ICCJ. Decizia nr. 3853/2011. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3853/2011

Dosar nr. 114/36/2010

Şedinţa publică din 31 octombrie 2011

Asupra recursului penal de faţă;

Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 5 din 12 ianuarie 2010 a Tribunalului Constanţa, în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 pentru infracţiunea de punere în circulaţie în orice mod a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.R.A. – fiul lui A. şi C., născut la data de 30 mai 1984, în municipiul Bucureşti, domiciliat în municipiul Constanţa, la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. în referire la art. 76 alin. (3) C. pen. referitor la pedeapsa complementară.

În baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, fără consimţământul titularului instrumentului, în formă continuată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.R.A. la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 33 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul N.R.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. în referire la art. 76 alin. (3) C. pen. referitor la pedeapsa complementară.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 8 luni, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de doi ani, calculat în condiţiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii să se suspende şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

II. În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 pentru infracţiunea de punere în circulaţie în orice mod a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.M.L. – fiul lui G. şi T., născut la data de 23 februarie 1984, în municipiul Medgidia, domiciliat în municipiul Constanţa, la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. în referire la art. 76 alin. (3) C. pen., referitor la pedeapsa complementară.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, pentru complicitate la infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, fără consimţământul titularului instrumentului, în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.M.L. la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 33 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul L.M.L. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. în referire la art. 76 alin. (3) C. pen. referitor la pedeapsa complementară.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii să se suspende şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, perioada reţinerii şi a arestării preventive cu începere de la data de 17 februarie 2006 până la data de 21 februarie 2006.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpaţi a sumei de 1.200 RON consemnată la Trezoreria municipiului Constanţa conform chitanţei din 26 octombrie 2007 şi a foii de vărsământ din 26 octombrie 2007.

În baza art. 118 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpaţi a celor patru carduri contrafăcute, folosite la săvârşirea infracţiunilor.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata unei sume de câte 1.610 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 13 ianuarie 2006, având asupra lor patru carduri bancare contrafăcute, inculpaţii N.R.A. şi L.M.L. s-au deplasat cu autoturismul marca M., la bancomatul R.B. SA situat în localitatea Eforie Sud.

Inculpatul N.R.A. prin utilizarea a două dintre cardurile contrafăcute, pe care le deţinea, începând cu ora 12⁰⁷, a efectuat 13 operaţiuni financiare, în mod fraudulos, ocazie cu care a retras în numerar suma totală de 14.500.000 lei/1.450 RON (prin trei operaţiuni). Inculpatul nu a reuşit însă să retragă în numerar suma de 73.500.000 lei/7.350 RON (prin zece operaţiuni) datorită unor motive independente de voinţa acestuia.

În tot acest timp inculpatul L.M.L. a asigurat paza la faţa locului.

Fiind depistaţi de către organele de poliţie, inculpaţii au fugit de la locul comiterii faptei, cu autovehiculul menţionat, condus de către inculpatul L.M.L. şi când au ajuns în localitatea Eforie Nord, inculpatul N.R.A. a aruncat din autoturism cardurile contrafăcute, cât şi suma de 12.000.000 lei, care au fost ridicate în cauză de către poliţiştii care îi urmăreau.

În prealabil, în data de 13 ianuarie 2006 organele de poliţie din cadrul I.P.J. Constanţa, Poliţia Staţiunii Eforie, fiind sesizate telefonic despre faptul că la bancomatul Băncii R. din localitatea Eforie Sud, era parcat un autoturism marca M., de culoare neagră, cu care erau sosite două persoane de sex masculin, având un comportament suspect la bancomatul respectiv, s-au deplasat la acel loc pentru verificarea aspectelor semnalate.

Lucrătorii de poliţie au ajuns la bancomatul respectiv după ce inculpaţii N.R.A. şi L.M.L. finalizaseră deja activitatea infracţională, fiind descoperiţi la faţa locului în autoturismul arătat, staţionat, pe locurile din faţă.

În momentul depistării inculpaţilor, poliţiştii le-au solicitat să coboare din autovehicul şi să se legitimeze, iar inculpatul L.M.L., ce se afla la volan a acţionat sistemul de închidere centralizată a uşilor şi au fugit cu autoturismul, în mare viteză, pentru a-şi asigura scăparea.

În continuare, s-a procedat la urmărirea autovehiculului marca M., care s-a deplasat cu viteză mare către municipiul Constanţa, iar la intersecţia străzilor Republicii şi Griviţei din localitatea Eforie Nord, ocupantul din dreapta faţă, şi anume inculpatul N.R.A., a aruncat din autoturismul urmărit suma de 12.000.000 lei, cât şi patru carduri bancare.

Martorul V.N., lucrător de poliţie, a coborât din maşina în care se aflau poliţiştii şi a rămas pe stradă pentru ridicarea şi consemnarea sumelor de bani şi a cardurilor aruncate de către inculpaţi.

Această scurtă oprire a dus la mărirea distanţei în trafic dintre inculpaţi şi poliţişti, la interpunerea mai multor autovehicule între cele conduse de aceştia, astfel că la intrarea în localitatea Agigea inculpaţii au scăpat de urmărire.

Urmare a investigaţiilor efectuate în ziua de 14 ianuarie 2006 de către organele poliţiei judiciare a rezultat faptul că autoturismul marca M., de culoare neagră, s-a aflat parcat în lunile decembrie 2005 - ianuarie 2006, în parcarea laterală a unui imobilului din municipiul Constanţa.

