ICCJ. Decizia nr. 4010/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 28 din 9 martie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 74 lit. a) și 76 lit. c) C. pen., a condamnat inculpatul M.M.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (interzicerea drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, de a exercita profesia de practician în insolvență) pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.
în baza art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) C. pen.
în baza art. 861- 862 C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 4 ani.
în baza art. 863C. pen. pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, Ia datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Datele prevăzute la lit. b), c) și d) se comunică serviciului menționat la lit. a).
în baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere, respectiv dacă nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere prevăzute de lege, mai sus precizate.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și arestării preventive de la 10 octombrie 2009 până la 27 ianuarie 2010.
A dispus încetarea stării de liberare provizorie.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut, în esență, că, fapta inculpatului M.M.D., avocat în cadrul Baroului Cluj și practician în insolvență, care în data de 05 noiembrie 2009 a pretins, iar în data de 10 noiembrie 2009 a primit de la denunțătorul C.D., administrator al SC D.P. SRL Turda, suma de 1.000 de euro în exercitarea atribuțiilor de lichidator judiciar (desemnat în această calitate de către Tribunalul Comercial Cluj), pentru a îndeplini acte privitor la îndatoririle sale - întocmirea și depunerea raportului final al lichidatorului cât, și pentru a nu îndeplini astfel de acte - vânzarea bunurilor din averea debitorului, atribuții ce-i reveneau în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauza, respectiv:
I. din cursul urmăririi penale:
- volumul I: denunțul și declarația denunțătorului C.D.; declarațiile inculpatului; proces-verbal de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental între denunțător și inculpat și proces-verbal privind imprimarea pe suport optic a înregistrării audio - video; proces-verbal de marcare criminalistică din data de 10 noiembrie 2009; proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 10 noiembrie 2009 cu planșe fotografice aferente; proces-verbal de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental între denunțător și inculpat; declarații martori: C.C.R., C.D.M.V., T.A.M., M.F.I.; cerere de angajare a răspunderii personale și precizare a cererii formulată de Cabinet Individual de lnsolvență M.M.D., adresată Tribunalului Comercial Cluj; raport de activitatea pentru perioada 15 septembrie 2009 - 10 noiembrie 2009 a Cabinetului Individual de lnsolvență M.M.D.; Codul de etică profesională și disciplină al Uniunii Naționale a Practicienilor în lnsolvență; un număr de 2 CD - uri, suporți magnetici pe care sunt fixate convorbirile efectuate în mediu ambiental, în colet sigilat cu sigiliul XX.
- din faza de judecată: volumul I - declarație inculpat; declarație denunțător; declarații martori C.C.R., M.R.; volumul II: declarații martori C.D.M.V., T.A.M., M.F.I.; M.R.; proces-verbal de transcriere a înregistrărilor audio-video, vizionate și ascultate în instanță.
Fiind audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul M.M.D. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa.
împotriva sus-menționatei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și inculpatul M.M.D.
Procurorul a solicitat admiterea recursului Parchetului apreciind netemeinica hotărârea instanței de fond sub aspectul greșitei rețineri a circumstanțelor atenuante față de inculpat, în raport de persoana inculpatului, care este fără antecedente penale, dar a avut o atitudine nesinceră.
în concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței, cu privire la reținerea circumstanțelor atenuante și majorarea cuantumului pedepsei și stabilirea unui nou termen de încercare.
Inculpatul, în recursul său, a invocat, în principal, cazul de casare prev. de art. 3859pct. 9 C. proc. pen. susținând că hotărârea atacată nu este motivată, apreciind că instanța nu a procedat potrivit disp. art. 62 și urm. C. proc. pen., aspect în raport de care a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru corecta stabilire a situației de fapt și reanalizarea probelor.
într-un prim subsidiar, a invocat cazul de casare prev. de art. 3859pct. 172 C. proc. pen. susținând că soluția este contrară legii întrucât se bazează pe probe obținute cu încălcarea disp. art. 64 alin. (2) C. proc. pen.
în acest sens, a arătat că ofițerii însărcinați cu efectuarea înregistrărilor nu au primit delegarea de la procuror, aspect în raport de care trebuie înlăturat și denunțul făcut în cauză.
A mai susținut că, cu ocazia flagrantului denunțătorul a lăsat suma de bani și a fugit din biroul său, astfel că el nu a observat cele întâmplate, întrucât se afla la calculator.
Față de cele învederate a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. arătând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul celei subiective.
Un alt motiv de recurs îl constituie schimbarea modalității de executare a pedepsei, apreciind că aplicarea dispozițiilor art. 861C. pen. este excesivă, în raport de circumstanțele sale personale, fiind de 11 ani avocat și tată a 2 copii, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.
