ICCJ. Decizia nr. 3981/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 62/F din 19 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 174-175 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ș.A.D. la pedeapsa de 15 ani închisoare.
în baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a), b), d), e) C. pen.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenția de la 26 aprilie 2010 la zi.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
în seara zilei de 23 aprilie 2010, inculpatul Ș.A.D. a revenit în apartamentul în care locuia împreună cu mama sa, victima P.E., după ce consumase băuturi alcoolice, aflat astfel în stare de ebrietate.
în apartament a avut loc o discuție contradictorie cu mama sa, pornită de aceasta, în care părțile și-au adresat reciproc insulte și jigniri, astfel de certuri fiind frecvente, și numeroase fiind determinate de victimă.
Inculpatul a lovit-o pe victimă în mod repetat cu pumnii și picioarele, în zona capului, gâtului, toracelui, membrului pelvin drept (ș.a.), producându-i un traumatism cranio-facial și corporal soldat cu hemoragie pială, hematom subdural, fractură oase proprii nazale, fractură închisă de femur drept, plăgi contuze, excoriații și echimoze corporale multiple, leziuni de violență ce au condus la deces.
După ce a constat că lovirile au condus la decesul victimei, inculpatul așezat pe victimă pe canapea, a acoperit-o cu o pătură și a încercat să dea telefon fratelui său P.C., primul apel fiind efectuat la ora 03.00.
întrucât cu diverse ocazii anterior martorul P.C. fusese deranjat de apeluri telefonice repetate ale inculpatului, pentru diverse motive și inclusiv în timpul nopții, comportament ce îl reproșase acestuia, a respins apelul și a închis telefonul, redeschizându-l a doua zi când a constatat, în jurul orei 12,00 că primise numeroase apeluri de la inculpat. în jurul orei 14,00 a luat legătura cu inculpatul, telefonic, iar acesta i-a spus că mama sa a murit în cursul nopții, fără a-i spune motivul. Inculpatul a precizat că nu a chemat ambulanța.
Martorul s-a deplasat la secția de poliție unde i s-a sugerat să solicite ambulanța, lucru pe care l-a făcut, deplasându-se apoi la domiciliul mamei sale, organele de poliție aflându-se deja la fața locului.
Pentru a reține această situație de fapt Tribunalul a avut în vedere în special raportul medico-legal de necropsie nr. RR/2010 din care rezultă că moartea numitei P.E. a fost violentă, poate data din data de 24 aprilie 2010 și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii consecința unui traumatism cranio-facial și corporal soldat cu hemoragie pială, hematom subdural, fractură oase proprii nazale, fractură închisă de femur drept, plăgi contuze, excoriații și echimoze corporale multiple.
Leziunile traumatice care au dus la deces s-au produs prin lovire cu și de corp-plan dur cu legătură directă de cauzalitate în tanatogeneză.
Inculpatul a negat comiterea faptei, susținând că după ce s-a certat cu mama sa în seara zilei de 23 aprilie 2010 a plecat din casă în jurul orelor 21,00 și a stat pe străzi până la ora 03.00, când a revenit în locuință și a constatat că mama sa este căzută în sufragerie, cu capul înspre hol, ca și când ar fi încercat să plece, și era decedată. Presupunerea inculpatului cu privire la cauza decesului a fost că mama sa care se deplasa greu, a căzut și s-a lovit de obiectele de mobilier din casă.
Teza inculpatului a fost apreciată ca nereală și a fost înlăturată, întrucât este contrazisă de materialul probator administrat.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul Ș.A.D., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât nu se face vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Instanța de apel a apreciat că apărarea inculpatului este contrazisă de probele administrate în cauză.
S-a reținut, în raport de starea conflictuală dintre inculpat și mama sa, de prezența numărului mare de leziuni pe corpul acesteia, de faptul că inculpatul și mama sa locuiau singuri, că leziunile ce au produs decesul nu puteau proveni decât de la inculpat.
în consecință, Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 135/A din 5 mai 2011, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul Ș.A.D. care, invocând cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., a reiterat criticile formulate în apel, solicitând achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de omor calificat.
Recursul este neîntemeiat.
înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât din perspectiva cazului de casare invocat de recurentul inculpat, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.
Vinovăția inculpatului a fost corect stabilită în urma probatoriului administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor audiați (I.A., T.V., B.M.) din care rezultă că între inculpat și victimă existau numeroase conflicte pe fondul consumului de alcool, în repetate rânduri mama inculpatului plângându-se vecinilor pentru agresiunile suferite din partea fiului său. De asemenea, la dosar s-a administrat expertiza tehnico științifică asupra tricoului cu care era îmbrăcat inculpatul în noaptea comiterii faptei, din care rezultă că s-au găsit urme de sânge care aparțineau victimei. Apărarea acestuia în sensul că s-a aplecat asupra mamei sale pentru a verifica dacă este în viață și astfel a fost transferat sângele, nu poate fi primită, având în vedere că din fotografiile luate de la locul faptei și din expertiza tricoului rezultă că petele erau atât pe fața tricoului cât și pe partea din spate a mânecii. Mai mult, din expertiza medico legală rezultă că au fost aplicate numeroase lovituri victimei (în număr de 27), la nivelul capului, dar și pe ambele părți ale corpului (față și spate), astfel încât, ipoteza avansată de inculpat, aceea că victima a căzut de una singură, este lipsită de fundament real, astfel că nu există dubii în sensul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
De asemenea, expertiza medico legală arată că nu sunt semne de tratament medical, victima nu a fost operată, iar leziunile traumatice s-au produs prin lovire cu și de corp plan dur cu legătură directă de cauzalitate în tanatogeneză.
Pentru aceste considerente, înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.A.D.
Conform art. 38516, art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenția la zi pentru inculpat.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4090/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3979/2011. Penal → |
|---|
