şi primi banii, negând doar faptul că au recurs la ameninţări şi violenţe, susţineri care însă au fost contrazise de declaraţiile părţilor vătămate, precum şi ale martorilor şi chiar de înscrisul sub semnătură privată depus la dosar dar şi declaraţiile girantului G.G., care a confirmat că C.C. şi V.L. i-au ameninţat pe părţile vătămate spunându-le că dacă nu le dau banii îi omoară în data de 10 martie 2009, aspect confirmat şi de inculpatul A.G. - tatăl celorlalte două părţi vătămate. Faptul că ulterior martorii şi părţile vătămate au revenit parţial asupra declaraţiilor în faza de cercetare judecătorească s-a datorat în opinia instanţei tocmai stării de fapt existente în cartierul respectiv, situaţiei reale existente între părţi, a stării de prietenie dintre aceştia descrisă anterior, instanţa însă apreciind că trebuie să ţină cont de declaraţiile iniţiale ale acestora din faza de urmărire penală, când faptele erau proaspete în memoria acestora, iar urmările acestor fapte au creat stări părţilor de natură a formula plângeri penale. De altfel, instanţa a reţinut că martorii audiaţi cât şi părţile vătămate nu au putut prezenta elemente concrete cu privire la o altă stare de fapt decât cea descrisă în rechizitoriul parchetului, declaraţiile acestora prezentând foarte multe contradicţii, atât în cea ce priveşte momentele în care s-au produs faptele, cât şi elemente privind motivele care au determinat aceste evenimente. În consecinţă, din analiza coroborată a întregului material probatoriu administrat în cauză, instanţa a apreciat ca fiind dovedită activitatea infracţională a tuturor inculpaţilor din prezenta cauză, aşa cum a fost aceasta descrisă în actul de sesizare al instanţei, faptele inculpaţilor fiind săvârşite cu vinovăţie de către aceştia, astfel încât în drept sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care aceştia au fost trimişi în judecată şi pentru care au fost condamnaţi. În raport de încadrările juridice date faptelor reţinute în sarcina fiecărui inculpat în parte, tribunalul a aplicat acestora pedepse cu închisoarea pentru faptele săvârşite, la individualizarea fiecărei pedepse având în vedere criteriile generale stabilite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume circumstanţele reale în care au fost săvârşite faptele, gradul de pericol social concret pe care l-a prezentat săvârşirea faptelor, urmările socialmente periculoase produse prin săvârşirea faptelor reprezentat de sentimentul de insecuritate în rândul cetăţenilor generat de asemenea fapte, dar şi circumstanţele personale ale fiecărui inculpat în parte ţinând seama de situaţia concretă şi de starea de fapt concretă din cartierul respectiv, de relaţiile de amiciţie dintre inculpaţi, părţile vătămate şi martori. Instanţa a reţinut că inculpaţii au avut o atitudine de nerecunoaştere a faptelor, totală sau parţială, dar că sunt la primul contact cu legea penală, şi în acest context a avut în vedere cu privire la inculpaţi perspectivele de reintegrare în societate apreciind că şansele acestora de reintegrare, comportamentul acestora poate înregistra o evoluţie pozitivă, a avut în vedere şi poziţia procesuală şi de asemenea şi comportamentul acestora înainte de săvârşirea acestor fapte şi a reţinut pentru inculpaţi circumstanţa atenuantă legală prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. prin raportare la dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., instanţa aplicându-le acestora pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege. Pentru toţi inculpaţii instanţa a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea, dar în ceea ce priveşte modalitatea de executare a acestor pedepse, pentru toţi inculpaţii, a considerat că perioada petrecută de aceştia în stare de arest a fost suficientă pentru înţelegerea de către aceştia a scopului pedepsei aplicate, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., motiv pentru care, în baza art. 86¹ C. pen., instanţa a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere aplicată fiecărui inculpat în parte, stabilind un termen de încercare conform dispoziţiilor art. 86² C. pen. termen compus dintr-un termen de 2 ani la care se adaugă durata efectiva a pedepsei aplicată fiecărui inculpat, considerat de instanţă ca fiind suficient pentru dovedirea de către aceştia a reeducării şi reintegrării sociale. În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii V.R. zis "A.Z." şi D.C. zis "B.", precum şi pentru inculpata V.M., având în vedere circumstanţele personale ale acestora, faptul că sunt la primul conflict cu legea penală, că s-au prezentat în faţa organelor judiciare în vederea audierii, dar mai ales având în vedere gradul de contribuţie al acestora la săvârşirea faptelor, precum şi numărul efectiv de fapte comise de către aceştia în raport de ceilalţi inculpaţi şi gradul concret de pericol social al acestor fapte, instanţa urmează în acest context, astfel încât să reţină dispoziţiile art. 81 C. pen. conform cărora se poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o anumită durată de timp stabilită conform disp. art. 82 C. pen. apreciindu-se de instanţă că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Împotriva sentinţei penale au formulat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii N.F., N.M., F.N., N.I., C.C., V.R., D.C. şi V.M.

Examinând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate şi din oficiu sub toate aspectele Curtea constată că apelul declarat de Ministerul Public este fondat - în parte - iar apelurile formulate de inculpaţi sunt nefondate.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a formulat apel solicitând reţinerea circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen.

Cu privire la acest motiv de apel, Curtea a constatat că nu este fondat, întrucât din probatoriul administrat în cauză şi din situaţia de fapt reţinută pe baza acestui probatoriu nu a reieşit că inculpaţii ar fi acţionat în vreun moment în condiţiile cerute de art. 75 lit. a) C. pen., respectiv cel puţin trei persoane împreună şi în acelaşi timp. S-a precizat în concluziile orale ale procurorului că doar în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. şi doar în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii N.M. - în raport de partea vătămată D.V.; de asemenea pentru inculpaţii N.M., F.N., V.R., V.M. - în ceea ce o priveşte pe partea vătămată D.V.; V.R., D.C. şi C.C. - în ceea ce o priveşte pe partea vătămată A.A.E. a o simplă lectură a rechizitoriului s-a constatat că procurorul a reţinut că inculpatul N.M., din luna august 2008 şi până la data trimiterii în judecată l-a constrâns (împreună cu alţi inculpaţi) prin ameninţări pe partea civilă D.V. să facă alte împrumuturi şi să le plătească diverse sume de bani reprezentând dobânzi - camătă - până când partea vătămată nu a putut plăti moment în care au recurs la violenţe şi ameninţări asupra sa, a familiei şi a prietenilor în scopul de a-l determina să dea sume importante de bani altor inculpaţi în cauză pentru a dobândi astfel foloase injuste. Deşi procurorul a afirmat în rechizitoriu că l-a constrâns (împreună cu alţi inculpaţi) prin ameninţări pe partea civilă D.V. să facă alte împrumuturi şi să le plătească diverse sume de bani reprezentând dobânzi, nu a precizat împreună cu cine dintre inculpaţi a fost săvârşită asemenea faptă; mai mult, practic s-a făcut referire la două acţiuni - de constrângere pentru a face mai multe împrumuturi şi de ameninţări şi violenţe pentru a determina să dea sume mari de bani altor persoane. Din analiza rechizitoriului a rezultat că inculpatul N.I. este trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de complicitate la şantaj prev. de art. 26 rap. la art. 194 alin. (1) C. pen. constând în aceea că, pe de o parte, a acordat sprijin altor inculpaţi pentru ca, sub pretextul unei datorii băneşti să îl constrângă prin ameninţări pe partea civilă D.V. să facă alte împrumuturi şi să le plătească diverse sume de bani reprezentând dobânzi - camătă - până când partea vătămată nu a putut plăti moment în care au recurs la violenţe şi ameninţări asupra sa, a familiei şi a prietenilor în scopul de a-l determina să dea sume importante de bani altor inculpaţi în cauză pentru a dobândi astfel foloase injuste, iar pe de altă parte la data de 4/5 martie 2009 împreună cu inculpatul F.N. l-a agresat fizic pe G.V.R., partener de afaceri al părţii civile D.V. în scopul de a-l intimida şi determina pe D.V. să le dea o sumă de bani. Cu privire la inculpaţii F.N., V.R. şi V.M. s-a reţinut că din luna august 2008 şi până la data trimiterii în judecată l-a constrâns (împreună cu alţi inculpaţi) prin ameninţări pe partea civilă D.V. să facă alte împrumuturi şi să le plătească diverse sume de bani reprezentând dobânzi - camătă - până când partea vătămată nu a putut plăti moment în care au recurs la violenţe şi ameninţări asupra sa, a familiei şi a prietenilor în scopul de a-l determina să dea sume importante de bani altor inculpaţi în cauză pentru a dobândi astfel foloase injuste. Din cuprinsul situaţiei de fapt reţinute în rechizitoriu nu a rezultat nicio legătură între împrejurarea că inculpatul F.N. a împrumutat sume de bani părţii civile D.V. iar ulterior acesta a împrumutat de la V.R. un autoturism Y, pentru a-l valorifica, în speranţa că va putea achita inculpatului F.N. datoria. Nici din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat vreo legătură între activităţile de ameninţare ale inculpatului V.R. şi cele ale inculpatului F.N., iar simplul fapt că partea vătămată s-a împrumutat, în mod distinct, de la fiecare dintre aceştia, nu dovedeşte o legătură infracţională între inculpaţi sub aspectul infracţiunii de şantaj.

