ICCJ. Decizia nr. 3970/2011. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3970/2011

Dosar nr. 5194/99/2010

Şedinţa publică din 08 noiembrie 2011

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Asupra apelurilor penale de faţă,

Prin Sentinţa penală nr. 50 din 25 ianuarie 2011, Tribunalul Iaşi a hotărât următoarele: în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor A.M.A. şi G.V., din art. 211 alin. (2), alin. (2¹) lit. a), b), alin. (2²) lit. a), c) raportat la art. 211 alin. (1), (3) C. pen., în infracţiunile prevederilor de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), alin. (2¹) lit. a), c) C. pen., respectiv, prevederilor de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), alin. (2¹) lit. a), c) C. pen. raportat la art. 211 alin. (3) C. pen., cu aplicarea 33 lit. a), 34 C. pen.

A fost respinsă cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A.M.A., din infracţiunile prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) alin. (2¹) lit. a), c) C. pen., respectiv, prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), alin. (2¹) lit. a), c) C. pen. raportat la art. 211 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a), 34 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 221 C. pen.

Au fost condamnaţi inculpaţii:

A.M.A. fiul lui C. şi F., născut la data de 08 septembrie 1984 în comuna Popricani, jud. Iaşi, domiciliat în sat Vânători, comuna Popricani, jud. Iaşi, cetăţenie română, studii 8 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), alin. (2¹) lit. a), c) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare;

- tâlhărie urmată de moartea victimei, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), alin. (2¹) lit. a), c) C. pen. raportat la art. 211 alin. (3) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în temeiul dispoziţiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 25 decembrie 2009.

G.V. fiul lui G. şi M., născut la data de 28 aprilie 1985 în comuna Bivolari, jud. Iaşi, domiciliat în sat şi comuna Popricani, jud. Iaşi, român, studii 3 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), alin. (2¹) lit. a), c) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare;

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai agrea, aceea de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevederilor de art. 71 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 25 decembrie 2009.

În temeiul dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul A.M.A., lanterna folosită la săvârşirea faptei, aflată în arhiva depozit a Tribunalului Iaşi.

În temeiul dispoziţiilor art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpaţi a obiectelor de îmbrăcăminte aflate în sacul nr. 1, 2, 13, la arhiva depozit a Tribunalului Iaşi, iar către numitul B.I. a bunurilor din sacul nr. 14.

În baza dispoziţiilor art. 14 şi 346 şi art. 17 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 şi 999 C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii A.M.A. şi G.V., să plătească despăgubiri civile, B.I., suma de 40.000 RON, din care 20.000 RON reprezintă daune materiale, iar 20.000 RON daune morale.

În temeiul dispoziţiilor art. 193 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii să plătească câte 297,60 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare, părţii civile B.I.

În baza dispoziţiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată şi completată prin OUG nr. 72/2006, publicată în M. Of. nr. 803 din 25 septembrie 2006, coroborate şi cu dispoziţiile art. 14 - 15 C. proc. pen. şi art. 346 din C. proc. pen., raportat şi la art. 998 - 999 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii A.M.A. şi G.V. să plătească în solidar părţii civile Serviciul de Ambulanţă al Judeţului Iaşi, prin reprezentanţii săi legali, suma de 322 RON, reprezentând cheltuielile de transport, părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţe Prof. Dr. N. Oblu Iaşi, suma de 53,26 RON, iar Spitalului Clinic de Urgenţă Sf. Ioan Iaşi, suma de 323,16 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în esenţă, următoarea situaţie de fapt: prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi întocmit în Dosarul nr. 2080/P/2000, la data de 15 iunie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, a inculpaţilor G.V. şi A.M.A., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevederilor de art. 211 alin. (1), (2¹) lit. a), b), alin. (2²) lit. a), c), raportat la art. 211 alin. (1), (3) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în sarcina inculpaţilor faptul că în noaptea de 22/23 decembrie 2009, au pătruns prin efracţie în locuinţa soţilor B.I. şi B.C., i-au ameninţat şi lovit cu pumnii, după care au sustras suma de 500 RON, după plecarea acestora, urmare loviturilor primite, victima B.C. a decedat.

Acţiunea penală împotriva inculpaţilor a fost pusă în mişcare prin Ordonanţa procurorului din data de 26 decembrie 2009, iar prin Încheierea de şedinţă nr. 218 din data de 26 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul laşi s-a dispus arestarea preventivă a acestora pentru o durată de 29 zile, sens în care au fost emise mandatele nr. 147/U, 148/U, din data de 26 decembrie 2009, măsura arestării preventive fiind prelungită. În cursul urmăririi penale şi menţinută pe parcursul judecăţii în baza disp. art. 300¹ şi art. 300² C. proc. pen. raportat la art. 160^b C. proc. pen.

