ICCJ. Decizia nr. 4000/2011. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4000/2011
Dosar nr. 105/84/2008
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 106/A din 16 mai 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins ca nefondate apelurile pronunţate de inculpaţii T.L., T.C.A., T.C. şi T.C., precum şi de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Sălaj.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 7 din 11 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. 105/84/2008 a fost condamnat inculpatul T.L., domiciliat în Valea Leşului, com.Lozna, jud. Sălaj prin schimbarea încadrării juridice; în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap.la art. 323 alin. (1) cu aplic.art. 75 lit. c) C. pen., la 3 (trei) ani şi 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic.art. 75 lit. c) şi art. 41 alin. (2) C. pen., la 3 (trei) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
În baza art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., la 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., în urma contopirii pedepselor, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, sporită cu 6 (şase) luni, deci 5 (cinci) ani şi 6 luni închisoare, precum şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. pen., achită pe inculpatul T.L., pentru săvârşirea infracţiunii prev.şi ped. de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.
A fost condamnat inculpatul T.C.A., domiciliat în Valea Leşului, com. Lozna, jud. Sălaj, prin schimbarea încadrării juridice;
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., la 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., în urma contopirii pedepselor, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, sporită cu 3 (trei) luni, deci 3 (trei) ani şi 3 (trei) luni închisoare precum şi 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. pen., a fost achitat inculpatul T.C.A., pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.
Au fost condamnaţi inculpaţii T.C., domiciliat în Lozna, jud.Sălaj şi T.C., domiciliat în Lozna, jud.Sălaj), prin schimbarea încadrării juridice; în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap.la art. 323 alin. (1) C. pen., la câte 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, la câte 7 (şapte) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., în urma contopirii pedepselor, inculpaţii vor executa pedeapsa cea mai grea, deci câte 7 (şapte) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, pe o durată de 3 ani.
S-a făcut aplic.art. 71 şi 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., faţă de toţi inculpaţii, pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 329 alin. (3) C. pen. şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a confiscat suma de 30.780 euro de la inculpatul T.L., suma de 24.200 euro de la inculpatul T.C.A. şi câte 17.600 euro de la inculpaţii T.C. şi T.C.
Inculpaţii T.C., T.C. şi T.L., au fost obligaţi în solidar, la plata sumei de 10.000 euro către partea civilă B.I.M. şi pe toţi cei 4 (patru) inculpaţi la câte 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sălaj, au fost trimişi în judecată inculpaţii T.L., pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic.art. 75 lit. c) C. pen.; art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 combinat cu art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; T.C.A. pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; art. 12 alin. (1), (2) lit. a) combinat cu art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; T.C. pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi T.C. pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, totul cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se în sarcina lor următoarele:
Începând cu anul 2004, învinuiţii T.L., T.C.A., T.C., T.C. şi T.M.G., s-au constituit într-un grup infracţional organizat având ca obiect, infracţiuni de trafic de persoane.
Învinuiţii au recrutat mai multe persoane de sex feminin de pe raza judeţelor Sălaj, Mureş, Hunedoara şi Galaţi, unele din acestea fiind minore, promiţându-le locuri de muncă în străinătate, ca îngrijitoare de persoane în vârstă sau ca personal de servire în restaurante, cu un câştig de aproximativ 800 euro pe lună.
Caracteristic pentru acest grup infracţional a fost coeziunea dintre membrii grupului, bazată pe relaţiile de de rudenie existente între ei: fraţi, veri, soţi, precum şi implicarea lor constantă în aceste activităţi. La data începerii activităţii infracţionale, învinuiţii T.L., T.C., T.C. şi T.M.G. cunoşteau faptul că învinuitul T.C.A. era minor, acesta împlininând vârsta de 18 ani doar la data de 15 iunie 2006.
Toţi membrii grupului au desfăşurat activităţi de racolare, transport şi obligare a persoanelor la practicarea prostituţiei, având totodată legături cu cetăţeni străini de etnie albaneză în oraşul Torino din Italia. Acestora membrii grupului le-au “vândut” dar au şi “cumpărat” persoane racolate din România, cu sume cuprinse între 2.500 şi 3.000 euro, ulterior victimele fiind obligate să practice prostituţia în stradă.
De asemenea, membrii grupului infracţional suportau taxele necesare pentru obţinerea paşapoartelor de către persoanele racolate, s-au ocupat de transportul acestora, iar ulterior le obligau pe acestea să practice prostituţia pentru a le restitui cheltuielile. Membrii grupului îşi însoţeau victimele în Italia, pentru a le obliga să practice prostituţia sau pentru a le vinde. Faptele au fost săvârşite astfel:
1. În cursul anului 2005, partea vătămată D.R.L. a fost contactată telefonic de învinuitul T.L. care i-a arătat că se află în Italia şi i-a găsit un loc de muncă ca barman într-un bar din Torino.
Ulterior, partea vătămată a fost căutată acasă de învinuiţii T.L. şi T.C.A. care i-au achitat taxele necesare eliberării paşaportului.
În data de 18 februarie 2005, învinuitul T.L. s-a deplasat la domiciliul părţii vătămate D.R.L., de unde a transportat-o în oraşul Jibou. A doua zi partea vătămată a fost transportată cu un microbus care a luat-o din faţa localului C.L. din or. Jibou, în Italia, în Torino, împreună cu învinuita T.M.G. şi cu partea vătămată P.I.G. La acea dată, la insistenţele părţii vătămate, învinuitul T.L. i-a spus că nu urma să lucreze într-un bar, ci va practica prostituţia, aceasta fiind de acord.
În Italia, învinuitul i-a luat părţii vătămate paşaportul şi a cazat-o într-un hotel din zona pieţei M.C. din Torino, împreună cu N.L., persoană care la rândul ei practica prostituţia pentru învinuitul T.C.A.
Partea vătămată a practicat prostituţia în stradă fiind supravegheată îndeaproape de învinuiţii T.L. şi T.C.A. Partea vătămată acosta diverse persoane de sex masculin, cu care apoi întreţinea raporturi sexuale în autoturismele lor sau în camere din hotelul E. din Torino, percepând de la aceştia sume cuprinse între 30- 100 euro/client.
După aproximativ o săptămână partea vătămată a fost anunţată de învinuitul T.L., că a fost vândută unui cetăţean de etnie albaneză, denumit R., contra sumei de 2.500 euro şi urma să practice prostituţia pentru acesta.
Cetăţeanul albanez a cazat-o într-un apartament situat tot în zona pieţei Monte Cucco din Torino şi în continuare a practicat în acelaşi fel prostituţia în fiecare noapte între orele 22,00- 01,00, în perioada martie 2005- iunie 2005, împărţind câştigurile cu acesta.
În luna iunie 2005, partea vătămată i-a solicitat cetăţeanului albanez, să-i dea paşaportul pentru a se întoarce în România, urmând ca în scurt timp, să revină la el în Italia.
În continuare partea vătămată a locuit la numitul Panazan Daniel care i-a achitat cetăţeanului albanez suma de 3000 euro pentru a renunţa la serviciile ei.
2. Partea vătămată U.D.L. a fost acostată într-un bar din loc. Reghin, jud. Mureş de învinuitul T.L. care i-a propus, să o ducă în Italia, unde urma să lucreze ca menajeră în schimbul unui salariu foarte bun.
Ulterior partea vătămată a fost căutată din nou de învinuiţii T.L. şi T.C.A. care au convins-o să facă deplasarea în Italia. Ajunşi în Italia, în loc. Ricionne din zona Bologna, partea vătămată a fost cazată într-un imobil împreună cu părţile vătămate D.R. şi Papiţă Olga, care i-au arătat că practicau prostituţia pentru T.L. şi T.C.A.
A doua zi partea vătămată a fost anunţată de învinuiţii T.L. şi T.C.A., că adevăratul motiv pentru care a fost adusă în Italia era practicarea prostituţiei în stradă pentru ei. Iniţial partea vătămată nu a fost de acord, însă din lipsa mijloacelor financiare necesare pentru a se întoarce în România a practicat prostituţia alături de părţile vătămate D.R. şi Papiţă Olga.
Astfel, în perioada septembrie 2005-februarie 2006, în fiecare noapte părţile vătămate au fost duse de învinuiţi în stradă între orele 22,00-03,00, unde au acostat diverse persoane de sex masculin, cu care apoi au întreţinut raporturi sexuale în autoturismele lor sau în camere de hotel, în schimbul unor sume cuprinse între 30- 50 euro/client. Banii obţinuţi au fost împărţiţi de partea vătămată cu învinuiţii T.L. şi T.C.A.
În luna februarie 2006 partea vătămată a fost depistată de autorităţile italiene care au returnat-o în România.
3. În luna ianuarie 2005, partea vătămată P.I.G. a cunoscut-o pe învinuita T.M.G. în barul C.L. din oraşul Jibou. După câteva săptămâni învinuita T.M.G. a contactat-o pe partea vătămată propunându-i, să meargă la muncă în Italia, oferindu-i un post de manajeră la o persoană în vârstă.
Învinuita T.M.G. a fost soţia învinuitului T.L. şi a avut dublu rol în cadrul grupului, atât de racolator cât şi de persoană care a practicat prostituţia în beneficiul lui T.L. şi a cetățeanului italian de origine albaneză, denumit R.
Partea vătămată i-a arătat învinuitei că este minoră, având vârsta de 17 ani şi că nu are bani pentru paşaport. Învinuita a insistat atât pe lângă partea vătămată cât şi pe lângă părinţii acesteia convingându-i în final să accepte deplasarea în Italia. Învinuita a suportat cheltuielile ocazionate de obţinerea paşaportului şi de formularea unui consimţământ al părinţilor acesteia în faţa notarului public.
În data de 19 februarie 2005 partea vătămată s-a întâlnit cu învinuiţii T.L., T.C.A. şi T.M.G. în localul C.L. din or. Jibou, aceştia fiind însoţiţi şi de partea vătămată D.R.L. Ulterior, părţile vătămate au fost transportate în Italia, în oraşul Torino, cu un microbus împreună cu învinuiţii T.L., T.C.A. şi T.M.G.
După ce a ajuns la Torino, partea vătămată P.I.G. şi învinuita T.M.G. au fost luate de doi cetăţeni de etnie albaneză, denumiţi R. şi A. iar partea vătămată D.R.L. a rămas cu învinuiţii T.L. şi T.C.A.
În continuare partea vătămată P.I.G. a fost cazată împreună cu învinuita T.M.G. şi N.L. într-un apartament ce aparţinea cetăţenilor albanezi, aceştia luându-i şi paşaportul.
A doua zi, învinuita T.M.G. i-a relatat părţii vătămate că adevăratul motiv pentru care a fost adusă în Italia era practicarea prostituţiei în stradă pentru ea şi cei doi cetăţeni albanezi. Întrucât partea vătămată a refuzat, învinuita T.M.G. a ameninţat-o, că cetățenii albanezi îi vor ucide membrii familiei. În continuare, partea vătămată a fost închisă timp de 2 zile în apartament de către învinuită şi cetățeanul albanez R., deoarece a refuzat să practice prostituţia.
