ICCJ. Decizia nr. 4168/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 247/F din 10 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
în temeiul art. 116 alin. (1), raportat la art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, a recunoscut sentința nr. 21 Hv 130/09i din data de 23 septembrie 2009 a Tribunalului Linz-Republica Austria.
în temeiul art. 129 din Legea nr. 302/2004, a dispus transferarea condamnaților R.M. și L.L. depuși la Penitenciarul Stein, Republica Austria, într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei rezultante de 4 ani închisoare, în felul și durata stabilite de autoritățile judiciare austriece, potrivit art. 145 din Legea nr. 302/2004.
S-a dedus perioada executată pentru ambii condamnați începând cu data de 9 februarie 2009 la zi.
S-a dispus emiterea mandatelor de executare a pedepsei închisorii.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța în vederea recunoașterii și punerii în executare a sentinței penale, ca urmare a cererii înaintate de către autoritățile judiciare din Republica Austria de transferare a condamnaților R.M. și L.L. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepselor de 4 ani închisoare, aplicate prin hotărârea de mai sus.
în motivare, s-a arătat că, prin adresa din 01 noiembrie 2010, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cererea prin care se solicită transferarea condamnaților R.M. și L.L., cărora le-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare prin sentința penală pronunțată în Dosarul din 23 septembrie 2009 dată de Tribunalul Linz, pentru săvârșirea mai multor fapte de furt, unele în formă consumată, altele rămase în faza tentativei, prev. de art. 127,art. 128 alin. (2), art. 129 cif. 1 și 2, art. 130 cazul 2, 3 și 4 și art. 15 alin. (1) C. pen. austriac, reținându-se în sarcina acestora că în perioada noiembrie 2008 - februarie 2009, împreună cu un alt cetățean român, au sustras bunuri, valori și bani din locuințele unor cetățeni austrieci, în care au pătruns prin efracție, valoarea prejudiciului depășind 50.000 euro.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că ambii condamnați, depuși la Penitenciarul Stein, Republica Austria, au consimțit la transferarea lor într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii.
Din analiza ansamblului materialului probator, Curtea a apreciat că sesizarea este întemeiată.
Astfel, Curtea a constatat că față de condamnați sunt îndeplinite atât condițiile pentru recunoașterea hotărârilor judecătorești penale străine, enumerate la art. 116 alin. (1) lit. a)-g) din Legea nr. 302/2004, cât și cerințele referitoare la transferare, prevăzute de art. 129 lit. a)-f) din aceeași lege, și anume condamnații sunt cetățeni al statului de executare, hotărârea judecătorească de condamnare este definitivă, la data primirii cererii de transferare condamnații mai au de executat cel puțin 6 luni din durata pedepsei stabilită, transferul este consimțit de către condamnați, dubla incriminare, și anume faptele penale comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208-209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru care legea penală română prevede pedeapsa închisorii de la 3 ani la 15 ani, statul de condamnare și statul de executare sunt de acord asupra transferării.
De asemenea, Curtea a apreciat că nu există nici una dintre cauzele pentru refuzul opțional al transferării, prevăzute, în mod limitativ, de art. 152, lit. a)-d) din Legea nr. 302/2004. în ceea ce privește efectul transferării, potrivit art. 145, raportat la art. 144, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 302/2004, condamnații vor executa pedeapsa de 4 ani închisoare, în natura și limitele stabilite de organele judiciare austriece.
Ca atare, va admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
împotriva sentinței penale nr. 247/F din 10 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, a declarat recurs persoana transferabilă L.L., solicitând respingerea sesizării Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în ceea ce îl privește, întrucât a primit deja o hotărâre de liberare condiționată și nu este de acord cu continuarea executării pedepsei în România.
Recursul este întemeiat.
Din actele dosarului rezultă că Ministerul Federal de Justiție al Republicii Austria își retrage cererea având ca obiect preluarea executării pedepsei aplicate în Austria persoanei transferabile L.L., întrucât Tribunalul Krems an der Donau a renunțat, prin încheierea nr. 38 BE 51/11K-10 din data de 29 iunie 2011, la continuarea executării pedepsei aplicate recurentului, după ce acesta va executa două treimi din pedeapsă, în conformitate cu disp. art. 133 din Legea austriacă privind executarea penală.
Față de împrejurarea că autoritățile judiciare austriece au înțeles să își retragă cererea privind transferarea recurentului L.L. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, înalta Curte, va admite recursul în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va casa în parte sentința penală recurată și, rejudecând va respinge sesizarea procurorului referitoare la persoana condamnată L.L.
în conformitate cu disp. art. 20 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4093/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4010/2011. Penal → |
|---|