În cursul cercetării judecătoreşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., instanţa le-a adus la cunoştinţă inculpaţilor faptele care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acestora, dreptul de a avea un apărător precum şi dreptul de a nu face nici o declaraţie, inculpatul G.V. consimţind să dea declaraţie în cauză, depoziţia sa fiind consemnată în procesul-verbal ataşat la dosar, iar inculpatul A.M.A. s-a prevalat de dreptul la tăcere, susţinând doar că îşi menţine ultima declaraţie dată procurorului. Ambii inculpaţi au fost interpelaţi cu privire la pretenţiile civile invocate de partea vătămată şi şi-au exprimat acordul pentru despăgubirea acesteia.

Pe ansamblul urmăririi penale s-au întocmit: procesul-verbal de cercetare la faţa locului, schiţa locului faptei şi planşele foto, raportul medico-legal de necropsie, procesul-verbal de prezentare spre recunoaştere inc. A.M.A. a unei brichete de culoare galbenă, recunoscută de către acesta ca fiind cea folosită de el în noaptea de 22 - 23 decembrie 2009, procesul-verbal de conducere în teren a inculpatului A.M.A., au fost efectuate confruntări între inculpatul A.M.A. şi martorul B.A.M., au fost audiaţi martorii M.A., B.M.A., V.A.N., I.F.C., Ş.I., B.l.F. şi B.A., partea vătămată B.I. şi inculpaţii G.V. şi A.M.A..

Declaraţiile succesive ale inculpaţilor pe parcursul urmăririi penale sunt contradictorii, ei prezentând diferite variante, pornind de la negarea oricărei implicări în incident, până la recunoaşterea nuanţată a faptelor.

Astfel, ambii inculpaţi, în declaraţiile date Ia data de 25 decembrie 2009, au susţinut că şi-au petrecut împreună perioada sărbătorilor de iarnă, respectiv 21 decembrie 2009 - 24 decembrie 2009. Au consumat băuturi alcoolice la barul din satul Vânători, dar şi acasă la inculpatul A.M.A., însă nu recunosc că s-au deplasat în localitatea Ţipileşti la locuinţa familiei B. şi nici nu au solicitat altor persoane să-i transporte în această localitate.

La data de 18 ianuarie 2010, inculpatul A.M.A. a revenit asupra declaraţiei iniţiale precizând că s-a întâlnit la data de 21 decembrie 2009 cu inculpatul G.V. şi cu martorul B.M.A., căruia inculpatul G. i-a solicitat să-l ducă până în localitatea Ţipileşti, la o familie de la care trebuia să ia o sumă de bani. Întrucât martorul avea maşina defectă, inculpatul G. l-a rugat pe inculpatul A.M.A. să caute o maşină.

A doua zi, inculpatul A. a reuşit să facă rost de o maşină aparţinând prietenului său M.A., a luat şi un cuţit, aşa cum îi ceruse inculpatul G.V., după care a stabilit la telefon cu acesta să iasă în stradă pentru a-l lua cu maşina.

Au ajuns în localitatea Ţipileşti puţin după miezul nopţii, inculpatul G.V. i-a spus şoferului unde să oprească maşina, iar cei doi inculpaţi au intrat în curtea părţii vătămate, după ce în prealabil A.M.A. i-a dat cuţitul inculpatului G.V., iar acesta l-a băgat în mâneca hainei, şi şi-a tras pe faţă un fes care avea două găuri în dreptul ochilor.

Susţine inculpatul A. că inculpatul G. a strigat „trezirea", după care au intrat amândoi în casă unde, la lumina brichetei cu lanternă pe care o avea inculpatul A., au văzut în prima cameră un bărbat şi o femeie în vârstă care dormeau, inculpatul G. l-a lovit iniţial pe bătrân care începuse să strige, iar când s-a trezit şi bătrâna a împins-o şi a trântit-o pe pat.

De frică, partea vătămată le-a cerut să nu-i mai lovească şi să ia banii de pe masă, iar la lumina brichetei inculpatul G. a găsit şi a luat banii de pe masă, după care au plecat. În maşină, inculpatul G. a împărţit banii, i-a dat inculpatului A. suma de 100 de RON şi şoferului suma de 100 de RON.

A doua zi, inculpatul G.V. a mers acasă la inculpatul A., i-a spus că bătrâna pe care o tâlhărise seara precedentă a decedat şi i-a solicitat să nu recunoască nimic dacă or să fie prinşi, arătându-i totodată locul unde a aruncat fesul pe care l-a purtat în seara comiterii faptei.

Conform procesului-verbal din data de 19 ianuarie 20, lucrătorii de poliţie au descoperit cu ocazia conducerii în teren a inculpatului A.M.A., fesul folosit de inculpatul G.V. în noaptea de 22 decembrie 2009, iar potrivit procesului-verbal din data de 04 februarie 2010, inculpatul G.V. nu a recunoscut că fesul de PNA de culoare albă cu dungi transversale bleu, mov şi gri, prezentat pentru recunoaştere, este al său.

Declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti de către inculpatul G.V. aduce elemente de noutate, în sensul că se schimbă esenţial implicarea şi gradul de participare a inculpaţilor în activitatea infracţională desfăşurată, el precizând împrejurările în care a cunoscut părţile vătămate, precum şi cui a aparţinut rezoluţia infracţională.

Astfel, inculpatul G.V. i-a spus coinculpatului A. despre lucrarea efectuată părţilor vătămate, iar acesta s-a interesat dacă părţile vătămate locuiesc singure şi dacă au bani în casă, propunându-i, chiar insistând, să meargă sa-i tâlhărească pe cei doi bătrâni.

Inculpatul A.M.A. a făcut rost de o maşină, a venit acasă la inculpatul G. să-l ia şi au mers în localitatea Ţipileşti unde locuiau părţile vătămate. Susţine inculpatul G., că primul a intrat în casă inculpatul A., care a forţat uşa şi a rupt mânerul, a luminat drumul cu o brichetă cu lanternă, apoi s-a apropiat de patul în care dormeau părţile vătămate, a tras-o pe B.C. de picioare la marginea patului şi a împins-o pe spate.

În timp ce victima striga să fie lăsată în pace, inculpatul G.V. i-a tras două-trei palme părţii vătămate B.I., care le-a spus inculpaţilor că are nişte bani într-o cutie pe masă, bani pe care i-a luat inculpatul A.M.A., după care inculpaţii au ieşit din casă, întreg incidentul durând aproximativ 3 minute.

Când au ajuns în maşină, inculpatul A. a împărţit banii, i-a dat 100 RON inculpatului G., o altă sumă şoferului, iar restul i-a oprit pentru el. În noaptea de 24 decembrie 2009 cei doi au rămas la locuinţa inculpatului A., au consumat băuturi alcoolice.

Certificatul medico-legal de necropsie din 15 martie 2010 precizează că moartea victimei B.C. s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutivă unui traumatism cranio-facial, favorizat de afecţiunile patologice preexistente; la examenul necroptic s-au constatat plăgi contuze superficiale, excoriaţii, echimoze, leziuni ce s-au putut produce prin lovituri active cu mijloace contondente, iar în caz de supravieţuire ar fi necesitat 6 - 7 zile de îngrijiri medicale; între traumatism şi deces există legătură de cauzalitate directă condiţionată; decesul poate data din 23 decembrie 2009.

Partea vătămată B.I. nu s-a mai prezentat la examenele de specialitate recomandate de către IML, astfel că nu a mai obţinut un certificat medico-legal, însă la data 23 decembrie 2009 a dat o declaraţie în calitate de parte vătămată, ocazie cu care a relatat împrejurările în care a avut loc atacul, persoanele implicate şi contribuţia fiecăruia.

A susţinut partea vătămată că iniţial a auzit o izbitură în uşă, după care a fost spart un geam şi în cameră au intrat doi bărbaţi, unul dintre ei având ceva în mână, partea vătămată presupunând că este un cuţit. Unul dintre atacatori, care avea în mână o brichetă cu lanternă a tras-o pe B.C. la marginea patului şi a început să o lovească, iar celălalt l-a luat la bătaie pe B.I., în timp ce-i loveau pe cei doi bătrâni, inculpaţii cerându-le să le dea banii.

Partea vătămată B.I. le-a spus celor doi inculpaţi că banii sunt într-o cutie lângă televizor, aceştia au luat banii care reprezentau pensia celor doi bătrâni, iar când au ieşit din casă, unul dintre inculpaţi i-a strigat părţii vătămate să nu spună nimănui ce s-a întâmplat, ameninţându-l cu moartea.

În cursul cercetării judecătoreşti, partea vătămată B.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale şi 20.000 RON reprezentând daune materiale, respectiv cheltuielile efectuate pentru înmormântarea victimei şi a ritualurilor ortodoxe efectuate conform tradiţiei.

Conform adresei din 17 noiembrie 2010 emisă de Primăria Comunei Popricani, nu s-a solicitat deschiderea procedurii succesorale de pe urma defunctei B.C..

Celelalte probe administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătoreşti nu au adus elemente de noutate faţă de cele strânse în faza de urmărire penală, întrucât martorii din lucrări şi-au menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale, iar inculpaţii nu şi-au propus alte probe în apărare.

Cu privire la martorii din lucrări B.A.M. şi Ş.I., întrucât demersurile făcute de către instanţă pentru audierea lor nemijlocită nu au fost eficiente, în sensul că mandatele de aducere nu au putut fi puse în executare, instanţa a constatat imposibilitatea administrării acestei probe şi a procedat conform dispoziţiilor art. 327 alin. 3 C. proc. pen.

Reţinând anumite imprecizii ale încadrării juridice a faptelor raportat la situaţia de fapt conturată de ansamblul probator administrat în cauză, instanţa a pus în discuţia contradictorie a părţilor oportunitatea schimbării încadrării juridice a faptelor reţinute în rechizitoriu.