După 2 zile partea vătămată a fost agresată de cetățeanul albanez R., care a obligat-o prin violenţă să practice prostituţia pe o stradă din Torino, alături de partea vătămată C.M., sub supravegherea învinuitei T.M.G. şi a lui R.
Timp de 3 săptămâni, partea vătămată a fost obligată să întreţină relaţii sexuale cu aproximativ 150-170 de clienţi, contra unor sume cuprinse între 30- 50 euro, fiind scoasă în stradă în fiecare noapte între orele 21- 06,00. Sumele de bani obţinute de învinuită au fost împărţite de aceasta cu cetăţeanul albanez.
După 3 săptămâni partea vătămată s-a refugiat în locuinţa unui client, cetăţean italian, unde a rămas până în luna martie 2006, când a solicitat ajutorul autorităţilor consulare române din Milano, pentru a fi repatriată.
4. În luna iulie 2005 partea vătămată P.G.O. l-a întâlnit pe învinuitul T.L. într-o discotecă din oraşul Jibou. În scurt timp între aceştia s-a creat o relaţie apropiată, ei întreţinând şi relaţii sexuale. La un moment dat învinuitul i-a propus părţii vătămate, să o ducă în Italia, unde se afla şi sora ei, angajându-se să-i găsească un loc de muncă într-un bar de noapte sau într-un magazin alimentar. Partea vătămată a fost de acord iar învinuitul i-a achitat cheltuielile legate de eliberarea paşaportului şi de transportul în Italia.
În Italia partea vătămată a fost cazată în imobilul “V.T.” din localitatea Riccione, locuind împreună cu învinuitul T.L. şi cu partea vătămată D.R.L. şi Panazan Daniel. În acest timp, învinuitul T.L. i-a relatat părţii vătămate că adevăratul motiv pentru care a fost adusă în Italia era practicarea prostituţiei în stradă.
Astfel, în perioada iulie 2005 - februarie 2006, partea vătămată P.G.O., împreună cu partea vătămată D.R.L. au fost obligate de învinuitul T.L. să practice prostituţia pe o şosea ocolitoare a localităţii Riccione, în fiecare noapte până în jurul orei 02,00. Învinuitul le-a cerut părţilor vătămate să acosteze clienţi cu care să întreţină relaţii sexuale în autoturismele acestora, pentru suma de 30 euro/client. Sumele de bani percepute erau luate în intregime de către învinuit.
În luna februarie 2006, partea vătămată a fost depistată pe stradă de autorităţile judiciare italiene, în timp ce practica prostituţia şi a fost repatriată.
5. La începutul anului 2005, partea vătămată B.I.M. a fost racolată pe raza judeţului Galaţi de o persoană neidentificată, denumită de aceasta “C.”, care i-a propus să meargă în Italia la numita T.M., unde urma să îngrijească un copil. C. i-a asigurat părţii vătămate sumele de bani necesare pentru eliberarea paşaportului şi pentru transportul în Italia.
Ajunsă în Verona, partea vătămată a fost cazată în localitatea Verona la numita T.M. care locuia împreună cu un cetăţean de etnie albaneză. Cei doi i-au luat părţii vătămate paşaportul şi i-au adus la cunoştinţă că urma să practice prostituţia în stradă sub supravegherea lui T.M.
Partea vătămată a practicat prostituţia timp de 2 săptămâni, realizând un venit de aproximativ 6.000 euro, bani care i-au fost luaţi de T.M. şi cetăţeanul albanez.
După 2 săptămâni partea vătămată a fost vândută unui alt cetăţean de etnie albaneză, denumit A., cu suma de 2000 euro, şi a practicat prostituţia pentru acesta timp de 2 luni, realizând un venit de 15.000 euro. Deoarece partea vătămată l-a ameninţat că va fugi, A. a vândut-o învinuitului T.C., cu suma de 2000 euro, acesta asigurând-o că-i va găsi de lucru în localitatea Riccione.
Ajunşi la locuinţa învinuitului T.C., acesta i-a adus la cunoştinţă părţii vătămate, că a cumpărat-o de la cetăţeanul albanez, şi că va fi nevoită să practice prostituţia şi pentru el. Deoarece partea vătămată a refuzat să se prostitueze, T.C. a agresat-o în mai multe rânduri şi a obligat-o să practice prostituţia în stradă sub atenta lui supraveghere, iar după fiecare act sexual acesta îi lua banii obţinuţi. Ulterior, T.C. a revenit pentru o perioadă în România, deoarece îi expira viza de şedere de 3 luni în Italia şi pentru această perioadă la chemat din Spania pe fratele său, învinuitul T.C. care l-a rândul său a agresat-o pe partea vătămată B.I.M. şi a obligat-o să practice în continuare prostituţia sub supravegherea lui. De asemenea, partea vătămată era supravegheată uneori şi de către învinuitul T.L., verişor primar cu coînvinuiţii T.C. şi T.C., percepând si acesta sume de bani obţinute de partea vătămată în urma practicării prostituţiei.
În tot acest timp partea vătămată a locuit într-un imobil împreună cu părţile vătămate D.R.L., P.G.O. şi U.D.L. şi a practicat prostituţia timp de 11 luni pentru învinuiţii T.L., T.C. şi T.C., până în luna februarie 2006, când fost depistată pe stradă de autorităţile judiciare italiene, în timp ce practica prostituţia şi a fost repatriată.
Partea vătămată susţine că a obţinut din practicarea prostituţiei pentru învinuiţii T.L., T.C. şi T.C., suma de 100.000 euro, deoarece într-un singur week-end a obţinut suma de 3.000 euro.
Partea vătămată se constituie parte civilă în cauză cu suma de 100.000 euro despăgubiri civile, 50.000 euro daune morale.
6. În cursul anului 2006, partea vătămată A.M.O. l-a întâlnit pe învinuitul T.C.A. într-o discotecă din oraşul Jibou.
Învinuitul T.C.A. i-a arătat că locuieşte în loc. Rimini din Italia şi i-a propus, să locuiască la el şi să practice prostituţia în stradă sub protecţia lui. Deoarece avea datorii mari, partea vătămată a fost de acord şi în data de 06 martie 2006, s-a deplasat în Italia cu un autoturism condus de P.D.
În Italia, partea vătămată s-a cazat la hotelul Rezidenţa din Rimini, unde erau cazaţi şi învinuiţii T.L. şi T.C.A.
După câteva zile partea vătămată a ieşit în stradă, unde sub supravegherea învinuitului T.C.A. a întreţinut relaţii sexuale cu diferiţi clienţi în schimbul unor sume de bani. În total partea vătămată a realizat suma de 12.000 euro din care i-a înmânat 600 euro învinuitului T.C.A., pentru că i-a asigurat protecţia.
În acest timp, în localitatea Rimini mai practicau prostituţia sub supravegherea învinuiţilor T.L. şi T.C.A. şi părţile vătămate P.G.O., U.D.L. şi C.D.G., toate din oraşul Jibou.
În luna iulie 2006, partea vătămată a fost ridicată de autorităţile judiciare italiene, fiind condamnată la o pedeapsă de 1 an şi 9 luni închisoare pentru infracţiunea de prostituţie, arestată şi liberată condiţionat în data de 08 martie 2007.
7. În perioada anul 2006, partea vătămată P.R.M. a împrumutat suma de 10.000.000 lei de la învinuitul T.C.A. În cursul sărbătorilor de iarnă din 2006, partea vătămată l-a încunoştiinţat pe învinuit că nu-i poate restitui împrumutul, împrejurare în care acesta i-a propus să o ducă în Italia, unde să practice prostituţia pentru a obţine sume de bani.
Partea vătămată a fost de acord şi în cursul lunii ianuarie 2007 s-a deplasat în Italia, împreună cu partea vătămată M.C., unde au fost aşteptate de învinuitul T.C.A. în localitatea Imola. În continuare aceştia s-au deplasat în Torino, unde părtile vătămate au fost cazate de învinuit într-un apartament cu două camere.
În următoarele 3 săptămâni părţile vătămate P.R.M. şi M.C. au practicat prostituţia pentru învinuit, fiind scoase şi supravegheate de acesta în stradă, în fiecare noapte între orele 22,00- 01,30. Părţile vătămate abordau diverse persoane de sex masculin, aproximativ 4-5 clienţi pe noapte, cu care întreţineau relaţii sexuale în autoturismele lor, contra sumei de 30 euro/client. Aceste sume de bani erau percepute în întregime de învinuit.
În data de 15 februarie 2007, partea vătămată a revenit în România deoarece avea probleme de sănătate, iar M.C. a rămas în continuare în Italia la învinuitul T.C.A..
8. În cursul anului 2005, partea vătămată C.A.A. a plecat în Italia la sora ei, partea vătămată C.M., aceasta locuind cu un cetăţean italian în oraşul Rho de lângă Milano.
Anterior, partea vătămată C.M. a plecat în Italia la insistenţele învinuiţilor T.L. şi T.C.A. care i-au achitat toate cheltuielile legate de eliberarea paşaportului şi de deplasare.
În timp ce se aflau la cumpărături, părţile vătămate C.A.A. şi C.M. au fost abordate de învinuiţii T.L. şi T.C.A. care le-au obligat să urce într-un autoturism şi le-au transportat la Torino. Aici părţile vătămate au fost cazate într-un apartament, împreună cu părţile vătămate P.I.G. şi N.L.. Acestea au fost atenţionate de învinuiţii T.L. şi T.C.A. şi cetăţeanul de etnie albaneză, zis R., că nu au voie să iasă în oraş pe timpul zilei şi le ţineau închise până la ora 22,00.
În fiecare noapte, timp de 3 săptămâni părţile vătămate C.A.A., C.M., P.I.G. şi N.L. au fost scoase în stradă de învinuiţi şi cetăţeanul albanez, fiind obligate să acosteze persoane de sex masculin cu care, să întreţină raporturi sexuale în autoturismele lor, contra unor sume de bani.
Partea vătămată C.A.A. susţine că a refuzat, să practice prostituţia iar sora ei C.M. întreţinea relaţii sexuale cu persoanele acostate de ea şi îi dădea diverse sume de bani pentru a le înmâna ulterior învinuiţilor şi cetăţeanului albanez.
După 3 săptămâni părţile vătămate C.A.A. şi C.M. au fost găsite de prietenul acesteia din urmă care le-a luat din stradă şi le-a dus la locuinţa lui.
Starea de fapt mai sus enunţată, se sprijină pe următoarele mijloace materiale şi testimoniale de probă, administrate în cursul urmăririi penale: declaraţiile învinuiţilor (filele 35- 38, 44- 47, 198, 199, 238, 239); declaraţiile părţilor vătămate (filele 93- 142); procese- verbale de recunoaştere după fotografie (filele 24- 34); procese- verbale de verificare în baza de date a I.G.P.F. (filele 78- 86, 180- 184); declaraţii de martor (filele 90- 92, 143, 144); adrese Punctul National Focal (filele 149- 156).
