ICCJ. Decizia nr. 3977/2011. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3977 /20 12
Dosar nr. 1881/59/2011
Şedinţa publică din 3 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 278/R din 16 februarie 2012 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul C.S. împotriva deciziei penale nr. 1255 din 17 august 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 2853/30/2011 şi l-a obligat la cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotăra astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut, în esenţă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2179 din 08 noiembrie 2010 Judecătoria Timişoara a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petenţii C.S. şi C.M., împotriva referatului din 13 septembrie 2010, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara în Dosar nr. 105/VIII/1/2010.
S-a reţinut ca, prin ordonanţa din 14 septembrie 2010 dată în Dosarul nr. 2151/II/2/2010 prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, a admis plângerea petenţilor, a infirmat referatul atacat de către petenţi cu nr. 105/VIII/1/2010 din data de 13 septembrie 2010 şi a dispus efectuarea de cercetări faţă de Consiliul Local al Municipiului Timişoara sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 277 şi 278 C. muncii.
S-a mai reţinut ca potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cu care se poate face plângere doar în ipoteza în care prim procurorul a respins plângerea ce i-a fost adresată conform art. 275-278 C. proc. pen., precum şi împrejurarea că, plângerea petenţilor a fost admisă de prim procuror, plângerea este inadmisibilă, având în vedere că remediul procesual urmărit prin intermediul art. 2781 C. proc. pen., a fost realizat prin soluţia prim-procurorului.
Împotriva sentinţei judecătoriei a formulat recurs petentul C.S.
Prin decizia penală nr. 179/R din 02 martie 2011 Tribunalul Timiş a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul petent C.S. şi l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat motivat de faptul că plângerea adresată judecătorului, formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., împotriva unui referat al procurorului este inadmisibilă, deoarece conform acestor dispoziţii legale numai rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată pot forma obiectul controlului judiciar în procedura reglementată prin acest text.
Împotriva acestei decizii penale a formulat recurs petentul C.S.
Prin decizia penală nr. 1255 din 17 august 2011 Curtea de Apel Timişoara, a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul C.S.
Curtea de Apel Timişoara a constatat că recursul apare ca inadmisibil, în raport de faptul că petentul a folosit această cale de atac împotriva unei decizii definitive, ceea ce nu este posibil având în vedere normele procesuale aflate în vigoare.
Împotriva deciziei penale nr. 1255 din 17 august 2011 a Curţii de Apel Timişoara a formulat contestaţie în anulare petentul C.S.
Prin decizia penală nr. 1865/R din 21 noiembrie 2011 Curtea de Apel Timişoara a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare întrucât nu se întemeiază pe vreunul dintre cazurile limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire petentul C.S. care prin decizia penală nr. 278/R din 16 februarie 2012 Curtea de Apel Timişoara a respins-o ca inadmisibilă, întrucât a fost formulată împotriva unei hotărâri care nu vizează fondul cauzei.
De asemenea, s-a avut în vedere şi decizia nr. 60/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii potrivit căreia cererile de revizuire care se întemeiază pe alte temeiuri decât cele expres prevăzute de lege sunt inadmisibile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuientul C.S.
Recursul este inadmisibil.
Examinând hotărârea recurată, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurentul revizuient este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara e definitivă.
Înalta Curte reţine că, inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumera hotărârile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs, respectiv:
a) sentinţele pronunţate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege;
b) sentinţele pronunţate de tribunalele militare în cazul infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;
c) sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;
d) sentinţele pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
d1) sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel;
f) sentinţele pronunţate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum şi cele privind reabilitare.
De asemenea potrivit art. 417 C. proc. pen., „hotărârea instanţei de recurs rămâne definitivă la data pronunţării acesteia când:
a) recursul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de recurs, fără rejudecare;
b) cauza a fost rejudecată de către instanţa de recurs, după admiterea recursului;
c) cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, în cazul respingerii recursului".
Mai mult potrivit art. 407 C. proc. pen., hotărârile instanţei de revizuire, sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte reţine că hotărârea prin care a fost respinsă cererea de revizuire a dobândit caracter definitiv, soluţia pronunţată nemaifiind susceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat în art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor din art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii identice.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti nedefinitive, fiind indicate expres şi limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.
În speţă, revizuientul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 278/R din 16 februarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, hotărâre care, însă, este definitivă.
Astfel, dacă s-ar recunoaşte promovarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul C.S. împotriva deciziei penale nr. 278/R din 16 februarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul C.S. împotriva deciziei penale nr. 278/R din 16 februarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3979/2011. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 389/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
