ICCJ. Decizia nr. 3711/2011. Penal. Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3711/2011

Dosar nr. 656/110/2007

Şedinţa publică din 21 octombrie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 58/D din 18 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul penal nr. 656/110/2007 s-a dispus:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatului C.V. zis „B.”, fiul lui N. şi M., născut la data de 11 iulie 1972 în mun. Bacău, cetăţean român, domiciliat în Bacău, jud. Bacău, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 10, 12 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatei C.C. (fostă T.), fiica lui N. şi E., născută la data de 20 noiembrie 1974 în mun. Oneşti, cetăţean român, domiciliată în Bacău, jud. Bacău, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 10, 12 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatei H.L., fiica lui A. şi E., născută la data de 22 decembrie 1980 în mun. Bacău, cetăţean român, domiciliată în Bacău, jud. Bacău, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 10, 12 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatei C.C., fiica lui N. şi M., născută la data de 04 ianuarie 1976 în mun. Bacău, cetăţean român, domiciliată în Bacău, judeţul Bacău, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 10, 12 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatului C.E. (fost C.), fiul lui N. şi M., născut la data de 09 martie 1986 în mun. Bacău, cetăţean român, domiciliat în Bacău, jud. Bacău, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 10, 12 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatului C.S., fiul lui C. şi A., născut la data de 09 iulie 1970 în mun. Bacău, cetăţean român, domiciliat în Bacău, jud. Bacău, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 10, 12 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatei C.L. (fostă N., fostă C.), fiica lui N. şi M., născută la data de 03 mai 1971 în mun. Oneşti, cetăţean român, domiciliată în Bacău, jud. Bacău, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 10, 12 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatului C.M., fiul lui N. şi M., născut la data de 03 aprilie 1974 în mun. Bacău, cetăţean român, domiciliat în Bacău, jud. Bacău, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 10, 12 C. pen.

În baza art. 357 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asupra imobilelor inculpaţilor prin ordonanţele procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T. în Dosarul nr. 124/P/2006 din data de 02 mai 2006, respectiv 01 februarie 2007.

S-a constatat că inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel instanţa a avut în vedere că:

Prin rechizitorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală nr. 454D/P/2006 din 07 februarie 2007, înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 656/110/2007 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- C.V. zis ";B."; pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 10, 12 C. pen., constând în aceea că: aflându-se pe teritoriul Marii Britanii în perioada anilor 2000 - 2004, unde a săvârşit infracţiuni la Legea comerţului electronic, respectiv fraude la bancomat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a dispus efectuarea de transferuri de bani în România, folosind atât un paşaport norvegian fals K.R., cât şi numele său real, în conturile deschise la bănci din România, aparţinând inculpaţilor C.C., C.S., C.L., în sumă de 651.976 dolari SUA, cât şi inculpatul C.M., prin sistemul de transfer de bani W.U., suma de 47.711 dolari SUA, bani ce au fost supuşi procesului de spălare, prin ascunderea şi disimularea adevăratei naturi a provenienţei acestora.

În anul 2002, inculpatul a fost surprins pe teritoriul Marii Britanii de Poliţia Metropolitană în timp ce, împreună cu alte două persoane comitea fraude la bancomat, având asupra sa carduri bancare false.

În scopul disimulării adevăratei naturi a originii ilicite a fondurilor transmise în România, inculpatul C.V. zis „B."; a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, format din inculpaţii din prezenta cauză, al cărui lider a fost încă de la înfiinţare şi până la data de 09 noiembrie 2005 când a fost arestat în altă cauză penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi art. 323 C. pen.

- C.C. (fostă T.) pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 10, 12 C. pen., constând în aceea că: făcând parte dintr-un grup infracţional organizat la care a aderat şi pe care l-a sprijinit încă de la înfiinţare, fiind soţia liderului acestuia, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 14 noiembrie 2002 - 26 aprilie 2004, a procedat la ascunderea adevăratei naturi a provenienţei bunurilor, prin folosirea sistemului financiar bancar din Marea Britanie, cât şi din România. Inculpata a dispus efectuarea de transferuri de bani prin intermediul firmei T.T.L. din Londra în sumă de 13.157 dolari SUA (printr-un singur transfer, în conturile inculpatei C.L. la data de 14 noiembrie 2002), iar după ce a revenit în România a primit în conturile deschise la BCR, de la soţul său, aflat în Marea Britanie, cât şi de la alţi membri ai grupării suma totală de 205.961 dolari SUA, cunoscând că aceşti bani provin din săvârşirea de fraude la bancomate pe teritoriul Marii Britanii. De asemenea, conturile sale au fost creditate cu suma de 238.700 dolari SUA, la data de 02 martie 2004, de către inculpata C.L. cu explicaţia „donaţie";, banii fiind ulterior retraşi şi investiţi prin achiziţionarea de imobile şi maşini de lux.

- H.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 10, 12 C. pen., constând în aceea că: făcând parte dintr-un grup infracţional organizat la care a aderat şi pe care l-a sprijinit, în perioada 24 octombrie 2002 - 27 februarie 2004, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, folosind sistemul financiar bancar, unde a avut deschise cinci conturi, a procedat la ascunderea adevăratei naturi a provenienţei fondurilor trimise din Marea Britanie de alţi membri ai grupării, supunând reciclării suma de 92.667 dolari SUA.

De asemenea, inculpata a acceptat să achiziţioneze şi să înstrăineze, pe numele său şi al soţului, un imobil situat în Bacău, în scopul ascunderii identităţii adevăratului proprietar (inculpatul C.V.), deşi în realitate nu a deţinut niciodată acel imobil, cunoscând faptul că fondurile utilizate la achiziţionarea imobilului provin din comiterea de fraude la bancomat în Marea Britanie.

- C.C. aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 10, 12 C. pen., constând în aceea că: făcând parte dintr-un grup infracţional organizat, la care a aderat şi pe care l-a sprijinit, în perioada 23 iunie 2003 - 15 noiembrie 2004, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a utilizat sistemul financiar bancar, pentru a primi în două conturi deschise la BCR Bacău, suma totală de 268.270 dolari SUA, produs infracţional rezultat din fraudarea bancomatelor în Marea Britanie de alţi membri ai grupării.

Din această sumă inculpata a dispus transferarea a 40.000 dolari SUA în conturile inculpatei C.L., fonduri ce au fost transmise mai departe în conturile inculpatei C.C., încercând astfel să ascundă şi să disimuleze adevărata natură a provenienţei bunurilor, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni.

De asemenea, inculpata a acceptat să achiziţioneze şi să înstrăineze, pe numele său, un imobil situat în Bacău, în scopul ascunderii identităţii adevăratului proprietar (inculpatul C.V.) în realitate inculpatul nu a deţinut şi nu a folosit acel imobil şi a cunoscut faptul că fondurile utilizate la achiziţionarea acestuia provin din comiterea de fraude la bancomat în Marea Britanie.