S-a mai stabilit că în aceeaşi perioadă, autovehiculul menţionat a fost condus de către inculpatul N.R.A. şi fratele acestuia N.C.A., ambii având aceeaşi locuinţă.

Din Adresa emisă de către R.B. din 17 ianuarie 2006 şi a anexei ataşate a rezultat că de la ATM-ul acestei bănci, din Eforie Sud, în data de 13 ianuarie 2006 în intervalul orar 12⁰⁷ - 12⁰⁹ cu cardul (care s-a dovedit a fi falsificat) s-au efectuat zece operaţiuni financiare care s-au probat a fi frauduloase.

S-a încercat astfel retragerea sumei de 1.500 RON printr-o tranzacţie refuzată datorită depăşirii limitei de retragere cash (cod răspuns 14), s-a încercat retragerea sumelor de 1.000 RON şi de 900 RON prin două operaţiuni refuzate pe motiv de fonduri insuficiente (cod 24), s-a retras suma de 500 RON, printr-o tranzacţie (cod 00), s-a încercat retragerea sumelor de 450 RON, de 400 RON, de 300 RON, de 200 RON şi de 100 RON prin cinci operaţiuni refuzate pe motiv de fonduri insuficiente (cod 24) şi s-a retras suma de 50 RON printr-o tranzacţie (cod 00).

Operaţiunilor descrise anterior le corespund numerele de secvenţă de la 3255 la 3264.

Din răspunsul băncii a reieşit că în continuarea celor zece tranzacţii, în intervalul orelor 12¹⁰ - 12¹¹, cu cardul (care s-a dovedit a fi falsificat) s-au efectuat un număr de trei operaţiuni financiare (frauduloase), şi anume: s-a încercat retragerea sumelor de 1.500 RON şi de 1.000 RON prin două tranzacţii refuzate datorită depăşirii limitei de retragere cash (cod 14) şi s-a retras suma de 900 RON printr-o tranzacţie (cod 00).

Ultimelor trei operaţiuni le corespund numerele de secvenţă de la 3265 la 3267.

Cele treisprezece operaţiuni financiare au ridicat o puternică suspiciune de a fi frauduloase, având în vedere faptul că în intervalul de timp 09⁰⁰ – 14⁰⁰, la data de 13 ianuarie 2006, numai utilizatorul celor două carduri cu care s-au efectuat tranzacţiile în litigiu a primit răspuns din partea băncii (codul 14), ceea ce înseamnă că utilizatorul nu cunoştea limita de retragere cash, deoarece nu era titularul real al cardurilor.

Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate a procedat la citirea cu ajutorul unui cititor electronic a datelor conţinute pe cele patru carduri în litigiu, şi precum reiese din procesul-verbal întocmit la data de 17 ianuarie 2006 au fost identificate cărţile de credit V., care apar şi în listingul secvenţelor de registru jurnal primit de la R.B., precum şi alte două cărţi de credit.

Conform aceluiaşi proces-verbal, suporturile de plastic puse la dispoziţie reprezintă cărţi de credit contrafăcute parţial prin inscripţionarea benzii magnetice doar pe pista a doua, cu date referitoare la un cont de card. În mod normal o carte de credit autentică conţine pe banda magnetică două piste pe care sunt înregistrate date referitoare la cartea de credit (proces-verbal).

Ofiţerul de poliţie V.N. a făcut parte împreună cu comandantul Poliţiei Staţiunii Eforie, C.G. şi agenţii de poliţie B.M. şi V.N. din echipa de poliţişti ce s-a deplasat în ziua de 13 ianuarie 2006, de la sediul poliţiei la bancomat, unde i-a depistat în flagrant pe inculpaţi.

Martorul V.N., angajat al I.P.J. Constanţa, în declaraţiile sale a relatat în detaliu succesiunea evenimentelor, respectiv deplasarea poliţiştilor la locul săvârşirii activităţii infracţionale, depistarea inculpaţilor în faţa bancomatului, fuga acestora, ca manifestare a refuzului de a se supune ordinului dat în exerciţiul autorităţii, urmărirea efectuată pentru prinderea lor, aruncarea cardurilor şi a banilor din autoturismul M. cu număr de Italia, de către ocupantul din dreapta faţă şi ridicarea corpurilor delicte. În declaraţia din faza de urmărire penală, martorul a susţinut că a observat maşina cu număr de Italia care era parcată în dreptul bancomatului cu faţa spre şoseaua europeană, susţinând însă în faţa instanţei că era un autoturism cu geamuri fumurii.

Acelaşi martor a învederat instanţei, că îl recunoaşte în şedinţă publică pe tânărul care era conducătorul auto al maşinii şi avea părul şaten, tuns scurt, iar la nivelul feţei pe partea stângă avea o pată roşie-maronie şi, totodată, mai avea şi o bărbiţă în zona bărbiei, ca fiind inculpatul L.M.L. Martorul V.N. l-a recunoscut şi pe celălalt tânăr care ocupa locul din dreapta şoferului, în maşină, care era mai corpolent, faţa rotundă, avea părul negru şi lung până la baza umerilor, iar părul era dat peste urechi, aspect care i-a atras atenţia. În şedinţă publică, martorul V.N. l-a recunoscut pe inculpatul N.R.A., ca fiind acea persoană.

În faza de urmărire penală, martorului V.N. care a descris semnalmentele fizionomice ale celor doi suspecţi, i s-au prezentat două planşe fotografice, întocmite în câte două exemplare, alb-negru şi color, în care i-a recunoscut din fotografii pe inculpatul N.R.A., ca fiind cel care s-a aflat în locul din dreapta faţă al autoturismului M. şi pe inculpatul L.M.L., ca fiind cel care a condus autovehiculul cu care aceştia au fugit de la faţa locului pentru a nu fi prinşi, fiind încheiat un proces-verbal din data de 07 februarie 2006 şi întocmite planşe foto.

Martorul B.M., agent şef adjunct al Poliţiei Eforie Nord în declaraţiile sale a descris evenimentele petrecute în ziua de 13 ianuarie 2006, şi cu privire la semnalmentele suspecţilor, a indicat că aceştia erau tineri, că ocupantul din dreapta faţă al autoturismului M. era solid, avea părul închis la culoare, lung până la baza umerilor, iar conducătorul auto era mai slab. Martorul a mai precizat că nu a reţinut alte aspecte fizionomice pentru că el a coborât ultimul din autovehiculul cu care echipa de poliţişti a sosit la locul săvârşirii faptelor şi de asemenea a ajuns ultimul la autoturismul M., care avea geamuri fumurii. A declarat martorul că atunci când colegii săi s-au întors la sediul Poliţiei Eforie i-au spus că în timp ce urmăreau maşina inculpaţilor, au fost aruncate din maşină nişte carduri şi acest lucru s-a întâmplat în zona Agigea - Lazu.

Martorul V.N., angajat al I.P.J., agent de poliţie, în declaraţiile sale a relatat cele întâmplate în ziua de 13 ianuarie 2006 şi a susţinut că atunci când echipa de poliţie a ajuns la bancomat, inculpaţii au refuzat să coboare din autoturismul marca M. negru, cu geamuri fumurii, că şoferul (în persoana inculpatului L.M.L.) a acţionat cu ajutorul cheii sistemul centralizat de închidere a portierelor, a pornit motorul şi a plecat în mare viteză de lângă poliţişti. Fiind urmăriţi, la ieşirea din localitatea Eforie Nord, la sensul giratoriu, inculpaţii au aruncat pe geamul maşinii carduri şi o sumă de bani, ceea ce a determinat oprirea maşinii poliţiei, iar martorul V.N. a rămas la faţa locului să strângă cardurile şi banii.

Martorul V.N. la data de 09 februarie 2006 i-a recunoscut din planşele fotografice pe inculpaţi ca fiind cei care în ziua de 13 ianuarie 2006 s-au aflat în autovehiculul M., din care, la somaţia poliţiştilor au refuzat să coboare şi cu ajutorul căruia au fugit de la locul depistării (proces-verbal şi planşele foto).

Martorul V.N. a declarat că în fotografii conducătorul autoturismului M. nu are cioc, iar ocupantul locului din dreapta are părul scurt şi prezintă barbă, semnalmente pe care persoanele recunoscute din fotografii nu le aveau la data de 13 ianuarie 2006.

În faţa instanţei acelaşi martor a susţinut că a avut senzaţia că şoferul autoturismului M. are o pată pe faţă, în zona ochiului stâng.

Martorul M.P.D., angajat al I.P.J. Constanţa, în declaraţia sa a susţinut că în ziua de 13 ianuarie 2006, fiind ofiţer de serviciu la dispeceratul Poliţiei Staţiunii Eforie a fost sesizat telefonic de către un necunoscut despre faptul că lângă bancomatul din Eforie Sud, este parcat un autoturism marca M. de culoare neagră cu număr de înmatriculare de Italia, cu care au sosit doi inşi, din care unul avea părul mai lung, iar celălalt avea o pată pe faţă, care efectuau operaţiuni de retragere de bani de la bancomat, având un comportament suspect. Martorul a sunat-o imediat pe soţia sa, martora M.V., angajată la Primăria Eforie (a cărei clădire este amplasată şi are una din laturi situată vis-a-vis de bancomat) şi care i-a confirmat prezenţa acelei maşini străine de culoare închisă în faţa bancomatului, după care martorul a sesizat comanda Poliţiei.

Martora M.V., angajată la Primăria Eforie, în declaraţiile sale a relatat evenimentele de care a luat cunoştinţă nemijlocit în ziua de 13 ianuarie 2006, susţinând că a observat de la fereastra biroului său doi tineri la bancomat, din care unul „solid, având înălţimea de circa 1,80 m, păr lung, până la umeri, închis la culoare” a efectuat operaţiuni pentru o perioadă de mai multe minute, iar celălalt „slab, tuns scurt” a fumat o ţigară lângă autoturism, pe partea conducătorului auto. A văzut într-adevăr un autoturism marca M. de culoare închisă cu numere străine.

Martora O.A.E., angajată a Primăriei Eforie, în declaraţiile sale a susţinut că în data de 13 ianuarie 2006 de la geam, de la birou, a văzut un autoturism străin de culoare negru, cu geamuri fumurii, parcat în faţa bancomatului, cu faţa spre şoseaua europeană, la bancomat era un tânăr „în vârstă de 20 - 30 ani, având părul şaten închis, lung aproximativ până la umeri, dat pe spate după urechi” şi a bănuit că persoana „extrăgea bani cu carduri false”.