În cauză s-au efectuat cercetări faţă de învinuiţi şi pentru racolarea şi exploatarea sexuală a victimelor R.C.A. şi N.L., însă cu privire la aceste victime, învinuiţii au fost traşi la răspundere penală de către autorităţile judiciare italiene. Prin Ordonanţa nr. 38D/P/2007 din data de 23 august 2007 a Biroului Teritorial Sălaj din cadrul D.I.I.C.O.T., s-a dispus obligarea învinuiţilor T.C. şi T.C. de a nu părăsi teritoriul României în perioada 23 august 2007- 21 septembrie 2007. După expirarea duratei măsurii învinuiţii au plecat în Italia, unde se află şi în prezent.
În ce priveşte caracterizarea inculpaţilor din prezenta cauză, în rechizitor s-a reţinut că învinuitul T.L. nu are antecedente penale (fila 51). Potrivit adresei din 15 iunie 2007 a M.I.R.A.- Punctul Naţional Focal, învinuitul T.L. a fost arestat la data de 13 iulie 2006 împreună cu coînvinuitul T.C.A. şi partea vătămată A.M.O., de Carabinierii din loc. Riccione, Italia, pentru proxenetism şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni. Victimele identificate de autorităţile judiciare italiene, ca fiind constrânse să se prostitueze în folosul învinuiţilor au fost G.M., R.C.A., N.L., P.A.. În timpul urmăririi penale învinuitul T.L. a recunoscut că a săvârşit fapte de proxenetism pe teritoriul Italiei, însă precizează că aceste fapte s-au referit doar la persoanele pentru care a fost tras la răspundere penală de autorităţile judiciare italiene.
Învinuitul T.C.A. nu are antecedente penale (f. 52), şi nu recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa, susţinând că îşi asigură mijloacele de trai în Italia prin munci în domeniul construcţiilor. Declaraţia sa nu a fost susţinută de probele administrate în cauză. Astfel din declaraţiile părţilor vătămate reiese faptul că acesta le-a recrutat şi le-a înlesnit deplasarea în Italia pentru a practica prostituţia şi le-a supravegheat şi asigurat protecţia în timpul în care acestea întreţineau relaţii sexuale cu clienţii. În declaraţiile lor, părţile vătămate furnizează detalii cu privire la locurile unde au fost cazate şi locurile unde au fost obligate, să practice prostituţia. Din declaraţia martorului P.I. reiese că în luna ianuarie 2007 a fost contactat telefonic de învinuitul T.C.A. care i-a cerut să le transporte pe părţile vătămate în Italia, la Imola; aici martorul a fost aşteptat de învinuit care i-a achitat contravaloarea transportului (filele 90, 92). De asemenea, martora Gâvră Valeria a arătat că a fost contactată de învinuitul T.C.A., în timp ce se afla într-un bar împreună cu partea vătămată P.I.G., acesta propunându-le, să meargă în Italia, să practice prostituţia. Deşi martora a refuzat, a asistat în continuare la discuţia dintre învinuit şi partea vătămată P.I.G. auzind detaliile legate de plata taxelor pentru eliberarea paşaportului şi a transportului victimei în Italia (filele 143, 144). De asemenea, afirmaţiile părţilor vătămate sunt susţinute si de procese- verbale de verificare în baza de date a I.G.P.F. (filele 78- 86, 180- 184). Potrivit adresei din 15 iunie 2007 a M.I.R.A. - Punctul Naţional Focal, în data de 21 iulie 2007, învinuitul T.C.A. a fost depistat pe teritoriu Italiei, pe raza or. Torino, în timp ce se afla cu cetăţeanul albanez G.L.
Din întreaga activitate infracţională, învinuiţii T.L. şi T.C.A. au obţinut suma de aproximativ 200.000 euro, având în vedere numărul mare de părţi vătămate exploatate de aceştia şi perioadele lungi în care au fost obligate să practice prostituţia,astfel că în baza art. 118 lit. d) C. pen. se propune luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale, cu privire la această sumă.
Învinuitul T.C. are antecedente penale (fila 53). Acesta a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani şi 6 luni, pentru infracţiunea prev. de art. 70 alin. (1) din Legea nr. 243/2002, prin sentința penală nr. 125 din 16 mai 2006 a Judecătoriei Oradea. Infracţiunea prev. de art. 70 alin. (1) din Legea nr. 243/2002 este concurentă cu prezentele infracţiuni. Învinuitul nu recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa, susţinând că în perioada în care partea vătămată a afirmat că a fost obligată să practice prostituţia, el se afla în penitenciar, fiind încarcerat în perioada 01 martie 2005- 01 septembrie 2005, însă cu ocazia arestării a furnizat autorităţilor judiciare italiene o identitate falsă.
Apărarea învinuitului nu a fost susţinută de probele administrate în cauză; astfel partea vătămată B.I.M. arată că a fost exploatată de învinuit o perioadă de 11 luni, până în februarie 2006, perioadă care nu coincide cu perioada în care acesta afirmă că a fost încarcerat.
De asemenea, partea vătămată i-a recunoscut fără dubii pe învinuiţii T.L., T.C. şi T.C., deşi nu sunt din aceeaşi localitate. Mai mult, partea vătămată, în prima sa declaraţie, formulată în faţa procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T.- serviciul Teritorial Timiş, le-a menţionat şi pe părţile vătămate împreună cu care a practicat prostituţia, fiind constrânse de învinuiţi.
Afirmaţiile părţii vătămate B.I.M. au fost confirmate şi de declaraţia părţii vătămate U.D.L. (fila 123 verso).
Învinuitul a recunoscut că a locuit împreună cu partea vătămată B.I.M., însă nu ştia că aceasta practică prostituţia.
Faţă de învinuitul T.C. a fost aplicată o sancţiune cu caracter administrativ în sumă de 1.000.000 lei, prin Ordonanţa nr. 1855/P/2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, pentru infracţiunea prev. de art. 9 din Legea nr. 61/1991 (filele 54, 55). Învinuitul nu a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, susţinând că în perioada în care partea vătămată afirmă că a fost obligată să practice prostituţia, el se afla în Spania şi se deplasa doar sporadic la fratele său, T.C., în Italia. Apărarea învinuitului nu este susţinută de probele administrate în cauză; astfel partea vătămată B.I.M. arată că a fost exploatată de învinuit o perioadă de 11 luni, până în februarie 2006, perioadă care nu coincide cu perioada în care acesta afirmă că a fost încarcerat.
De asemenea, partea vătămată i-a recunoscut fără dubii pe învinuiţii T.L., T.C. şi T.C., deşi nu sunt din aceeaşi localitate. Mai mult, partea vătămată, în prima sa declaraţie, formulată în faţa procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Timiş, le-a menţionat şi pe părţile vătămate împreună cu care a practicat prostituţia, fiind constrânse de învinuiţi. Afirmaţiile părţii vătămate B.I.M. sunt confirmate şi de declaraţia părţii vătămate U.D.L. (fila 123 verso).
Din întreaga activitate infracţională, învinuiţii T.C. şi T.C. au obţinut suma de aproximativ 100.000 euro, având în vedere perioada mare de timp în care au obligat-o pe partea vătămată B.I.M. să practice prostituţia, aceasta susţinând că într-un singur week-end a realizat suma de 3000 euro astfel că în baza art. 118 lit. d) C. pen. se propune luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale, cu privire la această sumă.
Prin acelaşi rechizitor s-a dispus disjungerea cauzei faţă de învinuita T.M.G., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen.; art. 12 alin. (1) comb. cu art. 13 din Legea nr. 678/2001; totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi faţă de făptuitorii: P.D.; T.M., fiecare pentru infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; art. 7 din Legea nr. 39/2003; totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
De asemenea, în cauză s-au efectuat cercetări şi faţă de făptuitoarele P.R.M., B.I.M., A.M.O., D.R.L., P.I.G., P.G.O., U.D.L., C.A.A. sub aspectul infracţiunii prev. de art. 328 C. pen.însă având în vedere faptul că acestea au constrânse la practicarea prostituţiei şi au denunţat acest fapt autorităţilor judiciare din România, anterior datei începerii urmăririi penale, s-a apreciat că făptuitoarele beneficiază de prevederile art. 20 din Legea nr. 678/2001, potrivit căruia aceste persoane nu se pedepsesc.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 10 ianuarie 2008 însă cei patru inculpaţi nu au putut fi audiaţi, decât la al V-lea termen de judecată, din 20 august 2008, întrucât la primul termen, din 30 ianuarie 2008, au solicitat amânarea cauzei pentru angajare de apărător iar apoi nu s-au mai prezentat în instanţă, deşi prezenţa unuia dintre ei, T.C.A., era obligatorie, săvârşind fapta în timpul minorităţii. Din declaraţiile date în faţa instanţei rezultă în esenţă că inculpaţii T.L. şi T.C.A. le cunosc de mai mult timp pe părţile vătămate, despre care se face vorbire în rechizitor, însă nu recunosc săvârşirea faptelor de care sunt acuzaţi, susţinând că nu cunoşteau cu ce anume se ocupau acestea în Italia. Pe de altă parte, inculpatul T.C. a arătat că nu cunoaşte pe nici una din părţile vătămate arătate în rechizitor iar pe partea vătămată B.I.M. nu a văzut-o personal niciodată, fiind în mare parte plecat în Spania la lucru; în Italia a stat aproximativ 7 zile, după ce fratele său (C.-n.n.) a fost liberat din penitenciar, după care s-a reîntors în Spania unde a rămas la lucru până în vara anului 2006, când a fost prins fără acte şi expulzat; în localitatea Riccione din Italia, nu a fost niciodată. La rândul său, inculpatul T.C. a revenit asupra declaraţiei dată în cursul urmăririi penale cu privire la partea vătămată B.I.M., arătând că i s-a prezentat o fotografie şi a spus că o cunoaşte dar acum îşi dă seama că persoana pe care o cunoaşte nu este B.I.M. Mai arătă acest inculpat că a plecat în Italia în ianuarie 2005 iar în perioada 1 martie-1 septembrie 2005 a fost arestat sub identitatea lui G.L. dându-și acest nume pentru că nu a avut asupra sa acte de identitate. La sărbătorile de iarnă din 2005 s-a întors în România după care reîntorcându-se în Italia, prin aprilie 2006, a fost din nou imediat arestat. Pe timpul cât a stat în Italia a prestat munci ocazionale, nu s-a ocupat cu racolarea de persoane în vederea practicării prostituţiei iar pe părţile vătămate menţionate în actul de sesizare a instanţei, nu le cunoaşte.(filele 132-135)
Continuând cercetarea judecătorească, instanţa a dispus citarea martorilor asistenţi care au semnat procesele verbale de recunoaştere a inculpaţilor după fotografii, respectiv B.R., domiciliată în Sânicolau Mare, jud. Timiş şi Ş.R.Ş., domiciliată în Sânicolau Mare, jud. Timiş, cu mandate de aducere.