Instanţa a constatat că prin rechizitoriul întocmit la data de 15 iunie 2010, inculpaţii G.V. şi A.M.A. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2¹), lit. a), b) alin. (2²) lit. a), c) raportat la art. 211 alin. (1), (3) C. pen. însă, la art. 211 C. pen. nu există alin. (2²).

Art. 211 C. pen. cuprinde alin. (1), alin. (2), alin. (2¹) şi alin. (3¹ şi ²) de la alin. (2) respectiv (2¹) reprezintă note de trimitere la subsolul paginii, care din eroare au fost incluşi în încadrarea juridică a faptei.

De asemenea, având în vedere că tâlhăria este o infracţiune cu un obiect juridic complex, pe lângă relaţiile sociale privind patrimoniul sunt ocrotite şi relaţiile sociale privind integritatea persoanelor, pluralitatea de persoane asupra cărora se exercită violenţe sau ameninţări, ori sunt puse în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra împotriva activităţii de sustragere a bunurilor, în speţă fiind vorba de două victime, dintre care una a decedat, determină realizarea unui concurs de infracţiuni, în cauză, acesta fiind compus din infracţiunile prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), alin. (2¹) lit. a), c) C. pen., respectiv art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), alin. (2¹) lit. a), c) raportat la art. 211 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul inculpatului A.M.A. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute prin actul de inculpare, în infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen.

Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform art. 339 C. proc. pen., analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt: în noaptea de 22/23 decembrie 2009 s-a primit un apel la Serviciul Naţional Apeluri de Urgenţă 112 prin care se sesiza faptul că în aceeaşi noapte, persoane necunoscute pătrunseseră prin efracţie în locuinţa soţilor B.I. de 82 ani şi B.C. de 87 ani, pe care i-au lovit şi le-au sustras suma de 500 RON. La scurt timp după comiterea agresiunii numita B.C. a decedat.

După mai multe zile de investigaţii complexe cercul de suspecţi redus la două persoane, respectiv inculpaţii G.V. din comuna Popricani, judeţul Iaşi şi A.A.M. din aceeaşi localitate, sat Vânători, comuna Popricani, judeţul Iaşi, loc cunoscut de către martorii audiaţi în cauză sub numele de „B.R.". În preajma sărbătorilor de iarnă 2009 cei 2 inculpaţi, care obişnuiesc de altfel să consume băuturi alcoolice au rămas fără bani. Din datele de anchetă rezultă că în acest context ideea de a-i tâlhări pe soţii B.I. şi B.C. i-a aparţinut lui G.V. care le cunoştea pe cele 2 victime. Acesta lucrase la această familie B. în vara anului 2009 la construirea unui trotuar, ocazie cu care a avut posibilitatea să ia cunoştinţă de topografia locului şi totodată a aflat că cei doi bătrâni sunt amândoi pensionari şi că au în mod obişnuit bani lichizi în casă.

Inculpatul G.V. nu i-a spus însă de la început inculpatului A. despre intenţia de a-i tâlhări pe cei doi bătrâni ci că aceştia i-ar datora o sumă de bani pe care el vrea să o recupereze. Pe parcursul definitivării rezoluţiei infracţionale, inculpatul A. avea însă să afle că de fapt inculpatul G. intenţiona să-i tâlhărească pe cei doi bătrâni şi a fost de acord cu acest fapt. Astfel, la solicitarea inculpatului G. el s-a preocupat să facă rost de un mijloc de transport cu care să ajungă în satul Rediu Mitropoliei, comuna Popricani, judeţul Iaşi, localitatea de domiciliu a celor 2 victime. În context, pentru că în declaraţiile unor martori se regăsesc ambele nume de localităţi trebuie să facem precizarea că în continuarea satului Rediu Mitropoliei se afla satul Ţipileşti, cele două localităţi făcând practic un trup comun.

Astfel, inculpatul A. l-a contactat într-o primă fază pe martorul Ş.I. pe care a încercat să-l coopteze la săvârşirea faptei însă acesta l-a refuzat. Ulterior, acelaşi inculpat l-a contactat pe martorul B.A.M. posesor al unui autoturism Dacia 1300 căruia i-a solicitat să-l ducă pe el şi pe inculpatul G.V. până în satul Ţipileşti „pentru a fura bani de la nişte bătrâni la care G.V. a lucrat". Martorul menţionat l-a refuzat însă spunându-i însă că are maşina defectă. În cele din urmă, inculpatul A. l-a găsit pe martorul M.A. şi el posesorul unui autoturism Dacia 1310 căruia i-a spus că el şi G. au de recuperat o datorie de la nişte cetăţeni din satul Rediu Mitropoliei şi i-a solicitat să-i transporte până la domiciliul acestora. Martorul a fost de acord mai cu seamă cu inculpatul A.A. îi datora şi suma de 50 RON. În noaptea de 22/23 decembrie 2009, martorul M.A. îi transporta pe cei doi inculpaţi în jurul orelor 23,30 - 24,00, până în localitatea Rediu Mitropoliei, la domiciliul soţilor B.