într-un ultim subsidiar a susținut că instanța fondului nu s-a pronunțat cu privire la măsura arestării preventive. Astfel, a arătat că inculpatul a fost arestat preventiv la 10 noiembrie 2009 apoi liberat condiționat provizoriu, situație în care apreciază că instanța trebuia să dispună încetarea de drept a măsurii arestării preventive în raport de disp. art. 140 - 1602 și urm. C. proc. pen.
Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și inculpatul M.M.D. sunt nefondate.
Analizând sentința atacată, în raport de probele dosarului, înalta Curte constată că situația de fapt a fost corect reținută, vinovăția inculpatului pe deplin dovedită, fiind susținută de ansamblul materialului probator administrat în cauză, iar pedeapsa aplicată just individualizată.
Verificând hotărârea atacată prin prisma primului motiv de recurs invocat de inculpat, respectiv cazul de casare prev. de art. 3859pct. 9 C. proc. pen., vizând nemotivarea hotărârii și nerespectarea disp. art. 62 C. proc. pen., înalta Curte constată că nu are suport probator.
Astfel, instanța de fond, a respectat întocmai cerințele art. 62 C. proc. pen., lămurind cauza sub toate aspectele, în vederea aflării adevărului, pe bază de probe, cercetarea judecătorească desfă?urându-se în conformitate cu dispozițiile legale, probele administrate fiind enumerate în motivarea hotărârii la pag. 3.
De asemenea, nu poate fi primită apărarea inculpatului în sensul nemotivării hotărârii, câtă vreme, în cadrul expunerii, motivarea sentinței se desfășoară pe parcursul a 4 pagini, respectiv de la pag. 4 la pag. 8, pagini în cuprinsul cărora se răspunde tuturor apărărilor inculpatului, motivându-se amplu și temeinic respingerea acestora.
în ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs invocat, respectiv cazul de casare prev. de art. 3859pct. 9 C. proc. pen. în raport de care s-a susținut că soluția este contrară legii întrucât se bazează pe probe obținute cu încălcarea disp. art. 64 alin. (2) C. proc. pen., arătând că ofițerii însărcinați cu efectuarea înregistrărilor nu au primit delegarea de la procuror, înalta Curte constată că nu este fondat.
în această ordine de idei, se constată că inculpatul a invocat această apărare și în fața primei instanțe, care în mod temeinic și legal a găsit-o nefondată având în vedere că aceste înregistrări au fost certificate de către procuror, în virtutea dispozițiilor art. 913C. proc. pen. și că, potrivit art. 10 alin. (4) din O.U.G. nr. 43/2002 dispozițiile procurorilor din Direcția Națională Anticorupție sunt obligatorii pentru ofițerii de poliție judiciară din cadrul structurii, iar actele întocmite de ofițerii de poliție judiciară din dispoziția scrisă a procurorului sunt efectuate în numele acestuia.
Nu poate fi primită nici solicitarea inculpatului de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. ca nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul celei subiective. în acest context juridic, se reține că este întrunit conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită astfel cum este incriminat de disp. art. 254 C. pen., potrivit cu care constituie infracțiunea de luare de mită fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini sau a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Elementul material la luarea de mită se poate realiza atât prin acțiune, cât și prin inacțiune.
Practica judiciară a decis în sensul că, consumarea faptei este pe deplin înfăptuită odată cu realizarea oricărei din cele 4 modalități normative ale elementului material. Intrarea autorului în posesia folosului necuvenit are relevanță, din punct de vedere al consumării faptei, numai în ceea ce privește modalitatea "primirii". înțelegerea funcționarului cu mituitorul în sensul unei ulterioare obțineri a folosului material, efectuat înaintea sau în timpul realizării actului de serviciu, face să existe luarea de mită în forma consumată.
Cât privește latura subiectivă a infracțiunii se reține că forma de vinovăție cu care se săvârșește această infracțiune este intenția directă, intenția specifică luării de mită fiind calificată prin scop.
Fără a mai relua motivarea instanței de fond, înalta Curte constată că sunt întrunite elementele constituite ale infracțiunii de luare de mită, astfel cum sunt prevăzute de disp. art. 254 C. pen., inculpatul M.M.D. făcându-se vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.
Astfel, din procesul verbal de redare a convorbirilor purtate în data de 09 noiembrie 2009 și din cuprinsul înregistrărilor fixate pe suport optic anexat, rezultă că inculpatul M.M.D. îi prezintă denunțătorului etapele viitoare ale procedurii, dându-i asigurări că îl va ajuta în schimbul primirii banilor. De asemenea, cu prilejul remiterii sumei, s-a procedat la interceptarea și înregistrarea discuțiilor ambientale, din procesul verbal de redare certificat procedural, rezultând, fără echivoc, că inculpatul primește suma de bani. De altfel, dialogul purtat între inculpat și denunțător la momentul remiterii banilor este sugestiv și concludent în acest sens. "Deci nu mai am nicio problemă". "Nu, nu mai ai", "No, uită-te să fie în regulă" "Bun, îs". "îți las aici pă masă?" "Da". Este evident că inculpatul nu se putea gândi că este vorba de actele din dosarul de insolvență, de vreme ce nu în acest scop se întâlniseră, nu îi solicitase denunțătorului nici un act pentru această întâlnire. Apoi, însăși inculpatul arată că a văzut cum denunțătorul "aproape pusese banii pe birou" și "a văzut că nu este vorba de lei după culoarea bancnotei".
