ICCJ. Decizia nr. 3842/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3842/2011
Dosar nr. 2346/101/2008
Şedinţa publică din 31 octombrie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Analizând actele şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 176 din 5 iulie 2010, Tribunalul Mehedinţi, în baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. a condamnat pe I.S.M., fiul lui G. şi L., născut la data de 14 august 1989, în Drobeta-Turnu Severin, fără antecedente penale, domiciliat în comuna Izvorul Bârzii, sat Halânga, judeţ Mehedinţi, la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. a interzis inculpatului I.S.M., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului I.S.M., ca pedeapsă complementară interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de doi ani, care se va executa potrivit art. 66 C. pen. (după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei).
A luat act de faptul că partea vătămată G.D.E. şi Spitalul Judeţean Drobeta-Turnu Severin nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat (avocat G.A., conform Delegaţiei nr. 692 din 28 martie 2008 emisă de Baroul Mehedinţi) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în seara de 22 august 2007, în jurul orei 21,30, martora C.R.G. se afla în dreptul locuinţei sale din Drobeta-Turnu Severin şi discuta cu C.A., T.D.A., P.C.A. şi B.E., moment în care au trecut pe stradă, pe lângă acestea, învinuitul I.S.M. şi prietena sa, M.E.C.
Între cele două grupuri de persoane s-a iscat un conflict verbal, determinat de râsul fetelor, care a fost interpretat în mod eronat de către cei doi, în sensul provocării acestei reacţii de apariţia lor.
Învinuitul I.S.M. a manifestat violenţă verbală şi chiar fizică, intenţionând la un moment dat să-şi stingă ţigara pe faţa C.R.G.
În cele din urmă, inculpatul I.S.M. şi însoţitoarea sa şi-au continuat drumul, îndreptându-se spre locuinţa situată la intersecţia străzii respective cu str. C., întrucât C.R.G. intrase la un moment dat în curtea locuinţei, alarmându-i pe mama şi fratele său, C.V. şi C.P.D., care au ieşit şi ei apoi în stradă.
În acest timp, a sosit şi partea vătămată G.D.E. care o căuta pe prietena sa C.O.M., sora martorei C.R.G., aceasta din urmă relatându-i părţii vătămate ce păţise ea cu un tânăr.
În scurt timp, C.R.G., C.A., T.D.A. şi B.E. au mers în direcţia opusă până pe spl. M.V., la un magazin, iar la întoarcere, au schimbat drumul revenind spre casă pe str. C., la colţ reîntâlnindu-se întâmplător cu învinuitul I.S.M. şi prietena sa, ocazie cu care au reluat conflictul verbal.
Chiar atunci, G.D.E. s-a întâlnit pe stradă cu prietena sa, C.O.M. şi au plecat împreună spre str. C., unde au văzut un grup de oameni, bănuind că acolo stă tânărul care intenţionase să o agreseze pe C.R.G., ajungând acolo cam în acelaşi timp cu P.C. şi C.P.
Aceasta din urmă a avut o discuţie aprinsă cu învinuitul I.S.M., care se manifesta extrem de zgomotos, înjurând şi ameninţând pe toată lumea.
A ieşit atunci din curte un bărbat mai în vârstă, care locuia acolo şi părea o rudă sau un apropiat al lui I.S.M., care l-a băgat pe acesta forţat în curte, încuind poarta.
Grupul de tineri a plecat pe str. L.R., spre locuinţa familiei C., însă după ce au mers câteva zeci de metri au auzit un zgomot înfundat şi cum o persoană venea în fugă spre ei, proferând diverse ameninţări, realizând cu toţii atunci că este I.S.M.
Partea vătămată G.D., care avea cunoştinţe de arte marţiale şi pentru a proteja fetele, a luat un arac de la o floare de pe trotuar şi a ieşit în întâmpinarea lui I.S.M. În acel moment a realizat că inculpatul ţinea în mână o sabie pe care a ridicat-o şi i-a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri, aceasta parând cu aracul şi mâna dreaptă, unde a şi suferit o leziune, specifică celor de autoapărare.
Date fiind împrejurările, G.D. a luat-o la fugă spre str. C., însă în scurt timp a fost ajuns de către învinuitul I.S.M., fapt care l-a determinat să se întoarcă spre agresor şi să adopte o poziţie defensivă, „în gardă” cu mâinile ridicate.