S-a considerat necesară emiterea unei adrese către M.I.R.A. - Punctul Naţional Focal Bucureşti prin care se va solicita să se comunice instanţei de judecată dacă deţin copie după sentinţa de condamnare a inculpaţilor T.L. şi T.C.A., în Italia, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism sau dacă se cunoaşte data la care cei doi inculpaţi au fost puşi în libertate, cu referire la adresa din 15 iunie 2007; De asemenea, s-a dispus citarea tuturor părţilor vătămate şi martorilor, cu mandate de aducere, precum şi a părţii civile B.I.M. (filele 136-138) care a pretins sumele de 6.000 euro “de la M.”,100.000 euro de la “fraţii T.” cu titlu de despăgubiri şi suma de 50.000 euro, daune morale, încă din timpul urmăririi penale(fila 99 d.u.p.).
Primele declaraţii de martor au fost obţinute în şedinţa din 15 octombrie 2008,când întrebate fiind părţile vătămate: D.R.L., P.I.G., P.G.O. şi U.D.L., acestea au arătat că nu se constituie părţi civile în cauză şi nu participă ca părţi vătămate în proces, fiind de acord să fie audiate în calitate de martor(filele 254;255) Din depoziţiile primelor trei martore rezultă în esenţă că îi cunosc pe inculpaţii T.L. şi T.C.A. de mai mult timp, din diferite împrejurări, că au fost plecate la muncă în Italia în perioada anilor 2004-2005 însă acolo nu s-au întâlnit cu nici unul din inculpaţi şi nu s-au ocupat cu practicarea prostituţiei. La rândul său, martora U.D.L. a susţinut că nu îi cunoaşte pe nici unul din cei patru inculpaţi,că a fost în Italia în anul 2005 până în anul 2006 când a fost expulzată, că a fost ajutată să ajungă acolo de o prietenă din Reghin, pe nume Ileana „a cărui nume nu vreau să-l spun” şi că a lucrat la curăţenia unor blocuri în oraşul Torino. Toate cele patru martore au arătat că nu îşi menţin declaraţiile date în cursul urmăririi penale pe motiv că au fost obosite, stresate, ameninţate sau li s-au promis anumite avantaje dacă vor declara împotriva inculpaţilor. În aceeaşi şedinţă a fost audiată şi martora M.C. care a arătat că îi cunoaşte pe inculpaţii T.L. şi T.C.A., a plecat în Italia în ianuarie 2007, cu o persoană numită Ionuţ şi o persoană numită P.R., fără ajutorul inculpaţilor iar când a ajuns în localitatea Imola s-a întâlnit cu inculpatul T.C. căruia trebuia să-i restituie un împrumut, după care nu s-a mai întâlnit nici cu inculpatul nici cu numita P.R. (filele 249-253).
S-a dispus citarea în continuare cu mandate de aducere a părţii civile B.I.M., a părţilor vătămate: P.R.M., C.A.A., A.M.O. şi a martorilor: P.I., B.R., Ş.R.Ş., C.D.G., G.V. şi S.I..(filele 254-255).
În şedinţa nepublică din 19 noiembrie 2008 s-a constatat că mandatele de aducere nu au fost executate pe motiv că partea civilă B.I.M. este plecată din ţară încă din luna august anul curent (fila 279), partea vătămată C.A.A. este plecată în Italia de circa 1 an şi 6 luni şi nu se cunoaşte data la care se va întoarce în ţară (fila 282), partea vătămată P.R.M. este plecată în Franţa de mai mult timp şi se cunoaşte data la care se va întoarce în ţară (fila 283), martora C.D.G., este plecată în Italia de circa 2 ani şi 10 luni (fila 284), martora G.V. are domiciliul în localitatea Baia Mare însă nu se cunoaşte adresa (fila 285), martorul P.I. este plecat în Spania (fila 287),partea vătămată A.M.O. este plecată în Italia de aproximativ 3 ani (fila 288) iar martora S.I. este plecată în Italia şi nu se cunoaşte data la care aceasta se va întoarce în ţară (fila 290). La fel, în şedinţa nepublică din 17 decembrie 2008 s-a constatat că mandatele de aducere nu au fost executate pe motiv că părţile vătămate S.R.Ş. şi B.R. nu se pot deplasa la instanţă, întrucât S. are o bunică bolnavă pe care o îngrijeşte, iar B.R. are un copil mic în întreţinere, martora C.D.G., este plecată în Italia de circa 2 ani şi 10 luni (fila 342), partea vătămată C.A.A. este plecată în Italia de circa 1 an şi 6 luni şi nu se cunoaşte data la care se va întoarce în ţară (fila 343), partea vătămată P.R.M. este plecată în Franţa de mai mult timp şi se cunoaşte data la care se va întoarce în ţară (fila 344), martorul P.I. este plecat în Spania de aproximativ 5 luni şi nu se ştie când se întoarce (fila 345).În aceeaşi şedinţă, întrebată fiind, partea vătămată A.M.O. arată că nu participă în proces ca parte vătămată, nu s-a constituit nici parte civilă în cauză, motiv pentru care a fost audiată în calitate de martor, alături de martora G. (căsătorită G.) V. (fila 352). În depoziţia sa, aceasta arată că nu îşi menţine declaraţia dată în faţa procurorului în data de 28 mai 2007 (filele 107-109 d.u.p) deoarece a fost dictată de poliţiştii care asistau la luarea declaraţiei şi a fost semnată de ea pentru a putea pleca mai repede; îi cunoaşte pe toţi cei patru inculpaţi, este plecată în Italia de aprox. 8 ani, în anul 2006 a practicat prostituţia dar nu pentru cei patru inculpaţi din acest dosar. În schimb, martora G. (căsătorită G.) V. a arătat instanţei că inculpaţii T.L. şi T.C. i-au propus în toamna anului 2004, atât ei cât şi părţii vătămate P.I. să plece cu ei în Italia pentru a se prostitua contra sumei de 100 euro/client, sumele încasate urmând a fi predate acestora iar ei o să le dea 500 de euro, mîncare şi cazare, asigurându-le totodată transportul până în Italia, îmbrăcămintea şi machiajul pe cheltuiala lor. Martora arată în continuare că nu a a dat curs acestei propuneri motiv pentru care a fost ameninţată de inculpatul T.C. în mai multe rânduri cu bătaia deoarece a vorbit pentru ea cu îmbrăcămintea şi a rezolvat cu transportul.Ştie că partea vătămată P.I. a plecat în Italia, aşa cum s-a înţeles cu cei doi inculpaţi iar ulterior i-a spus la telefon că se prostituează iar din banii obţinuţi de la clienţi pe care îi dă acestora primeşte suma care a fost stabilită dinainte(filele 349, 350).În şedinţa nepublică din 21 ianuarie 2009 a fost audiat martorul P.I. care a relatat instanţei că îi cunoaşte pe inculpaţii T.L. şi T.C. iar în urmă cu aproximativ 2 ani a fost solicitat de T.C. să transporte 2 femei în Italia care i-au spus că sunt prietenele celor doi inculpaţi şi pe care le-a transportat până în localitatea Imola unde erau aşteptate de Cosmin(f.391).În şedinţa din 25 februarie 2009 s-a constatat că mandatele de aducere emise de instanţă la termenul de judecată anterior pe numele părţii civile B.I.M., nu au fost executate, existând însă depuse procesele verbale de neexecutare a acestor mandate. Din procesele-verbale de neexecutare a mandatelor de aducere rezultă că partea civilă B.I.M. locuieşte în localitatea Schela jud. Galaţi (fila 405) şi respectiv că aceasta este plecată de aproximativ două săptămâni în Italia (fila 413). În aceeaşi şedinţă s-a dispus, (pentru clarificarea situaţiei juridice a inculpaţilor care se susţine că ar fi fost condamnaţi în Italia şi care au executat o pedeapsă pentru o parte din faptele comise), emiterea unei adrese către Ministerul Justiţiei - Direcţia de Drept Internaţional şi Tratate prin care se solicită sprijinul în obţinerea sentinţelor de condamnare ale Tribunalului Ordinar din Rimini - Italia privind pe inculpaţii T.L. şi T.C.A., relaţii privind modul de executare a pedepselor precum şi timpul efectiv - reţinere, arestare, pedeapsă executată - pe care inculpaţii mai sus menţionaţi l-au executat pe teritoriul Italiei în temeiul sentinţelor de condamnare; pentru aceleaşi motive s-a dispus amânarea cauzei şi la următoarele termene de judecată, din data de 08 aprilie 2009; 20 mai 2009 şi 24 iunie 2009 iar la termenul din 15 iulie 2009 cauza a fost amânată pentru lipsa de apărare a inculpaţilor T.L. şi T.C.A..La termenul din 02 septembrie 2009 a fost amânată cauza pentru lipsa de apărare a tuturor inculpaţilor, ca formă de protest în sprijinul revendicărilor formulate de Asociaţia Magistraţilor din România. La termenul de judecată din 30 septembrie 2009 s-a constatat că partea civilă B.I.M. a fost greşit citată de la adresa din loc. Schela jud. Galaţi, aceasta având domiciliul stabilit în loc. Galaţi, jud. Galaţi, aşa cum rezultă din declaraţia acesteia dată în faţa procurorului - fila 103 din dosarul de urmărire penală. De asemenea, instanţa a considerat necesar a se emite o adresă către Ministerul Justiţiei prin care să se solicite a se verifica şi a se comunica instanţei, în temeiul art. 116 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, actualizată, dacă între România şi Italia, există condiţia reciprocităţii pentru recunoaşterea hotărârilor pronunţate în cele două state, în materie penală (fila 492). La termenul de judecată din data de 04 noiembrie 2009 s-a dispus citarea parţii civile B.I.M., de la ambele adrese, atât de la adresa indicată în declaraţia de la fila 103 din dosarul de urmărire penală - loc. Galaţi, jud. Galaţi cât şi din com.Schela, sat Schela, jud. Galaţi - cu mandat de aducere, apreciindu-se că audierea acesteia de către instanţă este imperios necesară pentru aflarea adevărului cu privire la acuzele aduse faţă de inculpaţi. (fila 502).Cauza a rămas în pronunţare la data de 09 decembrie 2009 însă la data de 24 decembrie 2009 a fost repusă pe rol fiind necesare lămuriri privind sesizarea „in rem” a instanţei şi încadrarea juridică a faptelor.
Astfel, în şedinţa nepublică din 27 ianuarie 2010 instanţa, din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor prin înlocuirea art. 7 cu art. 8 din Legea nr. 39/2003, faţă de toţi inculpaţii întrucât:
Din prima parte a rechizitoriului - descrierea in rem a faptelor, constituire grup infracţional în anul 2004 - nu rezultă foarte clar modul de constituire a grupului infracţional organizat, în sensul definit de art. 2 lit. a) teza I-a din Legea nr. 39/2003, respectiv dacă a existat sau există o anumită ierarhie în cadrul grupului, disciplină internă, roluri bine definite, plan de activitate, etc., pentru a acţiona în mod coordonat, sau dimpotrivă, grupul s-a format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului, în sensul definit de art. 2 lit. a) teza II-a din aceeaşi lege.