Procurorul a reţinut că inculpatul V.R. l-a ameninţat telefonic pe partea vătămată D.V. şi împreună cu soţia sa, inculpata V.M., s-a deplasat la domiciliul părţii vătămate unde au adresat ameninţări părţii vătămate "împreună cu persoane rămase neidentificate". S-a reţinut că inculpatul N.M. împreună cu F.N. l-au ameninţat telefonic pe partea civilă D.V., iar inculpaţii N.I. şi F.N. l-au agresat fizic pe G.V.R. în scopul de a-l intimida pe D.V. Nu a rezultat din descrierea niciuneia dintre faptele prezentate mai sus că inculpaţii ar fi acţionat vreun moment în condiţiile art. 75 lit. a) C. pen., respectiv cel puţin trei împreună şi în baza unei rezoluţii infracţionale comune, cu scopul de a-l şantaja pe partea civilă D.V. Aceeaşi situaţie s-a apreciat că există şi în cazul faptelor comise asupra părţii vătămate A.E.A. Astfel, se reţine că inculpatul D.C., din vara anului 2008 până în prezent, împreună cu alţi inculpaţi în cauză (fără a se preciza care anume), a reuşit să îndatoreze pe partea vătămată A.E.A. şi familia acestuia, pentru ca ulterior, prin ameninţări şi violenţe, să-i determine să plătească înapoi sume de bani mult mai mari stabilite de către ei - camătă - iar apoi să îi determine pe aceştia să le cedeze un imobil pentru ştergerea datoriei, deposedându-i forţat de actele casei şi forţându-i să încheie o chitanţă de mână privind înstrăinarea casei. Cu privire la inculpaţii C.C. şi V.L. s-a reţinut că din noiembrie 2008 până în prezent împreună cu alţi inculpaţi în cauză a reuşit să îndatoreze partea vătămată A.E.A. şi familia acestuia, pentru ca ulterior, prin ameninţări şi violenţe, să-i determine să plătească înapoi sume de bani mult mai mari stabilite de către ei. La data de 10 martie 2009 a pătruns fără drept împreună cu alte persoane în locuinţa părţilor vătămate având asupra lor arme albe pe care le-au folosit la ameninţare şi intimidare iar ca urmare a plângerii formulate de părţile vătămate pentru violare de domiciliu prin ameninţări inculpatul împreună cu alte persoane a determinat părţile vătămate să îşi retragă plângerea, ceea ce constituie o a doua infracţiune de şantaj, distinctă de prima, întrucât parte vătămată la infracţiunea de violare de domiciliu este şi numitul A.G., tatăl părţii vătămate A.E.A. În cuprinsul rechizitoriului s-a reţinut că în cursul verii anului 2008, părţile vătămate A.N. şi A.E.A. au împrumutat, în mai multe rânduri şi în mod distinct, diverse sume de bani de la inculpaţii C.C., D.C. şi V.R. S-a reţinut că împrumutul acordat de C.C. a fost garantat de numitul G.G., motiv pentru care inculpaţii C.C. şi V.L. au făcut presiuni asupra acestuia pentru ca părţile vătămate să restituie sumele de bani. S-a susţinut că inculpaţii (fără a se preciza care) au determinat părţile vătămate să facă un nou împrumut de la V.R. pentru a acoperi celelalte datorii. Pentru că C.C. şi V.L. au luat maşina girantului, părţile vătămate au apelat la V.R. pentru un nou împrumut, acesta obligându-i să garanteze cu imobilul. S-a reţinut că în luna decembrie 2008 inculpaţii V.R. şi D.C. au venit la locuinţa părţilor vătămate ameninţându-i că îi omoară dacă nu le dau casa sau 100.000 de euro, iar în data de 10 martie 2009 inculpaţii C.C. şi V.L. au pătruns fără drept împreună cu persoană numită "C.", neidentificată, în locuinţa părţilor vătămate, partea vătămată A.G. formulând plângere pentru infracţiunea prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. Inculpaţii C.C. şi V.L. au făcut presiuni asupra girantului G.G. pentru a determina părţile vătămate să îşi retragă plângerea. Din chiar cuprinsul rechizitoriului a rezultat că inculpaţii nu au acţionat în condiţiile art. 75 lit. a) C. pen., ci numai câte doi; cât priveşte pe numitul "C." acesta nu a fost identificat, dispunându-se disjungerea cauzei în acest scop, însă Curtea constată că declaraţiile părţilor vătămate în sensul că inculpaţii au fost însoţiţi de alte persoane nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă, astfel că nu pot fi avute în vedere la stabilirea situaţiei de fapt. De altfel, cu excepţia numitului "C.", despre care partea vătămată A.N. a afirmat că este "un nepot de-al lui B.", procurorul nu a dispus disjungerea cauzei şi efectuarea de cercetări cu privire la nicio altă persoană, care să fi participat la comiterea infracţiunilor de şantaj. În plus, din lectura declaraţiilor părţilor vătămate şi ale martorilor audiaţi în cauză - unii fiind rude ale părţilor vătămate şi membri ai familiei A. - rezultă că nu toţi fac referire în declaraţiile lor la prezenţa altor persoane decât inculpaţii. Mai mult, din unele declaraţii ale martorilor (spre exemplu declaraţia martorului A.I.G.) a reieşit că între inculpaţi au existat discuţii contradictorii cu privire la recuperarea de către fiecare a sumelor de bani pretinse de la părţile vătămate, ceea ce denotă lipsa unei înţelegeri între aceştia. În aceste condiţii, nu s-a putut stabili cu certitudine că inculpaţii, aşa cum a solicitat Ministerul Public, au acţionat în condiţiile art. 75 lit. a) C. pen. astfel că este aplicabil principiul in dubio pro reo, motivul de apel al parchetului nefiind fondat.