Deși inculpatul susține că denunțătorul a părăsit imediat biroul, fiind astfel în imposibilitatea de a reacționa în vreun mod, în sensul de a-i restitui banii, înregistrarea efectuată infirmă apărarea sa. Rezultă cu claritate că dialogul a continuat, inculpatul l-a însoțit pe denunțător până când acesta a părăsit cabinetul (chiar inculpatul recunoaște că a ieșit după denunțător pe hol), suma de bani rămânând pe biroul său, unde a și fost găsită în procedura de constatare a infracțiunii flagrante.
Pe de altă parte, suma de bani a fost pretinsă și primită în euro, inculpatul nu a eliberat vreun document care să ateste astfel de plăți în contul debitelor ori reprezentând costuri ale lichidării și nu a indicat denunțătorului o astfel de destinație a sumei.
în ceea ce privește motivul de recurs invocat în sensul că instanța fondului nu s-a pronunțat cu privire la măsura arestării preventive, arătând că a fost arestat preventiv la 10 noiembrie 2009, apoi liberat condiționat provizoriu, situație în care apreciază că instanța trebuia să dispună încetarea de drept a măsurii arestării preventive în raport de disp. art. 140 - 1602 _i urm. C. proc. pen., înalta Curte constată că și acesta este nefondat, întrucât prima instanță în considerentele hotărârii a menționat că inculpatul a fost reținut preventiv pentru 24 ore la 10 noiembrie 2009 apoi, arestat preventiv la 11 noiembrie 2009 și liberat provizoriu la 27 ianuarie 2010, astfel că în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii și arestării preventive de la 10 octombrie 2009 până la 27 ianuarie 2010, iar în temeiul art. 1605alin. (6) rap. la art. 1605alin. (4) lit. e) C. pen. se va dispune încetarea stării de liberare provizorie.
Ca urmare a acestor mențiuni din considerente, în dispozitivul sentinței, instanța a dispus, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deducerea din durata pedepsei aplicate a timpului reținerii și arestării preventive de la 10 octombrie 2009 până la 27 ianuarie 2010 și încetarea stării de liberare provizorie.
Ca atare, prima instanța în mod legal și temeinic s-a pronunțat cu privire la măsura preventivă ce fusese dispusă în cauză față de inculpat.
în ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., invocat atât de Parchet, cât și de către inculpat, Ministerul Public în sensul majorării pedepsei aplicate inculpatului, iar de către inculpat în sensul schimbării modalității de executare, înalta Curte constată că este nefondat.
Analizând sentința atacată, în raport de probele dosarului și motivul de recurs invocat, Curtea constată că hotărârea pronunțată de prima instanță, este legală și temeinică, iar pedeapsa just individualizată.
Pedeapsa, astfel cum este definită de disp. art. 52 C. pen., este o măsură de constrângere și, în același timp, un mijloc de reeducare a celui condamnat, aplicată în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, ținându-se seama și de influența pe care o exercita asupra altor persoane, îndeplinind astfel și o funcție de intimidare a celor ce ar fi ispitiți să comită infracțiuni.
Astfel, la stabilirea pedepsei s-au avut în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care aceasta a fost comisă, modalitatea de săvârșire, precum și atitudinea procesuală a inculpatului.
Totodată, instanța a ținut seama la individualizarea judiciară a pedepsei de faptul că în speță este vorba de o infracțiune de corupție, care prin natura sa își răsfrânge negativ efectele asupra societății, creând suspiciuni cu privire la breasla avocaților, relațiile sociale afectate în acest mod privind nu doar funcționarea instituțiilor, ci și încrederea populației în acestea.
Nu în ultimul rând, s-au avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, atitudinea nesinceră, reținându-se însă că anterior comiterii faptei din prezenta cauză, în calitate de avocat în Baroul Cluj din ianuarie 1998, a avut o conduită corespunzătoare, desfășurându-și activitatea cu conștiinciozitate, preocupat fiind de perfecționarea profesională, fără a avea plângeri din partea justițiabililor sau instanțelor.
Așa fiind, în raport de toate aspectele prezentate, înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea acesteia nici în sensul majorării, nici al micșorării cuantumului și nici al modalității de executare.
Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de disp. art. 3859alin. (3) C. proc. pen., recursurile nefiind fondate, înalta Curte urmează a le respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-au văzut și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4168/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4090/2011. Penal → |
|---|