Totodată instanţa, din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor din art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 (trafic de persoane) în art. 329 alin. (2) C. pen. (proxenetism) în concurs cu art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001(trafic de minori) celelalte texte de lege rămânând neschimbate, faţă de inculpaţii T.L. şi T.C.A.,deoarece deşi în rechizitor faptele săvârşite de membrii grupului nu sunt descrise raportat la persoanele traficate de fiecare inculpat, ci prin prezentarea unor evenimente secvenţiale, totuşi din acestea rezultă că, inculpatul T.L.,a fost trimis în judecată în legătură cu traficarea următoarelor persoane majore: D.R.L., U.D.L., P.G.O., C.A.A., pentru a se reţine infr. prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 şi două persoane minore:P.I.G. şi B.I.M., pentru a se reţine infr. prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 iar inculpatul T.C.A. a fost trimis în judecată în legătură cu traficarea următoarelor persoane majore: D.R.L., U.D.L., A.M.O., P.R.M., C.A.A., pentru infr.prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 şi a persoanei minore P.I.G., pentru infr. prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001;cele două infracţiuni, aceea prev.de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001(trafic de persoane) şi respectiv art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (trafic de minori) au fost în mod greşit combinate prin actul de sesizare a instanţei, deoarece ele sunt prevăzute şi reglementate în mod distinct de lege, în cazul de faţă ele aflându-se în concurs real, împreună cu infr.prev. şi ped. de art. 7 sau 8, după caz, din Legea 39/2003.
De asemenea, instanţa din oficiu a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice din art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 (trafic de persoane) în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (trafic de minori) în concurs real, cu infr.prev. şi ped. de art. 7 sau 8, după caz, din Legea 39/2003, faţă de inculpaţii T.C. şi T.C., întrucât din cuprinsul rechizitoriului rezultă că aceştia au fost trimişi în judecată numai în legătură cu traficarea părţii vătămate B.I.M., care potrivit datelor din rechizitoriu este născută la data de 22 noiembrie 1987 în mun. Galaţi, fiind deci minoră la data săvârşirii faptelor asupra sa, la începutul anului 2005. Cu privire la persoanele majore, din rechizitoriu nu rezultă foarte clar mijloacele de constrângere utilizate de inculpati pentru obţinerea consimţământului lor în vederea exploatării (obligarea la practicarea prostituţiei) şi momentul când a avut loc aceste constrângeri, pentru fiecare din părţile vătămate (art. 12 alin. (1) şi (2)) Pentru schimbarea încadrării juridice s-a avut în vedere faptul că în timpul procesului, părţile vătămate şi-au retras declaraţiile date în cursul urmăririi penale, unele dintre ele susținând că au practicat prostituţia în mod benevol. În cazul persoanelor minore, legea (art. 13 alin. (1)) nu prevede întrebuinţarea unor astfel de mijloace, fiind suficient ca traficarea să se facă în scopul exploatării acestora ( obligarea la practicarea prostituţiei).
În aceeaşi şedinţă, reprezentantul parchetului a arătat că înţelege să-şi extindă acţiunea penală faţă de inculpatul T.C.A., cu privire la infr. prev. şi ped.de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, aspectul sesizat de instanţă- lipsa acestui text de lege din dispozitiv - fiind doar o greşeală de redactare a rechizitoriului, prin omisiune.
În şedinţa nepublică din 03 martie 2010, procurorul a susţinut actul de sesizare al instanţei reiterând pe scurt starea de fapt şi a solicitat condamnarea inculpaţilor T.L. în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic.art. 75 lit. c) C. pen.; art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 combinat cu art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen.; T.C.A. în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003; art. 12 alin. (1), (2) lit. a) combinat cu art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen.; T.C. în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic.art. 75 lit. c) C. pen., art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, totul cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen.; T.C. în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic.art. 75 lit. c) C. pen., art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, totul cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen., obligarea la plata sumei de 150.000 euro ce reprezintă 100.000 euro despăgubiri civile şi 50.000 euro daune morale în favoarea părţii civile B.I.M. precum şi confiscarea sumei de 200.000 euro de la inculpaţii T.L. şi T.C.A. şi a sumei de 100.000 euro de la inculpaţii T.C. şi T.C. Precizează că faptele inculpaţilor T.L. şi T.C.A. din rechizitoriu sunt în concurs real cu condamnarea din Italia. Cere extinderea acţiunii penale şi pentru infracţiunea de proxenetism.
Av. P.M. a arătat că inculpaţii T.L. şi T.C.A. nu se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor prev.de art. art. 12 alin. (1), (2) lit. a) sau art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 pentru că aceste fapte nu există. Părţile vătămate ascultate au declarat că inculpaţii nu le-au ajutat să meargă în Italia ei sunt doar prieteni iar alte părţi vătămate audiate arată că nici nu-i cunosc pe inculpaţi. Faţă de cele ce preced a solicitat achitarea inculpaţilor în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. A precizat că nu sunt întrunite elementele constitutive nici ale infracţiunii de prostituţie. Arată că între rechizitoriul întocmit de instanţa din Italia şi cel întocmit de D.I.I.C.O.T. este o diferenţă foarte mare. A apreciat că nici daunele morale nu se pot acorda. În subsidiar cere aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special şi aplicarea disp.art. 81 C. pen. în măsura în care condiţiile sunt îndeplinite, inculpaţii neavând antecedente penale.
Apărătoarea inculpaţilor T.C. şi T.C., av. M.M. a cerut achitarea acestora în baza disp.art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. c) C. pen. susţinând că cei doi inculpaţi nu s-au constituit în nici un grup infracţional, nu există infracţiunea prev.de art. 7 sau 8 din Legea 39/2003, inculpatul T.C. a fost în închisoare în perioada în care se spune că ar fi cumpărat-o pe partea vătămată B.M. Nu se poate reţine constituirea de grup infracţional deoarece pentru aceasta trebuie minim 3 persoane. Singura coeziune dintre ei este că inculpaţii sunt rude între ei. Apreciază că daunele de 150.000 euro nu se cuvin părţii vătămate B.M. Cercetarea judecătorească a dovedit contrariul rechizitoriului motiv pentru care cere achitarea lor pentru lipsa probelor.
Tribunalul deliberând, în baza întregului material probator existent la dosar, administrat atât în cursul urmăririi penale cât şi faza de judecată, a reţinut mai întâi că desfăşurarea anchetei a fost una defectuoasă raportat la complexitatea cauzei şi specificul procedurilor prevăzute de lege în cazul infracţiunilor de crimă organizată şi trafic de persoane, aşa cum sunt ele reglementate prin Legea nr. 39/2003 şi Legea nr. 678/2001. De asemenea, au fost ignorate şi prevederile Legii nr. 211/2004, privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor care la art. 4 prevede că:
(1) Judecătorii, în cazul infracţiunilor pentru care plângerea prealabilă se adresează instanţei de judecată, procurorii, ofiţerii şi agenţii de poliţie au obligaţia de a încunoştinţa victimele infracţiunilor cu privire la:
a) serviciile şi organizaţiile care asigură consiliere psihologică sau orice alte forme de asistenţă a victimei, în funcţie de necesităţile acesteia;
b) organul de urmărire penală la care pot face plângere;
c) dreptul la asistenţă juridică şi instituţia unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept;
d) condiţiile şi procedura pentru acordarea asistenţei juridice gratuite;
e) drepturile procesuale ale persoanei vătămate, ale părţii vătămate şi ale părţii civile;
f) condiţiile şi procedura pentru a beneficia de dispoziţiile art. 861, 862, 864 şi 865 C. proc. pen., precum şi de dispoziţiile Legii nr. 682/2002 privind protecţia martorilor;
g) condiţiile şi procedura pentru acordarea compensaţiilor financiare de către stat.
(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt aduse la cunoştinţă victimei de către judecătorul, procurorul, ofiţerul sau agentul de poliţie la care victima se prezintă.
(3) Informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt aduse la cunoştinţă victimei, în scris sau verbal, într-o limbă pe care aceasta o înţelege.
(4) Îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. (1)-(3) se consemnează într-un proces-verbal, care se înregistrează la instituţia din care face parte judecătorul, procurorul, ofiţerul sau agentul de poliţie la care se prezintă victima.
Art. 8 din acelaşi act normativ menţionează în continuare:
(1) Consilierea psihologică asigurată de serviciile de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor se acordă gratuit, la cerere, pentru victimele tentativei la infracţiunile de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzute la art. 174-176 C. pen., pentru victimele infracţiunilor de lovire sau alte violenţe şi vătămare corporală, săvârşite asupra membrilor familiei, prevăzute la art. 180 alin. (1)1 şi (2)1 şi art. 181 alin. (1)1 C. pen., ale infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută la art. 182 C. pen., ale infracţiunilor intenţionate care au avut ca urmare vătămarea corporală gravă a victimei, ale infracţiunilor de viol, act sexual cu un minor, perversiune sexuală şi corupţie sexuală, prevăzute la art. 197, 198, art. 201 alin. (2)-(5) şi la art. 202 C. pen., ale infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută la art. 306 C. pen., precum şi pentru victimele infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Consilierea psihologică gratuită se acordă victimelor infracţiunilor prevăzute la alin. (1), dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României sau dacă infracţiunea a fost săvârşită în afară teritoriului României şi victima este cetăţean român sau străin care locuieşte legal în România.
Aceste prevederi legale nu au fost avute în vedere de către organele de anchetă deşi cercetarea inculpaţilor a avut loc pe tot parcursul urmării penale în stare de libertate fiind astfel previzibil că aceştia vor exercita presiuni fizice şi/sau psihice asupra părţilor vătămate pentru influenţarea lor în timpul anchetei, având asupra lor o autoritate morală ce rezultă din însăşi natura infracţiunilor. Că este aşa rezultă fără nici un dubiu din suplimentul de declaraţie olografă pe care partea vătămată P.R.M. a dat-o în cursul urmăririi penale cu referire directă şi explicită la inculpaţii T.L. şi T.C.A. (filele 96, 97 d.u.p), aceasta nemaiprezentându-se în instanţă pe tot parcursul procesului penal.
În aceste condiţii cercetarea judecătorească a fost mult îngreunată, fiind explicabil faptul că toate celelalte părţi vătămate, audiate ca martori, şi-au schimbat în totalitate declaraţiile invocând diferite pretexte, uneori de-a dreptul puerile. Un alt motiv, de loc de neglijat, privind atitudinea acestora în faţa instanţei este acela că părţile vătămate nu mai doresc în prezent să facă dezvăluiri publice privind viaţa lor privată, atâta vreme cât nu li s-a oferit posibilitatea legală, conferită de art. 861 şi urm. C. proc. pen., de a face declaraţii de martor sub o altă identitate.