- C.E. (fost C.) aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 10, 12 C. pen., constând în aceea că: făcând parte dintr-un grup infracţional organizat, la care a aderat şi pe care l-a sprijinit, în perioada 14 iulie 2003 - 08 martie 2004, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a utilizat sistemul financiar bancar pentru expedierea în România a produsului infracţional rezultat din fraudarea bancomatelor în Marea Britanie, activitate infracţională la care a luat parte, trimiţând prin intermediul firmei T.T.L. Londra suma de 29.201 dolari SUA cât şi suma de 7.133 dolari SUA prin sistemul de transfer de bani W.U. în România aceşti bani au fost supuşi reciclării, prin intermediul sistemului financiar bancar, cât şi prin achiziţionarea de imobile şi maşini de lux.

De asemenea s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- C.S. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 10, 12 C. pen., constând în aceea că: în perioada 2 iulie 2002 - 06 septembrie 2004, făcând parte dintr-un grup infracţional organizat, la care a aderat şi pe care l-a sprijinit, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a utilizat sistemul financiar bancar, în vederea ascunderii adevăratei naturi a provenienţei banilor, cunoscând că aceştia provin din săvârşirea de fraude la bancomat. Astfel, inculpatul a deschis trei conturi la BCR Bacău ce au fost creditate de membrii grupării cu sumele de 340.930 dolari SUA şi 186.053 euro, bani ce au fost ulterior viraţi în alte conturi, extraşi şi investiţi în achiziţionarea pe raza mun. Bacău a unui număr de 25 de imobile, valoarea tranzacţiilor fiind de 4.710.000.000 lei şi 70.000 dolari SUA.

- C.L. (fostă N., fostă C.) pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 10, 12 C. pen., constând în aceea că: în perioada noiembrie 2002 - martie 2004, făcând parte dintr-un grup infracţional organizat, la care a aderat şi pe care l-a sprijinit, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a utilizat sistemul financiar bancar, în vederea ascunderii adevăratei naturi a provenienţei banilor, cunoscând că aceştia provin din săvârşirea de fraude la bancomat. Astfel, inculpata a deschis la BCR Bacău trei conturi, două în dolari SUA şi unul în euro, şi un cont la B.I.T., ce au fost creditate de ceilalţi membri ai grupării cu suma de 606.980 dolari, bani ce au fost supuşi procesului de spălare, prin plimbarea lor prin mai multe conturi, după ce sumele au fost divizate. O parte din bani, respectiv 238.700 dolari SUA au fost viraţi în contul inculpatei C.C. cu explicaţia „donaţie";, la data de 02 martie 2004, iar restul banilor au fost extraşi în numerar şi investiţi în imobile de soţul acesteia, inc. C.S.

- C.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 10, 12 C. pen., constând în aceea că: în perioada anilor 2002 - 2005, făcând parte dintr-un grup infracţional organizat, la care a aderat şi pe care l-a sprijinit încă de la înfiinţare, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a procedat la ascunderea adevăratei naturi a provenienţei banilor obţinuţi din fraudarea bancomatelor, pe care i-a primit de la membrii grupării (103.478 dolari SUA şi 11.408 euro).

Inculpatul a investit banii astfel dobândiţi (despre care avea cunoştinţă că provin din săvârşirea de infracţiuni la Legea comerţului electronic), dar şi pe cei care au fost retraşi din conturile inculpaţilor C.L. şi C.S., în achiziţionarea unui număr de 44 de imobile, pe raza mun. Bacău, totalul sumelor astfel rulate fiind de 8.895.000.000 ROL, 57.100 euro şi 403.500 RON.

Inculpatul a achiziţionat şi construit imobile pe numele său, cât şi pe numele altor persoane, în care a investit importante sume de bani, despre care avea cunoştinţă că au o provenienţă ilegală.

În actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul C.V. şi soţia sa inculpata C.C. împreună cu alţi membrii ai grupării (inculpatul C.E. fost C.) s-au aflat în cursul anilor 2000 - 2004 în Marea Britanie unde au obţinut prin fraudarea bancomatelor importante sume de bani şi au luat hotărârea de a trimite aceste sume în România în conturi deschise pe numele unor persoane de încredere, respectiv rude apropiate.

Au fost puse bazele unui grup infracţional organizat, de către liderul grupării, inculpatul C.V., în scopul spălării produsului infracţiunii predicat fraude la bancomate comise pe teritoriu Marii Britanii în perioada 2000 - 2005, grup la care au aderat şi l-au sprijinit numai persoane de încredere respectiv ceilalţi inculpaţi.

Astfel totalul sumelor primite de membrii grupării, din străinătate, şi care au fost supuse spălării în România este de 1.640.205 dolari SUA şi 197.571 euro.

Pe baza celor expuse în rechizitoriu rezultă că infracţiunea principală în urma căreia a rezultat produsul susceptibil de a deveni obiectul infracţiunii de spălare a banilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată constă în fraudarea bancomatelor pe teritoriul Marii Britanii în perioada anilor 2000 - 2005.

Cu privire la infracţiunea principală tribunalul a reţinut următoarele:

La data de 20 iunie 2006 autorităţile din Marea Britanie au transmis ca urmare a cererii de comisie rogatorie internaţională dosarul de urmărire penală privind pe inculpatul C.V. şi alte două persoane care au fost surprinşi în cursul anului 2002 la Londra în timp ce comiteau fraude la bancomat.

Din acest dosar rezultă că în seara zilei de 18 octombrie 2002, un ofiţer de poliţie care nu era în timpul serviciului a utilizat un bancomat (A.T.M.), localizat la exteriorul băncii H.S.B.C. Londra, iar în timp ce folosea bancomatul a observat trei bărbaţi, respectiv pe R., C. şi V., care au format un semicerc în jurul lui, şi păreau să-l privească în timp ce finaliza tranzacţia. Poliţistul a observat cum cei trei bărbaţi păreau să introducă un obiect necunoscut în ATM, iar apoi au vorbit cu un alt grup de bărbaţi ce se aflau la un alt bancomat, localizat în aceeaşi linie de clădiri ca şi banca H.S.B.C. Ofiţerul de poliţie aflat în afara programului a chemat poliţia, iar R., C. şi V. care se aflau tot în apropierea bancomatului băncii au fost surprinşi în flagrant, iar asupra lor au fost găsite sume de bani extrase în acea seară de la bancomat (1.900 lire sterline), cât şi carduri de telefoane mobile O. şi o chitanţă de tranzacţie datată 18 octombrie 2002, ora 23⁵⁸.

Suspecţii au fost arestaţi, motivele arestului fiind deţinerea de materiale în vederea comiterii infracţiunii de furt, iar în cauză au fost audiaţi atât ofiţerii de poliţie, cât şi posesorii cardurilor de pe care cei trei învinuiţi au efectuat extrageri neautorizate la bancomat. S-a stabilit astfel că inculpatul C.V. împreună cu ceilalţi doi bărbaţi, prinşi în flagrant, au utilizat la ATM carduri false ce aveau trecute pe banda magnetică datele de identificare ale unor instrumente de plată electronică aparţinând unor clienţi ai băncii, iar aceste date au fost obţinute prin trecerea cardului original printr-un aparat care citeşte şi înregistrează datele aflate în banda magnetică a cardurilor („gura de bancomat";).

De asemenea, s-a constatat că suspecţii cunoşteau şi codul PIN al clientului, pentru respectivul card, întrucât au reuşit să realizeze tranzacţiile solicitate, atunci când au utilizat ATM-ul băncii.