Martorul a rămas în autoturism iar cei doi inculpaţi au intrat pe poartă în curtea locuinţei. Cunoscând topografia locului inculpatul G. împreună cu inculpatul A. au mers în spatele casei şi a spart geamul de la uşa de acces în locuinţă, pe care a reuşit astfel să o deschidă. Inculpatul G. avea asupra sa o cagulă confecţionată dintr-un fes tip PNA cu găuri în locul ochilor. La rândul său, inculpatul A. avea o brichetă prevăzută cu o lanternă tip „led" de care cei doi s-au folosit pentru a vedea în întunericul din locuinţă. În bucătărioara în care dormeau cei 2 bătrâni a pătruns întâi inculpatul G. care a lovit-o mai întâi pe victima B.C., iar apoi şi pe partea vătămată B.I.. Deşi inculpatul A. nu recunoaşte că la rândul său să-i fi agresat pe cei doi bătrâni, partea vătămată B.I. precizează fără echivoc în declaraţia sa că „cel care avea lanterna în mână a luat-o pe soţia mea şi a tras-o către picioarele mele, apoi a început să o lovească. Celălalt a început să mă lovească pe mine şi când ne loveau, cei doi ne strigau - dă banii!".

În cele din urmă, partea vătămată B.I. le-a spus celor doi inculpaţi să ia banii care se găseau într-o cutie pe o masă din încăpere, respectiv suma de 500 RON. După cum arătăm, ambele victime erau pensionare şi aveau cumulat o pensie de 1.080 RON. Suma de 500 RON fusese pregătită de către partea vătămată B.I. pentru a doua zi fiului său, B.A., care îi arase un teren.

Banii au fost luaţi din cutie de către inculpatul G. care însă i-a spus inculpatului A. numai despre suma de 300 RON. Cei doi inculpaţi au ieşit din curte pe acelaşi traseu pe care intraseră şi au mers la maşina în care îi aştepta martorul M.A., acesta transportându-i la domiciliile lor.

Urmare loviturilor primite de la inculpaţi şi pe fondul unor afecţiuni preexistente, victima B.C. în vârstă de 87 ani a decedat la scurt timp după plecarea inculpaţilor. Din raportul de necropsie nr. 8609/2010 rezultă că „moartea lui B.C. s-a datorat insuficienţei cardiorespiratorii acute consecutivă unui traumatism carniofacial, favorizat de afecţiunile patologice preexistente - arteroscleroză coronariană, distrofie miocardică, fibroză pulmonară şi distrofie hepatică". La rândul său, şi partea vătămată B.I. a suferit leziuni însă nu s-a mai prezentat la examenele medicale de specialitate recomandate de către IML Iaşi şi nu i s-a emis în aceste condiţii un certificat medico-legal.

Aşa cum s-a precizat, poziţia procesuală a inculpaţilor A.M.A. şi G.V. a cunoscut semnificative modificări pe parcursul procesului penal, în încercarea iniţială de exonerare de răspunderea penală, iar ulterior, de minimalizare a propriei implicări în conflict şi proiectarea asupra coinculpatului a iniţiativei infracţionale în comiterea faptelor.

Evident că declaraţiile lor fiind contradictorii, au fost infirmate în parte de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, astfel că instanţa de judecată le-a analizat critic, prin raportare la ansamblul probator administrat în cauză. Este de principiu că declaraţiile inculpatului sunt divizibile, organul judiciar putând înlătura din acestea părţile care nu se coroborează cu toate celelalte probe existente la dosar. Totodată, posibilitatea retractării totale sau parţiale a declaraţiilor există pentru toate fazele procesului penal, instanţa având obligaţia de a aprecia valoarea retractării printr-o analiză a temeiniciei motivelor care au stat la baza acesteia, putând reţine ca adevărată acea declaraţie care se coroborează cu ansamblul probator, deoarece nu există o prioritate a declaraţiilor şi este aplicabilă regula generală privind aprecierea probelor.

Aşa fiind, depoziţiile inculpaţilor relative la rezoluţia infracţională şi demersurile efectuate în vederea deplasării la domiciliul părţilor vătămate au fost primite parţial, întrucât martorul M.A. a relatat cu detalii modul în care a fost solicitat de către inculpatul A. să-i transporte pe cei doi inculpaţi cu autoturismul său până în localitatea Rediu Mitropoliei, de unde aceştia trebuiau să ia nişte bani de la nişte persoane, propunere pe care martorul a acceptat-o întrucât, cu această ocazie avea posibilitatea să-şi recupereze o datorie pe care inculpatul A. o avea la el.

Pe traseu au oprit la locuinţa inculpatului G. şi l-au luat şi pe acesta, apoi şi-au continuat deplasarea spre localitatea Ţipileşti, fiind îndrumat de inculpatul A., care i-a indicat unde să oprească autoturismul.