Din aceste considerente, tribunalul, uzând de dreptul de apreciere asupra probelor, conferit de art. 63 alin. (2) C. proc. pen., a înlăturat declaraţiile date în faţa instanţei de părţile vătămate D.R.L., P.I.G., P.G.O., U.D.L. şi A.M.O., în măsura in care nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză- ca fiind nesincere şi date sub presiune, urmând a le menţine pe cele date în cursul urmării penale, care se coroborează cu declaraţiile martorilor G. (căsătorită G.) V., P.I. şi parţial, cu a martorei M.C. De asemenea a înlăturat declaraţia inculpatului T.C. prin care a revenit asupra declaraţiei dată în cursul urmăririi penale cu privire la partea vătămată B.I.M., arătând că i s-a prezentat o fotografie şi a spus că o cunoaşte dar acum îşi dă seama că persoana pe care o cunoaşte, nu este B.I.M. (?!) Această afirmaţie este puerilă şi lipsită de sens atâta vreme cât în ambele situaţii i s-a prezentat aceeaşi fotografie pe care trebuia să o identifice ca fiind cunoscută sau nu fizic; în cazul unui răspuns negativ, în mod logic, nu se poate preciza care este numele respectivei persoane!!! Dealtfel, în cursul urmăririi penale, prin declaraţia olografă dată cu ocazia primei audieri(f.46 d.u.p) inculpatul a făcut referire directă şi expresă la o persoană cunoscută sub numele B.I.M., iar aceasta, la rândul său la identificat din grup după fotografie, împreună cu ceilalţi doi inculpaţi(filele 24-34 d.u.p) la care se referă în denunţ ca fiind “fraţii T.” respectiv T.L. şi T.C.(filele 98-102 d.u.p).
Drept urmare, tribunalul a reţinut în fapt, că cei patru inculpaţi trimişi în judecată anume T.L., T.C.A., T.C., T.C., precum şi învinuita T.M.G., s-au asociat, începând cu anul 2004, în virtutea relaţiilor de rudenie care există între aceştia (fraţi, veri, soţi) în scopul obţinerii de venituri ilicite prin săvârşirea unor fapte penale de natura celor menţionate în rechizitoriu, acordându-şi în acest sens ocazional sprijin reciproc, după cum se poate observa din ansamblul stării de fapt descrisă secvenţial în rechizitoriu, la pct. 1-8. Nu rezultă însă din actele şi lucrările dosarului că ar fi vorba de un grup infracţional organizat, în sensul definit de art. 2 lit. a) teza I-a din Legea nr. 39/2003, respectiv că a existat sau există o anumită ierarhie în cadrul grupului, disciplină internă, roluri bine definite, plan de activitate, etc., pentru a se acţiona în mod coordonat- după cum se susţine în actul de sesizare-astfel că, în drept, este vorba de săvârșirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., faptă ce urmează a fi reţinută în sarcina inculpaţilor, prin schimbarea încadrării juridice propusă în rechizitoriu (art. 7 din Legea nr. 39/2003). În plus, faţă de inculpatul T.L., se va reţine şi agravanta prev. de art. 75 C. pen. deoarece,fiind iniţiatorul grupului infracţional(împreună cu învinuita T.M.G.) cunoştea faptul că fratele său, inculpatul T.C.A. era minor la acea vreme, acesta împlinind vârsta de 18 ani, doar la data de 15 iunie 2006.
Cât priveşte activitatea infracţională desfăşurată de fiecare inculpat în parte, starea de fapt descrisă în rechizitor este în concordanţă cu materialul probator existent la dosar însă pentru aplicarea şi individualizarea pedepselor, necesită o anumită sistematizare şi la nevoie a se face cuvenitele precizări şi/sau nuanţări, inclusiv în ce priveşte încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina lor.
Astfel s-a reţinut, în consonanţă cu cele deja consemnate în încheierea de şedinţă din 27 ianuarie 2010 că, inculpatul T.L., a fost trimis în judecată în legătură cu traficarea următoarelor persoane majore: D.R.L., U.D.L., P.G.O., C.A.A., şi B.I.M.(care în realitate era minoră) pentru a se reţine infr. prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 şi a persoanei minore:P.I.G., pentru a se reţine infr. prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 iar inculpatul T.C.A. a fost trimis în judecată în legătură cu traficarea următoarelor persoane majore: D.R.L., U.D.L., A.M.O., P.R.M., C.A.A., pentru infr.prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 şi a persoanei minore P.I.G., pentru infr. prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001; cele două infracţiuni propuse prin rechizitoriu, aceea prev.de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 (trafic de persoane) şi respectiv art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001(trafic de minori) au fost însă în mod greşit combinate prin actul de sesizare a instanţei(ca fiind o singură infracţiune) deoarece ele sunt prevăzute şi reglementate în mod distinct de lege, în cazul de faţă ele aflându-se în concurs real, fiind astfel aplicabile prev. art. 33 lit. a) C. pen., împreună şi cu infracţiunea prev. şi ped. de art. 8 din Legea 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., mai sus reţinută.
Cu privire la persoanele majore mai sus arătate, instanţa a reţinut ca dovedit faptul că inculpaţii T.L. şi T.C.A. au tras foloase de pe urma acestora prin îndemn şi înlesnirea practicării prostituţiei, pe teritoriul Italiei, în împrejurările descrise prin actul de sesizare a instanţei. Acest aspect din activitatea infracţională a inculpaţilor nu poate fi pus la îndoială dacă avem în vedere ansamblul materialului probator reţinut în cauză precum şi faptul că cei doi inculpaţi au fost definitiv condamnaţi în Italia, printr-o hotărâre a Tribunalului ordinar din Rimini, pentru fapte similare săvârşite în perioada mai 2006-13 iulie 2006(împreună cu A.M.O., judecată separat) asupra părţilor vătămate G.M., R.C.A., N.L. şi P.A.,”indicându-le locurile de muncă, serviciile sexuale de oferit şi punându-le de asemenea la dispoziţie prezervative şi haine de îmbrăcat şi exploatându-le în final, au pretins sumele de bani încasate din practicarea prostituţiei”(filele 563-565). Desigur, aceste din urmă fapte, fiind judecate separat de o instanţă străină, se poate ulterior aplica regula concursului real de infracţiuni, conform art. 33 lit. a) şi 34 C. pen. de către instanţele din România, în măsura în care hotărârea mai sus arătată este recunoscută în România, în baza unui acord bilateral sau a unor convenţii internaţionale,semnate de ambele state. Oricum, în prezent această problemă excede cadrului procesual dedus judecăţii, fiind amintită doar în contextul caracterizării celor doi inculpaţi. De altfel, în privinţa nevinovăţiei celor doi inculpaţi chiar şi apărătorul acestora are unele reţineri solicitând instanţei, în subsidiar, aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special şi aplicarea disp.art. 81 C. pen., în măsura în care condiţiile sunt îndeplinite, inculpaţii neavând antecedente penale.
În schimb, instanţa a avut serioase rezerve că aceste persoane de sex feminin au fost recrutate sau constrânse de inculpaţi pentru practicarea prostituţiei, având în vedere atitudinea lor în faţa instanţei cu privire la persoana inculpaţilor, relaţiile dintre acestea şi cei doi inculpaţi fiind mai degrabă, în opinia instanţei, de colaborare şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni. Numai aşa se poate explica faptul că părţile vătămate majore au colaborat greu cu organele de anchetă şi cu instanţa de judecată, neprezentându-se din proprie iniţiativă pentru a denunţa faptele şi a cere protecţie autorităţilor române, iar în faţa instanţei s-au prezentat numai după ce au fost citate în mod repetat cu mandat de aducere, depunând mărturie în favoarea inculpaţilor, în totală contradicţie cu declaraţiile date în cursul urmăririi penale. De altfel, pe parcursul procesului o parte din acestea s-au întors din nou în Italia,- la fel ca inculpaţii- posibil pentru continuarea activităţii infracţionale. Desigur, aceste relaţii de colaborare nu exclude posibilitatea ameninţării lor de către inculpaţi pe parcursul procesului, ca o măsură de precauţie, pentru obstrucţionarea activităţii judiciare şi sustragerea de la pedeapsă.
Eexistând dubii în ce priveşte recrutarea sau constrângerea părţilor vătămate majore la prostituţie, prin ameninţare, violenţă, răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate, etc,- aşa cum prevede art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001(trafic de persoane)- reţinut în rechizitoriu - instanţa, făcând aplicarea principiului de drept „in dubio pro reo” a reţinut în sarcina inculpaţilor săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 329 alin. (1) C. pen. (proxenetism în formă simplă), prin schimbarea încadrării juridice.
În ce priveşte persoana minoră P.I.G., s-a observat că pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001(trafic de minori) -reţinută în sarcina inculpaţilor prin rechizitoriu-nu este necesar întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru obţinerea consimţământului părţii vătămate, fiind suficient ca traficarea să se facă în scopul exploatării acesteia, inclusiv prin practicarea prostituţiei. Numai că, în cauza dedusă judecăţii, tribunalul a reţinut că această activitate nu a fost desfăşurată de cei doi inculpaţi, ci de învinuita T.M.G., cercetată într-un alt dosar în urma disjungerii dispusă prin rechizitoriu; această situaţie rezultă cu claritate din actele de urmărire penală ce se coroborează cu declaraţiile date în faţa instanţei, fiind de altfel reţinută şi la punctele 1 şi 3 din rechizitor; singura legătură cu cei doi inculpaţi este faptul că învinuita şi partea vătămată P.I.G.,s-au deplasat împreună cu inculpaţii T.L. şi T.C.A. (ce erau însoţiţi de partea vătămată D.R.L.), din oraşul Jibou în Italia.
Drept urmare, instanţa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpaţilor T.L. şi T.C.A., pentru săvârşirea infracţiunii prev.şi ped. de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Cât priveşte pe inculpaţii T.C. şi T.C., din cuprinsul rechizitoriului rezultă că aceştia au fost trimişi în judecată numai în legătură cu traficarea părţii vătămate B.I.M., care potrivit datelor din rechizitoriu este născută în mun. Galaţi, fiind deci minoră la data săvârşirii faptelor asupra sa, la începutul anului 2005, aşa încât se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina lor, din infracţiunea prev. şi ped. de art. art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001(trafic de persoane)propusă prin rechizitoriu, în infracţiunea prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001(trafic de minori în formă agravată ) această infracţiune aflându-se desigur în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen., cu infracţiunea prev. şi ped. de art. 8 din Legea 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., reţinută chiar de la început.
În ce priveşte starea de fapt, reţinută la pct. 5 din rechizitoriu, instanţa a constatat că aceasta este în principiu corectă, în sensul că cei doi inculpaţi au transferat, găzduit şi primit,pe teritoriul Italiei, la începutul anului 2005, de la cetăţeanul de etnie albaneză A., pe minora B.I.M., contra sumei de 2000 euro, în scopul obţinerii de foloase de pe urma acesteia, prin practicarea prostituţiei. Instanţa îşi menţine însă rezervele în ce priveşte utilizarea de către inculpaţi a unor mijloace de constrângere sau de lipsire de libertate, din cele prevăzute de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, şi cu privire la această parte vătămată, având în vedere că la scurt timp după denunţarea faptelor autorităţilor române, a plecat din nou în Italia, posibil pentru a-şi continua activitatea de prostituţie, din care, aşa după cum susţine, în perioada în care s-a aflat sub supravegherea inculpaţilor a câştigat foarte mulţi bani (100.000 euro+6000 euro, sume pretinse ca despăgubiri). Oricum, existând dubii în ce priveşte recrutarea sau constrângerea părţii vătămate minore la prostituţie, prin ameninţare, violenţă, răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate, etc, - aşa cum prevede art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 (trafic de persoane în formă agravată) reţinut în rechizitoriu - instanţa, făcând aplicarea principiului de drept „in dubio pro reo” a reţinut în sarcina inculpaţilor săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. art. 13 alin. (1)şi (3 ) teza I din Legea nr. 678/2001 (trafic de minori în forma agravată prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a)-de două sau mai multe persoane împreună ) prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu.