Martora G.G.F., angajată a Primăriei Eforie în declaraţiile sale a descris evenimentele petrecute în ziua de 13 ianuarie 2006 şi a confirmat prezenţa autoturismului cu număr străin de înmatriculare şi prezenţa tânărului „mai solid” la bancomat, precizând totodată că nu l-ar putea recunoaşte, întrucât „nu i-a reţinut fizionomia”. Martora a făcut referire şi la împrejurarea că aceeaşi maşină cu geamuri fumurii marca M., de culoare închisă fusese observată şi în urmă cu o lună, la 13 decembrie 2005, parcată în faţa bancomatului, observând aceleaşi persoane, unul având părul tuns scurt, iar cea de a doua era solidă, avea părul lung, cam o palmă trecut de umeri, strâns în coadă, era plinuţ la faţă şi care efectua operaţiuni la bancomat. Aceleaşi persoane şi aceeaşi maşină a văzut-o şi în data de 13 ianuarie 2006, la orele prânzului, la bancomat.

Martora I.D., cu protejarea datelor de identitate reale, ascultată conform art. 86² şi urm. C. proc. pen., care locuieşte în cartier Faleză Nord, a susţinut că îi cunoaşte pe cei doi inculpaţi din vedere, care locuiesc în acelaşi cartier şi în luna noiembrie 2005 l-a văzut pe inculpatul N.R.A., având un autoturism marca M., de culoare neagră, cu geamuri fumurii, având număr de înmatriculare de Italia, conducând acest autoturism; l-a auzit afirmând că maşina îi aparţine şi că a cumpărat-o. La jumătatea lunii ianuarie 2006 (în noaptea de 13 ianuarie 2006) l-a văzut pe inculpatul N.R.A. în timp ce parca această maşină în parcarea blocului.

Martora I.D. a menţionat că fotografia în care l-a recunoscut pe inculpatul N.R.A. este recentă, după părerea sa, indicând că până în urmă cu circa o lună acesta avea părul lung, până aproape de umeri şi îl purta strâns în coadă, la spate. I.D. a arătat că la momentul audierii, inculpatul arăta ca în fotografie, fiind tuns şi având şuviţe blonde, pe care nu le avea când avea părul lung. Martora nu a văzut o altă persoană să fi condus acest autovehicul şi nu şi-a amintit numărul de înmatriculare, reţinând doar că erau grupuri de litere şi cifre şi avea numere de înmatriculare de Italia, după însemnul „I” de pe plăcuţele de înmatriculare şi semnul Uniunii Europene, un cerc format din stele.

Martorul A.M.C., vecin de bloc cu inculpatul N.R.A. a susţinut în declaraţiile sale că într-o anumită perioadă (la revelionul 2005/2006) acesta avea părul lung şi în urmă cu câţiva ani l-a văzut lângă o maşină marca M. de culoare neagră, cu numere de înmatriculare străine, maşina fiind parcată în apropierea blocului.

Relevante în cauză sunt şi declaraţiile martorului N.E., care a susţinut că în ziua de 13 ianuarie 2006, aflându-se la intersecţia străzilor Republicii şi Griviţei din localitatea Eforie Nord, a surprins momentul în care ocupantul din dreapta faţă al autoturismului M. (în persoana inculpatului N.R.A.), a aruncat din această maşină, în timp ce era urmărit de către organele de poliţie, suma de 12.000.000 lei şi patru carduri. A observat că maşina care a trecut cu mare viteză avea numere de înmatriculare străine, de Italia, a coborât din maşina sa şi împreună cu un poliţist au strâns banii şi cardurile, iar unele dintre acestea erau albe şi inscripţionate cu litere şi cifre cu marker de culoare neagră. A fost încheiat la sediul poliţiei şi un proces-verbal din 13 ianuarie 2006, în care au fost trecute şi seriile bancnotelor de bani de câte 500.000 lei, strânse de pe stradă.

Inculpaţii N.R.A. şi L.M.L., nu au recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată şi au susţinut că în ziua de 13 ianuarie 2006 s-au deplasat cu un autoturism condus de către coinculpatul L.M.L. la Judecătoria Medgidia, de unde, împreună cu martora B.L., s-au întors la Constanţa; au acreditat ideea că au ieşit din incinta Judecătoriei Medgidia în jurul orei 12¹⁵ şi au ajuns în Constanţa la ora 13⁰⁰.

În urma administrării probelor, instanţa de fond a reţinut că vinovăţia inculpaţilor a fost pe deplin dovedită, fapt pentru care a dispus condamnarea lor la pedepse cu închisoare la individualizarea cărora a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel inculpaţii N.R.A. şi L.M.L., criticând-o sub următoarele aspecte:

- greşita apreciere a materialului probator administrat în cauză, instanţa fondului aflându-se într-o gravă eroare de fapt când a reţinut vinovăţia inculpaţilor;

- acuzarea nu a explicat în nici un mod durata mare de timp de la data sesizării făcută de denunţător, respectiv 13 decembrie 2005, denunţător a cărui identitate a rămas necunoscută şi până la momentul întocmirii rechizitoriului, 21 mai 2009, ţinând seama că s-a reţinut comiterea faptei la 13 ianuarie 2006;

- s-a mai arătat că, de la data prezentării materialului de urmărire penală, 21 octombrie 2007 până la sesizarea instanţei, 21 mai 2009 a trecut un interval de timp de 1,6 ani în care, în mod nejustificat urmărirea penală nu a administrat nici o probă şi deşi era utilă audierea martorului C.G. nu a făcut-o;

- recunoaşterea inculpaţilor de către poliţişti s-a făcut din albumul foto şi nu direct, întrucât autoturismul M., folosit pentru comiterea infracţiunii, avea geamurile fumurii;

- au fost îndepărtate, în mod greşit depoziţia martorei B.L., constatarea dactiloscopică privind inexistenţa elementelor de identificare cu probele luate de la cei doi inculpaţi, nefiind descoperit nici autoturismul folosit la comiterea infracţiunilor;

- instanţa fondului a făcut o interpretare trunchiată a probelor din dosar, acordând relevanţă celor administrate în cursul urmăririi penale.

S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii penale atacate şi, rejudecând, să se dispună achitarea celor doi inculpaţi, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât faptele nu au fost săvârşite de aceştia.

Prin Decizia penală nr. 58/P din 11 mai 2010, Curtea de Apel Constanţa, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de apelanţii inculpaţi N.R.A. şi L.M.L. împotriva Sentinţei penale nr. 5 din 12 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 5040/118/2009, a desfiinţat în tot Sentinţa penală nr. 5 din 12 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 5040/118/2009 şi, rejudecând, a dispus:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului N.R.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 362/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului L.M.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat la instanţa de fond şi la instanţa de apel au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile parţiale ale avocaţilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 70 RON, a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de prim control judiciar a reţinut că din analiza ansamblului probator rezultă că instanţa fondului nu a făcut o apreciere corectă a materialului probator administrat în cauză, acuzarea nu a reuşit să răstoarne prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpaţii până la pronunţarea unei soluţii definitive de condamnare.

În urma verificării materialului probator existent la dosar, Curtea de Apel Constanţa a constatat că în cauză instanţa a comis o eroare gravă de fapt, în constatarea faptelor imputate inculpaţilor, care vizează discordanţa dintre cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare a inculpaţilor, ca urmare a unei aprecieri incomplete, incorecte a probelor administrate.

Probele dosarului dovedesc că faptele există, constituie infracţiuni, însă nu rezultă cu certitudine că acestea au fost săvârşite de inculpaţi. Ceea ce rezultă cu certitudine din declaraţiile martorilor audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti şi care nu poate fi ignorat de instanţă este faptul că nici unul dintre aceşti martori nu i-au recunoscut pe inculpaţi, cu excepţia martorului V.N.V., agent de poliţie, declaraţii care nu se coroborează cu alte probe din dosar.

Pe de altă parte, faţă de declaraţiile martorei B.L. coroborate cu Încheierea de şedinţă din 13 ianuarie 2006 pronunţată de Judecătoria Medgidia şi procesul-verbal întocmit de grefierul de şedinţă de la aceeaşi instanţă, raportat şi la momentul comiterii faptei, respectiv ora 12⁰⁷ din 13 ianuarie 2006, se reţine că inculpaţii nu aveau timpul necesar să ajungă din zona de nord a oraşului Constanţa, unde se aflau la ora 12⁰⁰ în faţa bancomatului din Eforie Sud, în doar 7 minute şi să efectueze în acel timp şi tranzacţii bancare.

Nu pot fi neglijate nici concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică din care rezultă că, în cauza privind operaţiunile financiare frauduloase desfăşurate la bancomatul R.B. SA impresiunile palmare analizate nu aparţin inculpaţilor.

În concluzie, probele nu dovedesc cu certitudine că la 13 ianuarie 2006, cei doi tineri au comis infracţiunile deduse judecăţii, astfel încât instanţa de apel a dispus achitarea inculpaţilor sub aspectul infracţiunilor reţinute în sarcina lor.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, apreciindu-se că printr-o interpretare şi coroborare eronată a mijloacelor de probă s-a dispus în mod greşit achitarea inculpaţilor pe considerentul că nu ar fi autorii infracţiunilor reţinute în sarcină.

Se apreciază că instanţa de apel a pronunţat soluţia de achitare a celor doi inculpaţi, având ca suport declaraţiile acestora, care sunt nu numai oscilante, dar şi contradictorii, împrejurarea că urmele papilare ridicate de pe suportul exterior al tastaturii bancomatului nu aparţin inculpaţilor, precum şi declaraţiile martorei B.L. privitoare la ora la care ea şi inculpaţii au ajuns în municipiul Constanţa.

Se apreciază de asemenea că în mod greşit instanţa de apel a înlăturat declaraţiile martorilor oculari care i-au recunoscut pe cei doi inculpaţi, precum şi ale poliţiştilor audiaţi ca martori în cauză şi care au întocmit procesul-verbal în care au fost consemnate semnalmentele inculpaţilor.

În esenţă, Parchetul reţine că faptele inculpaţilor au fost dovedite, aşa încât solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.

Se invocă cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Critica adusă este fondată.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, conform art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanţa de recurs examinează cauza numai în raport de motivele de recurs prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul declarat de Parchet este întemeiat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. referitor la comiterea unei erori grave de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare.

Soluţia dispusă de instanţa de apel de achitare a inculpaţilor este nelegală şi netemeinică şi în totală contradicţie cu ansamblul probator administrat în cauză în cele două faze ale procesului penal.

Pentru a constitui un caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică pe de o parte să fi influenţat asupra soluţiei cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă nu priveşte dreptul de apreciere al probelor, ci discordanţa dintre cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine.