Ceilalţi doi bărbaţi surprinşi în flagrant împreună cu inculpatul C.V. au fost identificaţi în persoana numiţilor A.C. zis „P."; şi M.V. A.C. a fost audiat în calitate de martor, acesta fiind cunoscut ca o persoană apropiată inculpatului C.V., însă numitul M.V. nu a fost audiat deoarece de la data la care au fost trimise documentele şi până în prezent nu s-a aflat pe teritoriul României.

Poliţia Metropolitană din Londra a transmis şi caseta conţinând imagini surprinse de o cameră de supraveghere la AMT-ul aparţinând băncii H.S.B.C. Londra, care îi prezintă pe cei trei bărbaţi în timpul comiterii infracţiunilor descrise mai sus, ce se află ataşată la dosarul cauzei.

Din documentele transmise rezultă că fiecare din cele 8 tranzacţii efectuate sunt frauduloase şi au fost efectuate fără ştirea sau consimţământul titularului de cont. Au fost luate declaraţii de la fiecare deţinător de cont, declaraţii ce se află ataşate la dosarul cauzei din care rezultă că niciuna din părţile vătămate nu a permis altei persoane să retragă bani din contul deschis la H.S.B.C. Londra şi de asemenea, retragerile efectuate de către inculpatul C.V. zis „B."; şi cei doi complici nu au fost recunoscute de persoanele audiate, ca fiind efectuate de ele, fiind catalogate ca frauduloase.

Inculpatul C.V. a fost acuzat cu şapte (7) capete de acuzare de furt încălcând prevederile alin. (1) din Actul privind Furtul din 1968 (la 18 octombrie 2002 a furat 500 bani lichizi lui M.A., 50 bani lichizi aparţinând lui D.R., 30 bani lichizi aparţinând lui S.O., 450 bani lichizi aparţinând lui A.G. şi 370 bani lichizi aparţinând lui L.F. şi un capăt de acuzare de tentativă la furt încălcând prevederile alin. (25¹) din Actul privind Furtul din 1968.

Pentru aceste fapte inculpatul C.V. şi complicii săi au fost arestaţi fiind ulterior eliberaţi pe cauţiune.

Tribunalul a apreciat că nu poate constata existenţa acestor infracţiuni deşi actele de urmărire penală efectuate în Marea Britanie pot constitui indicii privind săvârşirea acestora, în absenţa unei condamnări definitive pronunţată de o instanţă din Marea Britanie.

Mai mult din cele 7 capete de acuzare de furt, totalul banilor retraşi în numerar este de 1900 lire, sumă ce a fost ridicată de organele de poliţie la data de 18 octombrie 2002 de la numitul R., astfel încât din aceste infracţiuni nu a rezultat un produs susceptibil de a deveni obiectul unei infracţiuni de spălare a banilor.

Cu privire la alte activităţi ilicite fraudarea bancomatelor în Marea Britanie în perioada 2000 - 2004 tribunalul a constatat că nici pentru aceste activităţi nu există o condamnare definitivă din care să rezulte existenţa unor infracţiuni care să poată constitui situaţia premisă a infracţiunii dedusă judecăţii.

În cauză nu există nici măcar indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că vreunul dintre inculpaţi a săvârşit activităţi ilicite – fraude la bancomate în perioada 2000 - 2004 în absenţa unor probe certe de vinovăţie.

Declaraţiile unor martori (A.V., P.C., B.C.) care ar fi auzit că inculpaţii C.V., C.M. şi C.E. au obţinut sume mari de bani prin fraude la bancomate în Marea Britanie nu pot constitui probe certe din care să rezulte existenţa acestor infracţiuni.

Având în vedere aceste motive, tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) astfel încât în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpaţilor pentru această infracţiune.

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 constituie grup infracţional organizat grupul structurat format din trei sau mai multe persoane şi care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Nu orice constituire poate fi element material al laturii obiective ale infracţiunii prevăzute de art. 7 ci numai acea constituire, care pe lângă alte condiţii trebuie să fie făcută cu scopul de a comite una sau mai multe infracţiuni grave.

În condiţiile în care activitatea care intră în scopul grupării nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.

În speţă, unde nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, tribunalul în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpaţilor şi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Având în vedere soluţia de achitare, tribunalul, în baza art. 357 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. a dispus ridicarea sechestrului asupra imobilelor inculpaţilor prin ordonanţele procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T. în Dosarul 124/P/2006 din data de 02 mai 2006 respectiv 01 februarie 2007.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, solicitându-se desfiinţarea sentinţei şi pronunţarea unei noi hotărâri, de condamnare a inculpaţilor.

Prin Decizia penală nr. 141 din 14 decembrie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bacău, împotriva Sentinţei penale nr. 58/D din 18 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bacău.

A desfiinţat în tot sentinţa apelată, a reţinut cauza spre rejudecare şi în fond:

I. A condamnat pe inculpatul C.V. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în condiţiile şi pe durata art. 71 alin. (2) C. pen.

II. A condamnat pe inculpatul C. (fost C.) E., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la pedeapsa de 3 ani închisoare.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în condiţiile şi pe durata art. 71 alin. (2) C. pen.

III. A condamnat pe fiecare dintre inculpaţii: C.C. (fostă T.); H.L.; C. (fostă N., fostă C.) L., C.S., C.C., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fiecare la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare.

A interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în condiţiile şi pe durata art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpaţilor C.C., H.L., C.L., C.S. şi C.C.

În temeiul art. 82 C. pen. a fixat termene de încercare de 5 ani pentru fiecare dintre inculpaţii menţionaţi.

În conformitate cu dispoziţiile art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. referitoare la consecinţele nerespectării condiţiilor suspendării.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus faţă de fiecare dintre inculpaţii C.V., C.C.,H.L., C.E. şi C.C. durata reţinerii de 24 ore de la data de 15 decembrie 2006.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe fiecare dintre inculpaţii C.V., C.E., C.C., H.L., C.L., C.S. şi C.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul C.V. a sumelor de 699.687 dolari SUA, iar de la inculpatul C.E. a sumei de 36.334 dolari SUA.

În temeiul art. 348 C. proc. pen. coroborat cu art. 170 C. proc. pen. a menţinut măsura sechestrului asigurator cu privire la imobilul - imobile situate în Bacău, ambele aparţinând inculpaţilor C.V. şi C.C.

În conformitate cu dispoziţiile art. 191 C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre inculpaţi să plătească statului câte 1.500 RON cheltuieli judiciare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

În motivarea acestei hotărâri instanţa de apel a reţinut următoarele:

Argumentaţia primei instanţe în susţinerea soluţiei de achitare se bazează pe o premisă greşită şi anume absenţa unei hotărâri de condamnare anterioară pronunţată de către autorităţile judiciare din Marea Britanie pentru infracţiunea predicat, aceea de sustragere a sumelor de bani prin folosirea neautorizată de carduri bancare, această hotărâre fiind în opinia primei instanţe, singura în măsură să stabilească vinovăţia inculpaţilor cu privire la provenienţa ilicită a sumelor de bani reţinute a constitui obiectul spălării de bani.