Cei doi inculpaţi au coborât din maşină şi i-au cerut martorului să-i aştepte 10 minute, îndreptându-se spre centrul satului. După aproximativ 15 minute au revenit la autoturism, fără a avea bagaje în mână, însă uşor panicaţi, după aprecierea martorului, ei manifestându-şi neliniştea atunci când motorul autoturismului a dat câteva rateuri.

Pe drumul de întoarcere martorul a primit 100 de RON de la inculpatul A., după care l-a lăsat pe inculpatul G. acasă, iar pe inculpatul A.M.A. l-a lăsat în intersecţia din satul Vânători.

Relevantă sub aspectul iniţiativei infracţionale este depoziţia martorului B.A.M., persoană care a fost iniţial contactată de către inculpatul A. care i-a cerut să-l transporte pe el şi pe inculpatul G. în satul Ţipileşti pentru a fura bani de la nişte bătrâni la care inculpatul G. a lucrat, propunere pe care martorul a respins-o întrucât avea maşina stricată. La data de 23 decembrie 2009, în jurul prânzului, la barul din satul Vânători, inculpatul A. i-a cerut martorului să păstreze tăcerea în legătură cu ce i-a spus cu câteva zile în urmă, iar la scurt timp în bar a intrat inculpatul G., agitat, şi i-a spus inculpatului G. că „baba a murit".

Despre atitudinea celor doi inculpaţi relatează şi martora V.A.N. persoană care la data de 23 decembrie 2009 i-a văzut pe cei doi inculpaţi în barul R. din satul Vânători consumând băuturi alcoolice cu mai mulţi tineri, inculpatul G.V. fiind cel care făcea cinste.

După ce a ajuns în stare de ebrietate, inculpatul G., speriat şi disperat, îşi manifesta regretul pentru ceva ce se întâmplase anterior, spunându-şi sieşi „ce am făcut?", timp în care coinculpatul A. încerca să-l liniştească.

Martorul I.F.C., care lucra în bar în ziua de 23 decembrie 2009 a sesizat că inculpatul G.V. cheltuieşte sume mari de bani pentru băuturi alcoolice scumpe, peste posibilităţile sale materiale făcând cinste tinerilor din bar, iar în momentul când a scos banii să plătească, martorul a văzut că inculpatul avea asupra sa mai multe bancnote de 100 RON.

Martorul Ş.I. a declarat că la data de 22 decembrie 2009 inculpatul A. i-a solicitat să meargă cu el şi cu inculpatul G. în localitatea Ţipileşti, de unde urmau să recupereze o sumă de bani de la nişte persoane, propunere pe care martorul a declinat-o, însă în aceeaşi seară, în jurul orelor 24,00, inculpatul A. a venit la domiciliul martorului şi i-a cerut un cuţit, spunându-i că are de tăiat ceva.

După câteva minute inculpatul a revenit în locuinţa martorului şi i-a restituit cuţitul, astfel că susţinerile inculpatului A.M.A. privitoare la faptul că i-a dat coinculpatului G.V. un cuţit pe care acesta l-a ascuns în mânecă, nu se verifică.

Este evident că iniţial, despre situaţia celor două părţi vătămate care locuiau singure şi obişnuiau să aibă bani în casă, a aflat inculpatul G.V. care a efectuat lucrări de la domiciliul acestora, iar ulterior i-a relatat şi prietenului său cel mai bun, inculpatul A.M.A. aceste aspecte, astfel că rezoluţia infracţională este posibil să aparţină ambilor inculpaţi, care au stabilit modalitatea în care vor acţiona.

Cât priveşte participarea inculpaţilor în activitatea infracţională esenţială este declaraţia părţii vătămate B.I. care susţine că ambii inculpaţi au exercitat acte de violenţă asupra sa şi a soţiei sale, coroborată cu concluziile certificatului medico-legal de necropsie care relevă un traumatism cranio-facial leziune care presupune o acţiune violentă de mare intensitate.

Coroborând elementele probatorii analizate mai sus, instanţa a constatat că vinovăţia inculpaţilor a fost pe deplin dovedită, însă speţa comportă un examen aparte din punct de vedere al calificării juridice a faptelor.

În discuţie fiind săvârşirea faptei faţă de două persoane, care au fost deposedate de bani prin exercitarea de acte de violenţe, una dintre victime decedând la scurt timp ca urmare loviturilor primite, evident că încadrarea juridică a faptelor astfel cum au fost descrise în actul de inculpare implică două infracţiuni de tâlhărie, una calificată, prevederilor de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), alin. (2¹) lit. a), c) C. pen., parte vătămată fiind B.I., şi una urmată de moartea victimei, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) alin. (2¹) lit. a), c) C. pen. raportat la art. 211 alin. (3) C. pen., victimă fiind B.C.

În consecinţă, reţinând că potrivit art. 317 C. proc. pen. judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei, iar în cuprinsul rechizitoriului a fost descrisă aceeaşi situaţie de fapt ca şi cea conturată de cercetarea judecătorească desfăşurată în cauză, instanţa a constatat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor, angajarea răspunderii penale a inculpaţilor urmând să fie antrenată pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie aflate în concurs real.