Revenind la cauza dedusă judecăţii, reţine Înalta Curte că soluţia dispusă de instanţa de apel este rezultatul unei erori grave de fapt fiind în contradicţie cu conţinutul real al probelor, fapt pentru care apreciază că soluţia de condamnare dispusă de instanţa fondului corespunde ansamblului probator administrat în cauză şi va fi menţinută ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Înalta Curte apreciază că probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi cele administrate în mod direct şi nemijlocit în faza de cercetare judecătorească fac dovada, mai presus de orice dubiu, că inculpaţii N.R.A. şi L.M.L. se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.

De altfel, instanţa de apel, cu ocazia analizării motivelor de apel invocate de inculpaţi, face o înşiruire a probelor administrate în cauză, dând întâietate probelor administrate în instanţă, fără a arăta motivele pentru care a acordat o forţă probantă superioară probelor administrate în faza de cercetare judecătorească în detrimentul probelor administrate în faza de urmărire penală.

Este adevărat că principiul liberei aprecieri a probelor lasă instanţei posibilitatea să aprecieze concludenţa tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului impune instanţei de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.

Tot atât de adevărat este însă că, în cauză, în cadrul operaţiunii de sinteză a probelor, instanţa de apel trebuia să aprecieze care dintre declaraţiile date de martori reflectă adevărul şi anume cele făcute în cursul anului 2006, într-un moment foarte apropiat de producerea faptelor şi în care au relatat cu lux de amănunte evenimentele percepute, ori cele date după scurgerea unui interval de timp de 3 ani şi în care aceştia şi-au exprimat îndoiala cu privire la aceleaşi aspecte redate fidel în primele declaraţii ce vizau recunoaşterea inculpaţilor ca fiind autorii faptelor.

În timp ce credibilitatea declaraţiilor iniţiale nu poate fi contestată, declaraţiile date ulterior apar ca fiind făcute în vederea disculpării inculpaţilor.

Motivarea instanţei de apel în sensul că din probele dosarului rezultă că faptele există, constituie infracţiuni însă nu rezultă cu certitudine că acestea au fost comise de inculpaţi, este în totală contradicţie cu ansamblul probator administrat în cauză.

Din procesul-verbal întocmit de organele de poliţie rezultă că la data de 13 ianuarie 2006, în urma unei sesizări telefonice, s-au deplasat la bancomatul R. unde se afla parcat un autoturism marca M. de culoare neagră, locurile din faţă fiind ocupate de două persoane de sex masculin, iar la solicitarea actelor de identitate conducătorul auto a pus în mişcare autoturismul în treapta marşarier, mergând cu spatele.

Din descrierea celor doi tineri rezultă că cel care se afla la volan avea păr şaten, tuns scurt, faţa rotundă, barbă stil cioc, astenic, prezentând la nivelul feţei o pată roşiatică maronie în zona unui ochi.

Ocupantul din dreapta faţă avea vârsta între 25 - 35 ani, păr negru, lung până la baza umerilor, faţa rotundă, plinuţă.

În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că autoturismul M. de culoare neagră, s-a aflat parcat în lunile decembrie 2005 – ianuarie 2006 în parcarea laterală a unui imobil din Constanţa, şi a fost condus de către inculpatul N.R.A. şi fratele acestuia N.C.A.

Martorul cu identitate protejată I.D. a declarat constant pe parcursul procesului penal că acest autoturism aparţinea inculpatului N.R.A., l-a văzut conducând autoturismul, precum şi faptul că nu a văzut o altă persoană conducând acest autoturism.

Declaraţiile date de lucrătorii de poliţie care i-au depistat pe cei doi inculpaţi în preajma bancomatului R. sunt foarte relevante şi confirmă faptul că inculpaţii sunt autorii infracţiunilor deduse judecăţii.

Martorul V.N. a descris semnalmentele celor doi inculpaţi, arătând că cel de la volan avea vârsta de 20 - 30 de ani, constituţie astenică, faţa ovală, părul şaten tuns scurt, prezentând la nivelul feţei pe partea stângă o pată de culoare roşie-maronie în zona ochiului şi barbă sub formă de cioc. Ocupantul din dreapta faţă avea vârsta de 25 - 35 ani, constituţie robustă, faţă rotundă, păr negru lung până la baza umerilor dat după urechi.

Martorul i-a recunoscut după planşa foto pe cei doi inculpaţi.

Fiind audiat în faţa instanţei de fond, martorul V.N. şi-a menţinut declaraţia şi, de asemenea, a arătat în şedinţă publică faptul că îl recunoaşte pe inculpatul N.R.A. ca fiind acel tânăr cu părul lung până la umăr şi nu are nici un dubiu în acest sens.

Martorul B.M. confirmă prezenţa autoturismului marca M. în apropierea bancomatului, însă ajungând lângă autoturism ultimul dintre poliţişti nu a reuşit să vadă semnalmentele celor doi ocupanţi, dar a observat că ocupantul din dreapta era solid faţă de conducător, care era mai slab şi, de asemenea, că ocupantul din dreapta faţă avea păr închis la culoare, lung până la baza umerilor.

În declaraţia dată în faţa instanţei, martorul B.M. susţine că declaraţia sa a fost influenţată într-un fel de colegul său V.N., care a fost mult mai aproape de autoturism şi avea posibilitatea să vadă semnalmentele inculpaţilor, însă declară la fond martorul că declaraţia dată la procuror corespunde adevărului şi o menţine, mai puţin semnalmentele ocupanţilor din maşină în sensul că nu i-a văzut.