Ministerul Public a criticat hotărârea şi sub aspectul netemeiniciei reţinerii şi aplicării circumstanţelor atenuante şi sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei - modalitatea de executare a acesteia. S-a arătat în plus că pentru inculpaţii N.F. şi N.M. s-au reţinut în mod greşit şi nejustificat circumstanţe atenuante şi doar în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor. În ce priveşte cel de-al doilea motiv de apel, respectiv greşita reţinere a circumstanţelor atenuante pentru inculpaţii N.F. şi N.M., Curtea a constatat că apelul declarat de Ministerul Public este fondat. Faţă de modalitatea în care au acţionat inculpaţii şi de scopul urmărit - obţinerea unui folos material, în mod greşit au fost reţinute circumstanţele atenuante pentru inculpaţii N.F., N.M. pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor. Cu privire la inculpaţi au fost reţinute circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen. Referitor la dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen., Curtea a constatat că simpla lipsă a antecedentelor penale ale celor doi inculpaţi poate justifica aplicarea unei pedepse îndreptată spre minimul special, dar nu echivalează cu o bună conduită anterioară săvârşirii infracţiunii; această bună conduită trebuie probată de către inculpaţi. În plus, inculpaţii au acţionat pe o perioadă mare de timp, comiţând infracţiunea de şantaj prin ameninţare cu moartea, ameninţare pe care au şi pus-o în practică asupra părţii vătămate M.A.; s-a dovedit că inculpaţii nu obţin venituri licite ci au ca mod de viaţă cămătăria, sunt extrem de violenţi şi terorizează practic persoanele din zona în care locuiesc prin această atitudine agresivă şi violentă. În condiţiile în care inculpaţii nu au făcut dovada unei bune conduite, iar din probele administrate rezultă o periculozitate deosebită a acestora, prelungită în timp, circumstanţa prev. de art. 74 lit. a) C. pen. nu poate fi reţinută. Cât priveşte circumstanţa prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., Curtea a constatat că nici aceasta nu putea fi reţinută de prima instanţă, deoarece inculpaţii N.F. şi N.M. nu au recunoscut comiterea faptelor pe tot parcursul procesului penal, având o atitudine oscilantă, inclusiv în faţa instanţei de judecată, încercând să contureze în declaraţiile lor existenţa unei legitime apărări precum şi faptul că la comiterea infracţiunii nu a fost folosită o sabie ci un cuţit. În declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul N.F. afirmă că a scos cuţitul din maşină doar cu intenţia de a-l intimida pe partea vătămată M.A. şi fără intenţia de a-l lovi, iar partea vătămată a apucat sabia şi s-a tăiat singură. Cu alte cuvinte, inculpatul nu recunoaşte nici măcar elementul material al infracţiunii de tentativă la omor. Inculpatul N.M. a afirmat că a fost agresat de partea vătămată M.A. şi nu face nicio referire la faptul că inculpatul N.F. l-a lovit pe acesta cu sabia. Aşa fiind, s-a constatat că dimpotrivă, inculpaţii au avut o atitudine de nerecunoaştere a faptei de tentativă de omor asupra părţii vătămate M.A., astfel că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 74 lit. c) C. pen. În consecinţă, Curtea a înlăturat reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a), c) C. pen. cu privire la cei doi inculpaţi şi a dispus condamnarea acestora la pedeapsa închisorii, îndreptată spre minimul special ca urmare a reţinerii împrejurării că aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale. Al treilea motiv de apel al parchetului priveşte pe toţi inculpaţii, considerându-se că în mod greşit s-a apreciat că scopul pedepselor poate fi atins şi prin suspendarea sub supraveghere a executării şi prin suspendarea condiţionată pentru un inculpat, deoarece faptele comise sunt deosebit de grave şi aceste fapte reprezentau singura modalitate prin care inculpaţii îşi obţineau veniturile necesare traiului.

Curtea a constatat că şi acest motiv de apel este fondat, în mod corect argumentând reprezentantul Ministerului Public prin descrierea modului de operare al inculpaţilor, care după îndatorarea părţilor vătămate creau o stare de temere acestora cu scopul de a fi plătită suma împrumutată de mai multe ori. Inculpaţii au exercitat presiuni atât asupra părţilor vătămate cât şi asupra membrilor familiilor şi a altor persoane din anturajul acestora, pe care le-au determinat să gireze împrumuturile acordate (cum este situaţia martorului G.G.). Mai mult, ameninţările inculpaţilor vizau săvârşirea de infracţiuni grave - viol, omor, iar scopul urmărit era obţinerea de bunuri, inclusiv imobile, şi venituri, comiterea de astfel de fapte fiind unica sursă de venit a inculpaţilor. Periculozitatea inculpaţilor a fost dovedită şi prin săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat de către N.F. - ajutat de N.M.; inculpaţii nu au ezitat să îşi pună în practică ameninţările, lovind partea vătămată cu o sabie, în loc public şi în faţa unui număr mare de persoane. În aceste condiţii, Curtea a constatat că scopul pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea condiţionată sau sub supraveghere ci numai prin executarea pedepselor în regim de detenţie şi a înlăturat dispoziţiile art. 81, 82, respectiv 86¹ şi 86² C. pen. cu privire la toţi inculpaţii. În raport de pedepsele principale aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea de omor calificat, respectiv complicitate la omor calificat şi pentru aceleaşi considerente, Curtea a apreciat că se impune majorarea şi a duratei pedepselor complementare stabilite de prima instanţă.

Inculpaţii N.F. şi N.M. au criticat, în esenţă, hotărârea, pentru lipsa probelor care să ateste vinovăţia inculpaţilor. S-a solicitat totodată schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la omor calificat în cea de vătămare corporală gravă, cu punerea în primejdie a vieţii persoanei - prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de şantaj faţă de părţile vătămate M.A. şi D.V., pentru ambii inculpaţi s-a solicitat achitarea, dat fiind faptul că nu există probe certe şi sigure că aceştia au săvârşit faptele. Curtea a constatat că infracţiunea de omor calificat comisă de inculpatul N.F. şi complicitate la omor calificat - comisă de inculpatul N.M. - au fost dovedite cu declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor, expertiza medico-legală, reconstituirea făcută de partea vătămată cu unul dintre martori şi recunoaşterea din planşa foto a inculpaţilor. Simpla împrejurare că partea vătămată M.A. nu s-a prezentat cu ocazia judecăţii în fond a cauzei nu echivalează cu lipsa de probe, atâta vreme cât aceasta a fost audiată detaliat în cursul urmăririi penale, iar în declaraţiile date în cursul urmăririi penale partea vătămată a precizat că s-au făcut presiuni asupra sa pentru a-şi retrage declaraţiile. În aceste condiţii, s-a reţinut că este evident că motivul pentru care partea vătămată nu s-a prezentat în faţa instanţei de fond este că s-a temut pentru integritatea sa şi a familiei sale, atitudine lesne de înţeles, având în vedere suferinţele deja provocate de inculpaţi. Contrar celor susţinute de inculpaţii N.M. şi N.F., raportul de expertiză medico-legală răspunde obiectivelor prezentate, arată mecanismul de producere al leziunilor, precum şi felul obiectului cu care au fost produse acestea. Faptul că expertiza nu a putut răspunde cu certitudine dacă loviturile vizau zona capului şi nici stabili succesiunea acestora nu are relevanţă asupra situaţiei de fapt şi încadrării juridice a faptei, aceste elemente fiind stabilite prin celelalte probe administrate în cauză, în special declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor prezenţi la locul faptei. Aceştia au arătat că loviturile au vizat capul părţii vătămate, afirmaţii ce se coroborează cu tipul leziunilor suferite, tipice pentru situaţii în care victima parează loviturile cu mâna. Chiar opinia expertală extrajudiciară arată că loviturile au fost aplicate cu o sabie sau un cuţit, că nu este exclusă acţiunea de ridicare a sabiei deasupra capului şi de lovire de sus în jos, însă afirmă că intensitatea cu care loviturile au fost aplicate, a fost mică. S-a reţinut că, orice expertiză medico-legală sau de altă natură nu poate oferi, în marea majoritate a situaţiilor, răspunsuri certe, şi de aceea concluziile expertizelor trebuie coroborate cu celelalte probe administrate în cauză.

Curtea a constatat că în raport de obiectul vulnerant utilizat de inculpatul N.F. şi de gravitatea leziunilor produse părţii vătămate M.A., intenţia inculpatului a fost de a suprima viaţa victimei. Chiar şi în situaţia în care zona iniţial vizată nu ar fi fost capul, este evident că decesul victimei se putea produce fie şi numai prin pierderea de sânge, în lipsa unei intervenţii medicale prompte. Astfel, din raportul de expertiză medico-legală reiese că una dintre leziunile suferite de partea vătămată este profundă, că necesită 70 de zile de îngrijiri medicale, în condiţiile unei evoluţii favorabile, cu precizarea că necesită tratament de recuperare morfofuncţională iar viaţa victimei a fost pusă în primejdie prin leziunile vasculo-arteriale pentru care s-a practicat hemostaza şi anastomoza termino-terminală artera radială.

Expertiza medico-legală a concluzionat că plaga mâinii stângi a putut fi produsă printr-o lovitură cu sabia aplicată de sus în jos vizând marginea radială a articulaţiei radio-carpiene cu secţionarea tendoanelor policelui cu impact forte asupra masivului carpian (fracturi scafoid şi trapez, contrar celor susţinute de apărare, în sensul că nu s-ar fi produs fracturi), mâna victimei putând fi în poziţia indicată în planşa fotografică foto 10-12. Mai mult, din înscrisurile medicale aflate la dosar a reieşit că partea vătămată M.A. a prezentat o "secţiune incompletă antebraţ stâng cu armă albă (sabie)", cu alte cuvinte antebraţul i-a fost aproape tăiat, aspect ce se coroborează cu declaraţia părţii vătămate care a menţionat că, ulterior celor două lovituri a reuşit să fugă, moment în care a sesizat sângerare abundentă la mâna stângă şi a constatat că palma îi fusese în totalitate tăiată, ţinându-se numai în piele. Că inculpatul N.F. a acţionat cu o sabie a rezultat atât din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză - C.D., D.A., C.A., D.A.M., I.A. cât şi din simpla împrejurare că, deşi au fost prezenţi numeroşi martori la săvârşirea faptei, niciunul nu a avut curaj să intervină, în condiţiile în care cei doi inculpaţi nu erau însoţiţi de nicio persoană. Susţinerile inculpaţilor că între partea vătămată M.A., D.A., C.D., D.A.M., a avut loc un conflict în care inculpatul N.M. zis G. a fost bătut cu o bâtă, iar N.F., trecând cu totul întâmplător prin zonă, a intervenit cu un obiect tăietor pentru a-şi apăra fratele, nu sunt susţinute de nicio probă, declaraţiile martorilor şi ale părţilor vătămate fiind în sens contrar, iar inculpatul N.M. nu a prezentat niciun fel de leziune. În raport de probatoriul administrat a rezultat cu evidenţă că inculpatul N.F. l-a lovit cu o sabie pe partea vătămată M.A., provocându-i leziuni grave, ajutat fiind de inculpatul N.M. care a distras atenţia părţii vătămate, acţionând de comun acord prin atacarea părţii vătămate din două direcţii. De asemenea, reiese din declaraţiile lui M.A. cât şi din declaraţiile martorilor că inculpaţii au venit la locuinţa martorilor D. cu scopul de a exercita violenţe asupra părţii vătămate pentru a o determina să le dea inculpaţilor sumele de bani cerute de aceştia. S-a susţinut că singura probă cu privire la acuzaţiile aduse inculpatului N.M. - zis G. - de către partea vătămată D.V., este declaraţia de martor a lui D.V., nesprijinită de vreo altă probă. Curtea a constatat că această afirmaţie nu corespunde adevărului, declaraţia părţii vătămate fiind coroborată cu declaraţia martorilor D.V.R. şi D.A.M., precum şi declaraţia martorului R. care arată că la 14 aprilie 2009 la firma unde lucrează au venit trei persoane de etnie rromă care voiau să discute cu D.V. şi soţia acestuia, cu rapoartele de evaluare psihologică din data de 19 ianuarie 2009, privind pe D.V. şi D.A.M., cu procesele-verbale de recunoaştere de pe fotografii de către partea vătămată D.V. şi martorele D.R.V. şi D.A.M., care l-au recunoscut pe inculpatul N.M. ca fiind persoana care a adresat ameninţări părţii vătămate D.V., precum şi cu declaraţia martorei G.E. În consecinţă, vinovăţia inculpaţilor a fost dovedită cu declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor audiaţi în cauză, astfel că soluţia de condamnare a acestora pentru infracţiunea de şantaj este corectă. Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat că solicitarea inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice a faptei de tentativă la omor calificat este neîntemeiată, inculpaţii se fac vinovaţi şi de infracţiunea de şantaj, şi în consecinţă apelurile declarate de inculpaţii N.F. şi N.M. au fost respinse ca nefondate.

Apelantul-inculpat N.I. a considerat că în mod nelegal instanţa de fond a dispus condamnarea sa pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. - şantaj, şi a infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. deoarece la dosar nu există probe suficiente din care să rezulte că s-ar face vinovat de aceste infracţiuni. Cu privire la infracţiunea de distrugere, prevăzută şi pedepsită de art. 217 alin. (1) C. pen., a solicitat - de asemenea - achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., considerând că acesta nu ar fi avut la locuinţa sa obiectele de care se spune că s-ar fi folosit în momentul comiterii infracţiunii de distrugere. Din analiza rechizitoriului a rezultat că inculpatul N.I. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de complicitate la şantaj prev. de art. 26 rap. la art. 194 alin. (1) C. pen. constând în aceea că a acordat sprijin altor inculpaţi pentru ca, sub pretextul unei datorii băneşti să îl constrângă prin ameninţări pe partea civilă D.V. să facă alte împrumuturi şi să le plătească diverse sume de bani reprezentând dobânzi - camătă - până când partea vătămată nu a putut plăti, moment în care au recurs la violenţe şi ameninţări asupra sa, a familiei şi a prietenilor în scopul de a-l determina să dea sume importante de bani altor inculpaţi în cauză pentru a dobândi astfel foloase injuste, iar la data de 4/5 martie 2009 împreună cu inculpatul F.N. l-a agresat fizic pe G.V.R., partener de afaceri al părţii civile D.V. în scopul de a-l intimida şi determina pe D.V. să le dea o sumă de bani. Cu privire la infracţiunea de lovire şi aceea de distrugere s-a reţinut că există la dosarul cauzei declaraţiile părţii vătămate G.V.R. care arată că a fost lovit de inculpaţii F.N. şi N.I., menţinută în faţa instanţei de judecată. Din chiar modalitatea de formulare a depoziţiei părţii vătămate reiese că aceasta se teme pentru integritatea sa fizică, afirmând că nu reţine detalii, dar arată că a fost lovit de cei doi inculpaţi, că maşina pe care o conducea la acel moment a fost avariată şi a fost la I.N.M.L. pentru a fi examinat, la cererea organelor de poliţie.

Inculpatul N.I. în declaraţia dată în faţa primei instanţe a recunoscut că ar fi lovit-o cu palma pe partea vătămată G.V.R. dar nu a recunoscut că ar fi avut asupra sa o sabie. S-a reţinut că declaraţiile date de partea vătămată în cursul urmăririi penale sunt constante şi detaliate, şi descriu modalitatea în care a fost lovit de inculpaţii N.I. şi F.N. De asemenea, din declaraţia părţii vătămate G.V.R. rezultă şi faptul că, după ce a fost lovit de către inculpaţi, inclusiv cu latul sabiei, inculpatul N.I. a lovit cu putere şi autoturismul cu care se deplasa G.V.R. (şi care aparţinea părţii vătămate D.V.), tăind portiera faţă dreapta, iar scopul lovirii sale a fost faptul că l-ar ţine ascuns pe D.V., pe care îl căutau. În planşele foto se poate observa că autoturismul respectiv a prezentat bara de protecţie şi proiectorul spart precum şi o urmă de tăietură, cu privire la care raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a stabilit că a fost produsă cu un obiect tăietor-înţepător gen satâr, sabie sau topor. Curtea a apreciat că prin chiar acţiunile de lovire a părţii vătămate G.V.R. şi de distrugere a autoturismului aparţinând lui D.V. inculpaţii au comis infracţiunea de şantaj respectiv complicitate la şantaj împotriva părţii vătămate D.V. Astfel, inculpatul N.I. a acţionat în scopul prevăzut de lege, respectiv de a o intimida pe partea vătămată D.V. pentru a o determina să dea sumele de bani pretinse, utilizând violenţa atât asupra părţii vătămate G.V.R. cât şi asupra bunurilor părţii vătămate D.V. Din declaraţiile părţii vătămate G.V.R. rezultă că inculpaţii îl căutau pe D.V., reproşându-i părţii vătămate G.V.R. că îl ascunde pe acesta. Aceeaşi situaţie a rezultat şi din înregistrările convorbirilor telefonice, în care inculpatul N.I. discută cu o altă persoană despre lovirea părţii vătămate D.V., precum şi din înregistrările convorbirilor telefonice purtate între inculpat şi partea vătămată. În consecinţă, nu s-a putut susţine că inculpatul N.I. a fost în mod nelegal condamnat de prima instanţă pentru infracţiunea de complicitate la şantaj.

Apelantul-inculpat F.N. nu a contestat existenţa vinovăţiei sale însă a arătat că din probele dosarului reiese acţiunea sa minimală în săvârşirea faptelor, astfel că solicită admiterea apelului şi rejudecând, a se pronunţa o nouă hotărâre prin care să se dispună redozarea pedepsei cu suspendarea condiţionată, având în vedere atât probele administrate în cauză, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului. Curtea a constatat că vinovăţia inculpatului - nerecunoscută în declaraţiile date - reiese din depoziţiile părţilor vătămate D.V. şi G.V.R., acesta din urmă descriind şi modalitatea în care partea vătămată D.V. a fost ameninţat de inculpat cu comiterea unor infracţiuni grave asupra sa şi a familiei sale - viol, loviri, vătămare corporală gravă şi chiar omor - ceea ce conduce la concluzia unei periculozităţi sporite a inculpatului, solicitarea acestuia de redozare a pedepsei şi suspendare condiţionată a executării nefiind întemeiată.

Inculpatul a acţionat prin ameninţări repetate, pe o perioadă mai îndelungată, aşa cum reiese din declaraţiile martorelor D.R.V. şi G.E., precum şi din declaraţia părţii vătămate G.V.R. care l-a însoţit pe partea vătămată la locuinţa inculpatului F.N., unde a asistat la ameninţările cu infracţiunea de viol şi de omor proferate de acesta. Aceeaşi situaţie a rezultat şi din înregistrările convorbirilor telefonice, în care inculpatul F.N. discută cu o altă persoană despre lovirea părţii vătămate D.V., precum şi din înregistrările convorbirilor telefonice purtate între inculpat şi partea vătămată. Curtea a apreciat că în raport de circumstanţele în care au fost comise faptele, de împrejurarea că inculpatul a acţionat repetat, prin ameninţări cu violenţa, cu săvârşirea unor infracţiuni grave, ameninţări puse în practică odată cu lovirea părţii vătămate G.V.R., precum şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care este cunoscut în zona unde locuieşte, conform declaraţiilor martorilor, ca fiind o persoană deosebit de periculoasă şi violentă, nu s-a putut aprecia că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea efectivă de libertate.

Apelantul-inculpat C.C. a criticat hotărârea primei instanţe atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 81 - 82 C. pen. S-a arătat totodată că poate beneficia de prevederile art. 72, art. 74 lit. a) C. pen., împrejurări ce pot constitui circumstanţe atenuante. Curtea a constatat că nu există temeiuri pentru a se reţine circumstanţe atenuante pentru inculpat, nefiind îndeplinite cerinţele art. 74 C. pen. Astfel, inculpatul nu a dovedit o bună conduită anterior comiterii faptelor, iar infracţiunile s-au desfăşurat pe o perioadă îndelungată de timp, asupra mai multor părţi vătămate, ceea ce denotă faptul că inculpatul şi-a format un mod de viaţă şi de obţinere de venituri din împrumuturi cu camătă şi şantaj.

Referitor la dispoziţiile art. 74 lit. b) C. pen., s-a constatat pe de o parte că infracţiunea de şantaj este o infracţiune de pericol iar nu de rezultat şi pe de altă parte că inculpaţii nu au restituit părţilor vătămate sumele mari de bani luate de la aceştia. De asemenea, nu sunt întrunite nici cerinţele art. 74 lit. c) C. pen. întrucât inculpatul a avut o atitudine nesinceră, afirmând că nu a împrumutat părţile vătămate A.A.E. şi A.N. cu bani, şi nici nu le-a ameninţat pe acestea. Vinovaţi a inculpatului a fost dovedită prin declaraţiile părţilor vătămate precum şi ale martorilor A.V., A.I.G., coroborate cu procesele-verbale de recunoaştere de pe planşe foto. Cât priveşte cuantumul pedepsei, Curtea a apreciat că prima instanţă a aplicat o pedeapsă greşit individualizată, aşa cum corect s-a susţinut în apelul parchetului, însă în sensul unui cuantum prea mic, în raport de gravitatea faptelor în concret. Inculpatul a comis infracţiunile de şantaj şi violare de domiciliu, asupra mai multor părţi vătămate, una dintre ele asupra părţii vătămate A.G., cu scopul de a o determina să îşi retragă plângerea formulată pentru infracţiunea de violare de domiciliu.

Inculpatul a arătat prin atitudinea sa că nu are nicio teamă în a încălca legea, având în vedere faptul că, la data de 10 martie 2009 împreună cu V.L. a pătruns fără drept în locuinţa părţilor vătămate, cu scopul de a le ameninţa şi determina să achite sume de bani inculpatului C.C., partea vătămată A.G. formulând plângere pentru infracţiunea prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

Inculpaţii au încercat permanent să obstrucţioneze cercetările în cauză prin ameninţări repetate la adresa părţilor vătămate, în scopul de a le determina să îşi retragă plângerile şi declaraţiile. Mai mult, inculpaţii C.C. şi V.L. au făcut presiuni şi asupra girantului G.G. pentru a determina părţile vătămate să îşi retragă plângerea, recurgând la aceeaşi atitudine violentă, agresivă, pentru a-şi atinge scopurile. În aceste condiţii, s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie pentru ambii inculpaţi, considerentele avute în vedere la analizarea motivelor de apel ale Ministerului Public fiind valabile sub acest aspect.

Apelanţii-inculpaţi V.R. şi D.C. au solicitat a se observa că din probele de la dosar reiese că între cei doi inculpaţi şi părţile vătămate au existat litigii ce s-au dovedit a fi de natură civilă, solicitând achitarea inculpaţilor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. Curtea a constatat că susţinerile inculpaţilor în sensul că între aceştia şi părţile vătămate ar exista litigii de natură civilă nu sunt fondate, acţiunile ilicite ale inculpaţilor întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj.

