ICCJ. Decizia nr. 3962/2011. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 3962/2011
Dosar nr.3280/113/2010
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2011
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 80/2011, Tribunalul Brăila, în baza art. 5221 C. proc. pen. în referire la art. 405-406 C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată cererea petentului-condamnat L.G. de rejudecare a cauzei penale ce a constituit obiectul Dosarului nr. 637/P/2006.
A menţinut sentinţa penală nr. 374 din 17 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 637/P/2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a avut în vedere următoarele: prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 3280/113/2010, petentul-condamnat L.G. a solicitat rejudecarea cauzei penale ce a făcut obiectul Dosarului nr. 637/P/2006 al Tribunalul Brăila, în conformitate cu dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen.
În motivarea cererii petentul-condamnat a arătat că întruneşte condiţiile prevăzute de art. 5221 C. proc. pen. pentru admiterea cererii deoarece a fost judecat şi condamnat în lipsă iar pentru punerea în executare a mandatului de executare a pedepsei a fost extrădat din Spania.
La termenul de judecată din data de 08 octombrie 2010 prima instanţă a admis în principiu cererea de rejudecare a cauzei penale, avându-se în vedere că petentul-condamnat L.G. nu a fost prezent la nici un termen de judecată, fiind judecat şi condamnat în lipsă şi chiar dacă a cunoscut că este cercetat penal şi a părăsit teritoriul ţării cu intenţia de a se sustrage urmăririi penale şi judecăţii, nu devin inaplicabile dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen., în cauză.
În rejudecarea cauzei, instanţa a procedat la audierea inculpatului L.G. şi la reaudierea martorilor cauzei: I.I., L.M., R.D. şi T.A. Potrivit dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. instanţa a dat citire declaraţiilor martorilor A.V., B.G. şi G.P. care nu au putut fi audiaţi fiind plecaţi în străinătate, fără a se cunoaşte adresa unde locuiesc şi data revenirii în ţară.
Din examinarea actelor şi lucrărilor aflate la dosar şi a probelor administrate în cauză prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 374 din 17 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 637/P/2006, definitivă la data de 01 noiembrie 2006 prin neapelare s-au hotărât următoarele:
În baza dispoziţiilor art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) s-a dispus condamnarea inculpatului L.G. la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Potrivit dispoziţiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
Au fost admise în parte pretenţiile civile formulate în cauză de partea civilă S.G. şi potrivit dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., art. 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. în referire la art. 998 C. civ. inculpatul L.G. a fost obligat să plătească părţii civile suma de 2500 RON cu titlul de daune morale şi suma de 500 RON cu titlu de daune materiale respectiv cheltuieli de înmormântare a victimei.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Brăila a reţinut următoarele:
Victima S.V. a convieţuit aproximativ 5 ani cu martora A.V. şi au locuit împreună în apartamentul acesteia situat în comuna B. jud. Brăila.
Între părţi au avut loc numeroase neînţelegeri, având în vedere că victima avea un comportament agresiv.
În noaptea de 18 din 19 septembrie 2005, martora A.V. s-a întâlnit la o terasă cafe-bar din apropierea blocului său, cu verişoara sa B.G. şi doi prieteni – L.G. şi R.D. Între orele 2300 şi 200 au consumat bere, cafea iar în jurul orelor 200, toţi patru s-au retras în apartamentul martorei A.V.
În acelaşi cafe-bar s-a aflat şi victima S.V. care a consumat bere. Pe la orele 315, victima a urcat în locuinţa concubinei şi i-a dat actul de identitate pe care i-l luase în cursul serii din locuinţă. A observat în casă prezenţa celor doi bărbaţi necunoscuţi dar s-a retras fără a genera vreun incident.
Pe la orele 930 victima a revenit la uşa locuinţei şi pentru a discuta împreună, A.V. a invitat-o în casă. În hol au început să se certe şi ajunşi în bucătărie victima şi-a lovit concubina şi a strâns-o de gât, ameninţând-o că o omoară. La auzul ţipetelor, din sufragerie a intrat în bucătărie inculpatul L.G., care a aplicat o lovitură cu pumnul în cap (zona temporală stânga) victimei, aceasta s-a izbit cu capul de perete iar urmarea loviturii primite s-a prăbuşit, alunecând pe perete.
Pentru aplanarea conflictului, în bucătărie au venit şi martorii B.G. şi R.D., l-au luat de braţ pe inculpatul L.G. şi l-au scos din bucătărie, pentru a evita lovirea repetată a victimei.