Pentru aceste considerente, nejustificată apare solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptelor comise de inc. A.M.A., din infracţiunea de tâlhărie, în infracţiunea de tăinuire, care constă în primirea, dobândirea unui bun, cunoscând că provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material, întrucât implicarea sa în activitatea de deposedare a victimelor prin exercitarea de violenţe a fost pe deplin dovedită.

În drept, faptele inculpaţilor G.V. şi A.M.A., care în timpul nopţii, unul dintre ei având pe cap o cagulă, a pătruns în locuinţa părţilor vătămate solicitându-le banii, sens în care au exercitat acte de violenţă asupra părţilor vătămate, victima B.C. decedând la scurt timp datorită loviturilor aplicate, inculpaţii deposedând victimele de suma de 500 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. (1¹), alin. (2) lit. a), c) C. pen. şi tâlhărie urmată de moartea victimei, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) alin. (2¹) lit. a), c) C. proc. pen., raportat la art. 211 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Chiar dacă partea vătămată B.I. nu şi-a mai scos certificat medico-legal, exercitarea actelor de violenţă a fost dovedită, declaraţia acestuia coroborându-se cu declaraţiile martorilor B.A., B.C. şi B.D.S., şi cu declaraţia inculpatului G.V. care recunoaşte că i-a aplicat acesteia două trei palme, în cauză conturându-se şi modalitatea alternativă de realizare a activităţii secundare a infracţiunii de tâlhărie, respectiv întrebuinţarea de ameninţări la adresa victimelor.

Moartea victimei B.C. este imputabilă pe baza praeterintenţiei, inculpaţii acţionând cu intenţia de a deposeda victima de bani prin exercitarea de violenţe rezultatul mai grav fiind produs din culpă. Inculpaţii au săvârşit cele două infracţiuni de tâlhărie în condiţii de concurs real prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., mai înainte de a fi condamnaţi definitiv pentru vreuna dintre ele.

În baza textelor de lege mai sus arătate inculpaţii au fost condamnaţi, la individualizarea pedepselor fiind avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi dispoziţiilor art. 52 C. pen., relative la scopul pedepsei, cu referire la: dispoziţiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială, la împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele, la urmările grave şi ireversibile produse, precum şi de gradul de pericol social concret al faptelor.

Funcţiile pedepsei, respectiv mijloacele prin care aceasta realizează scopurile preventive - general şi special -, privesc modul în care ar trebui să fie concepută pedeapsa pentru a determina pe destinatarul normei penale în colectiv, ca şi pe individul care a comis o faptă ilicit, concretă, să satisfacă scopul legii penale de a nu mai comite infracţiuni şi de a păstra intacte valorile sociale fundamentale, implicit condiţiile esenţiale de existenţă a societăţii.

Individualizarea sancţiunii trebuie să respecte principiul proporţionalităţii pedepsei cu natura şi gradul de pericol al faptei săvârşite, avându-se în vedere drepturile şi libertăţile fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost vătămate prin comiterea infracţiunii.

În principal, s-a ţinut cont de circumstanţele reale şi personale, vârsta părţilor implicate, urmările ireversibile produse în cazul victimei B.C., precum şi cele vătămătoare produse părţii vătămate B.I., lipsa antecedentelor penale şi atitudinea procesuală oscilantă a inculpaţilor, menită să îngreuneze aflarea adevărului.

În considerarea celor ce preced, s-a aplicat inculpaţilor G.V. şi A.M.A. câte o pedeapsă orientată la limita minimă specială, aplicând dispoziţiile art. 33 lit. a), 34 C. pen. relative la concursul de infracţiuni.

În baza art. 211 alin. 3, teza finală, C. pen., din aceleaşi raţiuni, care impun o sancţionare efectivă, complementară răspunderii penale, s-a aplicat inculpaţilor şi pedeapsa obligatorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o perioadă rezonabilă, de câte 5 ani.

În temeiul art. 71 alin. (3) C. pen. şi în lumina Deciziei nr. LXXIV din 05 noiembrie 2007, pronunţată deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în recurs în interesul legii, s-a aplicat inculpaţilor şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II.a şi b), C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. S-a avut în vedere că, raportat la gravitatea faptelor comise, inculpaţii au devenit nedemni să îşi exercite drepturile electorale şi civile.

Constatând că temeiurile care au stat la baza luării şi ulterior a menţinerii măsurii de arest preventiv a inculpaţilor nu s-au modificat în nici un fel, ci, din contră s-au consolidat, mai ales că s-a dispus condamnarea lor, instanţa a dat eficienţă dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen. şi a menţinut această măsură.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele rezultante ce au fost aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 25 decembrie 2009 la zi.

Cât priveşte bricheta tip lanternă aparţinând inculpatului A.M.A., care a fost folosită pentru luminarea locului săvârşirii faptelor, în temeiul dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen. s-a luat măsura de siguranţă a confiscării speciale.

În temeiul dispoziţiilor art. 357 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpaţi şi către partea vătămată a obiectelor vestimentare aflate la Arhiva depozit a Tribunalului Iaşi.

Consecinţă a soluţiilor din latură penală, în cauză sunt întrunite toate elementele necesare angajării răspunderii civile delictuale în condiţiile art. 998 C. civ., coroborat cu art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. De asemenea, sunt întemeiate şi pretenţiile civile ale unităţii sanitare care a fost solicitată pentru efectuarea transportului victimei, ceea ce atrage incidenţa art. 313 din Legea nr. 95/2006.

Cum ambii inculpaţi au achiesat la pretenţiile civile solicitate de partea civilă, aceasta este exonerată de obligaţia de a proba realitatea şi întinderea prejudiciilor de natură materială şi morală invocate, astfel că instanţa a obligat inculpaţii în solidar să despăgubească partea civilă cu sumele pretinse.

În cauză s-au constituit părţi civile Spitalul Clinic de Urgenţe Prof. N. Oblu laşi cu suma de 53,26 RON, Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Ioan Iaşi, cu suma de 323,16 RON şi Serviciul de Ambulanţă cu suma de 322 RON, sume pentru care au fost depuse la dosar acte medicale şi documente justificative.

Conform dispoziţiilor art. 313 alin. (1) din „Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii", astfel cum au fost modificate şi completate prin OUG nr. 72/2006, „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată".

Date fiind aceste dispoziţii legale, sumele reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată victimei şi a transportului acesteia la spital sunt justificate, astfel că au fost admise acţiunile civile formulate de părţile civile şi inculpaţii au fost obligaţi la plata despăgubirilor civile.

În temeiul dispoziţiilor art. 193 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către partea vătămată, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosar, respectiv factură fiscală şi chitanţă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen inculpaţii G.V. şi A.M.A., invocând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii.

Motivându-şi apelul, inculpatul G.V. a susţinut că regretă foarte mult faptele comise, că la momentul săvârşirii acesteia era în stare de ebrietate, că mama sa este grav bolnavă şi nu are cine să o îngrijească.

A solicitat reaprecierea materialului probator administrat, admiterea apelului promovat, desfiinţarea sentinţei pronunţate în latură penală şi reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

Apărătorul inculpatului G.V. a mai subliniat că dorinţa celor doi făptuitori a fost aceea de a face rost de bani şi nu de a omorî victima; el nu a avut cunoştinţă de această faptă şi nu a aplicat lovituri directe numitei B.C.

Faţă de actele în circumstanţiere depuse la dosar, de conţinutul caracterizărilor întocmite de cei care ii cunosc, de lipsa antecedentelor penale şi de regretul manifestat s-a solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

În motivarea apelului promovat, inculpatul A.M.A. a susţinut că iniţiativa săvârşirii faptelor a avut-o inculpatul G.V. care lucrase la părţile vătămate, cunoştea posibilităţile financiare ale acestora, precum şi amplasamentul imobiliar. A mai precizat inculpatul A.M.A. că inculpatul G.V. afirmase faţă de el că ar avea de primit o sumă de bani de la părţile vătămate, pentru munca depusă şi că acesta a fost scopul deplasării.

Inculpatul apelant a invocat lipsa antecedentelor penale, poziţia procesuală corectă şi a solicitat admiterea apelului promovat şi reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

Apărătorul inculpatului a solicitat a se da eficienţă dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., faţă de clientul său, dată fiind poziţia procesuală corectă şi de recunoaştere integrală a faptelor reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu.

Prin Decizia penală nr. 139 din 13 septembrie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii A.M.A. şi G.V., împotriva Sentinţei penale nr. 50 din 25 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. 5194/99/2010, sentinţă pe care a menţinut-o.

A menţinut starea de arest a inculpaţilor A.M.A. şi G.V. şi a dedus arestarea preventivă de la 25 ianuarie 2011 la 13 septembrie 2011.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul A.M.A.

La termenul din 08 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat în examinare verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului A.M.A., iar acesta, în şedinţă publică, a declarat că retrage recursul declarat în cauză, cu termen de judecată la 17 ianuarie 2012.

În consecinţă, Înalta Curte, în raport de manifestarea de voinţă a recurentului inculpat şi de dispoziţiile art. 385⁴ C. proc. pen. şi art. 369 C. proc. pen., va lua act de cererea de retragere a recursului declarat de inculpatul A.M.A. împotriva Deciziei penale nr. 139 din 13 septembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi.

În baza art. 192 alin. (2) raportat la art. 189 C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul A.M.A. împotriva Deciziei penale nr. 139 din 13 septembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2011.

Procesat de GGC - LM

← ICCJ. Decizia nr. 3962/2011. Penal. Rejudecarea după extrădare...		ICCJ. Decizia nr. 4004/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3970/2011. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3970/2011. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs