ICCJ. Decizia nr. 3833/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3833/2011
Dosar nr. 1091/91/2009
Şedinţa publică din 28 octombrie 2011
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 46 din 10 martie 2010 a Tribunalului Vâlcea, prin completarea încadrării juridice cu dispoziţiile alin. (5) din prevederile art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), înşelăciune, s-a dispus condamnarea inculpatei B.A.M., fiica lui G. şi M., născută la 29 noiembrie 1976 în Galaţi, cetăţean român, studii superioare, administrator, fără antecedente penale, domiciliată în Focşani, judeţul Vrancea, pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. „înşelăciune”, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen. la 4 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen. pe perioada executării pedepsei i-au fost interzise inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a „dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice”, art. 64 lit. b) C. pen., dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; art. 64 lit. c), dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnata pentru săvârşirea infracţiunii.
În baza art. 65 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, 64 lit. b), 64 lit. c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.
A respins cererile privind achitarea inculpatei în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) sau 10 lit. d) C. proc. pen. ca neîntemeiate.
A admis acţiunea civilă promovată de SC V. SRL.
În baza art. 14 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a obligat inculpata la 1.334.026,87 RON, despăgubiri potrivit raportului de expertiză efectuat de C.E.
A obligat inculpata la 2.000 RON cheltuieli judiciare către stat.
A obligat inculpata la 7.158 RON cheltuieli de judecată către partea civilă.
S-a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 1272 din 18 decembrie 2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatei B.A.M., fiica lui G. şi M., născută la 29 noiembrie 1976 în Galaţi, domiciliată în Focşani, jud. Vrancea, fără antecedente penale, pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., constând în inducerea în eroare a SC V. SRL, prin încheierea unui contract de livrare, plata primei tranşe a fost achitată şi s-au livrat alte trei tranşe de mărfuri, pentru care s-au emis titluri fără acoperire prejudiciind furnizorul cu 235.764,23 RON.
A fost disjunsă cauza cu privire la faptele de înşelăciune comise de învinuită în paguba părţilor vătămate A.V., N.T.V., G.A.R., H.M., S.A., B.M.A., P.C., SC L.P. SRL şi SC D.M. SRL.
S-a dispus ca o copie a rechizitoriului, însoţit de documentele disjunse să se înainteze la I.P.J. Vrancea.
Au fost stabilite în sarcina inculpatei cheltuielile judiciare în sumă de 100 RON.
La urmărirea penală s-au depus acte de către părţi, a fost audiată inculpata.
La cercetarea judecătorească s-a audiat inculpatul şi s-a dispus efectuarea unei expertize contabile ataşându-se în acest sens raportul de expertiză C.E.
Din lucrările dosarului, se reţin următoarele:
La 21 iulie 2008 SC V. SRL cu sediul în Galaţi, prin reprezentantul său legal a formulat plângere penală împotriva lui B.A.M. care în calitate de reprezentant legal al SC M.B. SRL a prejudiciat firma cu suma de 2.350.000.000 lei plus penalităţile.
Din actele depuse şi necontestate de B.A.M. rezultă că aceasta a încheiat cu firma părţii vătămate un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect cumpărarea de produse. Din facturile fiscale rezultă că, în baza contractului, într-adevăr firma SC V. SRL a livrat beton striat, PC 52 firmei SC M.B. SRL care potrivit contractului ar fi trebuit să achite valoarea mărfurilor în termen de 20 de zile calendaristice de la data emiterii facturilor către bancă sau numerar. Relaţiile derulate astfel au caracteristicile unor raporturi juridice contractuale clasice legiferate de normele dreptului comercial motivaţie cu care inculpata s-a apărat împotriva acuzaţiilor de înşelăciune aduse de partea vătămată şi confirmate prin actul de sesizare al instanţei.
Analizând însă în continuare comportamentul inculpatei în derularea raporturilor juridice cu partea vătămată, apărările acesteia devin nesincere.
Astfel, după livrarea primei tranşe de mărfuri inculpata achită suma de 408 milioane lei şi apoi solicită în continuare livrarea de fier beton şi după primire emite pentru plată bilete la ordin în valoare de 689 milioane lei la 23 mai 2008, 824 milioane lei la 28 mai 2008, 743 milioane lei la 23 iunie 2008, bilete despre care B.R.D. a comunicat imposibilitatea achitării neexistând disponibil în cont.
La 28 iunie 2008 inculpata se prezenta la „conciliere” la sediul firmei V. şi acceptă ca până la 2 iulie 2008 SC M.B. SRL să efectueze plăţi în valoare de aproximativ 170.000 RON apoi la 2 iulie 2008 convine cu firma „creditori” pentru suma datorată să livreze din stoc în compensare produse identice şi chiar se angajează ca până la 15 iulie 2008 să finalizeze debitul (proces-verbal).
Inculpata a dat asigurări administratorului firmei că îşi va plăti datoriile, că este pe cale să obţină un credit bancar însă ulterior a întrerupt orice legătură cu firma.
La controlul efectuat de Garda Financiară a rezultat că SC M.B. SRL nu a întocmit note de intrare recepţie pentru produsele achiziţionate de la SC V. SRL şi nu s-au întocmit documente privind destinaţia ulterioară a acestora, în schimb cealaltă firmă administrată tot de B.A.M., SC E.B. SRL, a vândut, fără înregistrarea provenienţei bunurilor, către SC P.C. SRL oţel beton PC 52 în perioada mai - iunie 2008 cu preţuri sub cele de achiziţie iar întreaga contravaloare de 61.163,87 RON a fost încasată în numerar.
Inculpata a recunoscut că fierul beton achiziţionat de la SC V. SRL „l-a livrat” către SC E.B. SRL şi că nu a efectuat plata.
În declaraţia dată la 12 decembrie 2008 inculpata motivează nerespectarea obligaţiilor sale pentru o nebuloasă de relaţii comerciale în care firma SC E.B. SRL ia locul firmei SC M.B. SRL apoi se aşteaptă o cofinanţare de la P.B. (în discuţie pentru cesionarea unor părţi de la SC E.B. SRL) şi totul se pierde în aşteptarea unei infuzii de capital. Intenţiile de bun comerciant ale inculpatei nu au fost dovedite nici la cercetarea judecătorească a cauzei când a susţinut, după trecerea a peste un an, că aşteaptă să recupereze diferite sume de la terţe persoane fizice sau juridice şi apoi să-şi achite obligaţiile. Nu a depus la dosar în acest sens dovezi de urmărire silită pentru recuperarea obligaţiilor. Însă din lucrările dosarului rezultă că obligaţiile inculpatei faţă de partea vătămată nu sunt singulare, inculpata datorând sume importante şi altor persoane.
Faţă de SC V. SRL inculpata a dovedit cert intenţiile de a înşela în derularea convenţiilor:
- a vândut sub preţul de achiziţie şi sub preţul de circulaţie, într-un termen foarte scurt, imediat bunurile achiziţionate de la partea vătămată (lucrările Gărzii Financiare - depuse la dosarul de urmărire penală);
- deşi a încasat sume în numerar şi avea disponibil nu a achitat măcar în parte sumele datorate;
- a emis acte contabile ştiind că în cont nu are disponibil;
- nu a sesizat în nici un fel partea vătămată privind imposibilitatea plăţii nici după începerea cercetărilor;
- deşi contactată de partea vătămată, nu a susţinut în nici un fel că firma sa este în imposibilitate să-şi achite obligaţiile afirmând că exista penalităţi viitoare certe de onorare a obligaţiilor.
În acest fel a declarat şi la cercetarea judecătorească susţinând că urmează să recupereze din alte surse sumele datorate însă nu a probat aceste susţineri deşi cercetarea judecătorească a durat aproape un an.
Instanţa apreciază că vinovăţia inculpatei a fost pe deplin dovedită prin actele depuse la dosarul cauzei, declaraţiile părţilor şi însăşi atitudinea pasivă nejustificată probator a inculpatei.
În drept, fapta comisă de inculpată generic îndeplineşte condiţiile art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) 1 - 4 „înşelăciune în convenţie” consemnată şi prin Rechizitoriu.
Însă datorită cuantumului prejudiciului stabilite prin expertiza tehnică la peste 200.000 RON sunt aplicabile dispoziţiile art. 146 C. pen. (cu referire la art. 145) C. pen., „consecinţe deosebit de grave” iar încadrarea juridică va fi completată cu dispoziţiile alin. (5) C. pen.
Din aceste motive, declinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei de la Judecătoria Focşani la Tribunalul Vrancea este legală, potrivit art. 27 lit. a) C. proc. pen., şi inculpata nu a formulat opoziţii la completarea încadrării juridice.
În ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 41, 42 C. pen., aceasta este neîntemeiată faţă de momentul efectiv al comiterii infracţiunii şi anume data încheierii contractului.
Faţă de caracteristicile infracţiunii cu accente pe comportamentul dovedit infracţional, de întreg mecanismul de inducere în eroare a părţii vătămate, instanţa consideră că susţinerile privind incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. b) – fapta nu este prevăzută de legea penală cu motivaţia că litigiul este de natură civilă sau comercială – nu este întemeiată.
Reaua-credinţă şi intenţiile de a înşela partea vătămată au fost pe deplin dovedite, motivate anterior încât susţinerile privind neîndeplinirea condiţiilor laturii subiective a infracţiunii prevăzute de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) nu au suport probator.
A rezultat din probe din atitudinea şi declaraţiile inculpatei că aceasta a conştientizat pe deplin consecinţele faptelor sale.
Însă având în vedere lipsa antecedentelor penale, a conduitei bune înainte de săvârşirea infracţiunii, instanţa apreciază că acestea pot constitui circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.
În consecinţă, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) privind criteriile de individualizare şi dispoziţiile art. 76 C. pen., urmează să i se aplice o pedeapsă sub minimul prevăzut de legiuitor însă cu executarea efectivă având în vedere cuantumul prejudiciului, comportamentul infracţional al inculpatei.
Cu aceiaşi motivaţie a comportamentului dovedit infracţional şi al necesităţii corijării acestuia, vor fi aplicate pedeapsa accesorie şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi 64 lit. b) C. pen.
Partea vătămată SC V. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 235.764,23 RON cu penalităţi împotriva inculpatei fără a solicita introducerea în cauză a SC M.B. SRL.
Prin declaraţiile inculpatei actele contabile, actele constatatoare întocmite de Garda Financiară, raportul de expertiză efectuată la cercetarea judecătorească s-a dovedit că inculpata datorează până la data finalizării cercetării judecătoreşti un prejudiciu total de 1.334.026,87 RON format din 235.764,23 RON contravaloarea bunurilor achiziţionate de la partea civilă şi 1.098.262,64 RON, reprezentând penalităţi de întârziere.
Urmează ca în temeiul art. 14 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. să fie obligată inculpata la despăgubiri în cuantumul solicitat.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpata B.A.M. criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Solicită achitarea inculpatei în baza dispoziţiilor art. 10 lit. b) C. proc. pen., în sensul că în cauză ar fi vorba despre un litigiu comercial şi nu despre o faptă penală sau achitarea inculpatei în baza dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., în sensul că inculpata nu a avut intenţia de a înşela partea civilă, existând în acest fel dovezi la dosarul cauzei, invocând în acest sens plata parţială făcută de aceasta, precum şi prezentarea acesteia la conciliere încheind un proces-verbal în acest sens.
În subsidiar, solicită reducerea pedepsei aplicate şi suspendarea condiţionată a pedepsei aplicate, avându-se în vedere persoana inculpatei care este la primul impact cu legea penală.
Apelul este fondat.
Analizând hotărârea apelată, pe baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, a susţinerilor inculpatei, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art. 378 alin. (1) C. proc. pen., Curtea constată că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă, în sensul că inculpata B.A.M. a achiziţionat o cantitate de fier beton de la partea civilă SC V. SRL Galaţi, pe care a achitat-o doar parţial, însă nu a analizat poziţia psihică a inculpatei, a faptului dacă această situaţie s-a datorat intenţiei acesteia de a o înşela pe partea vătămată/civilă.
Instanţa de fond trebuia să dovedească că inculpata a urmărit sau acceptat urmarea periculoasă a faptei sale, în sensul dispoziţiilor art. 19 pct. 1 lit. a) şi b) C. pen., întrucât fapta de înşelăciune se săvârşeşte doar cu intenţie directă sau indirectă.
Chiar dacă în accepţiunea părţii vătămate fapta săvârşită de inculpată apare ca o infracţiune de înşelăciune, instanţa este datoare ca, prin analiza probelor aflate la dosar, să stabilească dacă inculpata, prin încălcarea obligaţiilor contractuale, a intenţionat, în mod premeditat sau supravenit, să înşele partea vătămată sau, datorită derulării evenimentelor economice în mod neprevăzut şi nedorit de inculpată, aceasta nu şi-a putut onora obligaţiile contractuale.
Analizând probele existente la dosarul cauzei, se constată că inculpata B.A.M. în calitate de reprezentant legal al SC M.B. SRL Focşani a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare nr. 190/T din 30 noiembrie 2007 cu SC V. SRL Galaţi al cărui obiect îl constituia vânzarea-cumpărarea unor produse comercializate de partea civilă, SC V. SRL Galaţi.
În baza acestui contract, firma vânzătoare SC V. SRL Galaţi a livrat firmei SC M.B. SRL Focşani, administrată de inculpata B.A.M., fier beton PC 52, în lunile mai şi iunie 2008, conform facturilor aflate la dosar, într-o primă tranşă în valoare de 408 milioane lei pe care a achitat-o pe loc, iar ulterior, a mai achiziţionat marfă în valoare de 235.764,23 RON pe care nu a mai achitat-o aşa cum se angajase prin contract, prejudiciind firma părţii vătămate cu această sumă.
Din declaraţiile inculpatei B.A.M. reiese faptul că aceste cantităţi de fier beton erau destinate realizării unui proiect de construire a unui cartier rezidenţial, constând în case de locuit.
A prezentat în susţinerea acestor afirmaţii o ofertă de contract primită de la numitul K.B. reprezentantul unei firme americane cu care urma să încheie un contract de antrepriză în acest sens.
A mai depus la dosarul cauzei şi două precontracte de vânzare-cumpărare a unor suprafeţe de teren pe care urma să-şi deruleze această afacere, respectiv nr. 807 şi 708 din 17 martie 2008 încheiate cu numiţii N.T. şi N.M.
Arată inculpata că, din motive necunoscute, aceste persoane nu au mai încheiat contractele de vânzare-cumpărare a terenurilor în discuţie, nici contractul de antrepriză nu s-a mai încheiat, fiind nevoită să vândă fierul beton altei firme prin firma SC E.B. SRL Bacău al cărei administrator era tot inculpata şi cu care avea încheiat un contract de prestări servicii, depus la dosar şi care îi permitea să reducă preţul mărfurilor conform negocierilor.
Nemaifiind în măsură să plătească marfa achiziţionată de la partea civilă conform contractului, inculpata s-a prezentat la sediul acesteia, la data de 28 iunie 2008, unde au încheiat un proces-verbal de conciliere prin care s-a angajat să plătească, eşalonat şi prin compensare, datoria acumulată, însă inculpata nu s-a conformat conform angajamentelor luate.
Pe parcursul judecării cauzei, inculpata a depus la dosarul cauzei dovezi din care rezultă plata parţială a sumelor datorate părţii vătămate SC V. SRL Galaţi şi cu care aceasta s-a constituit parte civilă, respectiv Ordinul de încasare din 10 iunie 2010 în valoare de 42.630 RON, Ordinul de plată din 17 iunie 2010 în valoare de 28.927,42 RON, Ordinul de plată din 2 noiembrie 2010 în valoare de 16.240 RON, Ordinul de încasare din data de 2 decembrie 2010 în valoare de 20.300 RON, Ordinul de încasare din 18 ianuarie 2011 în valoare de 8.120 RON, în total suma de 116.217, 42 RON – sumă cu care urmează a fi redus prejudiciul creat părţii civile.
Conform dispoziţiilor art. 17 alin. (1) C. pen., pentru ca o faptă să fie considerată infracţiune trebuie să întrunească trei trăsături esenţiale: să prezinte pericol social, să fie săvârşită cu vinovăţie şi să fie prevăzută de legea penală.
Fapta săvârşită de inculpata B.A.M. este prevăzută de C. pen. în art. 215 care prevede că inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă.
De asemenea, fapta inculpatei prezintă şi pericol social, întrucât au fost încălcate valorile sociale ocrotite de lege, respectiv buna derulare a relaţiilor comerciale dintre părţi.
Deşi din punctul de vedere al părţii vătămate, activitatea inculpatei apare ca o faptă de înşelăciune, prin faptul că aceasta s-a angajat, în mod mincinos, să plătească marfa achiziţionată în termenul prevăzut în contract, din analiza probatoriului administrat în cauză, rezultă că inculpata, deşi a încălcat prevederile contractului şi promisiunea făcută părţii vătămate, a încercat să plătească o parte din datorie, reducând prejudiciul creat prin fapta sa.
Prin încheierea unui proces-verbal de conciliere cu partea civilă şi prin plata către aceasta, chiar cu mare întârziere, a unei părţi din prejudiciu, reiese faptul că una din trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, respectiv intenţia, nu s-a realizat.
Infracţiunea de înşelăciune se comite numai cu intenţie care trebuie să fie caracterizată prin scopul urmărit de făptuitor, adică obţinerea unui folos material.
Paguba creată trebuie să constituie un efect al activităţii inculpatei de inducere în eroare, producerea ei situându-se într-un moment posterior acestei activităţi, iar în cazul inculpatei nu s-a dovedit ca aceasta să fi avut această intenţie.
Faptul că inculpata a achitat o parte din prejudiciul creat părţii civile, dovedeşte lipsa de intenţie în realizarea infracţiunii de înşelăciune pentru care a fost trimisă în judecată.
Nefiind îndeplinite, cumulativ, aşa cu cere legea, elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, instanţa va dispune achitarea inculpatei B.A.M. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen.
Nu poate fi reţinută apărarea inculpatei potrivit căreia, fapta săvârşită nu este prevăzută de legea penală, fiind un litigiu comercial, motiv pentru care a solicitat achitarea sa în baza dispoziţiilor art. 10 lit. b) C. proc. pen., întrucât, fapta săvârşită de inculpată, privită din perspectiva părţii vătămate, apare ca o infracţiune de inducere în eroare a acesteia, întrucât s-a angajat să plătească marfa într-un anumit termen, fapt ce a determinat-o pe partea vătămată să încheie contractul despre care s-a făcut vorbire mai sus.
Din probele prezente la dosarul cauzei reiese că inculpata, deşi a săvârşit fapta de inducere în eroare din perspectiva părţii vătămate, nu a avut această intenţie, motiv pentru care instanţa consideră că faptei de înşelăciune îi lipseşte unul din elementele constitutive, motiv pentru care va dispune achitarea inculpatei în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi o va obliga la plata prejudiciului rămas de achitat.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să admită apelul declarat de inculpata B.A.M., să desfiinţeze Sentinţa penală nr. 46 din 10 martie 2010 a Tribunalului Vrancea şi, în rejudecare, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. să achite pe inculpata B.A.M. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen.
Va reduce cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligată inculpata către partea civilă SC V. SRL Galaţi, de la 1.334.026,87 RON cum a fost obligată de prima instanţă, la suma de 119.486, 81 RON - care a rămas de achitat, la care se adaugă penalităţi de întârziere ce vor fi calculate la data plăţii, conform prevederilor Contractului nr. 190/T din data de 30 noiembrie 2007.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 31/A din 3 februarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, s-a admis apelul declarat de inculpata B.A.M. (fiica lui G. şi M., născută la data de 29 noiembrie 1976 în Galaţi) domiciliată în Focşani, jud. Vrancea, împotriva Sentinţei penale nr. 46 din 10 martie 2010 a Tribunalului Vrancea.
S-a desfiinţat, în parte, Sentinţa penală nr. 46 din 10 martie 2010 a Tribunalului Vrancea şi, în rejudecare:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpata B.A.M. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen.
S-a redus cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligată inculpata către partea civilă SC V. SRL Galaţi, de la 1.334.026,87 RON la 119.486,81 RON plus penalităţi de întârziere calculate la data plăţii efective, conform Contractului nr. 190/T din data de 30 noiembrie 2007.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
III. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpata B.A.M.
În recursul declarat de procuror, decizia a fost atacată şi criticată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., arătând că instanţa de apel a comis o gravă eroare de fapt prin achitarea inculpatei, ce s-a bazat pe comportamentul ulterior al acesteia; împrejurările sunt ulterioare săvârşirii infracţiunii, iar recuperarea prejudiciului poate fi avută în vedere la individualizarea pedepsei şi nu la achitarea inculpatei.
Faţă de aceste susţineri, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi în parte a sentinţei pronunţată de Tribunalul Vrancea, menţinerea dispoziţiei instanţei de fond cu privire la latura penală, iar cu privire la latura civilă acordarea despăgubirilor civile astfel cum rezultă din înscrisul depus de către intimata parte civilă la instanţa de recurs.
În recursul declarat de inculpata B.A.M. se critică decizia recurată doar în latură civilă, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând reducerea prejudiciului într-un cuantum cum a fost prevăzut în adresa depusă de către intimata parte vătămată SC V. SRL.
Examinând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică expuse în recursurile de faţă declarate de procuror şi de inculpata B.A.M. şi de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte are în vedere că ambele recursuri sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare şi urmează a fi admise ca atare în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.
a) Sub aspectul motivului de critică din recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi prin care decizia atacată este criticată ca fiind nelegală şi netemeinică sub aspectul soluţiei de achitare a inculpatei în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. şi modalităţi de soluţionare a laturii civile Înalta Curte are în vedere pertinenţa acestuia.
Cu titlu de premisă, Înalta Curte are în vedere că este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. (grava eroare de fapt) în situaţia existenţei unei contradicţii esenţiale, intrinseci şi necontroversată între actele, lucrările şi probele dosarului şi soluţia de achitare dispusă de instanţa de apel care a considerat că probele administrate în cauză nu confirmă faptul că inculpata B.A.M. a indus în eroare cu intenţie pe reprezentantul părţii vătămate SC V. SRL Galaţi, cu prilejul încheierii sau executării contractului şi care a mai reţinut că actele şi lucrările dosarului ar duce la concluzia că dispoziţiile din Contractul nr. 190/T din 30 noiembrie 2007, încheiat între părţi, nu au fost respectate, inculpata neonorându-şi obligaţiile datorită derulării evenimentelor economice. Faptul că inculpata a achitat o parte din prejudiciul creat părţii civile, dovedeşte lipsa de intenţie în realizarea infracţiunii de înşelăciune, pentru care a fost trimisă în judecată.
Pe de altă parte, se mai are în vedere că în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de judecată pronunţă condamnarea când fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.
Concomitent se mai are în vedere că în art. 215 alin. (3) C. pen. prevede că inducerea în eroare sau menţinerea în eroare a unei persoane, cu ocazia încheierii sau executării unui contract, săvârşită astfel încât fără această eroare cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, constituie infracţiunea de înşelăciune.
În cauză, materialul probator administrat demonstrează că inducerea în eroare a reprezentantului părţii vătămate SC V. SRL Galaţi s-a realizat cu prilejul încheierii şi executării Contractului nr. 190/T din 30 noiembrie 2007, inculpata acţionând cu intenţie.
Astfel, inculpata B.A.M., imediat după încheierea contractului cu SC V. SRL Galaţi a solicitat o cantitate de marfă de o valoare mică (40.800 RON), pe care a achitat-o.
Ulterior, în perioada 23 mai 2008 - 6 iunie 2008 (în aproximativ două săptămâni) a solicitat în trei rânduri mărfuri, la datele de 23 mai 2008, 28 mai 2008 şi 3 iunie 2008, în valoare de 235.764,23 RON pe care nu le-a achitat.
Pentru achitarea acestor cantităţi de fier beton, inculpata nominalizată a emis câte un bilet la ordin, în care a înscris contravaloarea cantităţii de marfă din facturi.
Toate cele 3 bilete la ordin au fost refuzate la plată datorită lipsei totale de disponibil şi nici până la momentul trimiterii în judecată şi pronunţării sentinţei de fond, inculpata nu a achitat prejudiciul cauzat, integral sau în parte.
Deşi o clauză a contractului încheiat cu partea vătămată prevedea faptul că îi este interzis vânzătorului să comercializeze produsele sub preţul de achiziţie, atât direct, cât şi prin intermediar (cap. VIII), inculpata B.A.M. a comercializat marfa către SC E.B. SRL Bacău şi ulterior către SC P. SRL Focşani la un preţ mai mic (de la 2,95 lei/kg fără TVA la 1,8 lei/kg fără TVA, apoi la 2,6 lei/kg fără TVA). În felul acesta, a avut de câştigat cealaltă societate a inculpatei, SC E.B. SRL Bacău (copie contract).
Garda Financiară, secţia Vrancea, a efectuat un control la societatea SC M.B. SRL Focşani asupra documentelor puse la dispoziţie de lucrătorii din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Vrancea - Serviciul de Investigare a Fraudelor cu Adresa din 7 noiembrie 2008 şi celor ridicate de echipa de control de la SC C. SRL Focşani, societate specializată care a asigurat întocmirea evidenţei contabile a SC M.B. SRL, rezultând că pentru produsele achiziţionate de la partea vătămată cu cele trei facturi din 23 mai 2008, 28 mai 2008 şi 3 iunie 2008, nu au fost întocmite note de intrare-recepţie.
După 31 martie 2008, societatea SC M.B. SRL nu a mai depus declaraţii pentru activitatea desfăşurată.
De asemenea, a rezultat că, în perioada mai - iunie 2008, societatea comercială SC E.B. SRL a vândut către SC P. SRL Focşani oţel beton PC 52; din documentele existente rezultă că întreaga contravaloare a produselor a fost încasată în numerar (în perioada 22 mai - 4 iunie 2008).
S-a constatat că nu există documente care să ateste provenienţa produselor comercializate de SC E.B. SRL către SC P. SRL (notă control copii facturi fiscale).
Inculpata B.A.M. a invocat, audiată fiind, faptul că a vândut marfa achiziţionată de la partea vătămată la un preţ mai mic către SC E.B. SRL (cealaltă societate a sa) pentru a ajunge la preţul fierului beton stabilit în contractul încheiat între SC M.B. SRL şi SC E.B. SRL, care trebuia să fie constant pe parcursul unui an, fără să justifice de ce, în această modalitate, cu intenţie, nu a respectat contractul încheiat cu partea vătămată.
A susţinut că a întocmit NIR-uri pentru produsele achiziţionate de la partea vătămată, depunând două NIR-uri ce nu confirmă acest lucru, deoarece se referă la o cantitate de marfă achiziţionată de la SC V. SRL Galaţi cu o factură din 6 decembrie 2007, respectiv la alt tip de marfă.
Apărările inculpatei, în sensul că marfa a fost dată de SC E.B. SRL în compensare altor societăţi, fără să le indice, nu pot fi luate în considerare întrucât controlul efectuat de Garda Financiară, secţia Vrancea, a avut în vedere toate documentele ridicate de organele de poliţie cu Adresa din 7 noiembrie 2008).
Actele depuse de către inculpată în apel se referă la o altă verificare efectuată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea, pentru perioada martie 2007 - septembrie 2009, desfăşurată în perioada 4 decembrie 2009 - 9 decembrie 2009, în cursul cercetărilor efectuate într-un alt dosar penal, unde este învinuită de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
De altfel, inculpata este trimisă în judecată şi pentru săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., în dauna mai multor persoane fizice, cu care a încheiat contracte privind construirea de locuinţe, încasând diferite sume de bani cu titlu de avans (244.003 RON), fără a efectua lucrările contractate, inducând în eroare clienţii, cărora le-a spus că deţine teren în comuna Vânători, sat Petreşti, şi că a început formalităţile de obţinere a autorizaţiilor pentru construire, deşi nu deţinea terenul respectiv şi nici nu a solicitat obţinerea unor astfel de documente (Dosar nr. 1567/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea).
Antecontractele de vânzare-cumpărare teren depuse în faţa instanţei de apel de către inculpată nu se referă la terenul situat în comuna Vânători, sat Petreşti, unde trebuia ridicat parcul rezidenţial „B.”, ci la terenuri situate în Focşani, intravilan şi extravilan (copii acte).
Şi din declaraţia martorului C.V., administrator al SC V. SRL Galaţi, rezultă că inculpata nu i-a adus la cunoştinţă situaţia financiară grea prin care trecea SC M.B. SRL Galaţi şi i-a creat impresia unui partener serios, arătându-i că se ocupa cu construcţia de locuinţe, având în derulare mai multe contracte.
Deşi a vândut marfa, inculpata nu a alimentat conturile societăţii menţionate şi nu s-a preocupat să achite prejudiciul cauzat decât după multe insistenţe ale părţii vătămate.
Concilierile încheiate au rămas tot fără rezultat, deoarece după expirarea termenului de plată stabilit, inculpata nu a mai putut fi contactată.
În concluzie, soluţia de achitare a inculpatei B.A.M. cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. este nelegală, la momentul încheierii contractului şi pe parcursul executării acestuia, inculpata a indus în eroare partea vătămată în privinţa stării sale de solvabilitate.
Funcţia atribuită biletului la ordin este de a determina, prin inducere în eroare la încheierea convenţiei, menţiunile privind contul, banca plătitoare, suma de plată, fiind elemente de natură a convinge cealaltă parte cu privire la seriozitatea şi posibilităţile de plată ale beneficiarului mărfii.
Faptul că inculpata a achitat o parte din prejudiciul cauzat părţii civile pe parcursul judecării apelului nu dovedeşte lipsa intenţiei în realizarea infracţiunii de înşelăciune, deoarece modul de soluţionare a acţiunii civile în procesul penal este un moment ulterior săvârşirii faptei.
b) Este fondată şi critica secundă din recursul declarat de procuror şi care este comună cu cea declarată de inculpata B.A.M., relativ la aceea că decizia atacată este nelegală sub aspectul modalităţii de soluţionare a laturii civile.
Este din nou incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. în consecinţa adresei părţii civile SC V. SRL înaintată instanţei de recurs, din care rezultă că suma rămasă neachitată din prejudiciul cauzat este cea de 87.925,31 RON la care se adaugă penalităţi de întârziere ce vor fi calculate la data plăţii efective, conform Contractului nr. 190/T din 30 noiembrie 2007.
Din oficiu, Înalta Curte are în vedere că admiţând ambele recursuri de faţă declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpata B.A.M., urmează a casa în totalitate decizia recurată şi faţă de mecanismul concret al faptelor imputate descris şi analizat pe larg la punctul de analiză III lit. a) şi faţă de chestiunea esenţială că recurenta inculpată B.A.M. a făcut eforturi considerabile pentru diminuarea prejudiciului cauzat părţii civile SC V. SRL, precum şi în raport de datele care circumstanţiază favorabil persoana acesteia (fără antecedente penale, are studii superioare), conchide că scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen. pot fi atinse şi fără privare de libertate, motive pentru care va dispune casarea în parte şi a sentinţei instanţei de fond numai în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate şi a cuantumului daunelor civile.
Urmează în consecinţă a se dispune în baza art. 861 C. pen. suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicate inculpatei B.A.M. pe durata unui termen de încercare de 9 ani când se va supune măsurilor de supraveghere menţionate prin dispoziţiile art. 863 alin. (1) lit. a) - d) inclusiv C. pen.
Urmează ca în baza art. 359 C. proc. pen. să se atragă atenţia inculpatei cu privire la cazurile de revocare a suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 864 C. pen.
Cu referire la rezolvarea laturii civile a cauzei urmează a se reduce cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligată inculpata B.A.M. către partea civilă SC V. SRL de la 1.334.026,87 RON la 87.925,31 RON cu titlu de daune materiale civile plus penalităţi de întârziere calculate la data plăţii efective conform Contractului nr. 190/T din 30 noiembrie 2011.
Urmează a se menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Urmează ca cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor să rămână în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu pentru recurenta inculpată B.A.M. în sumă de 200 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpata B.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 31/A din 3 februarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în totalitate decizia penală recurată şi în parte Sentinţa penală nr. 46 din 10 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Vrancea numai în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei şi a cuantumului daunelor materiale civile şi rejudecând în fond:
În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei B.A.M. pe durata unui termen de încercare de 9 ani care se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Pe durata termenului de încercare condamnata se supune următoarelor măsuri de supraveghere conform art. 863 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) C. pen.:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Vrancea;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatei cu privire la cazurile de revocare a suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 864 C. pen.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.
Reduce cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligată inculpata B.A.M. către partea civilă SC V. SRL de la 1.334.026,87 RON la 87.925,31 RON cu titlu de daune materiale civile plus penalităţi de întârziere calculate la data plăţii efective conform Contractului nr. 190/T din 30 noiembrie 2011.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu inculpatei în sumă de 200 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3835/2011. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 3813/2011. Penal → |
|---|