Anterior conflictului, respectiv pe la orele 830, inculpatul l-a sunat prin telefonul mobil pe martorul T.A. căruia îi ceruse să vină cu maşina şi să îi ducă acasă la Brăila. Când a urcat în apartament, martorul T.A. a văzut victima căzută pe ciment în bucătărie, iar martorul R.D., pentru a ajuta victima, a frecţionat-o şi udat-o cu apă. Martorii au lăsat victima inconştientă, căzută pe podea în bucătărie şi au plecat toţi la dispensarul din comuna B., iar apoi la spitalul din oraşul însurăţei, anunţând salvarea de la Brăila.
Inculpatul şi martorii s-au întors în comuna B. unde a sosit salvarea, iar în locuinţă au urcat A.V., B.G. şi personalul medical. Inculpatul şi martorii R.D. şi T.A. au plecat la Brăila cu maşina celui din urmă.
Personalul salvării a constatat că S.V. era decedat şi în aceste împrejurări a fost sesizată poliţia.
Din probele administrate a rezultat că victima a fost lovită cu pumnul ori palma în cap - în zona tâmplă - ureche dreapta, o singură dată de către inculpatul L.G. Urmare loviturii victima a fost izbită cu capul de perete şi s-a prăbuşit lovindu-se cu capul de pardoseala din beton a bucătăriei, alunecând pe lângă perete.
În cursul aceleiaşi zile, la scurt timp după constatarea decesului, inculpatul a cerut relaţii prin telefon, prietenei sale, martora A.V., întrebând-o ce anume a declarat, pentru ca în final, să o ameninţe cu moartea.
Timp de câteva zile a manifestat acelaşi interes faţă de cercetări şi a perseverat în ameninţările cu moartea adresate telefonic martorei A.V.
Din raportul de constatare medico-legală la autopsie a rezultat că moartea victimei S.V. a fost violentă. Aceasta s-a datorat hemoragiei meningee bazale şi hematomului peritroncular cu invadare ventriculară, consecinţele unui traumatism cranio-facial minor cu mică plagă contuză pericraniană şi contuzii facio-cervicale multiple survenite la o persoană cu malformaţie a vaselor de la baza creierului (cu mare probabilitate anevrism vascular congenital), intoxicaţie acută etilică şi hepatită cronică.
Leziunile constatate au fost produse prin lovire activă repetată cu corp dur (posibil palmă, pumn ori picior) şi izbire de corpuri dure. Între leziunile traumatice şi moarte extinsă raport de cauzalitate directă, condiţionată. Sângele recoltat de la cadavru conţine 2 gr. ‰ alcool.
În cauză s-a constituit parte civilă numita S.G., mama victimei care a solicitat despăgubiri în valoare de 2.500 RON, iar la instanţă 10.000 RON.
Situaţia de fapt reţinută de instanţă a fost dovedită cu: procesul verbal de consemnare a plângerii, nota de sesizare, raportul de constatare medico-legală autopsie privind pe victima S.V., procesele-verbale de cercetare la faţa locului şi planşa foto, declaraţiile martorilor G.P., R.D., L.M., B.G., A.V., T.A., declaraţia părţii civile S.G., procesul verbal de identificare a victimei, copia livretului militar, nota de concluzii preliminare deces, procesul verbal de identificare a inculpatului şi fişa personală evidenţă persoană urmărită, mandat de arestare preventivă din 11 aprilie 2006, procesele-verbale de căutare a inculpatului emise de Poliţia Municipiului Brăila.
Instanţa a reţinut că fapta inculpatului L.G. de a aplica mai multe lovituri cu un corp dur victimei S.V. aflată în stare avansată de ebrietate (2 gr. ‰ alcoolemie) suferind de intoxicaţie acută etilică şi hepatită cronică, lovind-o cu capul de perete, în cadrul unui conflict spontan şi producându-i astfel leziuni traumatice care au condus la moartea acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei s-a avut în vedere, conform dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât pericolul deosebit al faptei comise, rezultatul produs, respectiv decesul unei persoane, cât şi starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) aplicată inculpatului, în raport de o pedeapsă de 4 ani şi 10 luni închisoare la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 242 din 26 ianuarie 1998 a Judecătoriei Brăila.
Conform fişei de cazier, a fost arestat la 26 noiembrie 1997 şi liberat condiţionat la 14 august 2000, cu un rest rămas neexecutat de 619 zile închisoare.
De asemenea, inculpatul are 34 ani, fără ocupaţie, s-a sustras urmăririi penale şi judecăţii şi are studii primare.
Tribunalul a aplicat inculpatului L.G. o pedeapsă privativă de libertate, într-un cuantum prevăzut de legea penală, iar în temeiul art. 71 C. pen. s-a stabilit ca pe durata executării pedepsei principale să execute pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
Referitor la latura civilă a cauzei, partea vătămată S.G., mama părţii vătămate s-a constituit parte civilă la urmărirea penală cu suma de 2.500 RON reprezentând cheltuieli cu înmormântarea fiului său. A mai precizat în declaraţia dată la urmărirea penală că fiul său nu avea ocupaţie şi uneori presta diferite servicii la care era solicitat de consăteni, consuma băuturi alcoolice, o dată s-a automutilat, nu a avut familie, soţie sau copii.
La instanţă a declarat că solicită 5.000 RON cheltuieli de înmormântare şi 5.000 RON daune morale ocazionate cu decesul fiului său.
Instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., orice faptă a omului săvârşită cu intenţie sau prin neglijenţă ori prin imprudenţă, care a cauzat altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara. Obligaţia răspunderii civile delictuale nu este condiţionată de alte împrejurări în afara producerii unui prejudiciu, care, în speţă, trebuie dovedit.
Aşa fiind, Tribunalul a reţinut că cererea părţii civile privind acordarea daunelor morale este justificată, având în vedere că este mama victimei şi a dispus acordarea de daune morale într-un cuantum rezonabil, având în vedere modalitatea comiterii faptei, persoana victimei şi a inculpatului, situaţia lor materială şi faptul că limitele în care se acordă acestea nu pot duce la o îmbogăţire fără justă cauză.
Prin cererea formulată, petentul-condamnat L.G. a solicitat rejudecarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 5221 C. proc. pen., admisă în principiu de instanţă.
În urma readministrării probelor şi audierii inculpatului, instanţa a apreciat că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond este corectă, încadrarea juridică dată faptei săvârşită de inculpat legală, iar soluţia dispusă temeinică şi legală.
La individualizarea judiciară a pedepsei în mod corect s-a reţinut că inculpatul s-a sustras urmăririi penale şi judecăţii şi la momentul comiterii faptei se afla în stare de recidivă postexecutorie în raport de pedeapsa de 4 ani şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 242 din 26 ianuarie 1998 a Judecătoriei Brăila, instanţa făcând aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Faţă de considerentele expuse, instanţa de rejudecare a apreciat că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond este cea corectă iar soluţia dispusă legală şi temeinică motiv pentru care nu s-a impus reformarea hotărârii, cererea petentului-condamnat nefiind întemeiată, respinsă ca atare.
Împotriva sentinţei Tribunalului Brăila a declarat apel inculpatul L.G., criticând hotărârea pentru nelegalitate, întrucât a săvârşit infracţiunea în stare de provocare solicitând reţinerea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, atitudinea victimei în locuinţa numitei A.V. provocându-i o stare de tulburare sub stăpânirea căreia a comis fapta. Totodată, a susţinut că nu este vinovat de fapta pentru care s-a dispus condamnarea sa, fiind posibil ca decesul victimei să se datoreze unor lovituri primite anterior de la fratele său.
Prin Decizia penală nr. 178/A din 21 iulie 2011, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat apelul declarat.
S-a reţinut în esenţă că instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică, pe baza unei complete şi judicioase analize a materialului probator administrat în cauză.
Din probe a rezultat că victima a fost lovită cu pumnul ori palma în cap - în zona tâmplă - ureche dreapta, o singură dată de către inculpatul L.G. Urmare loviturii, victima a fost izbită cu capul de perete şi s-a prăbuşit lovindu-se cu capul de pardoseală din beton a bucătăriei, alunecând pe lângă perete.
S-a constatat că acţiunea victimei de a-şi ameninţa concubina că o omoară în condiţiile în care era într-o stare avansată stare de ebrietate, nu a avut asupra inculpatului o influenţă care să-i determine o temere deosebită.
Circumstanţa atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen. presupune existenţa unei puternice stări de tulburare sau emoţie generală de conduita agresivă a părţii vătămate aşa încât activitatea infracţională să apară ca o consecinţă a acestei comportări. Dacă nu s-a produs o asemenea stare sufletească, acţiunii victimei nu i se poate recunoaşte caracterul de act provocator în sensul art. 73 lit. b) C. pen. ea rămânând o simplă împrejurare de fapt, o simplă circumstanţă de săvârşire a infracţiunii.
Astfel, intervenţia inculpatului pentru aplanarea conflictului în bucătărie, în condiţiile în care victima era în stare avansată de ebrietate, nu a justificat lovirea puternică a victimei cu pumnul în cap ceea ce a determinat izbirea cu capul de perete şi pe cale de consecinţă, decesul acesteia aşa încât nu se poate reţine scuza provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea inculpatului.
De asemenea, nu se poate reţine nici motivul de apel invocat de inculpat în sensul că este posibil ca decesul victimei să se fi datorat unor leziuni anterioare, având în vedere concluziile certificatului medico-legal din care a rezultat că leziunile au fost produse prin lovire activă cu corp dur, posibil palmă şi pumn, şi cu mare probabilitate izbire de corpuri dure între aceste leziuni şi deces existând raport de cauzalitate.
Aceeaşi concluzie a rezultat şi din analiza declaraţiilor martorilor din care a reieşit că inculpatul a aplicat o lovitură cu pumnul în cap victimei care s-a izbit cu capul de perete şi ca urmare a loviturii primite a căzut la pământ, inconştientă, conform declaraţiei martorului R.D. iar ulterior personalul de la Salvare chemat la faţa locului faptei a constatat decesul victimei. A rezultat o legătură directă de cauzalitate între fapta inculpatului de lovire a victimei cu pumnul în cap şi decesul acesteia fiind exclusă posibilitatea ca decesul să se datoreze unor leziuni anterioare.
S-a constatat că instanţa de fond pe baza analizei probelor administrate în cauză în mod judicios a apreciat săvârşirea faptei cu vinovăţie de către inculpat şi a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.
De asemenea, instanţa de fond a realizat o judicioasă operaţiune de individualizare a pedepsei şi a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social al faptei reţinute în sarcina inculpatului care a dus la decesul unei persoane dar şi persoana inculpatului, recidivist săvârşind fapta dedusă judecăţii în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Împotriva deciziei penale nr. 178/A din 21 iulie 2011 a Curţii de Apel Galaţi a declarat recurs inculpatul L.G., invocând cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
În motivare, a susţinut că instanţa a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, întrucât nu există nicio probă că a săvârşit infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte iar din acest motiv se impune achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Moartea victimei a survenit urmarea loviturilor aplicate de către o altă persoană cu câteva zile anterior datei de 19 septembrie 2005, iar pe de altă parte se impune a fi reţinută în favoarea sa circumstanţa atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., dată fiind conduita agresivă anterioară a victimei care i-a pricinuit o puternică tulburare, sub stăpânirea căreia a comis fapta.
Examinând motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul inculpatului L.G. este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. este incident dacă s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Eroarea de fapt există atunci când situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată este contrară probelor dosarului. Prin urmare, există o eroare de fapt, dacă prin hotărârea atacată instanţa a reţinut o anumită situaţie de fapt pe baza probelor administrate în cauză, dar din probele administrate rezultă o altă situaţie de fapt. Eroarea de fapt există şi atunci când situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată nu este confirmată de probe şi nu priveşte dreptul de apreciere a probelor, ci discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine. Pentru a constitui motiv de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, esenţială, în sensul că a influenţat soluţia pronunţată în cauză şi a avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
În cauză, nu este incident cazul de casare prev. de dispoz. art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., invocat de apărare, întrucât nu ne aflăm în ipoteza unei situaţii de fapt stabilite contrar probelor dosarului.
În urma analizării materialului probator administrat în cauză, instanţele de fond şi apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, o justă încadrare a faptei inculpatului L.G., constatând că vinovăţia acestuia a fost dovedită şi întrunite condiţiile legale pentru răspunderea penală a inculpatului pentru comiterea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.
Acţiunea infracţională a inculpatului a fost dovedită cu probe certe de vinovăţie, în acest sens fiind avute în vedere, procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşele fotografice aferente, raportul medico - legal de necropsie nr. 167/A din 6 octombrie 2005, coroborate cu depoziţiile martorilor R.D., B.G., A.V., T.A., G.P., I.I. inclusiv cu relatările inculpatului făcute pe parcursul procesului.
Martora A.V. a văzut momentul când inculpatul L.G. a lovit victima S.V. (aflată în starea avansată de ebrietate) cu palma în zona capului, iar urmarea loviturii primite a căzut cu capul pe cimentul din bucătărie, decedând la scurt timp.
B.G. a relatat că ajungând în bucătărie a văzut victima căzută, care nu mai vorbea şi nici respira şi împreună cu R.D. l-au împiedicat pe inculpat să mai aplice vreo lovitură victimei, salvarea sosită la faţa locului constatând decesul acesteia.
Martorul R.D. confirmă susţinerea martorei B.G., precizând în plus că inculpatul L.G. le-a relatat că a lovit victima la nivelul capului, în maxilar, izbind-o cu capul de perete, aceasta a căzut şi a intrat în comă.
Din procesul verbal de cercetare la faţa locului întocmit la data de 19 septembrie 2005 a reieşit că victima S.V. a fost găsită decedată în locuinţa martorei A.V. iar raportul de constatare medico - legală nr. 167/A/2005 din 6octombrie 2005 a concluzionat că moartea numitului S.V. (în vârstă de 29 ani) s-a datorat hemoragiei meningee bazale şi hematomului peritroncular cu invadare ventriculară, consecinţele unui traumatism cranio-facial minor cu mică plagă contuză pericraniană şi contuzii facio-cervicale multiple survenite la o persoană cu malformaţie a vaselor de la baza creierului (cu mare probabilitate anevrism vascular congenital), intoxicaţie acută etilică şi hepatită cronică. Leziunile constatate au fost produse prin lovire activă repetată cu corp dur (posibil palmă, pumn ori picior) şi izbire de corpuri dure. Între leziunile traumatice şi moarte extinsă raport de cauzalitate directă, condiţionată. Sângele recoltat de la cadavru conţine 2 gr. ‰ alcool.
Coroborând concluziile actului medico - legal cu relatările martorilor A.V., B.G., R.D., a reieşit că, în dimineaţa zilei de 19 septembrie 2005, pe fondul unui conflict spontan ce a avut loc în locuinţa martorei A.V. între aceasta din urmă - fosta concubină a victimei şi victima S.V., inc. L.G. l-a lovit pe S.V., aflat în stare avansată de ebrietate (2 gr. ‰ alcool în sânge) în zona capului, izbindu-l de perete, iar urmare a acţiunii inculpatului acesta a căzut pe plan dur, leziunile traumatice suferite ducând la deces.
Apărarea inculpatului în recurs (reiterată din apel) anume că moartea victimei a survenit urmarea loviturilor aplicate de către o altă persoană cu câteva zile anterior datei de 19 septembrie 2005 nu poate fi reţinută pentru că nu este susţinută de probe.
Martorii amintiţi au relevat că după agresiunea inculpatului, S.V. a intrat în comă, nu a mai vorbit şi nici „respirat", decedând la scurt timp (aproximativ două ore), la dosar neexistând mărturia vreunei persoane care să susţină apărarea inculpatului, cum că o altă persoană a lovit repetat victima anterior agresiunii sale.
Este adevărat că în actul medico - legal se menţionează că traumatismul cranio - facial minor, contuziile facio - cervicale suferite de victimă (produse prin lovire activă repetată cu corp dur - posibil palmă, pumn, picior şi izbire de corpuri dure, care au condus la hemoragia meningee şi hematom peritroncular iar în final la deces) au survenit pe fondul unei malformaţii a vaselor de la baza creierului victimei (cu mare probabilitate anevrism vascular congenital) intoxicaţie acută etilică şi hepatită cronică.
Dar în aceste condiţii legătura de cauzalitate dintre acţiunea de lovire a inculpatului şi rezultatul produs - moartea victimei nu este înlăturată, chiar dacă au existat şi alţi factori contributivi anteriori - cum ar fi o maladie preexistentă a victimei, pentru că fără activitatea făptuitorului, rezultatul nu s-ar fi produs.
Pentru existenţa infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte nu este necesar, sub raport obiectiv ca acţiunea făptuitorului să fi provocat singură moartea victimei, ci este suficient a se constata că între această activitate şi deces există raport de cauzalitate, ceea ce este dovedit în cauză, actul medico - legal concluzionând că între leziunile traumatice suferite de victimă şi moartea acesteia există raport de cauzalitate direct, condiţionat.
Jurisprudenţa instanţei supreme a statuat constant că raportul de cauzalitate există atunci când inculpatul a pricinuit victimei numeroase leziuni care, deşi au avut ca rezultat moartea, nu prezentau gravitate, mijloacele folosite nefiind nici ele apte să producă moartea, care s-a datorat unei maladii grave preexistente, sau în cazul când inculpatul a îmbrâncit victima, iar aceasta căzând şi lovindu-se de un plan dur a încetat din viaţă, chiar dacă la dezechilibrarea ei a contribuit şi starea de ebrietate în care s-a aflat, sau atunci când inculpatul a produs victimei, care a murit un traumatism cranio - cerebral prin proiectarea acesteia cu capul pe asfaltul străzii, chiar dacă în timpul internării ei în spital nu i s-a aplicat un tratament medical adecvat.
Şi în acest caz, inculpatul a produs victimei (aflată într-o stare avansată de ebrietate) leziuni traumatice, pe fondul unor afecţiuni medicale preexistente, prin lovire cu corp dur (palmă), în zona capului, izbind-o de o suprafaţă dură (perete) şi cădere pe plan dur (pardoseala din beton a bucătăriei), ce au condus la deces.
Cât priveşte latura subiectivă a infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, se apreciază a fi îndeplinită, inculpatul acţionând cu intenţia de a lovi victima, urmarea mai gravă produsă - moartea, fiindu-i imputabilă pe baza culpei.
În conformitate cu prevederile art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
În cauză nu a existat nicio acţiune de provocare din partea victimei, nefiind dovedită o astfel de acţiune şi care să-i fi pricinuit inculpatului o stare de puternică tulburare sau emoţie, sub stăpânirea căreia a comis infracţiunea.
Martor ocular la agresiunea inculpatului asupra victimei din dimineaţa zilei de 19 septembrie 2005 a fost numai A.V. - concubina victimei timp de 5 ani, ceilalţi martori relatând momente ulterioare incidentului - iar aceasta a declarat că în noaptea de 18 din 19 septembrie 2005 împreună cu B.G., R.D. şi inc. L.G. au petrecut la o terasă, în acelaşi local aflându-se şi victima care a observat-o. În jurul orelor 4 dimineaţa cei patru au urcat în apartamentul său, iar la scurt timp a apărut şi victima şi observând în casă prezenţa celor doi bărbaţi, a plecat fără a genera vreun conflict. S.V. a revenit în locuinţa sa în dimineaţa zilei de 19 septembrie 2005, într-o stare avansată de ebrietate, a început să o ameninţe şi pălmuiască, conflictul dintre cei doi foşti concubini derulându-se în bucătăria apartamentului său. A început să ţipe şi alertat, inc. L.G. care se afla cu B.G. şi R.D. într-o altă cameră, a venit în bucătărie. În continuare, arată martora, în momentul în care L.G. a ajuns, victima"îi dăduse drumul", ea aflându-se la o distanţă de aproximativ 1 metru de fostul concubin S.V., iar inculpatul fără a-i adresa vreun cuvânt a început să-l lovească.
Provocarea presupune anumite acţiuni din partea victimei anterioare comiterii infracţiunii de către inculpat ce se pot realiza fie prin violenţe fizice (loviri, vătămări), ameninţare, insultă care îi determină inculpatului o puternică tulburare sau emoţie, sub stăpânirea căreia săvârşeşte infracţiunea.
Or, în cauza dedusă judecăţii, inculpatul nu a asistat la lovirea şi ameninţarea martorei A.V. de către victimă, nu a surprins-o pe aceasta din urmă lovind martora, ci doar alertat de ţipetele martorei a venit în bucătărie şi a început să lovească victima, fără să mai aştepte şi alte explicaţii.
Prin urmare, acţiunile anterioare ale victimei la care inculpatul nu a fost prezent şi nici nu a luat la cunoştinţă imediat despre acestea, pentru că a şi început să o lovească, nu au fost de natură să-i creeze o puternică tulburare sau emoţie, iar în această stare să săvârşească fapta. Faptul că inculpatul a auzit ţipetele martorei, posibil să-i fi creat o anume tulburare sau emoţie, dar aceasta nu a fost una puternică, în sensul prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., care să-i fi produs o asemenea surescitare nervoasă încât să-i răpească posibilitatea de control asupra acţiunilor sale, cu atât mai mult cu cât victima era într-o stare avansată de ebrietate, neînarmată şi singură, neînsoţită de vreo altă persoană.
Concluzionând, a fost dovedită vinovăţia inculpatului L.G. în comiterea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte asupra victimei S.V., nefiind incidente prevederile art. 73 lit. b) C. pen. şi constatând că Decizia atacată este legală şi temeinică, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L.G. împotriva deciziei penale nr. 178/A din 21 iulie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, iar în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul L.G. împotriva deciziei penale nr. l78/A din 21 iulie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 392/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3970/2011. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