De altfel, nu împrejurarea acordării de împrumuturi a fost dedusă judecăţii, ci acţiunile inculpaţilor de ameninţare cu violenţă îndreptate împotriva părţilor vătămate. Ameninţările cu violenţa adresate de inculpatul D.C. părţii vătămate A.A.E. a rezultat din declaraţiile date de partea vătămată şi de părţile vătămate A.N., A.G. şi din depoziţiile martorilor A.I.G., A.I., audiaţi atât în cursul urmăririi penale cât şi al judecăţii. Ameninţările adresate de inculpatul V.R. părţilor vătămate A.G., A.N., A.A.E. şi D.V. sunt dovedite cu declaraţiile acestora precum şi ale martorilor enumeraţi mai sus, declaraţii ce au fost analizate, prezentate şi analizate extrem de detaliat de către prima instanţă. Cât priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., din analiza modului de operare al inculpaţilor, care după îndatorarea părţilor vătămate creau o stare de temere acestora cu scopul de a fi plătită suma împrumutată de mai multe ori, a rezultat că scopul pedepsei nu poate fi atins nici prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi cu atât mai puţin prin suspendarea condiţionată a executării acesteia. Inculpaţii au exercitat presiuni atât asupra părţilor vătămate cât şi asupra membrilor familiilor şi a altor persoane din anturajul acestora, pe care le-au determinat să gireze împrumuturile acordate (cum este situaţia martorului G.G.). Mai mult, ameninţările repetate ale inculpaţilor vizau săvârşirea de infracţiuni grave - viol, omor, iar scopul urmărit era obţinerea de bunuri, inclusiv imobile, şi venituri, comiterea de astfel de fapte fiind unica sursă de venit a inculpaţilor. Astfel, inculpatul V.R. a încercat să obţină de la părţile vătămate A., prin violenţă şi ameninţare, proprietatea asupra imobilului în care aceştia locuiesc, luându-le actele de proprietate ale casei. În aceste condiţii, Curtea a constatat că scopul pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea condiţionată sau sub supraveghere, ci numai prin executarea pedepselor în regim de detenţie şi a înlăturat dispoziţiile art. 81, 82, respectiv 86¹ şi 86² C. pen. cu privire la toţi inculpaţii.

Inculpata V.M. a solicitat să se dispună achitarea sa cu privire la infracţiunea de şantaj - în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece nu există probe certe şi suficiente care să conducă la concluzia că fapta de şantaj ar exista.

Curtea a constatat că vinovăţia inculpatei a fost dovedită cu declaraţiile părţii vătămate D.V. şi ale martorilor D.V.R., D.A.M., G.V.R., G.E., coroborate cu procesele-verbale de recunoaştere a inculpatei de pe planşe foto de către partea vătămată şi martori. În declaraţiile martorilor se arată că inculpata a venit, fie singură, fie însoţită de inculpatul A.Z., şi a ameninţat familia părţii vătămate D.V., cu scopul ca acesta să dea inculpatului A.Z. sume de bani pentru pretinsele datorii cămătăreşti. Toate aceste declaraţii au fost prezentate şi analizate detaliat de prima instanţă. În subsidiar s-a solicitat redozarea pedepsei aplicate sub minimul special de 6 luni, avându-se în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatei, care are patru copii minori în întreţinere şi acum se află în luna a cincea de sarcină, iar ca modalitate de executare, cea prevăzută de art. 81 C. pen.

Curtea a constatat că în raport de gravitatea faptei în concret, dată de caracterul repetat al ameninţărilor şi de scopul urmărit, reţinerea circumstanţelor atenuante, cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special, nu ar fi legală, din moment ce inculpata nu a făcut dovada unei bune conduite, art. 74 lit. b) C. pen. nu este incident în cazul infracţiunii de pericol iar atitudinea inculpatei a fost una de nerecunoaştere a faptei comise, aşa cum a reieşit din chiar declaraţiile date în faţa primei instanţe. Faptul că inculpata are patru copii în întreţinere şi este însărcinată s-a apreciat că nu constituie un argument suficient pentru a se aprecia că scopul pedepsei va fi atins şi fără privare de libertate, în raport de gravitatea faptei în concret, dată de modalitatea de a acţiona a inculpatei şi în mod special de urmările produse asupra psihicului părţilor vătămate D.V. şi a martorei D.A.M. Curtea a apreciat că acţiunile inculpaţilor, cunoscuţi ca persoane violente, de a-şi obţine veniturile prin violenţă şi ameninţare de la mai multe persoane şi de a încerca le deposedeze de imobilele în care locuiesc se impune a fi stopate prin sancţionarea acestora cu pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenţie. Pentru considerentele expuse, Curtea a respins apelurile declarate de inculpaţi şi a admis apelul formulat de Ministerul Public împotriva sentinţei penale, cu modificarea modalităţii de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor, în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 86¹ şi art. 81 C. pen.

A dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada prevenţiei.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare din apelul Parchetului au rămas în sarcina statului şi în baza art. 192 alin. (2) şi 4 C. proc. pen. a obligat inculpaţii-apelanţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii N.F., N.M., F.N., N.I., C.C., V.R., V.L., D.C. şi V.M.

Inculpaţii, F.N., N.I. au criticat Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 şi în subsidiar pct. 14 C. proc. pen., inculpaţii V.R., D.C. şi V.M., au criticat Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 şi în subsidiar pct. 14 C. proc. pen., inculpaţii N.F., N.M., au criticat Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 şi în subsidiar pct. 14 C. proc. pen., inculpatul C.C. a criticat Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., iar inculpatul V.L. a criticat Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate prin prisma cazurilor de casare invocate, dar şi din oficiu, Înalta Curte, reţine că recursurile inculpaţilor D.C. şi V.M., sunt fondate însă numai cu privire la critica vizând individualizarea judiciară a pedepselor, urmând a fi admise numai sub acest aspect, iar recursurile inculpaţilor N.F., N.M., F.N., N.I., C.C., V.R., V.L. sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta.

Cu privire la recursurile inculpaţilor D.C. şi V.M., Înalta Curte, reţine că vinovăţia acestor inculpaţi a fost pe deplin dovedită.

Astfel inculpaţii au susţinut că din probele aflate la dosar reiese că între inculpaţi şi părţile vătămate au existat litigii ce s-au dovedit a fi de natură civilă, solicitând achitarea inculpaţilor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., însă Înalta Curte, reţine că acţiunile ilicite ale inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj.

De altfel, nu împrejurarea acordării de împrumuturi a fost dedusă judecăţii, ci acţiunile inculpaţilor de ameninţare cu violenţă îndreptate împotriva părţilor vătămate.

Ameninţările cu violenţa adresate de inculpatul D.C. părţii vătămate A.A.E. a rezultat din declaraţiile date de partea vătămată şi de părţile vătămate A.N., A.G. şi din depoziţiile martorilor A.I.G., A.I., audiaţi atât în cursul urmăririi penale cât şi al judecăţii.

Înalta Curte a constatat că vinovăţia inculpatei a fost dovedită prin declaraţiile părţii vătămate D.V. şi ale martorilor D.V.R., D.A.M., G.V.R., G.E., coroborate cu procesele-verbale de recunoaştere a inculpatei de pe planşe foto de către partea vătămată şi martori. În declaraţiile martorilor se arată că inculpata a venit, fie singură, fie însoţită de inculpatul A.Z., şi a ameninţat familia părţii vătămate D.V., cu scopul ca acesta să dea inculpatului A.Z. sume de bani pentru pretinsele datorii cămătăreşti. Toate aceste declaraţii au fost prezentate şi analizate detaliat de prima instanţă.

Cu privire la menţinerea pedepselor aplicate acestor inculpaţi de către instanţa de fond, atât cu privire la cuantum cât şi cu privire la modalitatea de executare, Înalta Curte, a apreciat că această critică este fondată, astfel că vor fi menţinute pedepsele de câte un an închisoare în condiţiile art. 81 C. pen.

În raport de încadrările juridice date faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor D.C. şi V.M. Înalta Curte, a reţinut că tribunalul a aplicat acestora pedepse cu închisoarea pentru faptele săvârşite, la individualizarea fiecărei pedepse având în vedere criteriile generale stabilite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume circumstanţele reale în care au fost săvârşite faptele, gradul de pericol social concret pe care l-a prezentat săvârşirea faptelor, urmările socialmente periculoase produse prin săvârşirea faptelor reprezentat de sentimentul de insecuritate în rândul cetăţenilor generat de asemenea fapte, dar şi circumstanţele personale ale fiecărui inculpat în parte ţinând seama de situaţia concretă şi de starea de fapt concretă din cartierul respectiv, de relaţiile de amiciţie dintre inculpaţi, părţile vătămate şi martori. În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii D.C. zis "B.", şi inculpata V.M., având în vedere circumstanţele personale ale acestora, faptul că sunt la primul conflict cu legea penală, că s-au prezentat în faţa organelor judiciare în vederea audierii, dar mai ales având în vedere gradul de contribuţie al acestora la săvârşirea faptelor, precum şi numărul redus de fapte comise de către aceştia în raport de ceilalţi inculpaţi şi gradul concret de pericol social al acestor fapte, s-a apreciat că se pot reţine dispoziţiile art. 81 C. pen. conform cărora se poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o anumita durată de timp stabilită conform disp. art. 82 C. pen. apreciindu-se de instanţă că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Cu privire la inculpata V.M., Înalta Curte, a avut în vedere şi faptul că aceasta are cinci copii minori în întreţinere ce constituie un argument suficient pentru a se aprecia că scopul pedepsei va fi atins şi fără privare de libertate.

În acest context s-au avut în vedere cu privire la aceşti doi inculpaţi perspectivele de reintegrare în societate apreciind ca şansele acestora de reintegrare, comportamentul acestora poate înregistra o evoluţie pozitivă, s-a avut în vedere şi poziţia procesuală şi de asemenea şi comportamentul acestora înainte de săvârşirea acestor fapte şi s-au aplicat acestora pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege. Cu privire la recursul inculpatului V.R. zis "A.Z.", instanţa a apreciat că recursul acestuia este nefondat, vinovăţia inculpatului fiind pe deplin dovedită.

Astfel, ameninţările adresate de inculpatul V.R. părţilor vătămate A.G., A.N., A.A.E. şi D.V. sunt dovedite cu declaraţiile acestora precum şi ale martorilor enumeraţi mai sus, declaraţii ce au fost prezentate şi analizate extrem de detaliat de către prima instanţă.

Cât priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., din analiza modului de operare al inculpaţilor, care după îndatorarea părţilor vătămate creau o stare de temere acestora cu scopul de a fi plătită suma împrumutată de mai multe ori, a rezultat că scopul pedepsei nu poate fi atins nici prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi cu atât mai puţin prin suspendarea condiţionată a executării acesteia. Inculpaţii au exercitat presiuni atât asupra părţilor vătămate cât şi asupra membrilor familiilor şi a altor persoane din anturajul acestora, pe care le-au determinat să gireze împrumuturile acordate (cum este situaţia martorului G.G.). Mai mult, ameninţările repetate ale inculpaţilor vizau săvârşirea de infracţiuni grave - viol, omor, iar scopul urmărit era obţinerea de bunuri, inclusiv imobile, şi venituri, comiterea de astfel de fapte fiind unica sursă de venit a inculpaţilor.

Astfel, inculpatul V.R. a încercat să obţină de la părţile vătămate A., prin violenţă şi ameninţare, proprietatea asupra imobilului în care aceştia locuiesc, luându-le actele de proprietate ale casei.

Cu privire la recursurile inculpaţilor F.N. şi N.I., acesta din urmă consideră că în mod nelegal instanţa de fond a dispus condamnarea sa pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. - şantaj, şi a infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. deoarece la dosar nu există probe suficiente din care să rezulte că s-ar face vinovat de aceste infracţiuni.

Cu privire la infracţiunea de distrugere, prevăzută şi pedepsită de art. 217 alin. (1) C. pen., a solicitat - de asemenea - achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., considerând că acesta nu ar fi avut la locuinţa sa obiectele de care se spune că s-ar fi folosit în momentul comiterii infracţiunii de distrugere.

Din analiza rechizitoriului a rezultat că inculpatul N.I. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de complicitate la şantaj prev. de art. 26 rap. la art. 194 alin. (1) C. pen. constând în aceea că a acordat sprijin altor inculpaţi pentru ca, sub pretextul unei datorii băneşti să îl constrângă prin ameninţări pe partea civilă D.V. să facă alte împrumuturi şi să le plătească diverse sume de bani reprezentând dobânzi - camătă - până când partea vătămată nu a putut plăti, moment în care au recurs la violenţe şi ameninţări asupra sa, a familiei şi a prietenilor în scopul de a-l determina să dea sume importante de bani altor inculpaţi în cauză pentru a dobândi astfel foloase injuste, iar la data de 4/5 martie 2009 împreună cu inculpatul F.N. l-a agresat fizic pe G.V.R., partener de afaceri al părţii civile D.V., în scopul de a-l intimida şi determina pe D.V. să le dea o sumă de bani.Cu privire la infracţiunea de lovire şi aceea de distrugere s-a reţinut că există la dosarul cauzei declaraţiile părţii vătămate G.V.R. care arată că a fost lovit de inculpaţii F.N. şi N.I., menţinută în faţa instanţei de judecată. Din chiar modalitatea de formulare a depoziţiei părţii vătămate reiese că aceasta se teme pentru integritatea sa fizică, afirmând că nu reţine detalii, dar arată că a fost lovit de cei doi inculpaţi, că maşina pe care o conducea la acel moment a fost avariată şi a fost la I.N.M.L. pentru a fi examinat, la cererea organelor de poliţie. Inculpatul N.I. în declaraţia dată în faţa primei instanţe a recunoscut că ar fi lovit-o cu palma pe partea vătămată G.V.R. dar nu a recunoscut că ar fi avut asupra sa o sabie. S-a reţinut că declaraţiile date de partea vătămată în cursul urmăririi penale sunt constante şi detaliate, şi descriu modalitatea în care a fost lovit de inculpaţii N.I. şi F.N. De asemenea, din declaraţia părţii vătămate G.V.R. rezultă şi faptul că, după ce a fost lovit de către inculpaţi, inclusiv cu latul sabiei, inculpatul N.I. a lovit cu putere şi autoturismul cu care se deplasa G.V.R. (şi care aparţinea părţii vătămate D.V.), tăind portiera faţă dreapta, iar scopul lovirii sale a fost faptul că l-ar ţine ascuns pe D.V., pe care îl căutau.

În planşele foto se poate observa că autoturismul respectiv a prezentat bara de protecţie şi proiectorul spart precum şi o urmă de tăietură, cu privire la care raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a stabilit că a fost produsă cu un obiect tăietor-înţepător gen satâr, sabie sau topor.

Înalta Curte a apreciat că prin acţiunile de lovire a părţii vătămate G.V.R. şi de distrugere a autoturismului aparţinând lui D.V. inculpaţii au comis infracţiunea de şantaj respectiv complicitate la şantaj împotriva părţii vătămate D.V.

Astfel, inculpatul N.I. a acţionat în scopul prevăzut de lege, respectiv de a o intimida pe partea vătămată D.V. pentru a o determina să dea sumele de bani pretinse, utilizând violenţa atât asupra părţii vătămate G.V.R. cât şi asupra bunurilor părţii vătămate D.V. Din declaraţiile părţii vătămate G.V.R. rezultă că inculpaţii îl căutau pe D.V., reproşându-i părţii vătămate G.V.R. că îl ascunde pe acesta.

Aceeaşi situaţie a rezultat şi din înregistrările convorbirilor telefonice, în care inculpatul N.I. discută cu o altă persoană despre lovirea părţii vătămate D.V., precum şi din înregistrările convorbirilor telefonice purtate între inculpat şi partea vătămată.

În consecinţă, nu s-a putut susţine că inculpatul N.I. a fost în mod nelegal condamnat de prima instanţă pentru infracţiunea de complicitate la şantaj.

Recurentul-inculpat F.N. a contestat existenţa vinovăţiei sale şi a arătat că din probele dosarului reiese acţiunea sa minimală în săvârşirea faptelor, astfel că solicită admiterea recursului şi rejudecând, a se pronunţa o nouă hotărâre prin care să se dispună achitarea şi redozarea pedepsei cu suspendarea condiţionată, având în vedere atât probele administrate în cauză, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Înalta Curte a constatat că vinovăţia inculpatului - nerecunoscută în declaraţiile date - reiese din depoziţiile părţilor vătămate D.V. şi G.V.R., acesta din urmă descriind şi modalitatea în care partea vătămată D.V. a fost ameninţat de inculpat cu comiterea unor infracţiuni grave asupra sa şi a familiei sale - viol, loviri, vătămare corporală gravă şi chiar omor - ceea ce conduce la concluzia unei periculozităţi sporite a inculpatului, solicitarea acestuia de redozare a pedepsei şi suspendare condiţionată a executării nefiind întemeiată.

Înalta Curte a apreciat că în raport de circumstanţele în care au fost comise faptele, de împrejurarea că inculpatul a acţionat repetat, prin ameninţări cu violenţa, cu săvârşirea unor infracţiuni grave, ameninţări puse în practică odată cu lovirea părţii vătămate G.V.R., precum şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care este cunoscut în zona unde locuieşte, conform declaraţiilor martorilor, ca fiind o persoană deosebit de periculoasă şi violentă, nu s-a putut aprecia că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea efectivă de libertate, astfel că, Înalta Curte, a apreciat că şi această critică este nefondată, având în vedere că inculpaţii au avut o atitudine de nerecunoaştere a faptelor, totală sau parţială.

Cu privire la recursurile inculpaţilor N.F., N.M., Înalta Curte, a apreciat că sunt nefondate, întrucât în cauză a fost administrat corespunzător întregul material probator astfel cum a fost expus anterior, astfel încât nu se impune casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare pentru readministrarea probatoriilor.

Cu privire la menţinerea sentinţei de fond, Înalta Curte, apreciază că şi această critică este nefondată, întrucât periculozitatea inculpaţilor a fost dovedită şi prin săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat de către N.F. - ajutat de N.M.; inculpaţii nu au ezitat să îşi pună în practică ameninţările, lovind partea vătămată cu o sabie, în loc public şi în faţa unui număr mare de persoane.

În aceste condiţii, Înalta Curte a constatat că scopul pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea condiţionată sau sub supraveghere ci numai prin executarea pedepselor în regim de detenţie.

Cu privire la recursul inculpatului C.C., Înalta Curte a constatat că nu există temeiuri pentru a se reţine circumstanţe atenuante pentru inculpat, nefiind îndeplinite cerinţele art. 74 C. pen. Astfel, inculpatul nu a dovedit o bună conduită anterior comiterii faptelor, iar infracţiunile s-au desfăşurat pe o perioadă îndelungată de timp, asupra mai multor părţi vătămate, ceea ce denotă faptul că inculpatul şi-a format un mod de viaţă şi de obţinere de venituri din împrumuturi cu camătă şi şantaj.

Cât priveşte cuantumul pedepsei, Înalta Curte a apreciat că prima instanţă a aplicat o pedeapsă greşit individualizată, aşa cum corect s-a modificat la instanţa de apel, aplicându-se o pedeapsă corespunzătoare în raport de gravitatea faptelor în concret. Inculpatul a comis infracţiunile de şantaj şi violare de domiciliu, asupra mai multor părţi vătămate, una dintre ele asupra părţii vătămate A.G., cu scopul de a o determina să îşi retragă plângerea formulată pentru infracţiunea de violare de domiciliu. Inculpatul a arătat prin atitudinea sa că nu are nicio teamă în a încălca legea, având în vedere faptul că, la data de 10 martie 2009 împreună cu V.L. a pătruns fără drept în locuinţa părţilor vătămate, cu scopul de a le ameninţa şi determina să achite sume de bani inculpatului C.C., partea vătămată A.G. formulând plângere pentru infracţiunea prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. Inculpaţii au încercat permanent să obstrucţioneze cercetările în cauză prin ameninţări repetate la adresa părţilor vătămate, în scopul de a le determina să îşi retragă plângerile şi declaraţiile.

În aceste condiţii, Înalta Curte a constatat că scopul pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea condiţionată sau sub supraveghere ci numai prin executarea pedepselor în regim de detenţie.

Cu privire la recursul inculpatului, V.L., care a solicitat schimbarea modalităţii de executare a pedepsei aplicată de instanţa de apel şi în subsidiar menţinerea sentinţei instanţei de fond, Înalta Curte, a apreciat că şi această critică este nefondată, având în vedere că periculozitatea inculpaţilor a fost dovedită.

Astfel, inculpaţii C.C. şi V.L. au făcut presiuni şi asupra girantului G.G. pentru a determina părţile vătămate să îşi retragă plângerea, recurgând la aceeaşi atitudine violentă, agresivă, pentru a-şi atinge scopurile.

În aceste condiţii, în mod corect s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie, astfel că în aceste condiţii, Înalta Curte a constatat că scopul pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea condiţionată sau sub supraveghere ci numai prin executarea pedepselor în regim de detenţie.

Înalta Curte a apreciat că acţiunile inculpaţilor, cunoscuţi ca persoane violente, de a-şi obţine veniturile prin violenţă şi ameninţare de la mai multe persoane şi de a încerca le deposedeze de imobilele în care locuiesc se impune a fi stopate prin sancţionarea acestora cu pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenţie.

Faţă de aceste considerente, se vor admite recursurile declarate de inculpaţii D.C. şi V.M. şi se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii N.F., N.M., F.N., N.I., C.C., V.R. şi V.L., conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

I. Admite recursurile declarate de inculpaţii D.C. şi V.M. împotriva Deciziei penale nr. 281 din 20 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează în parte Decizia recurată numai în ceea ce priveşte pe inculpaţii D.C. şi V.M. şi menţine Sentinţa penală nr. 88 din 3 februarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, referitor la aceşti inculpaţi.

II. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.F., N.M., F.N., N.I., C.C., V.R. şi V.L. împotriva Deciziei penale nr. 281 din 20 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurenţii inculpaţi F.N. şi N.I., la plata sumelor de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi N.F., N.M., C.C., V.R. şi V.L. la plata sumelor de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariile parţiale apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii D.C. şi V.M., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 noiembrie 2011.

Procesat de GGC - GV

← ICCJ. Decizia nr. 3820/2011. Penal. Vătămarea corporală...		ICCJ. Decizia nr. 3877/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3876/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3876/2011. Penal