În legătură cu aceeaşi parte vătămată, minora B.I.M., instanţa a reţinut că după ce a fost „cumpărată” de inculpaţii T.C. şi T.C., de la cetăţeanul italian de etnie albaneză A., contra sumei de 2000 euro, după cum s-a arătat, aceasta a practicat prostituţia timp de 11 luni pentru inculpaţii T.L., T.C. şi T.C., până în luna februarie 2006, când fost depistată pe stradă de autorităţile judiciare italiene, în timp ce practica prostituţia şi a fost repatriată. Astfel, odată ajunsă la locuinţa inculpatului T.C., acesta i-a adus la cunoştinţă părţii vătămate, că a cumpărat-o de la cetăţeanul albanez, şi că va trebui să practice prostituţia şi pentru el. În aceste condiţii, partea vătămată a practicat prostituţia în stradă, sub atenta lui supraveghere, iar după fiecare act sexual acesta îi lua banii obţinuţi, restituindu-i o parte, pentru întreţinere şi hrană. Ulterior, T.C. a revenit pentru o perioadă în România, deoarece îi expira viza de şedere de 3 luni în Italia şi pentru această perioadă la chemat din Spania pe fratele său, inculpatul T.C., care s-a ocupat în continuare de găzduirea şi supravegherea sa,( împreună cu părţile vătămate D.R.L., P.G.O. şi U.D.L.) într-un imobil pus la dispoziţie de inculpatul T.C. De asemenea, partea vătămată era supravegheată uneori şi de către inculpatul T.L., (verişor primar cu coinculpaţii T.C. şi T.C.) percepând şi acesta sume de bani obţinute de partea vătămată în urma practicării prostituţiei.
În concluzie, în drept, tribunalul a reţinut că cei patru inculpaţi T.L., T.C.A., T.C., T.C., precum şi învinuita T.M.G., s-au asociat, începând cu anul 2004, în virtutea relaţiilor de rudenie dintre aceştia, în vederea săvârşirii infracţiunilor de proxenetism pe teritoriul Italiei, unde se aflau ca rezidenţi, unul dintre aceştia şi anume T.L. cunoscând că inculpatul T.C.A., fratele său, era minor la acea vreme, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev şi ped de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap.la art. 323 alin. (1) C. pen., (cu aplic.art. 75 lit. c) C. pen., pentru inculpatul T.L.) urmând a fi condamnaţi conform dispozitivului.
Împotriva sentinţei sus menţionate au declarat apel inculpaţii T.L., T.C.A., T.C., T.C. şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sălaj.
Ultimul apelant a criticat sentinţa atacată susţinând că instanţa de fond în mod greşit a dispus condamnarea celor 4 inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din art. 7 a Legii nr. 39/2003, deoarece în accepţiunea art. 2 din ultimul act menţionat grupul infracţional organizat este grupul structurat format din 3 sau mai multe persoane care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave şi nu constituie un asemenea grup, cel format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate, structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi.
Apelantul a menţionat că faptele comise de către inculpaţi s-au derulat pe o perioadă lungă de timp, au avut loc în mod repetat, astfel încât au demonstrat existenţa unui grup infracţional structurat în cadrul căruia fiecare membru avea rolul său bine determinat şi care au acţionat o lungă perioadă de timp, în mod coordonat.
Sub un alt aspect s-a învederat că instanţa de fond în mod greşit a dispus condamnarea inculpaţilor T.C.A. şi T.L. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism şi achitarea acestora pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, fiindcă din probele administrate rezultă că au racolat şi traficat pe minorele Papiţă Iulia şi Buboi Ionela pe care le-au transportat în Italia şi le-au obligat să se prostitueze.
Apelantul a mai criticat sentinţa susţinând că instanţa de fond a dispus condamnarea inculpaţilor T.C.A. şi T.L. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism - constând în racolarea tinerelor majore - considerând în mod greşit că acestea nu au fost obligate să practice prostituţia, fiindcă acele acte materiale trebuiau incluse în conţinutul infracţiunii continuate de trafic de persoane prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001.
S-a mai învederat că în mod greşit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de trafic de minori comise de inculpaţii T.C.A. şi T.L. în infracţiunea de proxenetism prev.de art. 329 alin. (1) C. pen. din infracţiunea de trafic de minori pentru ca instanţa a dispus achitarea inculpaţilor; a arătat că recrutarea părţilor vătămate minore pentru practicarea prostituţiei se încadrează în prev. art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi nu în prev. art. 329 alin. (1), (3) C. pen. deoarece trebuie acordată eficienţă principiului potrivit căruia legea specială primează în faţa legii generale.
Inculpaţii apelanţi T.C. şi T.C. au invocat motive comune de recurs susţinând că prima instanţă a omis analizarea probelor şi nu a motivat cuantumul pedepselor aplicate, ajungându-se astfel ca să li se aplice o pedeapsă de 7 ani închisoare superioară pedepselor aplicate celorlalţi doi inculpaţi în sarcina cărora instanţa a reţinut traficarea mai multor persoane.
În ceea ce priveşte reţinerea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 constând în recrutarea părţii vătămate B.I.M. deoarece declaraţia acesteia este una mincinoasă pentru că imediat după aducerea sa în România şi denunţarea faptelor a plecat din nou în Italia, iar detaliile din declaraţiile sale nu se potrivesc, astfel încât se impune achitarea inculpaţilor.
Inculpaţii apelanţi T.C.A. şi T.L. au solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea hotărârii atacate fără a preciza, astfel cum s-au obligat (fila 6) motivele concrete de apel, astfel încât, faţă de aceştia Curtea va examina cauza din oficiu.
Examinând sentinţa atacată din perspectiva motivelor de apel invocate, precum şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept Curtea a constatat următoarele:
În mod temeinic, pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului, prima instanţă a reţinut starea de fapt constând în aceea că cei patru inculpaţi apelanţi, precum şi învinuita T.M.G. s-au asociat din anul 2004 în virtutea relaţiilor de rudenie apropiate dintre aceştia în scopul obţinerii de venituri ilicite acordându-şi ocazional sprijin reciproc însă nu rezultă că au constituit un grup infracţional organizat respectiv că a existat o anumită ierarhie, disciplină internă, roluri bine definite şi un plan de activitate pentru a se acţiona în mod coordonat, după cum se susţine în actul de sesizare astfel încât în drept sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. şi nu ale art. 7 din aceeaşi Lege.
Într-adevăr, Curtea a reţinut că susţinerile Parchetului conform cărora în grupul constituit de către cei patru inculpaţi ar fi existat roluri bine stabilite pentru fiecare membru nu rezultă din nicio probă; în sensul art. 2 din Legea nr. 39/2003 nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei grupului infracţional organizat astfel încât în mod temeinic prima instanţă a reţinut existenţa grupului ocazional; faptul că acesta a avut o continuitate în timp iar membrii săi au fost aceleaşi persoane nu denotă existenţa ierarhiei şi rolurilor strict determinate ale fiecărui membru. Un grup infracţional organizat trebuie să aibă una sau mai multe persoane care-l conduc şi stabilesc sarcinile şi de care ceilalţi membrii ascultă însă în lipsa acestei condiţii nu există un grup infracţional organizat.
Analizând actele materiale comise de către membrii grupului, în mod temeinic prima instanţă a reţinut că inculpatul T.L. a fost trimis în judecată pentru traficarea părţilor vătămate majore D.R., U.D., P.G.O., C.A.A. şi B.M. şi a părţii vătămate minore P.I., iar fratele său T.C.A. a fost trimis în judecată pentru traficarea părţilor vătămate majore D.R., U.D., C.A.A., A.M.O. şi P.R.M., precum şi a persoanei minore P.I.G.
În mod temeinic s-a reţinut că din coroborarea declaraţiilor acestora atât a celor din cursul urmăririi penale, cât şi din cursul judecăţii există dubii în ceea ce priveşte recrutarea sau constrângerea părţilor vătămate majore la practicarea prostituţiei, astfel încât fapta nu constituie trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/200, ci infracţiunea de proxenetism prev.de art. 329 alin. (1) C. pen.
Într-adevăr, din declaraţia martorei D.R. (vol. I fila 249) rezultă că aceasta nu şi-a menţinut declaraţia dată în cursul urmăririi penale, nu s-a prostituat şi nu cunoaşte persoanele din dosar; martora P.G.O. (vol. I fila 251) a precizat că a fost prietenă cu T.L. însă a lucrat în locaţiile respective; martora U.D.L. (vol. I. fila 252) a menţionat că nu cunoaşte pe inculpaţi iar din declaraţia martorei M.L.S. (fila 253) rezultă că a plecat împreună cu P.R. în Italia în ianuarie 2007; martora A.M.O. (fila 350 vol. II) nu menţine declaraţiile din cursul urmăririi penale şi a precizat că nu a practicat prostituţia pentru inculpaţi.
Curtea a apreciat că din probele administrate în cursul judecăţii nu poate fi reţinută constrângerea persoanelor majore la practicarea prostituţiei astfel încât în mod temeinic infracţiunea reţinută a fost cea de proxenetism în formă simplă, prev.de art. 329 alin. (1) C. pen.; în acest sens este relevantă declaraţia martorului P.I. (fila 349 vol. II) care îşi menţine declaraţia din cursul urmării penale potrivit căreia a transportat la solicitarea lui T.C. două femei în Italia la Imola.
S-a reţinut că prima instanţă a procedat în mod legal şi a înlăturat declaraţiile acestor persoane date în cursul judecăţii reţinând că declaraţiile din cursul urmăririi penale privind practicarea prostituţiei de către acestea în favoarea inculpaţilor corespund realităţii, pentru aceasta având drept probă declaraţia martorului menţionat P.I. dată în cursul judecăţii şi în mod justificat nu a reţinut din declaraţiile date în cursul urmării penale aspectele legate de constrângerea acestora de către inculpaţi deoarece în cursul judecăţii nu există nicio probă din care să rezulte constrângerea; judecătorul fondului în mod legal a dedus din comportamentul procesual al acestor persoane că relaţia dintre ele şi inculpaţi a fost una de colaborare cu inculpaţii şi nu neapărat una de subordonare datorită constrângerii.