I.S.M. s-a repezit la G.D. cu sabia ridicată şi a intenţionat să-i aplice mai multe lovituri, vizând, de fiecare dată, capul sau partea superioară a corpului părţii vătămate.
Aceasta din urmă a reuşit să se ferească de majoritatea loviturilor, însă inculpatul a lovit-o, în cele din urmă, cu tăişul sabiei peste antebraţul stâng care era ridicat în scop de apărare. Această lovitură a fost extrem de puternică, secţionând oasele zonei respective, arterele şi tendoanele, producând o hemoragie abundentă.
Înspăimântat de fapta sa, învinuitul a luat-o la fugă spre locuinţa menţionată, G.D. fiind ajutat imediat de însoţitorii săi, care l-au transportat la Spitalul Judeţean Drobeta-Turnu Severin, cu autoturismul lui P.C.
Din Certificatul medico-legal din data de 21 septembrie 2007, eliberat de S.M.L. Mehedinţi, rezultă că G.D. a suferit o plagă tăiată în prima treime distală pe feţele dorsală şi internă ale antebraţului stâng cu secţionarea epifizei distale şi a musculaturii extensorii a mâinii, dar şi a arterei şi nervului cubital şi o plagă tăiată pe faţa dorsală a mâinii drepte cu secţionarea parţială a tendonului extensor al degetului II şi sângerarea venoasă, leziunile traumatice menţionate fiind produse prin lovirea cu un corp tăietor-despicator. Vătămarea corporală suferită i-a pus părţii vătămate viaţa în primejdie, necesitând 75 - 80 de zile de îngrijiri medicale.
Starea de fapt mai sus menţionată a fost dovedită, conform menţiunilor din actul de sesizare cu procese-verbale de constatare a infracţiunii, certificatul medico-legal, declaraţiile părţii vătămate şi declaraţiile martorilor P.C.A., C.O.M., C.R.G., T.D.A., C.P.D.
În instanţă nu a fost posibilă audierea inculpatului, deoarece acesta a părăsit ţara, apoi s-a aflat în executarea unei pedepse privative de libertate în Italia, iar după eliberare nu a mai fost localizat, deşi a fost citat, conform legii, inclusiv cu mandat de aducere şi prin afişare la sediul Consiliilor locale Drobeta-Turnu Severin şi Izvorul Bârzii.
În acelaşi scop, au fost solicitate relaţii prin Interpol şi Ministerul Justiţiei, inculpatul fiind citat pe parcursul executării pedepsei privative de libertate în Italia prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Prin Adresa nr. 8/33613/06/DN din 24 iunie 2010 a Ministerului Justiţiei, la ultimul termen de judecată, s-a transmis în copie Adresa nr. VA 033.001.001 – 942 a Ministerului Justiţiei al Republicii Italiene, din care rezultă că inculpatul I.S.M. a ieşit din închisoare la data de 5 februarie 2010, deoarece a executat pedeapsa de 1,9 ani închisoare, aplicată de un Tribunal din Brescia, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
Partea vătămată G.D., deşi legal citat, nu s-a prezentat în instanţă şi nu s-a constituit parte civilă.
În cauză au fost adiaţi în calitate de martori numiţii C.P.D., C.O.M., P.C.A., C.R.G., T.D.A., declaraţiile acestora fiind consemnate în scris şi ataşate la dosar.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Din coroborarea întregului material probatoriu administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii, respectiv din menţiunile proceselor-verbale din dosarul de urmărire penală, din declaraţiile date de partea vătămată, de martorii C.P.D., C.O.M., P.C.A., C.R.G., T.D.A. şi M.E.C., din certificatul medico-legal nr. 841 din 21 septembrie 2007 şi nr. 756 din 24 august 2007, se reţine că într-adevăr în seara de 22 august 2007, pe strada L. R. din Drobeta-Turnu Severin a avut loc un conflict verbal şi apoi fizic între inculpatul I.S.M. şi partea vătămată G.D., conflict în urma căruia ambii combatanţi au suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 3 - 4 zile îngrijiri medicale şi respectiv 75 - 80 zile de îngrijiri medicale.
În timpul acelui conflict, inculpatul a folosit o sabie, care nu putut fi identificată, însă acest lucru rezultă în mod evident din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză şi din menţiunile Certificatului medico-legal nr. 841 din 21 septembrie 2007, în care se menţionează, între altele că „leziunile traumatice s-au produs prin lovire cu corp tăietor – despicător şi i-au pus în primejdie viaţa acestuia.”
La rândul său, inculpatul, în declaraţia olografă de la dosar a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată, însă contrar probatoriului administrat în cauză a relatat că acest lucru s-ar fi datorat faptului că la rândul său şi el ar fi fost lovit de acesta.
Din probele de la dosarul cauzei a mai rezultat că acest conflict a pornit de la faptul că în momentul în care inculpatul şi prietena sa, martora M.E.C., au trecut pe lângă un grup de fete şi băieţi pe strada mai sus menţionată, inculpatului i s-a părut că râsul acelor fete ar fi fost provocat de apariţia celor doi, motiv pentru care s-a manifestat verbal violent, a încercat să stingă ţigara pe faţa martorei C.R.G., iar apoi şi-au continuat drumul.
Alertaţi de fapta acestui inculpat, mai multe persoane (între care şi martorii C.P.D., C.O.M., P.C.A., C.R.G., T.D.A., precum şi partea vătămată G.D.) ce se aflau în zonă, au pornit în căutarea acestuia, l-au identificat la poarta unui imobil, au avut o discuţie aprinsă cu acesta, care se manifesta extrem de zgomotos şi ameninţa pe toată lumea, conflict ce a fost aplanat de proprietarul imobilului respectiv, care conform depoziţiei inculpatului şi a martorei M.E.C., era unchiul acestuia.
După terminarea acelui conflict, în timp ce acel grup de tineri se întorcea spre locuinţa familiei C., după ce a parcurs câţiva zeci de metrii pe strada L.R., a fost ajuns din spate de inculpatul I.S.M., ce avea în mână o sabie. Partea vătămată, G.D., ce poseda cunoştinţe de arte marţiale a încercat să-l oprească pe acest inculpat, încercând să se apere cu ajutorul unui arac luat de la o floare de pe marginea drumului, iar inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu acea sabie, care aşa cum au fost descrise şi în certificatul medico-legal, se pot aprecia ca fiind de autoapărare.
Din modul cum s-a săvârşit fapta, din tipul leziunilor prezentate de cei doi, din numărul de zile de îngrijiri medicale ce au fost necesare pentru vindecare, nu se poate reţine că inculpatul ar fi fost în stare de legitimă apărare sau că ar fi săvârşit fapta sub o puternică provocare din partea victimei.
Faţă de cele mai sus reţinute, se apreciază că inculpatul a săvârşit într-adevăr infracţiunea de tentativă de omor calificat, deoarece a folosit un obiect apt a cauza decesul victimei şi a vizat zone vitale, ce nu au fost însă afectate tocmai datorită conduitei victimei care s-a apărat prin pararea loviturilor primite cu ajutorul uni arac din lemn, iar apoi cu ajutorul membrelor superioare.
Inculpatul a pus în executare hotărârea infracţională, dar s-a oprit în momentul în care, după secţionarea antebraţului stâng (a oaselor, arterelor şi tendoanelor acestuia) şi cauzarea unei hemoragii puternice victimei, a conştientizat gravitatea faptei şi a fugit de la faţa locului.
Fără o intervenţie medicală promptă, urmare a hemoragiei puternice cauzate, este cert că ar fi survenit decesul acesteia în scurt timp.
Reţinând vinovăţia inculpatului I.S.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) – art. 175 lit. i) C. pen., instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, la individualizarea acesteia, având în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faţă de circumstanţele personale pozitive, instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu consecinţa aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi inculpatul inculpatului I.S.M.
Parchetul a criticat sentinţa primei instanţe pentru netemeinicie, apreciind că pedeapsa aplicată este prea blândă în raport de gravitatea faptei comise, fapt pentru care a solicitat înlăturarea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.
Inculpatul a criticat soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 182 C. pen.
În subsidiar, inculpatul a solicitat a se reţine că fapta a fost comisă în stare de provocare, astfel încât a invocat incidenţa disp. art. 73 lit. b) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 70 din 21 martie 2011, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, împotriva Sentinţei penale nr. 176 din 5 iulie 2010, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în Dosarul nr. 2346/101/2008.
A desfiinţat sentinţa sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei principale.
A înlăturat dispoziţiile prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., reţinute faţă de inculpat.
A majorat la 7 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa principală aplicată inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.S.M.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Craiova a reţinut că doar apelul Parchetului este fondat cu privire la criticile de netemeinicie, considerând că în mod nejustificat instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în condiţiile în care inculpatul are antecedente penale, judecata în faţa instanţei de fond având loc în lipsa inculpatului care se află în executarea unei pedepse cu închisoarea aplicată de o instanţă din Italia.
În raport de această situaţie a reţinut instanţa de prim control judiciar că se impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mare, astfel încât a considerat că toate criticile formulate de apelantul inculpat sunt nefondate, fiind admis doar apelul Parchetului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.S.M., criticile aduse vizând netemeincia pedepsei aplicate pe care o consideră prea aspră în raport de circumstanţele şi personale ale comiterii faptei.
Susţine în continuare apărarea că fapta a fost comisă în stare de provocare din partea victimei, sens în care solicită, aplicarea disp. art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţa aplicării unei pedepse într-un cuantum mai mic.
În recursul său inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpatul I.S.M. este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte reţine că situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţa de fond în urma unei analize obiective şi complete a întregului material probator administrat în cauză, fapta a fost just încadrată juridic, în mod corect, apreciind instanţele inferioare că sunt întrunite în cauză condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Probele administrate în cauză fac dovada vinovăţiei inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunii de tentativă la omor calificat, rezultând că în seara zilei de 22 august 2007 a aplicat victimei G.D. mai multe lovituri cu o sabie, aceasta suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 75 - 80 de zile de îngrijiri medicale şi au fost de natură a-i pune viaţa în pericol.
Apărarea formulată de inculpatul în sensul de a reţine că a comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, nu este întemeiată, nefiind susţinută de nicio probă administrată în cauză.
Existenţa acestei circumstanţe atenuante legale impune îndeplinirea mai multor condiţii şi anume fapta să fi fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, stare care să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate.
De asemenea, este necesar ca provocarea să fi fost produsă de victimă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă, iar riposta inculpatului la acţiunea provocatoare a victimei trebuie să fie îndreptată împotriva acestuia.
Revenind la cauza dedusă judecăţii reţine Înalta Curte că din probele dosarului nu s-a conturat o atitudine provocatoare a victimei care să-l fi determinat pe inculpat să devină atât de violent, în condiţiile în care victima a încercat doar să pareze loviturile inculpatului, iar în timpul desfăşurării agresiunii, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu sabia în urma căreia i-a secţionat antebraţul stâng, provocându-i o puternică hemoragie, iar în acel moment inculpatul a conştientizat gravitatea faptei şi a fugit de la locul faptei.
Ca atare nici nu poate fi vorba de o provocare a victimei, cât timp inculpatul a pus în aplicare rezoluţia infracţională, viaţa victimei fiind salvată numai în urma intervenţiei chirurgicale de urgenţă, astfel încât apreciază Înalta Curte că în cauză nu sunt incidente disp. art. 73 lit. b) C. pen.
Nici criticile referitoare la cuantumul pedepsei aplicate nu sunt întemeiate.
Din examinarea hotărârii atacate, Înalta Curte constată că instanţa de apel a realizat o corectă individualizare a pedepsei, dând efecte corespunzătoare tuturor criteriilor generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Gradul ridicat de pericol social al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei concretizate prin agresivitatea deosebită de care a dat dovadă inculpatul, sunt împrejurări cărora instanţa de apel le-a dat eficienţa necesară stabilind un cuantum al pedepsei în măsură să contribuie la realizarea corespunzătoare a funcţiilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de disp. art. 52 C. pen.
În mod total justificat, instanţa de apel a înlăturat circumstanţa atenuantă judiciară atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., în condiţiile în care inculpatul a fost arestat în Italia pentru săvârşirea unei fapte de furt, iar poziţia procesuală manifestată de acesta de a încerca să acrediteze ideea că a fost provocat de partea vătămată să comită fapta, nu pot determina aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus, pedeapsă stabilită de instanţa de apel, fiind în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului şi la formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.
Din probele dosarului nu rezultă împrejurări care să conducă la stabilirea unei sancţiuni penale mai blânde, pedeapsa stabilită de instanţa de apel, fiind just individualizată atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare.
Faţă de circumstanţele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.S.M. împotriva Deciziei penale nr. 70 din 21 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3878/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3819/2011. Penal → |
|---|