Martorul V.N. descrie, de asemenea, semnalmentele inculpaţilor şi i-a recunoscut pe aceştia după planşa foto, arătând că şoferul autoturismului are cioc, iar ocupantul din dreapta avea părul scurt şi prezintă barbă, acestea fiind semnalmente pe care persoanele recunoscute nu le aveau la data de 13 ianuarie 2006.

În declaraţia dată în faţa instanţei, martorul arată că nu mai menţine declaraţia dată la procuror, deşi nu a fost forţat sau influenţat de nimeni să declare într-un anume mod.

Face însă martorul precizarea că a avut senzaţia că şoferul maşinii M. are o pată pe faţă, în zona ochiului stâng.

Martora M.V., angajată a Primăriei Eforie, cu sediul în Eforie Sud, a declarat în faza de urmărire penală că la data producerii evenimentului a fost sunată de soţul său, M.P.D., poliţist la Poliţia Eforie, care a rugat-o să se uite pe geam pentru a vedea dacă se află parcat un autoturism în apropierea bancomatului.

Aceasta arată că a văzut un autoturism marca M. sau B. şi, de asemenea, a observat un tânăr solid, cu păr lung până la urechi, închis la culoare, care se îndrepta dinspre autoturismul străin spre bancomat, unde a efectuat operaţiuni timp de mai multe minute.

A văzut, de asemenea, lângă autoturism un tânăr slab, tuns scurt, care fuma.

După un anumit timp afirmă martora că s-a uitat din nou pe geam şi i-a văzut pe cei doi tineri în autoturism, cel slab aflându-se la volan şi cel mai solid pe scaunul din dreapta.

Fiind audiată în faţa instanţei, martora a declarat că nu îşi aduce aminte multe amănunte datorită trecerii timpului, însă declaraţia dată la procuror corespunde adevărului întrucât a observat că se consemna pe măsură ce declara.

Aceeaşi situaţie descrisă de martora M.V. este confirmată şi de martora O.A.E., colegă de birou cu aceasta.

Arată martora că a observat de la geamul biroului său un individ care extrăgea bani din bancomat, a văzut că acel individ introducea card în bancomat în mod repetat înainte de a extrage banii.

După un anumit timp, individul de la bancomat nu a mai efectuat operaţiuni şi s-a întors cu faţa spre primărie, observând că era în vârstă de 20 - 30 de ani, având părul şaten închis, lung până la umeri, dat pe spate, după urechi.

În faţa instanţei martora nu mai oferea aceleaşi amănunte, însă arată că declaraţia dată la 10 februarie 2006 corespunde adevărului pentru că a fost dată la scurt timp de la incident şi că în acest moment, după circa 4 ani, nu îşi aminteşte multe amănunte.

Relevantă este şi declaraţia martorei G.G.F., angajată a primăriei, care declara că a văzut de la geamul biroului său, parcat lângă bancomat, un autoturism M. de culoare închisă cu geamuri fumurii şi a constatat prezenţa a trei persoane.

Susţine martora că unul dintre ei, având părul strâns într-o coadă, s-a îndreptat spre bancomat, a scos din buzunar mai multe carduri, pe care le-a introdus pe rând în bancomat, a utilizat tastatura şi ulterior le-a introdus în buzunarul de la piept.

Arată martora că în ziua respectivă a venit în biroul ei martora O.A.E., care i-a relatat că colega lor M.V. a fost sunată de soţul ei, poliţist, care o întrebase despre prezenţa unui autoturism străin lângă bancomat.

În acel moment, arată martora, s-a uitat pe geam şi a văzut acelaşi autoturism marca M., parcat în apropierea bancomatului cu faţa spre şoseaua europeană, sesizând şi prezenţa tânărului solid, pe care-l văzuse şi cu o lună în urmă.

Declaraţia a fost menţinută de către martoră şi în faţa instanţei de fond, arătând că a văzut-o pe aceeaşi persoană şi în urmă cu o lună, efectuând operaţiuni cu carduri albe care prezentau o dungă neagră, fapt ce i s-a părut suspect, întrucât ştia că toate cardurile bancare sunt cu culoare albastră sau diverse culori.

Toate aceste declaraţii ale martorilor, care confirmă prezenţa inculpaţilor la bancomatul R.B. SA din Eforie Sud, precum şi faptul că au efectuat extrageri de bani, coroborate cu datele emise de bancă referitoare la orele la care au avut loc extragerile de bani cu carduri falsificate, fac dovada indubitabilă a vinovăţiei inculpaţilor sub aspectul comiterii infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Revenirea, în mică parte, asupra declaraţiilor iniţiale de către martori, revenire pusă pe seama trecerii timpului, nu era suficientă şi determinantă în adoptarea unei soluţii contrare celei pronunţate de instanţa de fond, aşa cum în mod greşit a procedat instanţa de apel.

Atitudinea manifestată de inculpaţi după comiterea faptelor, declaraţiile contradictorii, ca şi încercarea lor de a denatura adevărul, reprezintă doar încercări ale acestora de a scăpa de rigorile legii penale.

Pentru a nu corespunde semnalmentelor sesizate de către martori şi pentru a îngreuna identificarea lor, inculpatul N.R.A. s-a tuns chiar în ziua de 13 ianuarie 2006 şi în perioada ce a urmat nu s-a bărbierit, iar inculpatul L.M.L. a renunţat la barba stil cioc.

La data de 17 februarie 2006 s-au efectuat percheziţii la domiciliile inculpaţilor, ocazie cu care s-au ridicat sisteme informatice şi suporturi de stocare a datelor informatice.

În urma efectuării percheziţiei informatice s-au descoperit două fotografii, aşa cum rezultă din raportul depus la dosar, înfăţişându-l pe inculpatul N.R.A., în care apare cu părul lung, fotografii efectuate în anul 2004, situaţie ce confirmă faptul că inculpatul de obicei purta părul lung până la data de 13 ianuarie 2006, când s-a tuns tocmai pentru a nu fi identificat de martori.

Inculpaţii au încercat să demonstreze că în ziua de 13 ianuarie 2006 s-au aflat la Judecătoria Medgidia, unde au rămas până la ora 12¹⁵, însă fiind ulterior avizaţi de către procuror că s-au obţinut relaţii de la judecătorie au afirmat că au plecat din Medgidia în jurul orelor 11³⁰.

Din relaţiile emise de judecătorie rezultă că în jurul orelor 11⁰⁵ - 11¹⁰, ce doi inculpaţi erau plecaţi din Medgidia, iar în condiţiile unui carosabil uscat, în extrasezon, cu o viteză ridicată, inculpaţii aveau condiţiile propice de a se afla în jurul orelor 12⁰⁷ la bancomatul din localitatea Eforie Sud, când este menţionată prima extragere cu un card falsificat.

Cu ocazia audierii lor, inculpaţii au negat comiterea faptelor, dând declaraţii contradictorii cu privire la ora la care au plecat de la Judecătoria Medgidia, fiind cert că încearcă să-şi clădească un „alibi” cu scopul vădit de a nu fi traşi la răspundere penală.

Mai mult decât atât, fiind audiaţi în faţa instanţei de apel, ambii inculpaţi au negat participarea la activitatea infracţională, precizând că în ziua respectivă s-au aflat în alt loc şi anume la Judecătoria Medgidia, dar nu pot arăta sau nu îşi aduc aminte la ce oră s-a terminat procesul şi când au plecat de acolo.

Inculpatul N.R.A. neagă chiar şi faptul că a deţinut un autoturism marca M. de culoare neagră, afirmaţie ce contravine probelor administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorei I.D., declaraţiile martorilor, angajaţi ai Primăriei Eforie, cât şi datelor cuprinse în procesul-verbal întocmit de organele de poliţie la data de 13 ianuarie 2006 cu ocazia depistării inculpaţilor lângă bancomatul R.B., în care se menţionează că inculpaţii se aflau într-un autoturism marca M. de culoare neagră.

Nu în ultimul rând, reţine Înalta Curte că modul în care s-au manifestat inculpaţii în momentul în care li s-a cerut să se legitimeze, părăsind în viteză locul respectiv, nu este determinant în stabilirea vinovăţiei inculpaţilor, însă nici nu poate fi ignorat, fiind în totală contradicţie cu atitudinea oricărui individ care trebuie să se supună ordinii de drept.

Lipsa urmelor papilare aparţinând inculpaţilor pe tastatura bancomatului nu prezintă relevanţă în stabilirea vinovăţiei, în condiţiile în care bancomatul fiind destinat publicului şi utilizat de un număr mare de persoane, persistenţa urmelor papilare este redusă.

Curtea de Apel Constanţa şi-a întemeiat soluţia de achitare pe baza probelor administrate în faza de cercetare judecătorească prin preluarea necritică a declaraţiilor martorilor, ignorând practic probele administrate în faza de urmărire penală, probe administrate imediat după comiterea faptelor, martorii descriind în amănunţime şi redând cu fidelitate modul de desfăşurare a evenimentelor.

Majoritatea martorilor audiaţi în faza de judecată au arătat că menţin declaraţiile date în faza de urmărire penală, punând eventualele reveniri pe seama trecerii timpului.

Pentru toate argumentele prezentate, reţinând că vinovăţia inculpaţilor a fost pe deplin dovedită şi mai presus de orice dubiu în baza ansamblului probator administrat în cele două faze ale procesului penal, astfel încât consideră că soluţia dispusă de instanţa de fond este legală şi temeinică şi o va menţine ca atare.

Rezultă din probele dosarului că în ziua de 13 ianuarie 2006, inculpatul N.R.A. a deţinut împreună cu inculpatul L.M.L. patru carduri contrafăcute în vederea punerii în circulaţie şi a efectuat 13 operaţiuni financiare frauduloase, ocazie cu care a retras în numerar suma totală de 14.500.000 lei prin 3 operaţiuni şi nu a reuşit să sustragă în numerar suma de 73.500.000 lei prin 10 operaţiuni datorită unor motive independente de voinţa sa, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În sarcina inculpatului L.M.L. s-a reţinut că acesta a deţinut împreună cu inculpatul N.R.A. patru instrumente de plată electronice contrafăcute în vederea punerii în circulaţie şi a asigurat paza în timp ce inculpatul N.R.A. a efectuat 13 operaţiuni financiare frauduloase, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Pedepsele aplicate inculpaţilor de către instanţa de fond corespund exigenţelor reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind corect individualizate atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare.

Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul Parchetului, va casa decizia şi va menţine sentinţa instanţei de fond.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 58/P din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii N.R.A. şi L.M.L.

Casează decizia penală atacată şi menţine Sentinţa penală nr. 5 din 12 ianuarie 2010 a Tribunalului Constanţa.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 octombrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 3888/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3835/2011. Penal. Luare de mită (art. 254... →

ICCJ. Decizia nr. 3853/2011. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3853/2011. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs