ICCJ. Decizia nr. 407/2011. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 407/2011
Dosar nr. 2024/116/2010
Şedinţa publică din 4 februarie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Tribunalul Călăraşi, secţia penală prin Sentinţa penală nr. 67/F din 12 august 2010 a respins cererea părţii civile de schimbare a încadrării juridici din infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen.
În baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) l-a condamnat pe inculpatul P.D. (fiul lui D. şi al S., născut la 20 ianuarie 1971 în municipiul Călăraşi) la 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsă durata prevenţiei de la 13 ianuarie 2010 la zi.
A luat act că Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca Bucureşti şi partea vătămată P.I. nu au formulat pretenţii civile în cauză.
A fost obligat inculpatul la 1.500 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut pe baza probelor administrate că în ziua de 11 decembrie 2009 inculpatul P.D. s-a întâlnit şi a consumat băuturi alcoolice cu victima C.C. (tatăl fostei sale soţii P.I.). Cei doi au convenit să se întâlnească în jurul orelor 16,00 în barul Sing-Sing Călăraşi, întrucât P.I., aflată în străinătate urma să sune la telefon. La ora stabilită inculpatul şi victima s-au întâlnit la bar iar la un moment dat în timp ce discutau şi consumau băuturi inculpatul a fost sunat de o altă fostă soţie - martora D.F. care şi ea i-a cerut să se întâlnească urgent, pentru a discuta nişte probleme. La cererea inculpatului martora a acceptat să se deplaseze la barul Sing-Sing unde după puţin timp foştii soţi şi-au manifestat dorinţa de a întreţine relaţii sexuale şi pentru că nu aveau locuinţă, victima s-a oferit să le pună apartamentul la dispoziţie.
În jurul orelor 17,30 cei trei au părăsit localul şi s-au îndreptat spre apartamentul victimei C.C. situat la etajul IV al unui bloc din apropiere. Victima şi martora au urcat pe scări, iar inculpatul a rămas la parter pentru nevoi fiziologice după care a plecat în urma celor doi.
În timp ce urca pe scări, inculpatul a auzit-o pe martoră ţipând şi când i-a ajuns pe cei doi între inculpat şi victimă s-a iscat un conflict în cursul căruia inculpatul a lovit victima cu pumnii şi picioarele după care însoţit de martoră a fugit de la locul faptei.
Alertaţi de zgomote, vecinii au ieşit pe scara blocului, au găsit victima în stare de inconştienţă şi au anunţat salvarea şi poliţia.
Transportată la Spitalul Judeţean Călăraşi şi de acolo de urgenţă la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca Bucureşti - cu diagnostic traumatism cranio-facial sever, comă gradul III, victima a rămas în comă profundă până în 2 ianuarie 2010 când a decedat.
După comiterea faptei inculpatul a părăsit localitatea iar după ce la 21 decembrie 2009 a fost citat pentru a fi audiat a părăsit ţara la 20 decembrie 2009, revenind şi prezentându-se la parchet la data de 13 ianuarie 2010.
Potrivit raportului de necropsie - moartea a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecutivă unui traumatism cranio-facial cu fractură cominutivă cu deplasare de piramidă nazală, complicat în evoluţie cu bronhopneumonie.
Împotriva sentinţei a declarat apel, în termenul legal, inculpatul care a criticat-o ca nelegală şi netemeinică susţinând că în mod greşit prima instanţă nu a luat în considerare reţinerea circumstanţei legală a scuzei provocării, precum şi conduita anterioară bună plus relaţiile bune cu victima.
Prin Decizia nr. 205/A din 7 octombrie 2010 pronunţată de Secţia I penală a Curţii de Apel Bucureşti apelul a fost respins ca nefondat.
Nemulţumit şi de această hotărâre, inculpatul a atacat-o cu recurs.
Prin apărător a criticat Decizia şi sentinţa ca fiind nelegale şi netemeinice şi a solicitat casarea lor, schimbarea încadrării juridice prin reţinerea circumstanţei atenuante legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi reducerea pedepsei, cazuri de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Verificând hotărârile prin prisma motivelor de recurs Înalta Curte constată că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă, au dat încadrarea juridică legală şi au aplicat o pedeapsă în măsură să realizeze scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Motivul de recurs privind aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., a constituit obiectul apărării făcută în faţa tribunalului şi mai apoi critică de netemeinicie în faţa instanţei de apel.
Din ansamblul probelor administrate rezultă că inculpatul trăia în promiscuitate, nu avea loc de muncă, nu avea locuinţă proprie, iar cele întâmplate în ziua de 11 decembrie 2009 ilustrează perfect dispreţul faţă de regulile morale, de regulile de convieţuire şi respect faţă de viaţa semenilor.
Inculpatul este o persoană obişnuită cu viaţa de penitenciar şi este un tip violent, comportare pe care a avut-o şi în ziua de 11 decembrie 2009, astfel că nu poate fi primită apărarea sa că a fost tulburat de comportarea necorespunzătoare a fostului socru care i-a propus martorei să întreţină relaţii sexuale cu el.
Din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a mai fost condamnat la 6 ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de loviri cauzatoare de moarte, a mai avut o condamnare de 3 luni pentru vătămare corporală din culpă, a fost trimis în judecată şi pentru o infracţiune de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. - faptă pentru care s-a împăcat cu partea vătămată în cursul judecăţii.
Rezultă din cele de mai sus că nici motivul de casare privind greşita individualizare a pedepsei nu este fondat.
Faţă de cele arătate Înalta Curte urmează ca în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul ca nefondat.
În baza art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va fi dedusă prevenţia de la 13 ianuarie 2010 la data deciziei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva Deciziei penale nr. 205/A din 7 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 ianuarie 2010 la 4 februarie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4004/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 410/2011. Penal → |
|---|