În ceea ce priveşte persoana minoră P.I.G. în mod justificat prima instanţă a reţinut că aceasta, de fapt, a fost traficată de către învinuita T.M.G., faţă de care cauza a fost disjunsă, aspecte care sunt reţinute chiar în rechizitoriul din prezentul dosar, iar simplul fapt că aceasta s-a deplasat cu microbuzul împreună cu cei doi inculpaţi, care o duceau pe partea vătămată D.L.R. din Jibou în Italia, nu poate determina reţinerea infracţiunii de trafic de minori în sarcina acestora; într-adevăr, la pct. 3 din rechizitoriu (fila 3) se reţine că în luna ianuarie 2005 partea vătămată minoră a cunoscut-o pe învinuită într-un bar din Jibou iar după câteva săptămâni aceasta i-a propus să meargă la lucru în Italia ca menajeră; în acel moment învinuita era soţia inculpatului T.L. şi i-a convins pe părinţii minorei să îşi manifeste consimţământul în faţa notarului şi a plătit cheltuielile ocazionate de paşaport şi de transport, minora deplasându-se în 19 ianuarie 2005 cu un microbuz în oraşul Torino din Italia, unde a rămas cu învinuita şi au fost luate de către doi cetăţeni albanezi, iar cealaltă fată, D., a rămas cu inculpaţii.
Ca atare, chiar faţă de starea de fapt reţinută în actul de sesizare a instanţei justifică soluţia de achitare a inculpaţilor pentru traficarea minorei.
În plus, este de observat că încadrarea juridică dată faptelor celor doi inculpaţi prin rechizitoriu este total deficitară, T.L. fiind trimis în judecată pentru infracţiunea „ prev.de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) comb.cu art. 13 din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 75 lit. c) C. pen.şi a art. 41 alin. (2) C. pen.”, fiind combinate două infracţiuni diferite într-una singură, iar T.C.A. pentru infracţiunea „ prev.de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.” - nefiindu-i reţinută infracţiunea prev. de art. 13 - aspecte sesizate de către judecătorul fondului care, din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice şi a cerut procurorului să arate dacă extinde acţiunea penală faţă de T.C.A. pentru infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, pentru fapta comisă faţă de persoana minoră P.I.G.; ca atare, în mod legal prima instanţă a dispus achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea de trafic de minori comisă faţă de partea vătămată minoră P.I.G., actele materiale fiind săvârşite de către altă persoană.
În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi doi inculpaţi apelanţi T.C. şi T.C., fraţi între ei şi verişori cu primii doi inculpaţi, justificat prima instanţă a reţinut că aceştia au fost trimişi în judecată numai pentru traficarea părţii vătămate B.M., însă şi în acest caz încadrarea din rechizitoriu este greşită deoarece aceasta fiind minoră trebuia reţinută infracţiunea de trafic de minori şi nu cea de trafic de persoane, aspect remediat de prima instanţă.
Într-adevăr, din declaraţia acesteia dată în cursul urmăririi penale (fila 98) rezultă că la începutul anului 2005 când avea 17 ani a fost racolată de către numitul C. din comuna Schela jud.Galaţi, consătean cu ea, care i-a spus că dacă va accepta să meargă la cumnata lui M.T. în Verna, Italia persoană pe care a recunoscut-o după fotografie, va reuşi să-şi adune bani pentru că urmează să aibă grijă de un copil minor; ajunsă în Italia fost obligată să practice prostituţia prin constrângere pentru M.T. şi un albanez; după două săptămâni a fost vândută unui alt albanez „A.” pentru care a lucrat două luni, după care acesta a vândut-o lui T.C. care a exploatat-o împreună cu fratele său C., lucrând pentru cei doi până în luna februarie 2006, când a fost surprinsă de carabinieri; faţă de această declaraţie în mod temeinic prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului T.L. care a supravegheat-o sporadic în lipsa verişorilor săi, pentru care minora practica prostituţia constituie infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen.; justificat prima instanţă nu a reţinut că fapta inculpaţilor T.C. şi T.C. de a o cumpăra pe partea vătămată minoră de la un albanez şi de a-i spune că va continua să practice prostituţia pentru că au cumpărat-o nu a fost comisă prin constrângere deoarece afirmaţiile cuprinse în declaraţiile din cursul urmăririi penale nu sunt suficient de detaliate, iar partea vătămată justifică vânzarea ei repetată prin faptul că nu a mai vrut să practice prostituţia ceea ce contrazice existenţa constrângerilor.
Motivul de apel invocat de parchet referitor la greşita schimbare a încadrării juridice a infracţiunii de trafic de minori comise de către inculpaţii T.C.A. şi T.L. în infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. este lipsit de obiect deoarece pentru infracţiunea de trafic de minori ce ar fi fost comisă faţă de persoana minoră P.I.G. aceştia au fost achitaţi, iar infracţiunea de proxenetism la care se face referire prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. a fost reţinută cu privire la persoanele majore care au practicat prostituţia.
Susţinerea inculpaţilor apelanţi T.C. şi T.C. cu privire la faptul că prima instanţă a omis analizarea probelor şi nu a motivat cuantumul pedepselor aplicate ajungându-se să li se aplice o pedeapsă de 7 ani închisoare superioară pedepselor aplicate celorlalţi doi inculpaţi nu poate fi primit; în primul rând, instanţa a analizat şi a menţionat declaraţiile persoanelor traficate şi aspectele înlăturate precum şi cele reţinute, deducând starea de fapt inclusiv pe baza prezumţiei simple menţionate anterior.
Referitor la cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor apelanţi se observă că prima instanţă a reţinut pe parcursul întregii sentinţe aspecte legate de persoana inculpaţilor, de faptul că o parte dintre ei au mai fost condamnaţi în Italia pentru fapte similare, a reţinut comportamentul procesual al acestora şi momentele în care au dat declaraţii astfel încât au fost respectate toate criteriile generale şi speciale prev. de art. 72 C. pen.
În ceea ce priveşte pedepsele aplicate celor doi inculpaţi T.C. şi T.C. de câte 7 ani închisoare pedeapsă principală şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit a teza II-a şi lit. b) C. pen. acestea sunt mai mari decât pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate celorlalţi doi inculpaţi apelanţi deoarece sunt aplicate pentru o infracţiune mai gravă, cea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 spre deosebire de infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 C. pen. pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani.
În mod legal prima instanţă a dispus confiscarea sumelor realizate de către inculpaţi în urma practicării prostituţiei de către persoanele pe care le supravegheau şi justificat a acordat părţii vătămate, minoră la data comiterii faptelor, B.I.M., suma de 10.000 euro daune morale constând în prejudiciul suferit în special, ca urmare a „tranzacţionării sale” suma de 2000 euro.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Cluj şi inculpaţii T.L., T.C.A., T.C. şi T.C.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. a criticat soluţia ca netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:
- greşita schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev.de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în aceea prev.de art. 8 din Legea nr. 2003 rap. la art. 323 C. pen.
- greşita schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane în infracţiunea de proxenetism.
- greşita achitare a inculpaţilor T.L. şi T.C.A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev.de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001.
Procurorul de şedinţă a invocat cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. şi a solicitat să se constate greşita schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev.de art. 7 în cea prev.de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap.la art. 323 alin. (1) C. pen., greşita schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev.de art. 12 din Legea nr. 678/2001 în cea de proxenetism şi a renunţat a mai susţine ultimul punct din motivele scrise de recurs.
Inculpaţii T.L., T.C. şi T.C. au invocat cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi au solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Inculpatul T.C. a criticat soluţia ca netemeinică şi nelegală întrucât în mod greşit a fost reţinută încadrarea juridică a faptelor sale în infracţiunea prev.de art. 13 alin. (1) în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, deşi partea vătămată era majoră.
Inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap.la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev.de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., întrucât din probatoriul administrat nu rezultă grupul organizat.
În subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei.
A invocat cazurile de casare prev.de art. 3859 pct. 17, 18 şi 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, analizând recursurile formulate, constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea prev.de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în mod corect au reţinut prima instanţă şi cea de apel că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru reţinerea acestei infracţiuni, pentru că relaţiile existente între inculpaţi nu sunt cele caracteristice unui grup infracţional organizat.
Relaţiile de familie existente între inculpaţi, lipsa unei conduceri şi a unei planificări a activităţii infracţionale justifică reţinerea formei de pluralitate legală prev.în art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi nu cea prev.în art. 7 din aceeaşi Lege.
De asemenea, în mod corect au reţinut instanţele că inculpaţii T.L. şi T.C. au săvârşit infracţiunea de proxenetism, prev.de art. 329 C. pen. şi nu cea de trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, procedând în consecinţă la schimbarea încadrării juridice.
Deşi în motivele de recurs Parchetul susţine că părţile vătămate majore au fost racolate prin fraudă sau înşelăciune, din probele administrate în cauză nu rezultă certitudinea săvârşirii unor asemenea fapte. Declaraţiile date de părţile vătămate majore, coroborate cu declaraţia martorului P.I. confirmă aspectul că cei doi inculpaţi au profitat material de pe urma practicării prostituţiei de către acestea, însă nu oferă suficiente elemente, dată fiind şi contrarietatea declaraţiilor date în faţa instanţei cu cele date în faza de urmărire penală, pentru a se concluziona că aceştia au racolat sau constrâns părţile vătămate să se prostitueze.
În ceea ce priveşte cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., invocat de inculpatul T.C., Curtea constată că este nefondat deoarece partea vătămată B.I.M. era minoră la data săvârşirii faptelor, iar inculpatul cunoştea acest aspect când a cumpărat-o de la cetăţeanul de etnie albaneză.
Ca atare, în mod justificat a fost reţinută de către instanţă infracţiunea prev.de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001.
Referitor la solicitarea inculpatului T.C. de a fi achitat în baza art. 10 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap.la art. 323 C. pen. şi motivul Parchetului privind greşita achitare a inculpaţilor T.L. şi T.C.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, Înalta Curte constată că acestea au fost circumscrise cazului de casare prev.de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Eroarea gravă de fapt ca motiv de casare nu priveşte dreptul suveran de apreciere a probelor ci exclusiv discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine.
În speţă, criticile vizează aprecierea dată de instanţă probelor şi nu o eroare gravă de fapt, de aceea cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. nu este incident.
Curtea apreciază că nu se impune nici reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor T.C., T.C., T.L. şi T.C.A. solicitate prin invocarea cazului de casare prev.de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., întrucât sancţiunile aplicate de prima instanţă şi menţinute de cea de apel sunt adecvate, corespund gravităţii faptelor săvârşire şi circumstanţelor personale şi sunt apte să asigure realizarea prevenţiei generale şi a celei speciale.
De aceea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile formulate, urmând ca în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. să oblige recurenţii inculpaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj şi de recurenţii intimaţi inculpaţi T.L., T.C.A., T.C. şi T.C. împotriva Deciziei penale nr. 106/A din 16 mai 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi T.L. şi T.C.A. la plata sumei de câte 475 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi T.C. şi T.C. la plata sumei de câte 700 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă, în sumă de 150 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3991/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 4094/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