S-a reţinut de către instanţa de apel că această împrejurare a necesităţii existenţei unei hotărâri de condamnare definitivă, nu este însă o condiţie impusă de prevederile Legii nr. 656/2002 privind prevenirea şi sancţionarea spălării banilor. Sunt relevante în acest sens prevederile Convenţiei Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii adoptată la Varşovia la data de 16 mai 2005, ratificată de statul român prin Legea nr. 420/2006.

S-a mai reţinut că prima instanţă s-a limitat însă în a constata lipsa hotărârii de condamnare anterioare, iar cu privire la probatoriul propus de către acuzare pentru demonstrarea provenienţei infracţionale a sumelor de bani supuse spălării a arătat, fără a justifica însă, că nu constituie nici măcar indicii temeinice în dovedirea activităţii ilicite de fraudare a bancomatelor pe teritoriul Marii Britanii. În această privinţă s-a făcut referire doar la actele de urmărire penală efectuate de autorităţile judiciare britanice cu privire la fapta din data de 18 octombrie 2002, precum şi la declaraţiile de martori considerate ca nerelevante. Nu au fost menţionate şi nu s-a motivat soluţia de înlăturare a acestora ca mijloace de probă, înscrisurile privind sumele trimise prin firma T.T.L. şi sistemul W.U. în ţară de către inculpaţii C.V., C.E. şi C.C., primul sub identitatea falsă a unui cetăţean norvegian, situaţia conturilor şi a transferurilor bancare efectuate de către ceilalţi inculpaţi, procesele-verbale privind redarea în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate autorizat, tabelul conţinând rezultatul verificării amprentelor digitale ale inculpaţilor din care rezultă că inculpaţii C.V. şi C.E. au fost acuzaţi de infracţiuni legate de bancomate şi sunt căutaţi de poliţie. De asemenea, s-a arătat că instanţa de fond nu a făcut referire la susţinerile inculpaţilor privind provenienţa licită a banilor, respectiv dacă acestea se constituie în apărări credibile, care pot fi luate în considerare de către instanţă.

S-a reţinut că prima instanţă nu s-a conformat obligaţiei de a examina, în mod real, problemele esenţiale care i-au fost supuse dezbaterii, situaţie care echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei şi care impune desfiinţarea în totalitate a sentinţei apelate, cu reţinerea cauzei spre rejudecare şi pronunţarea unei noi hotărâri.

Din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, instanţa de apel a reţinut că rezultă cu certitudine că în perioada anilor 1999 - 2004 inculpatul C.V., alături de alte persoane cu cetăţenie română, s-a aflat pe teritoriul Marii Britanii având ca unică activitate producătoare de venituri infracţiunile legate de fraudarea bancnotelor, respectiv extragerea neautorizată de sume de bani din conturile unor cetăţeni britanici prin clonarea cardurilor de credit ale acestora, cu consecinţa obţinerii unor sume de bani exorbitante pe care apoi le-a trimis în România, acolo unde au fost reciclate în scopul obţinerii de profituri şi pentru a li se da aparenţa unei provenienţe legale de către ceilalţi inculpaţi, în condiţiile în care aceştia din urmă cunoşteau că aceste sume provin din săvârşirea unor infracţiuni.

O activitate similară a avut şi inculpatul C. (fost C.) E., însă la parametrii mult mai reduşi.

Inculpatul C.V. era şef al unei grupări formate din mai mulţi cetăţeni români, specializate în fraude la bancomate care acţionau în zona Eastham din Londra. Dispozitivele electronice utilizate pentru copiere şi clonare de această grupare aparţineau fraţilor C.

Prin aceste modalităţi inculpatul obţinea sume foarte mari de bani.

S-a reţinut că declaraţiile martorilor audiaţi în cauză asupra modului organizat în care acţiona inculpatul C.V. se coroborează pe deplin cu actele de urmărire penală efectuată în dosarul instrumentat de autorităţile judiciare din Marea Britanie în legătură cu o faptă din cursul anului 2002, atunci când C.V. şi alte două persoane au fost surprinşi în flagrant în timp ce comiteau fraude la bancomat, având asupra lor mai multe cartele O., folosite la plăsmuirea de carduri bancare falsificate, precum şi coduri PIN, numai în seara în care aceste persoane au fost prinse în flagrant, acestea reuşind să sustragă suma de 1.900 lire sterline. În cursul anului 2004 autorităţile engleze s-au sesizat asupra faptului că fraudele la bancomate continuau, iar doi dintre principalii suspecţi au fost identificaţi în persoana inculpaţilor C.V. şi C.E., ultimul fiind căutat de autorităţile judiciare din Anglia pentru infracţiuni legate de fraudarea bancomatelor.

S-a reţinut că sumele obţinute prin fraudarea bancomatelor erau trimise în ţară în principal de către inculpatul C.V., o sumă mult mai mică fiind trimisă şi de către inculpatul C.E.

Prin sistemul W.U. au fost efectuate încă 70 de tranzacţii în perioada 2002 - 2005, inculpaţii C.V. şi C.E. trimiţând peste 50.000 dolari SUA inculpatului C.M.

S-a reţinut că atât acest din urmă inculpat, cât şi inculpaţii C.C., C.L. şi C.S. au primit prin sistemul W.U. cât şi prin sistemul M.G., sume mult mai mari cifrate la peste 100.000 dolari SUA de la alte persoane aflate tot în Marea Britanie, însă provenienţa acestor sume nu a putut fi stabilită.

Prin firma de intermediere T.T.L. a fost trimisă în conturile deschise la BCR de către inculpaţii C.C., C.S., C.L., C.C. şi H.L., sume foarte mari de bani, la intervale mici de timp, uneori de câteva zile.

S-a mai reţinut că, în total, atât prin sistemul W.U., cât şi prin firma T.T.L., inculpatul C.V. a trimis în România suma de 699.687 dolari SUA iar inculpatul C.E. suma totală de 36.334 dolari SUA.

S-a reţinut, de asemenea, că pe perioada cât s-a aflat pe teritoriul Marii Britanii inculpata C.C. a efectuat o singură tranzacţie trimiţând la data de 14 noiembrie 2002 suma de 13.157 dolari SUA inculpatei C.L.

Instanţa de apel a mai reţinut că odată intrate în conturile inculpaţilor C.S., C.L., C.C. şi H.L., sumele de bani erau „plimbate” fie în alte conturi deschise pe numele aceloraşi inculpaţi, fie în conturile deschise de inculpata C.C. În fapt, cea mai mare parte a sumelor de bani trimise în România de către inculpatul C.V. sub identitate falsă au ajuns în conturile soţiei sale, inculpata C.C., după ce în prealabil inculpatul a alimentat conturile deschise pe numele celorlalţi inculpaţi din ţară.

Sumele astfel plasate în conturile deschise de către inculpaţii C.C., C.S., C.L., C.C. şi H.L. au fost ulterior investite, în parte, în achiziţionarea de imobile pe raza municipiului Bacău şi în împrejurimi, precum şi în achiziţia de imobile de lux.

În special inculpaţii C.V., C.M. şi C.S. s-au ocupat de dobândirea de imobile cu banii proveniţi din infracţiuni şi ulterior de revânzarea acestora, preţurile de vânzare practicate fiind sub cel al pieţei, în scopul pierderii originii banilor sustraşi.

Şi în aceste împrejurări inculpatul C.V. s-a folosit de persoane interpuse, respectiv parte din ceilalţi inculpaţi trimişi în judecată.

Inculpatul C.M. a achiziţionat în perioada menţionată nu mai puţin de 44 imobile, inculpatul C.S. 25 de imobile, inculpatul C.V. 4 imobile iar inculpaţii C.C., C.E. şi H.L. câte un imobil.

Realizând faptul că aceste achiziţii au atras atenţia autorităţilor judiciare, inculpaţii au încercat şi au reuşit în cea mai mare parte să înstrăineze ulterior cea mai mare parte a acestora, la preţuri mult sub cele practicate pe piaţă.

Prima instanţă de control judiciar a reţinut că în drept faptele inculpaţilor de ascundere a adevăratei naturi a provenienţei sumelor sustrase prin reciclarea acestora, constituie infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

La individualizarea pedepselor aplicate pentru săvârşirea infracţiunii mai sus menţionate instanţa de apel a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), participarea fiecăruia dintre inculpaţi la săvârşirea faptelor, împrejurarea că inculpatul C.V. este persoana care a dobândit cea mai mare parte a sumelor supuse spălării, faptul că inculpatul C.E. a avut o activitate similară însă de mai mică amploare, iar în ceea ce priveşte pe ceilalţi inculpaţi faptul că activitatea lor s-a limitat la una de intermediere, de ajutorare a celorlalţi doi inculpaţi pentru disimularea provenienţei sumelor sustrase.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv aceea de constituire a unui grup infracţional organizat de către inculpatul C.V. la care ulterior au aderat ceilalţi inculpaţi, instanţa de apel a reţinut aceeaşi soluţie ca şi cea dispusă de către instanţa de fond, respectiv achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Bacău au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bacău, precum şi intimaţii inculpaţi C.V., C.C., C.E., C.C., H.L., C.L. şi C.S.

În motivele de recurs formulate de parchet s-a invocat nelegalitatea şi netemeinicia deciziei penale atacate apreciindu-se că soluţia de achitare a inculpaţilor C.V., C. (fost C.) E., C.C., C.S., C.L., H.L., H.V., C.C. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire/aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., este greşită.

S-a susţinut în acest sens că probatoriul administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii face dovada faptului că inculpaţii, în mod conştient şi deliberat, au constituit o grupare infracţională organizată, în care au cooptat pe parcursul timpului noi membri, în scopul „albirii” banilor obţinuţi din săvârşirea de infracţiuni legate de bancomate, fapte comise pe teritoriul Marii Britanii, în perioada anilor 2000 - 2004.

Pentru motivele detaliate în scris în memoriul depus la dosar, reprezentantul parchetului, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. cu referire la prevederile art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate în ceea ce priveşte dispoziţia de achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea de constituire şi aderare la un grup infracţional organizat, reţinerea cauzei spre rejudecare şi pe fond, pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice de condamnare a inculpaţilor C.V., C.C., C.S., C.L., H.L., H.V., C.C. şi C. (fost C.) E. şi pentru săvârşirea acestei infracţiuni.

Apărătorul inculpaţilor C.C., H.L. şi C. (fost C.) E., susţinând oral concluziile scrise detaliate în memoriul depus la dosar, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen. a pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului la Curtea de Apel Bacău pentru următoarele motive:

Un prim motiv a fost acela că instanţa de apel nu a respectat dispoziţiile art. 378 alin. (1¹) C. proc. pen. şi nici jurisprudenţa Convenţiei Europene a Drepturilor Omului în materie, procedând la judecata cauzei în apelul Ministerului Public fără participarea inculpaţilor intimaţi, când prezenţa acestora era obligatorie, potrivit legii, pentru a fi audiaţi, incident în acest sens fiind cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 5 C. proc. pen.

În al doilea motiv de recurs s-a arătat că instanţa Curţii de Apel Bacău a procedat la efectuarea cercetării judecătoreşti în apel şi a pronunţat o soluţie de condamnare a inculpaţilor, după desfiinţarea sentinţei primei instanţe, în condiţiile existenţei unui caz de incompatibilitate a unuia dintre judecătorii care alcătuiau completul de judecată – situaţie incidentă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 3 C. proc. pen. iar sancţiunea ce se impune în cazul incompatibilităţii este cea a nulităţii absolute prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Al treilea motiv de recurs s-a referit la faptul că în cursul cercetării judecătoreşti nu au fost respectate dispoziţiile procedurale privitoare la sesizarea instanţei, în sensul că rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de procurorul ierarhic superior celui care a întocmit actul de sesizare – situaţie incidentă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 2 C. proc. pen. S-a arătat că lipsa verificării legalităţii şi temeiniciei rechizitoriului invalidează sesizarea instanţei, aceasta fiind făcută cu încălcarea unor dispoziţii legale esenţiale şi lipsa menţiunii „verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei” din cuprinsul rechizitoriului atrage neregularitatea actului de sesizare.

Fiind încălcate flagrant dispoziţiile referitoare la sesizarea legală a instanţei, este incident cazul de nulitate prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

În al patrulea motiv de recurs apărătorul a arătat că decizia recurată nu este motivată (nu cuprinde considerentele unei hotărâri judecătoreşti), situaţie incidentă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen.

Un alt motiv de recurs a fost acela că instanţa de apel, în adoptarea soluţiei de condamnare nu a apreciat fiecare probă în contextul întregului ansamblu probator administrat în cauză şi nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate, fiind astfel încălcat dreptul la un proces echitabil prin nerespectarea principiului egalităţii de arme, promovat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului – situaţie incidentă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 teza a II-a C. proc. pen. În temeiul acestui caz de casare apărătorul a solicitat de asemenea casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

Apărătorul inculpaţilor C.V. şi C.C. a solicitat respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat.

Cu privire la recursul declarat de inculpatul C.V., apărătorul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 3 C. proc. pen. referindu-se la incompatibilitatea unuia dintre judecătorii care s-au pronunţat în cauză în faza procesuală a apelului.

Un alt caz de casare invocat a fost cel prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., arătând că temeiul pentru care şi-a formulat instanţa condamnarea pentru infracţiunea de spălare de bani nu există.

Concluzionând, în principal, a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău urmând a se rejudeca cauza într-un complet imparţial, independent şi obiectiv. A mai solicitat ca instanţa să constate că sentinţa pronunţată de instanţa de fond de achitare a inculpaţilor pentru cele două infracţiuni este legală şi temeinică.

Cu privire la recursul declarat de inculpata C.C. a solicitat admiterea acestuia şi achitarea inculpatei pentru motivele detaliate în scris şi depuse la dosar.

Apărătorul inculpaţilor C.L. şi C.S. a arătat că achiesează la concluziile formulate de ceilalţi apărători.

Invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. a arătat că, în mod greşit, inculpaţii au fost condamnaţi de către instanţa de apel pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 în condiţiile în care instanţa fondului a apreciat că se impune achitarea acestora în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. S-a susţinut, de asemenea, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică prin care inculpaţii au fost achitaţi atât pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, cât şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În concluzie, apărătorul a solicitat respingerea recursului declarat de parchet şi admiterea recursurilor declarate de inculpaţi pentru considerentele arătate.

Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bacău se constată că acesta este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Verificând hotărârile atacate, respectiv actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile invocate, cât şi din oficiu în limitele prevăzute de art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că cele două instanţe de fond şi apel, pe baza probelor administrate în cauză au reţinut corect situaţia de fapt, însă greşit instanţa de apel a dispus achitarea inculpaţilor C.V., C.C., C.S., C.L., H.L., H.V., C.C. şi C. (fost C.) E. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire şi aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

În fapt, se reţine că inculpatul C.V. şi soţia sa, inculpata C.C., împreună cu alţi membrii ai grupării (inculpatul C. (fost C.) E.) s-au aflat în cursul anilor 2000 - 2004 în Marea Britanie unde, prin fraudarea bancomatelor, au obţinut sume importante de bani şi au luat hotărârea de a trimite aceste sume în România în conturi deschise pe numele unor persoane de încredere, respectiv rude apropiate.

Au fost astfel puse bazele unui grup infracţional organizat, de către liderul grupării, inculpatul C.V., în scopul spălării produsului infracţiunii predicat fraude la bancomate, comise pe teritoriul Marii Britanii în perioada 2000 - 2005, grup la care au aderat şi a fost sprijinit de persoane de încredere, respectiv ceilalţi inculpaţi.

Astfel totalul sumelor primite de membrii grupării din străinătate, şi care au fost supuse spălării în România este de 1.640.205 dolari SUA şi 197.571 euro.

Din probatoriul administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii se face dovada faptului că inculpaţii, în mod conştient şi deliberat, au constituit o grupare infracţională organizată în care, pe parcursul timpului au cooptat noi membri în scopul „albirii” banilor obţinuţi prin săvârşirea de infracţiuni legate de bancomate, fapte comise pe teritoriul Marii Britanii în perioada anilor 2000 - 2004.

Practica şi literatura de specialitate au reţinut că în majoritatea cazurilor, infracţiunea de spălare a banilor murdari se realizează prin cooperarea mai multor persoane sub forma pluralităţii constituite de infractori, în special în maniera grupului infracţional organizat.

În speţă, inculpaţii C.V. şi C. (fost C.) E., care au realizat beneficii ilicite substanţiale prin săvârşirea infracţiunilor de retrageri neautorizate de numerar de la bancomate au apelat la o parte din membrii familiei, coinculpaţii din prezenta cauză, ce se aflau pe teritoriul României în acea perioadă, în scopul spălării banilor rezultaţi din săvârşirea acestor infracţiuni.

Art. 7 din Legea nr. 39/2003 incriminează iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

Art. 2 din aceeaşi lege, stabileşte că un grup infracţional organizat este un grup structurat, format din 3 sau mai multe persoane care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. Totodată se mai prevede că nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii în cadrul grupului.

Având în vedere perioada mare de timp în care au acţionat inculpaţii în scopul realizării procesului de spălare a banilor, a faptului că erau organizaţi ierarhic, fiecare membru având un rol bine definit şi un lider de necontestat în persoana inculpatului C.V. zis „B.”, urmărind prin aceasta obţinerea unor importante venituri materiale, Înalta Curte apreciază că inculpaţii s-au constituit şi au acţionat ca o grupare infracţională aşa cum este ea definită şi incriminată de Legea nr. 39/2003.

Conform celor stabilite de Consiliul Uniunii Europene referitor la trăsăturile criminalităţii organizate, cel puţin şase din unsprezece trăsături trebuie să fie prezente pentru ca un grup infracţional să fie clasificat ca aparţinând criminalităţii organizate:

1. Colaborarea dintre mai mult de două persoane;

2. Fiecare are stabilite sarcini proprii;

3. Organizare pentru o perioadă de timp lungă sau nedeterminată;

4. Utilizarea anumitor forme de disciplină şi control;

5. Este suspectat de comiterea unei infracţiuni grave;

6. Operează la nivel internaţional;

7. Foloseşte violenţa sau alte mijloace adecvate pentru intimidare;

8. Foloseşte structuri asemănătoare celor comerciale sau proprii afacerilor;

9. Este implicat în activităţi de spălare a banilor;

10. Exercită influenţă în sfera politicului mass-media, administraţiei publice, autorităţilor judiciare sau în economie;

11. Urmăreşte obţinerea de beneficii materiale şi/sau putere.

În prezenta cauză se constată că sunt îndeplinite 8 din cele 11 criterii enumerate mai sus, respectiv criteriile menţionate la punctele 1, 3, 5, 11, 2, 4, 6 şi 9.

Se constată că gruparea organizată şi condusă de liderul acesteia, inculpatul C.V., întruneşte atât trăsăturile criminalităţii organizate stabilite de Consiliul Uniunii Europene, cât şi elementele grupului infracţional definite de art. 2 din Legea nr. 39/2003 privind combaterea criminalităţii organizate şi aşa fiind motivarea instanţei de apel potrivit căreia inculpaţii au acţionat în virtutea relaţiilor de rudenie şi nu în virtutea unei organizări specifice criminalităţii organizate nu poate subzista, cu atât mai mult cu cât legea specială nu face precizări suplimentare cu privire la calitatea persoanelor ce pot constitui membri ai unor grupări infracţionale.

Chiar dacă o parte din membrii grupării sunt diferiţi (racolaţi în funcţie de genul de infracţiuni comise, fraudarea bancomatelor necesitând o anumită specializare), aceasta nu dovedeşte decât faptul că gruparea infracţională era mobilă prin modul de organizare şi structurare a grupului infracţional, pe celule distincte, conform scopului infracţional urmărit.

Pentru toate aceste împrejurări Înalta Curte, urmare a admiterii recursului declarat de Parchet, va reţine infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în sarcina inculpaţilor C.V., C.E., C.C., H.L., C.L., C.S. şi C.C., fiind întrunite elementele constitutive ale acesteia, în cauză neexistând date care să facă posibilă achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea acestei fapte, constatându-se că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen.

Cu privire la recursurile declarate de inculpaţii C.V., C.C., C.E., C.C., H.L., C.L. şi C.S.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate de inculpaţii mai sus menţionaţi, conform art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile inculpaţilor nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond a fost corect stabilită în urma analizei coroborate a tuturor probelor administrate în cele două faze ale procesului penal, fiind just încadrată juridic.

Probele administrate în cauză dovedesc, mai presus de orice dubiu că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, neexistând elemente care să facă posibilă adoptarea unei soluţii contrare, în sensul achitării inculpaţilor aşa cum în mod netemeinic susţine apărarea.

În cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., aspectul invocat de apărare în sensul nemotivării deciziei recurate fiind neîntemeiat.

Atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au motivat în fapt şi în drept hotărârile pronunţate, dând dezlegare tuturor problemelor ridicate atât de acuzare, cât şi de apărare, fapt pentru care Înalta Curte apreciază că nu se justifică o nouă judecată.

În urma propriei analize, reţine Înalta Curte că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive atât ale infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel cât şi elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 este dovedită prin următoarele mijloace de probă:

- înscrisurile din care rezultă că prin firma londoneză T.T.L., o agenţie de turism care în subsidiar oferea şi servicii de transferuri bancare, au fost trimise sume foarte mari de bani în ţară şi în special de către inculpatul C.V. şi într-o mai mică măsură de inculpatul C.E., în conturile deschise la diferite bănci de către ceilalţi inculpaţi;

- declaraţia martorului N.A., director al T.T.L., interogat prin comisie rogatorie internaţională de către autorităţile judiciare britanice, din care rezultă că în perioada aprilie 1999 – septembrie 2004 inculpatul C.V. a efectuat tranzacţii în valoare totală de 660.833 lire sterline, constând în trimiterea în ţară către inculpaţii C.S., C.L. şi C.C. a acestor sume şi că pentru aceste operaţiuni inculpatul s-a folosit de un act de identitate fals, un paşaport norvegian pe numele K.R.;

- înscrisurile privind situaţia conturilor bancare deschise de inculpaţii aflaţi în ţară din care rezultă că în perioada menţionată aceştia au primit atât de la ceilalţi inculpaţi cât şi de la persoane necunoscute sumele de 1.521.269 dolari SUA şi 186.053 euro;

- înscrisurile privind transferurile efectuate prin sistemul de transfer W.U. din care rezultă că inculpatul C.V., atât sub identitatea reală, cât şi sub identitatea falsă a cetăţeanului norvegian K.R., precum şi inculpatul C.E. au trimis în ţară aproximativ 50.000 dolari SUA inculpatului C.M.;

- adresele Primăriei municipiului Bacău privitoare la bunurile imobile şi mobile declarate de inculpaţi;

- declaraţiile martorilor A.C., P.D.F. şi B.C. şi ale martorilor sub acoperire A.V. şi P.C., S.T.C.I., A.S. din care rezultă că sumele foarte mari de bani trimise din Marea Britanie în România în perioada 1999 - 2004 provin din activităţi infracţionale desfăşurate pe teritoriul Marii Britanii, respectiv fraudarea bancomatelor;

- procesele-verbale privind redarea în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate autorizat din care rezultă atât aspecte legate de activităţile ilicite de pe teritoriul Marii Britanii, cât şi manoperele ulterioare întreprinse de către inculpaţi pentru a da o aparenţă legală sumelor de bani obţinute din infracţiuni;

- actele de urmărire penală efectuate de autorităţile judiciare britanice şi tabelul conţinând rezultatul verificării amprentelor digitale ale inculpaţilor din care rezultă că inculpaţii C.V. şi C.E. au fost acuzaţi de infracţiuni legate de bancomate şi sunt căutaţi la poliţie;

- declaraţiile inculpaţilor prin care aceştia nu recunosc acuzaţiile şi acreditează ideea că au obţinut sumele de bani prin activităţi licite.

În drept, faptele inculpaţilor de ascundere a adevăratei naturi a provenienţei sumelor sustrase prin reciclarea acestora, constituie infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Din coroborarea mijloacelor de probă rezultă în mod indubitabil că în perioada anilor 1999 - 2004 inculpatul C.V. alături de alte persoane cu cetăţenie română s-a aflat pe teritoriul Marii Britanii, având ca unică activitate producătoare de venituri, infracţiunile legate de fraudarea bancomatelor, respectiv extragerea neautorizată de sume de bani din conturile unor cetăţeni britanici prin clonarea cardurilor de credit ale acestora, cu consecinţa obţinerii unor sume de bani exorbitante pe care apoi le-a trimis în România, acolo unde au fost reciclate în scopul obţinerii de profituri şi pentru a li se da aparenţa unei provenienţe legale de către ceilalţi inculpaţi, în condiţiile în care aceştia din urmă cunoşteau că aceste sume provin din săvârşirea unor infracţiuni.

O activitate similară a avut şi inculpatul C. (fost C.) E., însă la parametrii mult mai reduşi.

Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, inculpatul C.V. era şef al unei grupări formate din mai mulţi cetăţeni români, specializate în fraude la bancomate care acţionau în zona Eastham din Londra. Dispozitivele electronice utilizate pentru copiere şi clonare de această grupare aparţineau fraţilor C.

Prin aceste modalităţi inculpatul obţinea sume foarte mari de bani, numai în cursul anului 2003 obţinând în 3 luni suma aproximativă de 1.000.000 lire sterline. Sumele astfel obţinute erau trimise în ţară în principal de către inculpatul C.V., o sumă mult mai mică fiind trimisă de inculpatul C.E.

În total, atât prin sistemul W.U., cât şi prin firma T.T.L. inculpatul C.V. a trimis în România suma de 699.687 dolari SUA, iar inculpatul C.E. suma totală de 36.334 dolari SUA.

Odată intrate în conturile inculpaţilor C.S., C.L., C.C. şi H.L., sumele de bani erau „plimbate” fie în alte conturi deschise pe numele aceloraşi inculpaţi, fie în conturile deschise de inculpata C.C. În fapt, cea mai mare parte a sumelor de bani trimise în România de către inculpatul C.V. sub identitate falsă au ajuns în conturile soţiei sale, inculpata C.C., după ce în prealabil inculpatul a alimentat conturile deschise pe numele celorlalţi inculpaţi din ţară.

Inculpaţii care au primit sumele de bani din Marea Britanie cunoşteau împrejurarea că aceşti bani provin din săvârşirea unor infracţiuni. Este relevantă în acest sens, declaraţia martorului A.C., care arată că a participat la sărbătorirea revelionului în anul 2002 în Londra împreună cu inculpatul C.V. şi cu rudele acestuia, respectiv ceilalţi inculpaţi (soţia – C.C., sora – C.C., fratele – C.E., cumnatul – C.S. ş.a.), toţi membrii familiei C. lăudându-se că au câştigat foarte mulţi bani din activitatea de fraudare a cardurilor bancare, desfăşurată pe teritoriul Marii Britanii.

Modalitatea în care inculpaţii C.V. şi C.E., în special primul dintre aceştia, au înţeles să trimită în ţară sumele de bani provenite din săvârşirea de infracţiuni, respectiv în mai multe tranşe, pe numele altor persoane, demonstrează intenţia de a disimula natura ilicită a fondurilor. În acelaşi scop, al ascunderii originilor fondurilor, au fost efectuate transferuri succesive dintr-un cont în altul, aceasta fiind una dintre modalităţile clasice a spălării banilor.

Sumele astfel plasate în conturile deschise de către inculpaţii C.C., C.S., C.L., C.C. şi H.L. au fost ulterior investite în parte în achiziţionarea de imobile pe raza municipiului Bacău şi în împrejurimi precum şi în achiziţia de imobile de lux.

Şi în aceste împrejurări inculpatul C.V. s-a folosit de persoane interpuse, respectiv parte din ceilalţi inculpaţi trimişi în judecată. Această situaţie se regăseşte în cazul imobilului din Bacău, cumpărat pe numele inculpatei C.C. Acest imobil a fost vândut la scurt timp, după ce inculpatul C.V. a fost arestat într-o altă cauză, având ca obiect deţinerea de instrumente în vederea fraudării sistemelor de plată electronice.

Într-un mod similar a procedat inculpatul C.V. şi cu imobilul – casă, achiziţionat pe numele inculpatei H.L. şi a soţului său H.V., fratele inculpatului.

Din declaraţia martorului A.S., audiat în cauză, rezultă că acest imobil aparţinea în fapt inculpatului C.V. fiind achiziţionat cu banii sustraşi de acesta de la bancomatele din Anglia.

Inculpatul C.M. a achiziţionat în perioada menţionată nu mai puţin de 44 imobile, inculpatul C.S. 25 de imobile, inculpatul C.V. 4 imobile, iar inculpaţii C.C., C.E. şi H.L., câte un imobil.

Numai în perioada august 2003 – februarie 2004 inculpatul C.V. a trimis în contul inculpatei C.L. suma aproximativă de 500.000 dolari SUA.

În faţa instanţelor de fond şi apel inculpaţii s-au apărat susţinând că banii trimişi în ţară au fost câştigaţi de pe urma unei activităţi artistice respectiv aceea de cântăreţ atât pe străzile Londrei, cât şi într-un club al inculpatului C.V., din activitatea de vânzare a maşinilor second-hand, cât şi din ajutoarele sociale acordate de statul englez. Înscrisurile depuse de inculpaţi în dovedirea acestor susţineri s-au constatat a fi false în urma verificărilor efectuate de autorităţile judiciare din Marea Britanie în baza comisiei rogatorii internaţionale solicitate de autorităţile române.

În cursul cercetării judecătoreşti în conformitate cu art. 323 C. proc. pen. şi art. 69 - 74 C. proc. pen. au fost audiaţi inculpaţii C.E., H.L., C.L., C.V., C.C., C.C.

În faţa instanţelor de fond şi apel inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi iar inculpaţii prezenţi la judecarea cauzei în apel nu au dorit să fie audiaţi de către instanţa de control judiciar prevalându-se de prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Critica vizând nelegala sesizare a instanţei este de asemenea nefondată. Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanţa a fost legal sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală nr. 454 D/P/2006 din 7 februarie 2007 conform dispoziţiilor art. 264 alin. (4) C. proc. pen. Potrivit acestui text de lege, în vigoare la data sesizării instanţei, menţiunea „verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei” nu era o menţiune obligatorie.

De asemenea se constată că în cauză nu este incident nici unul din cazurile de incompatibilitate expres şi limitativ prevăzute de art. 47 - 48 C. proc. pen. În motivarea Încheierii de şedinţă din 7 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 656/110/2007, încheiere prin care a fost respinsă cererea de recuzare formulată de intimatul inculpat C.V. prin apărătorul său privind membrii completului de judecată A1 din data de 7 septembrie 2010 s-au reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 15 D/P/2004 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, nr. 656/2002 şi art. 323 alin. (1), (2) C. pen., constând în aceea că la data de 9 noiembrie 2005 a deţinut echipamente utilizate la falsificarea instrumentelor de plată electronice pe care intenţiona să le trimită în străinătate. Cauza a făcut obiectul Dosarului nr. 3007/110/2006 al Tribunalului Bacău, soluţionat de domnul judecător A.B. prin condamnarea inculpatului.

Prin Rechizitoriul nr. 454 D/P/2006 din data de 7 februarie 2007, disjuns din Rechizitoriul nr. 15 D/P/2004, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.V., alături de alţi inculpaţi, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu art. 33 lit. a) şi art. 10, 12 C. pen. constând în aceea că aflându-se pe teritoriul Marii Britanii în perioada 2000 - 2004 a săvârşit infracţiuni la Legea comerţului electronic, respectiv fraude la bancomat şi a dispus transferuri de bani în România în conturile deschise pe numele altor coinculpaţi. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 656/110/2007 şi prin Sentinţa penală nr. 58/D din 18 februarie 2010 s-a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Împotriva acestei soluţii a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bacău, iar cauza a fost repartizată aleatoriu la Curtea de Apel Bacău, completului A1, compus din domnii judecători A.B. şi M.A.A.

Se constată că cele două dosare se referă la fapte diferite săvârşite în perioade diferite şi în consecinţă nu se poate reţine faptul că domnul judecător A.B. şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţionarea cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bacău împotriva Deciziei penale nr. 141 din 14 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Va casa în parte decizia penală atacată şi rejudecând în fond:

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 va condamna pe inculpatul C.V. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. va constata concursul real cu infracţiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru care a fost condamnat prin decizia penală atacată la pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 va condamna pe inculpatul C.E. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. va constata concursul real cu infracţiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru care a fost condamnat prin decizia penală atacată la pedeapsa de 3 ani închisoare, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru ambii inculpaţi.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. va condamna pe inculpaţii C.C., H.L., C.L., C.S. şi C.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. va constata concursul real cu infracţiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru care au fost condamnaţi prin decizia penală atacată la pedeapsa de 3 ani închisoare iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. va dispune ca inculpaţii C.C., H.L., C.L., C.S. şi C.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Va face aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru toţi inculpaţii.

În baza art. 86¹, art. 86² C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru inculpaţii C.C., H.L., C.L., C.S. şi C.C. pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare inculpaţii se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bacău la termenele fixate de acest serviciu;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. va atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii va dispune şi suspendarea executării pedepselor accesorii.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.

Va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.V., C.C., C.E., C.C., H.L., C.L. şi C.S. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Va obliga recurenţii inculpaţi C.V. şi C.C. la plata sumelor de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Va obliga recurenţii inculpaţi C.E., C.C., H.L., C.L. şi C.S. la plata sumelor de câte 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 RON, reprezentând onorariile parţiale pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.M., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bacău împotriva Deciziei penale nr. 141 din 14 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Casează în parte decizia penală atacată şi rejudecând în fond:

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 condamnă pe inculpatul C.V. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. constată concursul real cu infracţiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru care a fost condamnat prin decizia penală atacată la pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 condamnă pe inculpatul C.E. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. constată concursul real cu infracţiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru care a fost condamnat prin decizia penală atacată la pedeapsa de 3 ani închisoare, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru ambii inculpaţi.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpaţii C.C., H.L., C.L., C.S. şi C.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. constată concursul real cu infracţiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru care au fost condamnaţi prin decizia penală atacată la pedeapsa de 3 ani închisoare iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. dispune ca inculpaţii C.C., H.L., C.L., C.S. şi C.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru toţi inculpaţii.

În baza art. 86¹, art. 86² C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru inculpaţii C.C., H.L., C.L., C.S. şi C.C. pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare inculpaţii se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bacău la termenele fixate de acest serviciu;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii dispune şi suspendarea executării pedepselor accesorii.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.V., C.C., C.E., C.C., H.L., C.L. şi C.S. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă recurenţii inculpaţi C.V. şi C.C. la plata sumelor de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenţii inculpaţi C.E., C.C., H.L., C.L. şi C.S. la plata sumelor de câte 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 RON, reprezentând onorariile parţiale pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.M., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 3769/2011. Penal. Omorul deosebit de grav...		ICCJ. Decizia nr. 3676/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3711/2011. Penal. Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3711/2011. Penal. Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Recurs